CUPRINS

Motto...............................................................................................................................4
Motivaţia ......................................................................................................................4
Introducere.....................................................................................................................5

CAPITOLUL I

1.Definiţie .......................................................................................................................6
2.Etiologie .......................................................................................................................6
3. Epidemiologie..............................................................................................................7
4. Patogenie și anatomie patologică.................................................................................9
5. Simptomatologie..........................................................................................................10
6. Evoluție.......................................................................................................................15
7. Forme clinice...............................................................................................................15
8. Complicații..................................................................................................................16
9. Boli asociate................................................................................................................19
10. Diagnostic.................................................................................................................20
11. Pronostic....................................................................................................................23
12. Tratament...................................................................................................................23
13. Profilaxia..................................................................................................................26

CAPITOLUL II

1. Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor de varicelă....................................28

2. Asigurarea condițiilor optime de spitalizare și de îngrijire.........................................29
3. Adaptarea sarcinilor de îngrijire a bolnavului la faza evolutivă în care se găsește
boala...............................................................................................................................29
4. Prevenirea diseminării infecției.................................................................................30
5. Mobilizarea forțelor de apărare ale organismului......................................................30
6. Prevenirea infecțiilor intraspitalicești.........................................................................31
7. Supravegherea bolnavilor și recunoașterea precoce a complicațiilor..........................32

CAPITOLUL III

Procesul de îngrijire.......................................................................................................34
Cazuri............................................................................................................................35
Bibliografie...................................................................................................................49

3
 MOTTO

,,Daca este cu putinta sa aflam un mijloc care sa-i faca indeobste pe oamenii
mai intelepti si mai priceputi decat vor fi fost pana azi, cred ca acesta in medicina
trebuie cautata”

Descartes Rene-Discurs asupra metodei

MOTIVAȚIE

Ca știință a vieții și suferinței umane, medicina se găsește la granița dintre științele

sociale și cele biologice. Scopul său a fost, este și rămâne cel formulat de Claude Bernard,
altădată “Să mențină sănătatea, să prevină îmbolnăvirea și să vindece bolile”.
În stagiile efectuate de-a lungul celor trei ani de sudiu în Spitalul de Urgență
Călărași, am văzut numeroase persoane suferinde într-o mai mică sau mai mare măsură;
însă cei mai afectați s-au dovedit a fi copiii. Aceste ființe pure, pline de sinceritate și voie
bună, “ vlăstarele vieții” cum sunt adesea numiți, odată atinși de boală devin neajutorați.
Am ales această boală deoarece face parte din bolile infecto-contagioase
foarte frecvente ale copilăriei și dacă nu este tratată corespunzător poate lăsa semne
vizibile pe suprafața corpului și din acest motiv copii ar putea fi complexați.
În fond, ce este mai plăcut decât să-l faci pe copil să uite de boala care
suferă.

4
 INTRODUCERE

Numele de varicelă a fost utilizat pentru prima dată de Vogel în anul 1767;
boala era însă cunoscută cu mult timp înainte, a fost descrisă pentru prima oară de
Ingressiass în 1530, fiind considerată drept o formă atenuată a variolei.
După prima observaţie (von Bokai, 1892) s-au făcut alte numeroase observaţii
(Netter, 1920) care au confirmat legătura epidemiologică între varicelă şi herpes Zoster.
Constatările epidemiologice au pus problema identităţii etiologice a celor două
boli (unicism sau dualism); după 1954, s-au adus suficiente probe pentru unicism,
dovedind astfel că ambele boli sunt provocate de acelaşi virus (varicelo-zosterian) şi
anume:
Particulele de virus, provenite de la celelalte
boli şi examinate la microscopul electronic sunt morfologic identice;
Din culturile de ţesuturi, modificările citopatice
produse de virusul provenit din cele două boli sunt perfect asemănătoare;
Testele serologice specifice (testul de
neutralizare, reacţia de fixare a complementului, tehnica cu anticorpi fluorescenţi ) au putut
fi efectuate încrucişat, între cele două boli cu rezultate pozitive, folosindu-se fie antigenul
varicelic şi serul cu anticorpi, fie invers (M.Balş şi A.Roman, folosind tehnica indirectă a
anticorpilor fluorescenţi cu aer de convalescent de varicelă, au identificat în preparate
celulare virusul zosterian );
Cu imunoglobuline specifice, recoltate de la
bolnavii de herpes Zoster.
Pe baza acestor date şi a observaţiilor epidemiologice, varicela şi herpesul
zoster se consideră două manifestări clinice, deosebite ale infecţiei cu acelaşi virus.
Varicela, constituie răspunsul unei persoane lipsite de imunitate, în timp ce
herpesul zoster reprezintă răspunsul unei persoane parţial imune faţă de acelaşi virus.De
altfel, chiar între cele două tablouri clinice, se observă aspecte de trecere – herpes Zoster
varicellosus.
Concluzia importantă a identităţii etiologice dintre varicelă şi herpes Zoster
constă înnecesitatea luării aceloraşi măsuri preventive faţă de ambele boli.

