Istoria bacteriilor

Bacteriile au fost observate pentru prima dată în anul 1676 de către savantul danez Antonie van
Leeuwenhoek, utilizând un microscop format din două lentile, pe care l-a construit însuși el.[19] Ulterior,
acesta a publicat rezultatele observațiilor sale într-o serie de scrisori trimise către Royal Society of London.[20]
[21][22]
Dintre toate studiile lui Leeuwenhoek, descoperirea bacteriilor este de departe cea mai remarcabilă.
Bacteriile observate se aflau la limita structurilor pe care microscopul acestuia le putea observa și, în plus,
următorul secol niciun alt om de știință nu a repetat această experiență. [23] Leeuwenhoek a observat de
asemenea și protozoarele, pe care le-a denumit animalculum, iar descoperirile sale au fost din nou privite
prin prisma noilor descoperiri din domeniul teoriei celulare.

Christian Gottfried Ehrenberg a introdus termenul Bacterium în anul 1828.[24] De fapt, termenul era folosit
pentru un gen de bacterii alungite și nesporulate,[25] spre deosebire de termenul Bacillus, introdus în anul
1835, care era folosit pentru un gen de bacterii alungite și sporulate (formatoare de spori). [26] În anul 1859,
Louis Pasteur a demonstrat faptul că dezvoltarea și creșterea microorganismelor este cauza procesului de
fermentație și că această creștere nu este nicidecum cauzată de o generație spontană. Împreună cu Robert
Koch, Pasteur a fost un susținător timpuriu al teoriei microbiene a bolilor.[27]

Robert Koch, un pionier al microbiologiei medicale, a studiat îndeaproape patologii precum holera, antraxul și
tuberculoza. În urma studiilor pe tuberculoză, Koch a demonstrat relația cauzală între un microb și boala
produsă de acesta, primind astfel în anul 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.[28] Postulatele
lui Koch reprezintă un set de patru criterii care ajută să se stabilească dacă un organism este agentul etiologic
al unei boli, fiind în uz chiar și astăzi.[29]