UNIVERSITATEA DE STUDII POLITITICE ȘI ECONOMICE

EUROPENE„ CONSTANTIN STERE”

EXAMENUL: PSIHOLOGIA COMUNICĂRII

Data: 27.11.2021
Examinator: Svetlana Gorea

N/P: Antoci Diana

Grupa: 344

1. Daţi noţiunea de: Comunicare.

2. Explicați rolul obstacolelor/barierelor în procesul comunicări eficiente.
3. Dați definiția comunicării non verbale și descrieți rolul ei în procesul de percepție a
mesajului.
4. Enumerați stilurile de comunicare și descrieți unul din ele.
5. Care este rolul primei impresii în comunicare.
6. Explică modalităţile de formare a abilităților de comunicare în public.
7. Descrieți procesul: ascultare activă.
8. Enumeră câteva condiţiile necesare unei comunicări eficiente.
9. Enumerați și descreți cauzele apariţiilor dificultăţilor de comunicare dintre două sau
mai multe persoane.
10. Arătați corelația eficacitatea procesului de comunicare în raport cu temperamentul și
caracterul persoanei.

1. Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din
care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu
condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă).

2. Comunicarea nu are loc intr-un mediu steril, omogen si protejat, ci, dimpotriva,
intr-un mediu incarcat de influente dintre cele mai diverse: de la influentele
naturale la cele sociale si culturale, de la cele individuale la cele de grup si de
masa, de la cele tehnice si organizatorice la cele logice si lingvistice, de la cele
obiective la cele subiective etc. Aceste influente merg de la simpla intarziere sau
cosmetizare a informatiei, pana la completa denaturare sau chiar pierderea
definitiva a acesteia.
Pentru omul contemporan, asupra caruia presiunea informationala este din
ce in ce mai puternica, cunoasterea si contracararea factorilor, care genereaza
influentarea negativa a comunicarii, reprezinta o cerinta majora. Considerata
printre cele mai importante aptitudini, aptitudinea de comunicare cuprinde si o
componenta care tine de capacitatea de a proteja comunicarea de influentele
negative.
3. Comunicarea nonverbala sau limbajul trupului este o forma importanta de
comunicare, un limbaj natural, inconstient, care transmite sentimentele si intentiile
reale ale unei persoane. Atunci cand oamenii interactioneaza unii cu altii, isi
transmit si primesc semnale nonverbale.
Comunicarea nonverbală joacă cinci roluri, simultan sau alternativ:
Repetare: repetă și întărește adesea mesajul pe care îl faci verbal.
Contradicție: poate contrazice mesajul pe care încerci să-l transmiți, indicându-i
astfel ascultătorului că este posibil să nu spui adevărul.
Înlocuire: poate înlocui un mesaj verbal. De exemplu, expresia feței transmite adesea
un mesaj mult mai viu decât pot să o facă vorbele.
Completare: poate adăuga sau completa mesajul verbal.
Accentuare: poate accentua sau a sublinia un mesaj verbal. 

4. In organizaţii se pot întâlni şase stiluri de comunicare:

1.directiv,
2.egalitarist,
3.structurativ,
4.dinamic,
5.de abandon,
6. de evitare.
Stilul de evitare Acest stil este foarte rar eficace în comunicare pentru că blochează
interacţiunile şi întârzie rezolvarea problemelor. Doar în cazul în care un subiect
este atât de periculos încât necesită o reacţie violentă pentru a fi evitată
continuarea discuţiei, acest stil este utilizabil. De exemplu, în cazul în care se
doreşte evitarea furnizării de informaţii secrete sau exprimarea dezaprobării în
legătură cu o anumită propunere considerată imorală, stilul de evitare poate fi
soluţia potrivită.