5
 CAPITOLUL I

1. DEFINIŢIE
Varicela este o boală infecţioasă şi extrem de contagioasă, de unde şi denumirea
sub care mai este cunoscută „vărsat de vânt”, fiind provocată de virusul varicelo-zosterian
(herpes virus varicellae).
Ea se caracterizează din punct de vedere clinic prin prezenţa pe întreg corpul a
unei erupţii papulo-veziculoase polimorfe, care evoluează în puseuri succesive şi este
însoţită de fenomene infecţioase generale atenuate.
Deşi, este o boală benignă, varicela are o deosebită importanţă practică, prin
contagiozitatea şi frecvenţa ei mare la copii.

2. ETIOLOGIE
Agentul etiologic al varicelei este un virus care se găseşte în conţinutul
elementelor eruptive, în sângele şi secreţiile nazo-faringiene ale bolnavilor de varicelă.
Deşi este un virus dermo-trop afectează şi viscerele.
În 1953, virusul a fost izolat de Welles prin culturi pe celule embrionare de
amnios uman. El s-a dovedit a fi identic cu cel al herpesului (zona) Zoster. Cultura
virusului varicelo-zosterian se face pe variate culturi de ţesuturi vii (umane sau maimuţe)
producând leziuni şi incluziuni eozinofile intranucleare (nu creşte pe corioalantoida oului
embrionat ca virusul variolic).
Măsoară 160-200 mm.(mai mic decât virusul variolic şi cel vaccinal), conţine
ADN cantral, are o capsidă icosaedrica şi cu înveliş lipidic.
Forma vizibilă a virusul constă din corpusculii elementari ARAGAO (1911)
rotunzi, dispuşi în perechi sau lanţuri, de dimensiuni mici (150-200 mq) decât corpusculii
PASCHEN din variolă şi vaccina.
Incluziile celulare descrise de Tyzzer, se găsesc în nucleul celulelor din
vezicule. Ele sunt formate din conglomerate de corpusculi elementari, la care se adaugă
reacţia celulei lezate.
Virusul este puţin rezistent în afara organismului, fiind repede distrus de
căldură. Se poate conserva în glicerină 5% timp de o lună.
Boala experimentală se poate realiza numai la om.

6
 Figura 1. Virusul varicelo-zosterian

3. EPIDEMIOLOGIE
Varicela este o boală cu răspândire universală.
Apare sub forma unor epidemii nu prea extinse, din cauza imposibilităţii
propagării la distanţe mai mari, limitându-se la colectivităţi de copii, cartiere, familii, între
epidemii există cazuri sporadice.
În localitaţile aglomerate, varicela se întâlneşte în mod endemic rar, iar în
primele 6 luni ale vieţii este cu totul excepţională, din cauza imunităţii pasive primite de la
mamă.
La adulţi, această boală se întâlneşte de asemenea rar, deoarece majoritatea
indivizilor au suferit de varicelă în timpul copilăriei, iar boala lasă o imunitate durabilă pe
toată viaţa.
Anotimpul are un rol favorizant, epidemiile de varicelă producându-se mai ales
în anotimpurile friguroase (iarna şi primăvara) mai rar în lunile de vară.
Morbiditatea este mai mare, apropiindu-se de aceea a rujeolei. În mediul urban
75% din copii fac boala până la vârsta de 15 ani şi 90% până la 20 ani.
Mortalitatea este foarte redusă.

7
 Sursa de infecţie în varicelă o constituie numai individul bolnav prin
leziunile tegumentare şi mai ales ale mucoaselor; convalescenţii sau indivizii sănătoşi nu
sunt purtători de virus.

