Sunteți pe pagina 1din 47

Medicină Dentară

ACCIDENTELE şi COMPLICAŢIILE
EXTRACŢIEI DENTARE

Chirurgie Dento-Alveolară, anul IV-LR

Șef Lucr. Dr. CECILIA PETROVAN

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Extracţia dentară – Accidente. Complicaţii
Accidentele extracţiei dentare
= sunt evenimente nedorite care se produc în cursul extrac-
ţiei dentare
- odată evenimetul produs, acesta trebuie adus la cunoş-
tiinţa pacientului, respectiv trebuie tratat specific !!!
Complicaţiile extracţiei dentare
= se produc la un anumit interval de timp după extracţie, iar
pacientul se reîntoarce de obicei pt tratarea acestora la me-
dicul care a făcut extracţia

- există situaţii în care aceste accidente pot fi prevăzute,


respectiv prevenite; alteori, ele se produc oricum - datorită
unor condiţii anatomo-patologice locale ce interesează dinţii,
oasele maxilare, gingia, sau datorită greşelilor de tehnică
Extracţia dentară

ACCIDENTE
INTRAOPERATORII
Extracţia dentară – ACCIDENTE
1. Leziuni dentare
2. Leziuni ale părţilor moi perimaxilare
3. Leziuni osoase
4. Leziuni ale nervilor
5. Împingerea unor fragmente dentare sau
osoase în spaţiile perimaxilare
6. Aspirarea unor fragmente dentare sau
osoase
7. Înghiţirea unor corpi străini (dinţi,
fragmente osoase)
8. Fracturarea unor instrumente, cu retenţia
fragmentelor fracturate
Extracţia dentară – ACCIDENTE
1. Leziuni dentare
 Fracturarea coroanei sau a rădăcinii dintelui de extras
 Luxaţii ale dinţilor vecini
 Fracturarea dinţilor vecini sau antagonişti
 Smulgerea sau lezarea mugurilor dinţilor permanenţi

- Se produc datorită: prizei incorecte a cleştelui (în afara


axului de implantare a rădăcinii); prinderii simultane a 2
dinţi; manevrelor de forţă cu cleştii sau elevatoarele;
tracţiunea necontrolată a dintelui din alveolă; sprijinirii
elevatoarelor pe dinţii vecini sau antagonişti; inserării
prea profunde a fălcilor cleştilor sau a elevatoarelor;
conformaţiei rădăcinilor (foarte convergente / divergente
/ cu procese de anchiloză dento-alv)...
Extracţia dentară – ACCIDENTE
1. Leziuni dentare – TRATAMENT
– Fracturarea coroanei sau a rădăcinii dintelui de extras – se
va continua extracţia cu elevatoare, prin separarea rădăci-
nilor, prin alveolotomie
– Luxaţii ale dinţilor vecini – pot fi parţiale / totale – impun
reducerea dintelui luxat în poziţie corectă şi aplicarea unei
imobilizări (ligaturi de sârmă în „8”; atele metalice vestibul-
are fixate cu sârmă pe câte 2 dinţi vecini, de o parte şi de alta
a dintelui luxat; dispozitive de acrilat, bracketsuri...)
– Fracturarea dinţilor vecini sau antagonişti – în funcţie de
importanţa leziunii se va face – obturaţie coronară +/- coafaj;
depulpare + obturaţie radiculară şi coronară; chiar extracţia
dinţilor în cazul fracturilor longitudinale
– Smulgerea sau lezarea mugurilor dinţilor permanenţi –
reintroducerea mugurelui şi sutura sacului pericoronar
Extracţia dentară – ACCIDENTE
2. Leziuni ale părţilor moi perimaxilare
 Plăgi gingivale – liniare / întinse / cu denudări ale osului
 Plăgi ale mucoasei palatine
 Plăgi ale limbii
 Plăgi ale planşeului bucal

