Capitol10

SEMNIFICATIE EFICIENTEI

Eficiența este centrală pentru organizație. Este funcția organizației (organizațiilor) să fie eficace. Într-
adevăr, dacă organizațiile nu sunt mai eficiente în ceea ce fac, comparativ cu realizarea lor fără o
organizație, atunci nu are rost să existe organizația. Eficiența este, de asemenea, cel mai de bază, un
concept extrem de simplu: este doar raportul dintre ieșire și intrare dintr-un anumit proces. Cu toate
acestea, ceea ce constituie intrările și ieșirile unui proces dat nu este deloc clar, mai ales în cazul în care
procesul implică oameni.

LIMITA EFICIENTEI, E

-este legat de scopul si intereseul organizatiei

Puterea eficeintei

-Cei care pot specifica intrările și ieșirile și eficiența lor conexă sunt cei cu cea mai mare putere.( aici cred
ca e din capitolul celalalt , cu intrarile si iesirile care nu inteleg la ce se refera)

-conceptul de eficienta implica un proces, de conversie

-discursul despre eficienta, de ex, s ecredea ca femeile ar trebui platite mai putin, pt ca nu lucreaza asa
eficent ca barbatii

-Concentrându-se în special pe procesul muncii, sunt încurajate și susținute practicile care încearcă să
mențină salariile la cel mai scăzut nivel posibil și să slăbească puterea muncii prin eliminarea garanții -
sau „practici restrictive”, în funcție de punctul dvs. de vedere ideologic - „bucurate” de angajați.

-ste doar un scurt pas pentru a recunoaște că ideologia este un factor important de ineficiență. O mare
parte din încurajarea organizațiilor de a fi eficiente derivă din presiunea macroeconomică

Siguranta si eficienta

-Oamenii - chiar și managerii - își urmăresc propriile interese definite în termeni subiectiv raționali și în
moduri adesea fragmente și adesea contradictorii

-În mod egal, dacă, după cum este probabil, „căutarea rațională a eficienței” a dus la conflict cu cei
gestionați, este posibil ca acest lucru să amenință alte aspecte ale simțului sinelui, cum ar fi credința că
cineva este o persoană drăguță, corectă și populară.

-Eficiența organizațională nu are statutul unei legi naturale, ci este ea însăși un model, construit de
oameni. Nu are sens să vorbim despre un ideal degradat, mereu de căutat, chiar dacă niciodată nu
trebuie atins. Este nevoie, pur și simplu, de includerea tuturor celorlalți factori în înțelegerea eficienței
noastre

-Semiotică și eficiență Ceea ce este implicat aici este că oamenii - oricine ar fi și indiferent de relația lor
cu eficiența, indiferent dacă sunt susținătorii, practicienii sau obiectele acesteia - au propriile modele ale
ceea ce înseamnă eficiența, iar aceste modele, ca toate modelele, sunt subiective

Măsurarea eficienței Când se încearcă măsurarea eficienței, este important să se includă toți factorii
semnificativi dacă rezultatul este să fie un model semnificativ al procesului luat în considerare. de
exemplu, ideologie, putere, concepte ale sinelui și așa mai departe și, desigur, prin capacitatea de a
procesa informații. Un aspect deosebit de important al deciziei cu privire la ceea ce constituie eficiența
este judecarea locului unde trebuie amplasată granița modelului - cu alte cuvinte, extinderea factorilor
care trebuie măsurați pentru a decide dacă un proces este eficient sau nu.

Eficiența este un mijloc către un scop, nu un scop în sine, dar ceea ce este acest scop este, în sine, o
construcție umană și o reflectare a dorințelor umane

Banii ca bază de măsurare A EFICIENTEI Al treilea aspect al măsurării eficienței care trebuie luat în
considerare este o extensie a celui de-al doilea: atribuirea valorilor bănești măsurătorilor produse. În
cazul în care sunt implicați diferiți tipuri de factori, există o nevoie percepută de a-i reduce la o bază
comună și acest lucru este, de obicei, bani.