Transmiterea se realizează de la persoana bolnavă la persoana sănătoasă

printr-un contact direct şi indirect:
Transmiterea directă a virusului varicelo-zosterian se
face prin atingere, prin intermediul picăturilor Pflugge, precum şi prin exudatul vezicular
sau particule de cruste cutanate ;
- eliminarea virusului prin picăturile de salivă şi secreţiile
nazo-faringiene este cea mai importantă, ea producându-se în mod masiv şi precoce de la
începutul bolii (prin tuse,strănut,vorbire);
- la nivelul tegumentelor eliminarea virusului are o
8
importanţă mai mică, deoarece veziculele rămân închise de obicei şi nu dau ulceraţii ca
cele de pe mucoase;
Transmiterea indirectă prin obiecte proaspăt murdărite
cu secreţii de pe mucoase sau din leziunile tegumentare, este posibil dar rar realizată în
practică, deoarece virusul nu rezistă mult în mediul extern.
Poarta de intrare a infecţiei este aerogenă: mucoasa nazo-faringiană,
conjuctivală şi respiratorie.
Virusul pătrunde la început în celulele epitelului acestor mucoase, pentru a
trece apoi în circulaţia generală şi a produce, prin desiminări succesive, manifestările de la
nivelul tegumentelor şi mucoaselor.
Contagiozitatea varicelei este foarte mare, în special în stadiul iniţial al
bolii, fiind nevoie de un contact minimal şi scurt pentru a se realiza infecţia unei persoane
receptive (prin atingere sau picături Pflugge).
Ea se poate produce şi în mod indirect, prin intermediul unor persoane sau
obiecte, dar numai atunci când cele două contacte au avut loc la scurt interval unul după
altul, virusul fiind puţin rezistent în afara organismului.
Prin aer, contagiunea se produce în aceeaşi încăpere, la distanţă, peste pereţii
boxelor, sau în camere vecine şi chiar la alte etaje, atunci când există posibilitatea de
comunicare a încăperilor, indicele de contagiozitate este apreciat la 80-95% din contacţii
receptivi expuşi.
Durata perioadei de contagiune începe cu 1-2 zile înainte de apariţia erupţiei
(incubaţiei) şi durează aproximativ 6 zile după apariţia ultimului val eruptiv.
Este îndoielnic dacă contagiozitatea mai persistă după trecerea primelor zile de
boală, deoarece virusul se izolează greu din veziculele mai vechi de 12 ore; crustele de
varicelă nu par să fie infecţioase; contagiozitatea se poate prelungi la imunodeprimaţi.
Un copil cu vărsat de vânt ar trebui izolat aproximativ o săptămâna. Nu trebuie
ţinut în casă până când cad toate crustele.
Persoanele bolnave sau care au probleme cu sistemul imunitar nu trebuie să vina
în contact cu varicela, şi nici femeile însărcinate.
Receptivitatea este generală, excepţie - primele 4- 6 luni după naştere, când copiii
beneficiază de anticorpii materni (transmişi transplacentar, sau prin laptele mamei); -
indice-95-100%. Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii de 2-8 ani.
Receptivitatea este maxima la imunodeprimaţi (cancer, hemopatii maligne,
persoane tratate cu corticosteroizi şi alte imunosupresive, persoane HIV pozitive).

9
 Imunitatea este de lungă durată, dar sunt posibile reâmbolnăviri.
Virusul varicelo-zosterian persistă în ganglionii senzitivi sub formă de infecţie
latentă, care se poate reactiva în anumite condiţii: stres, imunosupresie, la persoane în
vârstă, producând zona zoster.

4. PATOGENIE ŞI ANATOMIE PATOLOGICĂ

Virusul pătrunde pe cale nazo-faringiană sau conjunctivală, multiplicarea lui are

loc, probabil, în tractul respirator, după care virusul diseminează pe cale sanghvină.
Viremia rezultată duce la însămânţarea diferitelor organe şi ţesuturi unde provoacă leziuni
inclusiv în piele. Virusul are un tropism special pentru tegument, ale cărui leziuni sunt
urmarea unei viremii intermitente.