5. Prima impresie, potrivit studiilor din domeniul psihologiei, are un rol important în
relaţiile noastre cu ceilalţi, fie că este vorba de un inteviu de angajare, de o
întâlnire de dragoste sau doar de una formală, deşi mulţi sunt înclinaţi, poate, să
nege impactul acesteia.
În psihologie, prima impresie este definită că ideea pe care ne-o facem despre o
persoană sau despre o situaţie, pe baza cunoştinţelor, amintirilor/experienţelor
noastre şi a caracteristicilor observate la alte persoane sau situaţii. Patru elemente
contribuie la formarea primei impresii: înfăţişarea, comunicarea nonverbală,
familiaritatea şi comportamentul (inclusiv comunicarea verbală). Prima impresie
este etapa iniţială, cu efect de halo, în formarea unei opinii.

6. Comunicarea publica reprezinta forma de comunicare ce insoteste activitatea

institutiilor publice in vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise
cuprind informatii de utilitate publica. Astfel, comunicarea publica trebuie sa faca
cunoscute cetatenilor existenta organizatiilor din sectorul public, modul de
functionare si atributiile acestora, legalitatea si oportunitatea deciziilor adoptate.
Totodata, prin comunicarea publica se urmareste cunoasterea nevoilor si dorintelor
populatiei pentru ca institutiile publice, prin rolul si atributiile pe care le detin, sa
 vina in intampinarea acestora, realizand astfel un interes general. De altfel, aceasta
reprezinta fundamentul opticii de marketing in administratia publica.
Comunicarii publice ii revine rolul de a convinge, ca prin politicile institutionale
realizate, precum si prin deciziile publice adoptate, se urmareste un interes general,
obtinandu-se astfel adeziunea cetatenilor.

7. Ascultarea activă reprezintă o abilitate care implică atât ascultarea vorbitorului, cât

și oferirea de feedback spuselor acestuia, cu scopul de a-i comunica faptul
că auzim și înțelegem ceea ce el ne transmite.
Ascultarea activă este o abilitate necesară pentru construirea unor relații bazate pe
înțelegere, respect și încredere, precum și pentru activități ca învățarea, negocierea
conflictelor sau comunicarea în context profesional și personal.

8. Nu faceţi mai multe lucruri odată

Fără aere
Nu vă lăsaţi purtaţi de val
Dacă nu ştiți, spuneți că nu ştiți
Nu comparaţi experienţele
Încercaţi să nu vă repetaţi .
Fără prea multe detalii.
Ascultaţi! (Una dintre cele mai importante)
Scurt si cuprinzator

9. Adesea ne este dificil sa ne exprimam cu claritate opiniile, cererile, nevoile si

limitele intr-o comunicare deoarece suntem coplesiti de diverse emotii, precum:
 timiditatea
 sentimentul de inferioritate
 neincrederea in sine
 frica de conflict
 frica de pedeapsa
 frica de a rani pe cineva
 frica de a pierde controlul
 frica de a displace si de a fi respins
 frica de a gresi
 frica de esec
 anxietatea
 ingrijorarea exagerata pentru ceilalti
 tendinta de izolare si sentimentul de a nu apartine nici unui grup
 tristetea profunda
 starile de reverie si dificultatea de concentrare
 intoleranta si nerabdarea
 neincrederea in oameni
 dificultatea de a asculta
 traumele fizice sau emotionale din trecut
10.  Caracterul se formează în procesul vieții, iar temperamentul apare biologic (la
naștere); Temperamentul este stabil, caracterul se schimbă constant; Caracterul
depinde de motive și voință, iar temperamentul nu depinde de ele.
Dar există o părere că temperamentul și caracterul sunt apropiate, deoarece
caracteristicile temperamentului se reflectă în caracterul unei persoane.
Proprietățile de bază ale temperamentului se formează înainte de finalizarea
formării caracterului. Caracterul se dezvoltă pe baza temperamentului.
Temperamentul determină caracterul asemenea caracteristici: echilibru sau
dezechilibru al comportamentului, ușurința sau dificultatea de a intra într-o situație
nouă, mobilitatea sau inerția reacției etc. Temperamentul nu predetermină
caracterul unei persoane. Caracteristicile temperamentului pot contribui sau
contracara formarea anumitor trăsături de caracter.