- Se produc datorită: prizei incorecte a cleştelui peste gingie;


alunecării elevatoarelor

- Plăgile întinse, respectiv cele ale palatului, limbii – se


însoţesc de hemoragii importante; iar ulterior plăgile se
pot suprainfecta (în special cele ale limbii şi planşeului)
Extracţia dentară – ACCIDENTE
2. Leziuni ale părţilor moi perimaxilare – TRATAMENT
 Plăgi gingivale:
– liniare – de obicei hemoragia se opreşte la un simplu
tampona-ment compresiv de câteva minute, sau la sutură;
– întinse, delabrante – se îndepărtează lanchetele, franjurii
de mucoasă, se incizează periostul şi se avansează fibro-
mucoasa pt o sutură cât mai strânsă + tamponament
supraalveolar fixat prin sutură, stents, ligaturi de sârmă
 Plăgi ale mucoasei palatine – pot in-
teresa artera palatină o hemoragie
masivă în jet, care NU cedează la simplu
tamponament ligatura arterei palatine
(distal de leziune) = se trece un fir nere-
zorbabil, cu un ac curb de o parte şi de
alta a şanţului palatin, încărcând artera
Extracţia dentară – ACCIDENTE
2. Leziuni ale părţilor moi perimaxilare – TRATAMENT
 Plăgi ale limbii – NU se poate aprecia profunzimea plăgii,
iar ligatura arterei linguale NU este posibilă – va necesi-
ta hemostază prin sutura plăgii, cu un ac mare, firele
fiind trecute la distanţă de marginile plăgii, cât mai
profund în parenchim, fiind apoi înodate la mucoasă
 Plăgi ale planşeului bucal – NU se poate, de asemenea,
aprecia profunzimea plăgii, respectiv importanţa vaselor
lezate + adăugându-se şi posibilitatea crescută de
infecţie secundară
(datorită poziţiei de-
clive, şi capacităţii de
apărare reduse) – se
va face sutură, dar
asigurându-se şi dre-
najul plăgii + AB
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Fracturi alveolare
 Fractura tuberozităţii maxilare
 Fractura mandibulei
 Luxaţia mandibulei
 Accidente sinusale

- Se produc datorită: prizei incorecte a cleştelui; alunecării


elevatoarelor; manevrelor de forţă cu elevatoarele;
apăsării cu putere pe mandibulă; acţionării cu elevatoa-
rele în axul dinţilor sinusali...

- Se pot însoţi de hemoragii importante (în special în cazul


fracturii peretelui L a M3, sau a tuberozităţii); şi sunt
urmate de cicatrizări vicioase ale crestei, improprii
protezării ulterioare
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase – TRATAMENT
 Fracturi alveolare
– fragmet mic, detaşat de periost – se va îndepărta +/- sutură
+ pansament supraalveolar
– fragment mare, detaşat de periost – îndepărtare, netezire
margini + sutură gingie + pansament supraalveolar
– fragmentele mari ataşate de periost – repunere la loc +
suturează gingia..., pt a preveni la maximum conformarea
unui câmp protetic deficitar
 Fractura tuberozităţii maxilare
– fragmentele mici – îndepărtare;
– fragmentele mari ataşate de periost
repunere la loc + sutură gingie + contenţia cu o placă
palatină cu prelungire perituberozitară
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase – TRATAMENT