Vezicula variceloasă este localizată strict epidemicceea ce explică vindecarea

ei fără a lăsa cicatrice cutanate.
Ea este formată de la început din mai multe alveole, despărţită prin septuri
incomplete şi pline cu un exudat seros în care plutesc resturi celulare leucocite, hematii şi
alte celule epiteliale degenerate. Ulterior, vezicula devine unicelulară. Planşeul unei

10
alveole este reprezentat de papila dermică, plafonul de un strat cornos iar pereţii de celulele
deformate ale stratului mucos Malpighi.
Modificările celulare epidermice constau într-o primă fază din umflarea
nucleului datorită prezenţei incluziilor celulare Tyzzer şi transformarea lor în celule gigante
multinucleare.
Într-un stadiu avansat celulele suferă aşa numita degenerescenţă belonizantă
Unna, constând din umflarea celulei în întregime, cu ştergerea contururilor, opalescenţă şi
apoi lichefierea conţinutului. Celulele astfel lezate îşi pierd legăturile între ele, se detaşează
şi cad la fundul vezicului.
Alături de aceste modificări epidermice la nivelul dermului nu vom găsi alte
leziuni decât o congestie a capilarelor, localizate pe teritoriul corespunzător veziculei şi
areolei roşii din jurul ei.
La nivelul mucoaselor se vor întâlni aceleaşi leziuni ca şi în epiderm, cu
deosebirea că aici, din cauza secreţiilor plafonul epitelial este repede macerat,
transformând vezicula în ulceraţie.
Regenerarea epitelului se face fără să apară leziuni cicatriciale. În cazuri
severe, mai ales la imunodeprimaţi, apar leziuni necrotice locale în tegument şi în viscere
(plămâni, ficat, rinichi, peritoneu, intestin).
Histopatologia leziunilor tegumentare din varicelă este identică cu aceea din
herpes zoster şi herpes simplex.
Aspectul histopatologic în encefalita variceloasă este similar cu acela al
encefalitelor postinfecţioase.

5. SIMPTOMATOLOGIE

PERIOADA DE INCUBAŢIE
Durează în medie de 14-15 zile cu variaţii între 10-21 zile. Ea poate fi mai
scurtă, în special în varicela inoculată artificial sau mai lungă la indivizii cărora li s-a
injectat ser de convalescent în scop profilactic.
Din aceste motive, durata de timp stabilită pentru carantină este de trei
săptămâni.
Ca în toate bolile infecţioase cu poarta de intrare eterogenă, perioada de
incubaţie este asimptomatică. Dacă un copil face varicelă şi întrerupe şcoala, fraţii şi
surorile vor avea simptome cam la 2 săptămâni mai târziu.

11
PERIOADA PRODROMALĂ
(de invazie sau preeruptivă)
Durează între 1-2 zile. La copilul mic, poate lipsi; la copilul mare şi la adult
durează 2-3 zile.
Semnele infecţioase sunt discrete : uşoară astenie, indispoziţie, inapetenţă şi
cefalee cu urcarea moderată a temperaturii între 38-83.5°C, dureri musculare.
De multe ori, fenomenele de debut ale bolii sunt atât de atenuate încât această
perioadă trece neobservată.
Mai rar varicela începe prin fenomene violente ca: frison, febră peste 39°C,
vărsături, agitaţie şi convulsii.
În cursul acestei perioade poate apare o erupţie trecătoare cu aspect
scarlatiform (rash) sau rujeoliform care dispare după câteva ore, dar care poate crea
confuzie cu scarlatina sau rujeola.
PERIOADA ERUPTIVĂ
În varicelă este de 7-10 zile. Erupţia apare mai întâi pe corp (unde domină),
apoi pe faţă, cap şi membre, fiind însoţită de febră (37-38°C) şi uşor prurit.

Elementele eruptive apar la început sub formă de macule mici (2-6 mm.)
rotunde sau ovale de culoare roşie, bine delimitate ce dispar la presiunea digitală.
În câteva ore ele trec în stadiul de papulă şi apoi de veziculă dau direct în
stadiul de veziculă.
Veziculele au dimensiuni între 2-4 mm, putând varia de la mărimea unui ac de
gămălie până la un bob de fasole. La periferie vezicula este net delimitată şi înconjurată de