Banii nu sunt bogăție, deoarece pot fi schimbați doar cu ceva util. Banii pot reprezenta o surogat pentru
bogăție, dar numai atât timp cât valoarea sa de schimb rămâne destul de constantă și numai atât timp
cât cineva este pregătit să vă vândă ceea ce aveți nevoie în schimbul banilor dvs. Dacă valoarea banilor
se schimbă rapid, atunci este o bogăție surogat slabă, deoarece bogăția, având o valoare de utilizare,
tinde să nu se modifice rapid. Aceasta este exact ceea ce se întâmplă în hiperinflație: banii încep să-și
piardă valoarea de schimb, sowealth-ul reținut în timp ce banii se micșorează. Dacă nimeni nu vă va lua
banii în schimbul a ceea ce aveți nevoie, atunci, din nou, nu este de nici un folos: banii sunt doar merită
ceea ce cineva este pregătit să schimbe pentru asta. O ilustrare obișnuită a acestui lucru este refuzul
unor comercianți englezi de a accepta bancnote scoțiene, chiar dacă acestea au curs legal. În mod
similar, dacă averea dvs. este în ruble rusești, această monedă nu vă va fi de nici un folos în Anglia

Măsurarea eficienței Costuri de oportunitate A patra problemă referitoare la modelele de eficiență și

măsurarea acesteia se referă la tendința de a pretinde că un proces este sau nu eficient fără referire la
costurile de oportunitate ale acestui proces. Costul de oportunitate este un dispozitiv de contabilitate
care folosește proiecții ale estimărilor pentru a identifica costul opțiunilor renunțate. Cele două costuri
de oportunitate ale unei decizii ar trebui să se bazeze pe costurile reale ale alegerii care este renunțată
la luarea unei decizii. Acest cost nu poate fi niciodată cunoscut, deoarece evenimentele care ar permite
să fie cunoscut nu se produc, dar este doar măsura „absolută” a eficienței comparative

De exemplu, când industria cărbunelui din Marea Britanie a fost, efectiv, degradată, s-a afirmat că este
mai eficient să importăm cărbune. Costul de oportunitate al acestei decizii este ceea ce ar fi costat
producerea cărbunelui pe piața internă, mai degrabă decât importarea acestuia
Agregări ale eficienței A cincea problemă se referă la tendința de a presupune că eficiența este
agregată. Se presupune, de exemplu, că, dacă fiecare subunitate a unui sistem economic este eficientă,
atunci economia însăși este eficientă

Scopul creșterii eficienței este de a obține mai multe rezultate pentru un anumit nivel de intrări.
Rezultatele sunt folosite pentru a asigura calitatea vieții și, prin urmare, calitatea vieții este legată,
indisolubil, de procesul organizațional și de eficacitatea acestuia. Prin urmare, este important ca
organizațiile să fie eficiente. Problema este în ce constă acea eficiență. Modelele de eficiență au
impacturi și consecințe enorme atunci când sunt operaționalizate în practică. Măsurile de eficiență sunt
folosite pentru a justifica luarea deciziilor. Raționalitatea pretinsă a acestor măsuri oferă o presupusă
obiectivitate la alegerile făcute. Cu toate acestea, înțelegerile privind eficiența nu sunt raționale și
științifice, ci sunt încărcate de valoare, înrădăcinate în ideologie, prioritizează unele interese și altele și
sunt impuse prin putere. Este important să subliniem că eficiența este un instrument comparativ. Prin
urmare, nu există o astfel de organizare eficientă, deoarece calculele eficienței unui anumit proces sau
ale unei organizații au semnificație doar în raport cu un alt mod de a face lucrurile care este mai puțin
sau mai eficient decât considerația de mai jos, în contextul unor scopuri și interese particular

Ce este în neregulă cu eficiența? 255 ceea ce este cu adevărat nou intră în discursul Comportamentului
organizațional - care, având în vedere semnificația regulilor discursive de adecvare, nu este foarte
surprinzător. De obicei, ceea ce se întâmplă este că aceleași abordări sunt reciclate la nesfârșit, sub
nume diferite. Managementul resurselor umane, de exemplu, cuprinde multe asemănări cu ideile care
au fost asociate cu OrganisationDevelopment în anii 1970. Implicația acestui ciclu de adopție și
abanodonare este că, indiferent de indicatori, astfel de abordări nu contribuie, de fapt, ineficient la
creșterea performanței angajaților individuali

Merită subliniat faptul că justificarea tuturor măsurilor - și, într-adevăr, a îndemnurilor - de creștere a
eficienței este aproape întotdeauna necesitatea de a maximiza utilizarea resurselor rare