 Fractura mandibulei – prin utilizarea elevatorului Lecluse


la M3 cu rădăcini drepte – dintele acţionează ca un ic,
fracturând mandibula; sau în situaţiile în care există pro-
cese patologice care reduc rezistenţa şi dimensiunea
mandibulei – neceită reducere şi imobilizarea mandib.
 Luxaţia mandibulei – la pacienţii cu hiperlaxite capsulo-
ligamentară; la cei la care se acţionează cu manevre de
forţă pe mandibulă – se reduce şi se imobilizează ATM
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale
– deschiderea sinusului = comunicare buco-sinusală
– împingerea rădăcinii în sinus:
- sub mucoasa sinusală (fără perforarea mucoasei)
- în plină cavitate sinusală (cu perforarea mucoasei)
 Apar la dinţii sinusali – PM1, 2, M1, 2; mai rar la M3, C
 Sunt favorizate de: grosimea redusă a peretelui despăr-
ţitor (podeaua sinusului) – uneori sinusul trimite diverti-
culi între rădăcinile dinţilor
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale
 Peretele osos poate chiar lipsi, fiind distrus de procesele
patologice periapicale, mucoasa coafând rădăcina
 Rx efectuate preextracţional – evidenţiază relaţia dinţilor
de extras cu sinusul – în cazul raporturilor foarte apro-
piate – se vor evita manevrele de forţă, chiuretajul intem-
pestiv, sau se face extracţia prin alveolotomie
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – deschiderea sinusului
 Se poate produce chiar după extracţia cu cleştele a unui
dinte sinusal; sau după chiuretaj
 Deschiderea poate trece neobservată – doar o sângerare
puţin mai abundentă, iar sângele prezintă un caracter mai
aerat
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – deschiderea sinusului
 Explorare cu un stilet butonat – fundul alveolei lipseşte,
stiletul pătrunzând în cavitate – NU se recomandă să se
facă explorări suplimentare pt a nu mări comunicarea
buco-sinusală
 Proba Valsalva – pozitivă – dar NU este recomandată să
se facă – deoarece măreşte comunicarea
 TRATAMENT
– închiderea per primam – discutabilă
sutura gingiei peste alveolă
(= dacă este necesar pereţii osoşi pot fi
reduşi prin rezecarea marginilor osoase,
iar muco-periostul poate decolat spre
fundul de sac V sau incizat periostul pt
alungirea lamboului)
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – deschiderea sinusului
 TRATAMENT
– indiferent dacă alveola poate fi acoperită complet de gingi/
sau nu - peste alveolă se aplică o meşă iodoformată care
se menţine 7–8 zile + sutură, ligaturi de sârmă în „8”
– 2 săptămâni – pacientul NU va sufla nasul = pt a NU mări
presiunea pe sutura gingivală
– igienă nazală riguroasă (Pic. Cloranfenicol, Bixtonin...)
– obligatoriu AB: 6 – 7 zile, pt a preveni infectarea sinusului
– aplicarea de adezivi tisulari – Tisseel, Tissucol – favorizează
formarea cheagului endoalveolar şi închiderea comuni-
cării buco-sinusale
 Total CI – introducerea endoalveolar de meşe – acestea
menţinând / mărind breşa; menţin comunicarea şi favo-
rizează infectarea sinusului
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – împingerea rădăcinii în sinus
 Se produce când se acţionează cu elevatoarele către
fundul alveolei, şi nu pe pereţii laterali ai acesteia
 Există 2 situaţii:
- radixul împins sub mucoasa sinusală, fără perforarea
ei, radixul fiind situat pe podeaua sinusală
- radixul perforează mucoasa sinusală, proiectat în plină
cavitate sinusală
 Total CI – explorarea oarbă a sinusului cu instrumente,
tampoane sau prin irigaţii
 Obligatoriu trebuie localizat exact sediul rădăcinii prin
Rx – retroalveolare, OPG, CBCT, Rx sinusuri paranazale
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – împingerea rădăcinii în sinus sub
mucoasa sinusală – TRATAMENT
 Rx – rădăcina se evidenţiază deasupra alveolei, pe
podeaua sinusală
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – împingerea rădăcinii în sinus sub
mucoasa sinusală – TRATAMENT
 Se va face extracţia pe cale alveolară lărgită (WASSMUND,
Val POPESCU) – incizie trapezoidală; decolare mucoperiost;
trepanarea tablei osoase V, inclusiv podeaua sinusului;
rădăcina se îndepărtează cu o pensă sau o chiuretă;
atenţie pt a NU perfora mucoasa; sutura gingiei, meşă
supraalveolar, AB...
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – împingerea rădăcinii în sinus în
plină cavitate sinusală
 Rx – rădăcina se evidenţiază opacă pe fondul
transparent al sinusului
Extracţia dentară – ACCIDENTE
3. Leziuni osoase
 Accidente sinusale – împingerea rădăcinii în sinus în
plină cavitate sinusală – TRATAMENT
 Se va face extracţia cât mai urgent, în primele 48 ore, pt
a evita infectarea sinusului (sinuzite) + închiderea
comunicări buco-sinusale cu lambou V, sau Pal
 Tehnica Caldwell-Luc
Extracţia dentară – ACCIDENTE
4. Leziuni nervoase
 Interesează mai frecvent nv. alveolar inferior, lingual,
mentonier – în cursul extracţiilor dinţilor inferiori
 Se manifestă prin hipo-, an-, hiper-, parestezie
 TRAT – vit B1/B complex, MgB6; fizioterapie