12
o zonă roz, care se pierde apoi în mod difuz pe tegumente, zonă ce este cunoscută şi sub
denumirea de „areola” roşie.
Prin situarea lor superficială, forma rotundă şi conţinutul lor (lichid clar şi
transparent) veziculele au fost comparate cu „picături de rouă „. Din cauza tensiunii reduse
a conţinutului, vezicula este moale la palpare şi nu dă senzaţia de „perla de sticla” ca
vezicula din variolă. De asemenea, prin tracţiunea ei în direcţii opuse se produc o serie de
încreţituri care la unele vezicule sunt prezente chiar şi fără această manevră.
A doua zi după apariţia veziculei, în evoluţia ei normală, dacă nu este ruptă,
conţinutul ei se tulbură şi se reduce, încreţiturile înmulţindu-se. Vezicula se deprimă
treptat, începând din centru (ombilicale) unde apare o crustă mică punctiformă, de culoare
brună-negricioasă, care produce o pseudo-ombilicaţie asemănătoare cu cea de variolă.
Veziculele varicelei nu supurează, în ziua a 3-4 a lichidul se resoarbe şi vezicula se
transformă în crustă, uneori fără să fi trecut prin faza de ombilicaţie sau de tulburare a
conţinutului. La sfârşitul primei săptămâni de la apariţia erupţiei, crustele cad, lăsând doar
o uşoară depigmentare trecătoare. Stadiul de cruste poate dura 10-20 zile.
În urma gratajului şi a infecţiei secundare pot rămâne uneori cicatrice albe, nu
prea profunde, care dispar de obicei în câţiva ani.
Elementele eruptive nu apar deodată, ci în puseuri, la intervale de 1-2 zile,
succedându-se până la 3-5 puseuri în total.
Datorită acestei apariţii în pusee, erupţia va avea un aspect poliform pronunţat,
fiecare teritoriu cuprinzând elementele din diferitele faze de evoluţie (macula-papula-
vezicula-crusta). La producerea polimorfismului mai contribuie şi faptul că unele elemente
nu ajung până la sdadiul de vezicule, ci se opresc în cel de papule.
Apariţia şi intensitatea erupţiei este favorizată şi de factorii iritativi locali
(revulsie,substanţe iritante,etc.).
Numărul elementelor eruptive este în general mai redus (de la câteva zeci la
câteva sute). Uneori, mai ales la adolescenţi şi adulţi, numărul lor poate fi însă
considerabil.
TOPOGRAFIC erupţia în varicelă este răspândită pe toată suprafaţa
tegumentelor interesând şi pielea păroasă a capului.
Elementele eruptive sunt localizate mai mult pe trunchi decât pe extremităţi,
dând erupţiei un caracter centripet spre deosebire de variolă, în care erupţia este mai
abudentă pe faţă şi pe membre, având un caracter centrifug.
Pe membre, elementele eruptive sunt mai multe, dispuse proximal spre

13
rădăcina lor şi preferenţial pe partea lor antero-internă, spre flexuri şi în axilă.
Uneori, elementele eruptive pot să apară şi în palmă şi pe plante.De obicei
erupţia apare şi pe faţă.

Figura 3. Erupţie în varicelă

ELEMENTELE ERUPTIVE apar şi pe mucoase: îndeosebi în cavitatea
bucală, unde acoperişul fragil al veziculei este repede rupt lăsând o ulceraţie cu aspect de
aftă şi provocând dureri la masticaţie şi salivaţie abudentă.
Mai rar, veziculele pot apărea şi pe mucoasa laringiană, cu tabloul de crup
varicelic sau pe conjuctive (durere, fotofobie, lăcrimare). Ele sunt prezente adesea pe
mucoasa genitală sau în regiunea anală determinând uneori jenă la micţiune.
Elementele eruptive de pe mucoasă se pot suprainfecta cu uşurinţă cu germeni
piogeni.
În general, erupţia este însoţită de puţine alte manifestări şi starea generală nu
este sau este numai moderat afectată îndeosebi la copii. Febra însoţeşte fiecare puseu
eruptiv (dar de obicei este mică,putând lipsi ¼ din cazuri). Se constată o uşoară oligurie cu
albuminurie şi hematurie. În ultimi ani, s-au adus unele dovezi despre leziuni renale
importante în varicelă. Adeseori erupţia este pruriginoasa şi însoţită de o adenopatie
generalizată trecătoare.
Virusul varicelei are şi un neurotropism pronunţat de unde determinările
nervoase relativ frecvente semnalate în special în ultimul timp.
Tabloul sanguin arată modificări discrete constând dintr-un număr normal sau

14
uşor crescut de leucocite sau monocleoză, eozinofilele dispar şi limfocitoză.

PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ
Începe odată cu formarea ultimelor cruste şi durează 1-3 zile; crustele se
desprind de la periferie spre centru.
După căderea crustei,dacă aceasta nu a fost ruptă rămâne o zonă uşor
pigmentată roz.

