Clark Hull și teoria sistematică a comportamentului

Hull a propus o versiune a behaviorism-ului în care stimulul (S) afectează organismul

(O), iar răspunsul care rezultă din acest proces (R) depinde de caracteristicile stimulului și ale
organismului. Cu alte cuvinte, Hull a fost interesat în studierea variabilelor intermediare care ar
putea afecta comportamentul, precum impulsul inițial, stimulentele, inhibitorii sau
antrenamentele prealabile (tăria obiceiului). La fel ca în cazul celorlalte teorii ale paradigmei
behavioriste, întărirea este factorul principal care determină învățarea. Totuși, conform teoriei lui
Hull, reducerea impulsurilor sau necesitatea de satisfacere joacă un rol mult mai important în
comportament comparativ cu alte șabloane teoretice (de exemplu în legea efectului a lui
Thorndike sau învățarea operantă a lui Skinner).

Cadrul teoretic a lui Hull este format din multe postulate însoțite de enunțuri matematice.
Acestea includ:

1) Organismele posedă o ierarhie de nevoi care sunt activate în condițiile de stimulare și

impuls;
2) Puterea obișnuinței crește odată cu activitățile care sunt asociate cu întărirea primară și
secundară;
3) Puterea obișnuinței provocată de un alt stimul decât cel condiționat inițial depinde de
apropierea celui de-al doilea stimul în ceea ce privește pragul de discriminare;
4) Stimulii asociați cu încetarea unui răspuns devin inhibitori condiționați;
5) Cu cât potențialul de reacție efectiv depășește mai mult pragul de reacție, cu atât latența
răspunsului este mai scurtă.

Latent = care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând.

Postulat = adevăr fundamental care apare ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat;
principiu de bază.

Așa cum indică și aceste postulate, Hull propune multe tipuri de variabile care iau în
considerare generalizarea, motivația și variabilitatea (oscilația) în procesul de învățare.
Unul dintre cele mai importante concepte din teoria lui Hull a fost ierarhia forței
obiceiurilor: pentru un anumit stimul, un organism poate răspunde în mai multe moduri.
Probabilitatea de apariție a unui răspuns poate fi modificată de recompensă și afectată de diverse
alte aspecte variabile (cum ar fi inhibiția).

Teoria lui Hull este menită a fi o teorie generală a învățării. Majoritatea cercetărilor care
stau la baza teoriei au fost făcute pe animale, cu excepția lui Hull et al. (1940) care s-au axat pe
învățarea verbală.
 Exemplu

Acesta este un exemplu descris de Miller & Dollard (1941): O fetiță de 6 ani căreia îi este
foame și vrea bomboane i se spune că există bomboane ascunse sub una dintre cărțile din
bibliotecă. Fetița începe să scoată cărțile din bibliotecă într-un mod haotic, până găsește cartea
corectă (210 secunde). Ea este trimisă afară din cameră și o nouă bomboană este ascunsă sub
aceeași carte. De data aceasta, ea este mult mai sigură pe ea și găsește bomboana în 86 de
secunde. La a noua repetare a experimentului, fata reușește să găsească bomboana imediat (2
secunde). Fata a arătat o dorință pentru bomboane și a căuta pe sub cărți a reprezentat răspunsul
ei comportamental menit să reducă această dorință. Când găsește cartea corectă, răspunsul ei este
recompensat prin bomboană, creându-i-se un obicei. În timpul următoarelor încercări, puterea
acestui obicei a fost augmentată până când a devenit o singură conexiune stimul-răspuns.

Principii

1. Dorința/impulsul sunt necesare pentru a se putea forma un răspuns (studentul trebuie să

vrea să învețe);
2. Stimulii și răspunsurile trebuie să fie detectate de organism pentru a putea apărea
condiționarea (studentul trebuie să fie atent);
3. Răspunsul trebuie dat pentru a putea apărea condiționarea (studentul trebuie să fie activ);
4. Condiționarea are loc numai dacă întărirea a satisfăcut o nevoie (învățarea trebuie să
satisfacă dorințele cursantului).

Bibliografie

Sursă principală: Drive Reduction Theory (C. Hull) - InstructionalDesign.org

● Hull, C. (1933). Hypnosis and Suggestability: An Experimental Approach. New York:
Appleton-Century-Crofts.
● Hull, C. (1943). Principles of Behavior. New York: Appleton-Century-Crofts.
● Hull, C. et al. (1940). Mathematico-Deductive Theory of Rote Learning. New Haven,
NJ: Yale University Press.
● Miller, N. & Dollard, J. (1941). Social Learning and Imitation. New Haven, NJ: Yale
University Press.