5. Împingerea de fragmente osoase sau dentare în spaţiile


perimaxilare
 Prin fracturarea unui perete alveolar – rădăcina,fragmen-
tul de os poate fi împins: vestibular sub mucoasă, către
fundul de şanţ V, respectiv în loja geniană; în spaţiul
perituberozitar; pterigomandibular; în planşeul bucal
 Rx – localizarea corpului străin
 TRAT – incizie, disecţie, evidenţierea şi îndepărtarea
rădăcinii, fragmentului osos cu o pensă Pean (ca în cazul
ruperii acului în ţesuturi)
Extracţia dentară – ACCIDENTE
6. Înghiţirea de rădăcini, fragmente osoase
 Prin căderea corpului străin în oro-faringe, şi declan-
şarea reflexului de deglutiţie, în cursul manoperelor
efectuate cu bolnavul culcat, în ALR, AG de scurtă dura-
tă, fără meşarea faringelui
 TRAT – dietă bogată în fibre (spanac, fasole verde, var-
ză) şi urmărirea eliminării prin scaun

7. Aspirarea de rădăcini, fragmente osoase în arborele res-


pirator
 Accident foarte grav – produs în cursul extracţiilor efec-
tuate în AG de scurtă durată – fragmentul ajuns în fundul
gâtului este aspirat – fiind favorizat de poziţia culcată,
diminuarea reflexului faringian – obligatoriu tamponarea
faringelui!!!
Extracţia dentară – ACCIDENTE
 Fragmentul ajunge în laringe, trahee, bronhii și produce:
tuse, respiraţie dificilă, sufocare, cianoză, chiar asfixie;
tardiv – supuraţii pulmonare
 TRAT – preventiv: aspirarea în permanenţă a secreţiilor;
dintele luxat trebuie bine prins cu cleştele, sau mâna;
curativ: dacă dintele cade în fundul gâtului – pacientul
întors cu capul în jos şi evacuat din cb!!!
 Dacă corpul străin a fost aspirat – pacientul întors în de-
cubit ventral + se administrează Dilauden-Atropină şi
transportat de urgenţă într-un serviciu de bronhologie
8. Fracturarea de instrumente, cu retenţia de corpi străini
 Rar – determinat de calitatea inferioară a instrumentelor,
de sterilizările multiple, de manoperele brutale, cu doza-
rea incorectă a forţelor
 Obligatoriu se localizează prin Rx
 TRAT – îndepărtarea chirurgicală din ţesuturi – mai difi-
cil în cazul vârfurilor de elevatoare împinse în sinus, ca-
nal mandibular, în părţile moi perimaxilare
Extracţia dentară

COMPLICAŢII
POSTEXTRACŢIONALE
Extracţia dentară – COMPLICAȚII

1. Hemoragiile postextracţionale
- imediate
- precoce
- tardive

2. Alveolitele postextracţionale
- umede
- uscate
Extracţia dentară – COMPLICAȚII

1. Hemoragiile postextracţionale
- imediate
- precoce
- tardive
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
1. HEMORAGII POSTEXTRACŢIONALE - clasificare
 După momentul producerii
– imediate – hemoragia NU este oprită la controlul de la
½ - 1 oră
– precoce – reapare la câteva ore după extracţie
– tardive – apare la câteva zile postextracţional
 După cantitatea de sânge pierdut
– mici – până la 100 ml sânge
– mijlocii – 150 – 300 ml
– grave – pierderea a peste 30% din sângelui circulant
 După felul vasului lezat
– arteriale – în jet
– capilare – aspectul de sângerare în masă
– venoase – continue
– mixte
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
1. HEMORAGII POSTEXTRACŢIONALE - clasificare
 După cauza care le-a provocat
– locale – răspunzătoare de H. imediate / precoce –
vasodilataţia secundară postanestezică; plăgi delabran-
te; ciocuri osoase; fracturi alveolare; sfâşieri ale mucoa-
sei; persistenţa de ţ de granulaţie endoalveolar; neres-
pectarea de către pacient a indicaţiilor postextracţionale
(fumat, alcool, clătirea gurii, alimente tari...).
– generale – determinând H. tardive – hemofilii; tulburări
ale hemostazei şi coagulării; HTA; trat. cr. cu Trombo-
stop, Aspenter; DZ... – de regulă sunt foarte grave, pot
determina pierderi importante de sânge, anemiere, iar
posibilităţile locale de trat. sunt depăşite, necesitând
colaborare cu internistul – transfuzii de sânge...
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
I. Hemoragii imediate / precoce – TRATAMENT
 Îndepărtarea cheagurilor din cb – pt determinarea
sursei sângerării:
- dacă din – marginile osoase, ciocuri osoase – se
netezesc
- dacă din – franjuri gingivale – se îndepărtează şi se
suturează
- dacă din – ţesut de granulaţie rămas endoalveolar
(granuloame, pungi parodontale...) – chiuretaj
endoalveolar
 Gingivomucoasa se suturează pt a acoperi în
totalitate osul şi a închide alveola + Hemostatice
locale supraalveolar (Gelaspon, bureţi de Fibrină
sau Trombină, Acid amino caproic...) + meşe io-
doformate (suturate, fixate cu ligaturi de sârmă,
ştents)
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
II. Hemoragii tardive – Semne clinice
 La câteva zile postextracţional – reapare hemoragia
– determinată de un mic traumatism, dar mai
frecvent spontan, în somn – pacientul se trezeşte cu
gura plină de sânge, ceea ce-l alarmează