6. EVOLUŢIE
De obicei, varicela are o evoluţie uşoară spre vindecate, se obţine în
majoritatea cazurilor fără incidente deosebite. Bolnavul poate să -şi reia activitatea după
căderea crustelor. Probleme dificile pun numai unele forme clinice severe şi complicaţiile.
Vindecarea este urmată de o imunitate durabilă. Prognosticul este bun cu
excepţia cazurilor severe, apărute la bolnavii imunodeprimaţi şi a cazurilor cu complicaţii
neurologice.
7. FORME CLINICE
Alături de tabloul clinic descris mai sus, varicela mai poate prezenta diverse
forme clinice împărţite după :
 Intensitatea şi aspectul erupţiei;
 Gravidatea evoluţiei;
 Conformaţia genetică a fiecărui individ.
Astfel avem :
1.FORME UŞOARE
 Forma discretă sau acneiformă (cu un număr redus de vezicule);
 Forme clinice abortive (larvate) în care evoluţia bolii se
15
opreşte într-o anumită fază (macule sau papule); aceste forme apar în deosebi la copii, la
sugar între a treia şi a şasea lună (cu imunitate reziduală de la mamă).

2.FORME SEVERE, ţin probabil de caracteristici individuale şi nu de variaţii în

virulenţa agentului infecţios. Acest lucru este probat evident de gravitatea varicelei, apărute
pe organisme imunodeprimate (boli de sânge, leucemie, boala Hodgkin,
hipogamaglobulinemie, terapie prelungită cu cortizon).
 Forma gangrenoasa, în care, datorită suprainfecţiei
bacteriene a veziculelor cu streptococi sau cu germeni anaerobi apar ulceraţii profunde,
gangrenoase ce pot ocupa suprafeţe întinse ce duc deseori la un sfârşit letal;
 Forma hemoragică este foarte rară şi are o evoluţie adesea
letală; elementele eruptive suferă o transformare hemoragică; apar hemoragii cutanate
(echimoze şi pete) şi pe mucoase (vărsături sangvinolente, urina cu sânge sau necroze
cutanate ischemice).
 La persoanele aflate sub terapie prelingită cu corticoizi
varicela, de obicei, are o evoluţie severă (erupţie abundentă, transformare hemoragică,
manifestări generale grave), ducând adesea la exitus; s-a arătat însă, că în ultimii ani, că
gravitatea evoluţiei acestei varicele poate fi atribuită mai mult bolii de bază, pentru care s-a
efectuat corticoterapia ;curele scurte de cortizon nu au nici un efect agravant asupra
varicelei.

3.FORME GRAVE
Acele forme ale varicelei cu erupţie bogată, febra ridicată, stare generală alterată,
toxemie, pneumonie varicelică apar frecvent la adulţi şi la gravide; la aceste persoane
16
varicela evoluează deobicei mai sever decât la copii.
Dintre aceste fenomene enumerăm :
FORMA PUSTULOASĂ în care veziculele trec în stadiul
supurativ şi lasă ulterior cicatrice, ca în variolă; supuraţia se datorează suprainfecţiei
bacteriene prin: grataj, lipsa de igienă a tegumentelor şi lipsa de rezistenţă a organismului
(copii distrofici, casectici, debilităţi prin boli anterioare ); supuraţia veziculelor duce la
procese supurative profunde şi septicemii;
FORMA CONFLUENTĂ cu vezicule numeroase
apropiate unele de altele şi chiar contopindu-se;
FORMA BULOASĂ (pemfigoidul varicelic), cu vezicule
de dimensiuni mari care, însă este extrem de rară;
FORME DE VARICELĂ în care apar foarte multe
vezicule pe mucoase, fiind însoţite de tulburări la acest nivel (fotofobie, disfagie, tulburări
respiratorii).
4.ALTE FORME ALE VARICELEI
VARICELA CONGENITALĂ (prin infecţie intrauterină)
apare în 24% din cazuri de varicelă la gravide; mortalitatea poate ajunge până la 20% din
cazuri;
VARICELA NEONATALĂ (prin infecţie post partum)
este destul de rară din cauza imunităţii asive transmise de mama imună; se pare că
protecţia nou născutului prin anticorpi materni nu este întotdeauna eficace în cazul
varicelei.
8. COMPLICAŢII
Varicela fiind o boală benignă, complicaţiile ei sunt foarte rare. Se pot întâlni
totuşi în perioada eruptivă sau în convalescenţă. Aceste complicaţii apar datorită virusului
varicelic sau microbilor de infecţie secundară (suprainfecţii bacteriene).

1.COMPLICAŢII DATE DE VIRUSUL VARICELIC

Localizările respiratorii ale varicelei se cunosc mai bine din ultimii 10 ani când examenul
radiologic sistematic al bolnavilor (mai ales la adulţi) a arătat o frecvenţă mult mai mare,
decât se credea a acestora.
PNEUMONIA VARICELOASĂ PRIMARĂ este datorată virusului varicelei.
Frecventa ei poate să ajungă la adult la 16,4% (pe 110 bolnavi); la copil frecvenţa este mai

17
redusă.
Există forme uşoare, care se descoperă radiologic, cu expresie clinică redusă
sau absentă, dar şi forme severe, cu dispnee ,cianoză, spută hemoragică. Radiologic, se
observă densităţi floculare şi reticulare, infiltraţii peribronşice. De obicei, cazurile mortale
de varicelă, observate la adult, au prezentat o pneumonie variceloasă cu fenomene
hemoragice, uneori cu evoluţie fulgerătoare în 48 de ore. Apare între a 2-a şi a 6-a zi de
boală şi este rezistentă la tratamentul cu antibiotice. Ea trebuie deosebită de pneumoniile
secundare bacteriene.
Pentru diagnostic, sunt utile examenul citologic al sputei (incluzii
intranucleare) şi examenul radiologic.

2.COMPLICAŢII NEUROLOGICE

ENCEFALITA VARICELOASĂ este complicaţia cea mai importantă, apare foarte rar,
mai ales la copii (sau constatat 18 cazuri de encefalită la 6774 de cazuri de varicelă,adică
0,26%, proporţie neobişnuit de mare).
Considernd cazurile de varicelă din întreaga populaţie, incidenţa encefalitei
este de 110.000 de cazuri. Poate să apară după 4-8 zile de la apariţia erupţiei. Se manifestă
prin cefalee, convulsii, stupoare, iritabilitate, somnolenţă, paralizii ale nervilor cranieni şi
alte manifestări nervoase (cerebeloase, piramidale, extrapiramidale, nevrite, mielitice).
Forma cerebeloasă a encefalitei varicelose cu ataxie, nistagmus formează 1/3
din cazurile de encefalită. Histologic este o encefalită demielinizată, cu infiltraţii
perivasculare şi modificări degenerative neuronale. Patologia este probabil alergică ca şi la
alte encefalite postinfecţioase. Modificările lichidului cefalo-rahidian sunt reduse.
Anatomo-patologic se constată mai des leziuni vasculare cu caracter reversibil.
În producerea acestor complicaţii ar avea rol, după unii, virusul varicelei, iar
după alţii, un virus neurotrop, saprofit din organism. Evoluţia este de obicei benignă, iar
mortalitatea este de 5-10%. La 15% din bolnavi rămân sechele neuropsihice,iar în restul
cazurilor vindecarea este completă.
ALTE COMPLICAŢII NEUROLOGICE sunt : meningitta şi reacţia
meningiană (de obicei asociate cu encefalită), mielita, polinevrita, nevrite periferice
ALTE COMPLICAŢII RARE
Keratita, ulceraţii conjunctivale, ectropion cicatriceal,
orhita, apendicita, glomerulonefritya (complicaţie rară dar gravă, tablou de nefrită post-

18
streptococică pus în evidenţă din stadiul iniţial al varicelei prin biopsii renale; albuminurie,
hematurie şi alterarea funcţiei renale);
S-a descris şi varicela complicată cu sindromul Lyell
(necroza epidemică toxică), determinată de o reactivitate modificată şi de suprainfecţia
stafilococică;
Sindromul Reye (encefalopatie acută şi degenerescenţă
hepatică) apare adesea după varicelă (10-30 % din cazurile de acest sindrom;
Artrita variceloasă este excepţională.

COMPLICAŢII PRIN INFECŢII SECUNDARE

Se datoresc fie infectării elementelor eruptive de la nivelul tegumentelor şi

mucoaselor fie exaltării virulenţei florei saprofite din diferite regiuni.
În urma gratajului se pot produce suprainfecţii cu streptococi şi stafilococi
(furuncule, abcese, flegmoane) şi cu anaerobi (cangrene) în special la indivizii debilitaţi.
La nivelul mucoaselor se pot produce stomatite, faringite şi laringite cu fenomene de
obstrucţie laringiană (crup) apoi conjuctivită şi vulvo-vaginite.
În urma exaltării florei saprofite pot apare otite supurative, bronhopneumonii,
adenite supurate. Existenţa unor multiple infecţii supurative cutanate pot genera nefrite (în
focare sau glomeronefrită acută difuză).
Toate aceste complicaţii pot produce septicemii cu localizări metastatice:
pleurale, articulare. Spitalizarea în saloane comune ca şi în cazul altor boli infecţioase,
favorizeaza apariţia complicaţiilor prin infecţii secundare. Astăzi, datorită antibioticelor
aceste complicaţii nu mai prezintă acelaşi pericol ca în trecut.