 La hemofilici... – pierderea sangvină poate fi foarte


importantă, exanghinarea făcându-se lent, cu semne
de anemie marcată şi înrăutăţirea stării generale
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
II. Hemoragii tardive
Semne clinice

 Local se constată –
alveola ocupată de
un cheag gelatinos,
nelegat, neretractat,
care creşte
progresiv, sub forma
unei ciuperci; pe
lângă cheag
continuă să se
prelingă sânge; gura
este plină de salivă
amestecată cu
sânge
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
II. Hemoragii tardive – TRATAMENT
= asocierea mijloacelor locale şi generale de
hemostază
 Determinarea sediului sângerării – gingivale, osoase,
endoalveolare – netezire margini, ciocuri osoase,
modelare gingie, chiuretaj alveolar, aplicare intimă a
fibromucoasei peste os, sutură gingivală, meşe
iodoformate supraalveolar (48 – 72 h), hemostatice
locale...

 Recomandaţi şi adezivi tisulari - Tissel, Tissucol (plasmă


umană şi Trombină bovină)
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
II. Hemoragii tardive – TRATAMENT

 !!! Tamponament endoalveolar – permis numai în


situaţiile în care există hemoragie abundentă, profundă,
care NU poate fi oprită prin tampona-ment supraalveolar

 Pansamentul supralaveolar NU se va menţine peste 72 h


deoarece sub acesta, fie se produce fibrinoliza cheagului
şi reapariţia sângerării; fie pot să apară leziuni de tip
necrotic, care se pot suprainfecta, întârziind vindecarea

 Sunt contra-indicate – hemostaticele locale caustice


(Acid triclor acetic, Nitrat de Ag, ZnCl, Perhidrol), elec-
trocauterul – deoarece deşi iniţial opresc hemo-ragia,
ulterior prin necroza produsă favorizează infecţiile şi
chiar reapariţia sângerării
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
II. Hemoragii tardive – TRATAMENT

 General – hemostatice – Adrenostazin, Etamsilat,


Fitomenadionă, Acid amino-caproic, Venostat – iv …
(DAR nu pot fi folosite la pacienții cu tratament
anticoagulant, antiagregant plachetar!!!)
 Soluţii macromoleculare
 Transfuzii de sânge, plasmă – risc de infecţie HIV,
hepatită
 Plasmă antihemofilică, crioprecipitat de plasmă
antihemoficlică, factorul VIII antihemofilic
Extracţia dentară – COMPLICAȚII

2. Alveolitele postextracţionale
- umede
- uscate
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE
 Complicaţie infecţioasă a pereţilor alveolari (osteită
localizată la alveolă = alveolită)
 Etiopatogenie:
– factori loco-regionali – extracţii laborioase; turaţii mari ale
instrumentelor rotative (la separarea rădăcinilor, la
alveolotomii...); extracţii incomplete; fracturi alveolare;
persistenţa endoalveolară de ţesutului de granulaţie;
extracţia „la cald”; aplicarea endoalveolară de meşe,
diverse substanţe care împiedică formarea cheagului
endoalveolar; nerespectarea indicaţiilor postoperatorii;
vasoconstricţia determinată de Adrenalina din anestezic
– generali – starea generală deficitară – cu reducerea
rezistenţei organismului la infecţii; tulburări ale crazei
sangvine: tulburări vaso-motorii generale
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE

 Anatomo-patologic – 2 forme:
- alveolită umedă
- alveolită uscată

 Simptomatologie - la 3- 4 zile postextracţional –


durere cu caracter violent, creşte în intensitate,
iradiază în hemimaxilar, hemicraniu, poate lua
caracterul unei nevralgii trigeminale, nu se calmează
la analgezice

 Se asociază cu alterarea stării generale – febră,


curbatură, ganglioni loco-regionali măriţi, dureroşi
Extracţia dentară – COMPLICAȚII

2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE
CLINIC
I. ALVEOLITA UMEDĂ – gingivo-mucoasa este
congestionată, tumefiată, frecvent sfacelată; cheagul
este voluminos, murdar, acoperit de depozite fetide; în
alveolă apare şi un ţesut de granulaţie care burjonează,
sângerează foarte uşor la atingere; eventual eschile
osoase sau resturi de dinţi – înglobaţi într-o masă
purulentă; pereţiii osoşi alveolari sunt înmuiaţi, rugoşi;
periostul este îngroşat şi foarte dureros la presiune
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE

I. ALVEOLITA UMEDĂ
Extracţia dentară – COMPLICAȚII

2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE – CLINIC


II. ALVEOLITA USCATĂ – gingivo-mucoasă palidă,
atonă, fără tendinţă de cicatrizare; din alveolă lipseşte
cheagul, sau este foarte redus, brun cenuşiu; pereţii
osoşi albicioşi, uscaţi, de pe care se desprind sechestre
mici, lameliforme (aşchii osoase), fără să apară ulterior
sângerarea
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE
Alveolita umedă

Alveolita uscată
(dry socket)
Extracţia dentară – COMPLICAȚII

2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE – CLINIC

 Netratate – evoluează 2 – 3 săptămâni – după care


fie fenomenele se ameliorează; fie se pot agrava –
determinând osteomielite, supuraţii ale lojior
învecinate
 TRATAMENT
 Îndepărtarea din alveolă a cheagului infectat + aplicaţii
locale analgezice, antiinfecţioase + tratament general
antiinfecţios şi antialgic + tratament local şi general de
stimulare a cicatrizării
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE – TRATAMENT
I. Alveolită umedă
 Eliminarea cheagului – cu irigaţii abundente endoalveolare cu
soluţii antiseptice călduţe – dacă cheagul a fost îndepărtat, iar
în alveolă sângerarea este normală, cu tendinţă de formare a
cheagului – se aplică pansament supralaveolar – revine zilnic
la irigaţii. Se pot introduce în alveolă şi Neoconuri

 Dacă fenomenele NU se ameliorează – se recurge la chiuretaj


alveolar + irigaţii + Neocon. Irigaţiile, Neoconurile - se repetă
zilnic, până la apariţia cheagului normal endoalveolar

 General – AB, antialgice

 Stimularea reactivităţii locale – raze Rx, infraroşii, lasser


antiinflamator
Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE – TRATAMENT
II. Alveolită uscată (dry socket)
 Mai greu de tratat – necroza locală este mai extinsă,
reactivitatea mai redusă, iar durerile sunt mult mai mari

 Irigaţii endoalveolare cu soluţii antiseptice călduţe – pt


eliminarea cheagului redus, a eschilelor osoase şi
stimularea circulaţiei locale + Neocon

 Asocierea de infiltraţii cu soluţie anestezică slabă în jurul


arterei faciale (pt diminuarea spasmului vascular şi
stimularea circulaţiei)

 Fizioterapie

 Vit C, B + antialgice general


Extracţia dentară – COMPLICAȚII
2. ALVEOLITELE POSTEXTRACŢIONALE – TRATAMENT
II. Alveolită uscată (dry socket)

 Dacă fenomenele clinice NU se ameliorează – chiuretajul


pereţilor osoşi – îndepărtarea tuturor sechestrelor
lameliforme şi stimularea unei sângerări normale +
Neocon. Chiuretajul dacă este cazul – se repetă

 Dacă durerea ia un caracter nevralgic – infiltraţii ale


nervilor cu substanţă anestezică (fără vasoconstrictor)

S-ar putea să vă placă și