9. BOLI ASOCIATE
Varicela poate apare concomitent cu alte boli infecţioase : difteria, scarlatina,
tusea convulsivă, rujeola sa în convalescenţă după aceste boli.
Aceste asocieri imprimă o gravitate mai mare atât varicelei, cât şi bolii cu care
este asociată şi în acelaşi timp, în urma scaderii rezistenţei organismului, predispun la
complicaţii prin infecţii secundare.
Faţă de tuberculoză, varicela are aceaşi acţiune ca şi rujeola, şi ea fiind o boală
energizantă (reactivă).
VARICELA ŞI SARCINA

19
 Evoluţia varicelei la femeile însărcinate nu pune în mod obişnuit, problema
pentru mamă, dar uneori pentru făt, incidenţa malformaţiilor congenitale sau a avortului la
gravidele cu varicelă în primul trimestru de sarcină este totuşi redusă, în comparaţie cu a
altor boli teratogene (rubeola, citomegalia).
Se cunosc cazuri izolate de malformaţii fetale prin varicela maternă, apărută
în primele săptămâni de sarcină: hipoplazia unui membru, microcefalie, corioretinită,
cataractă.
Varicela la gravidă poate avea o evoluţie severă (pneumonie, uneori letală).

VARICELA LA IMUNODEPRIMAŢI (neoplasme, hemopatii maligne, terapie

cu corticoizi, iradieri).
La aceşti bolnavi, varicela prezintă formele cele mai severe. Astfel de
persoane „cu risc” trebuie protejate prin imunoglobuline umane specifice sau inprealabil,
prin vaccinare antivariceloase.
10. DIAGNOSTIC
DIAGNOSTIC POZITIV
Este în general uşor de făcut.El se bazează în primul rând pe :
date epidemiologice (contact infectant, absenţa bolii în
trecut);
date clinice (în majoritatea cazurilor tipice);
În unele forme atipice,diagnosticul este dificil fiind necesare unele metode de laborator.

DIAGNOSTICUL CLINIC se bazează mai ales pe caracterul erupţiei :

Mediul ei pe toată suprafaţa tegumentelor, pe pielea

20
păroasă a capului şi pe mucoase;
Polimorfismul erupţiei, cu prezenţa concomitentă de
macule, papule şi vezicule în toate regiunile organismului;
Aspectul veziculei cu conţinut clar, sub tensiune mică
situată superficial şi înconjurată de o zonă congestivă.
Evoluţia clinică contribuie de asemenea la precizarea diagnosticului: în
perioada de invazie scurtă (1-2 zile) cu simptomatologia de obicei atenuată, apariţia
erupţiei în puseuri însoţite de recrudescenţa febrilă, evoluţia rapidă a elementelor eruptive
(2-3 zile) fără a trece în supuraţie,căderea crustelor fără a lasa cicatrice.
DATE DE LABORATOR au o importanţă practică mai redusă deoarece în mod
obişnuit diagnosticul varicelei se pune pe baza datelor clinice. Examinările de laborator
sunt utilizate în cazuri speciale pentru a deosebi varicela de variolă. Tabloul sanguin în
varicelă nu prezintă modificări caracteristice.
Cea mai practică metodă este METODA DE DIAGNOSTIC CITOLOGIC
(1951) : pe frotiuri recoltate de la baza unor vezicule proaspete colorate cu May Grunwal-
Giemsa, se evidenţiază unele celule gigante cu mai mulţi nuclei şi incluziuni intranucleare
eozinofile (acest aspect se mai observă şi în herpes zoster şi în herpes simplec însă nu în
erupţii asemănătoare cu varicela vaccina, impedigo, pemfigus, afte, sifilis).
Se poate face o biopsie rapidă, pentu punerea în evidenţă a modificărilor
caracteristice. Izolarea virusului în culturi şi metodele serologice nu sunt de uz curent.
INTRADERMOREACŢIA CU ANTIGEN VARICELIC (reacţia de
hipersensibilizare ) este negativă la cei care nu au avut varicelă în trecut (deci, nu au
anticorpi faţă de virusul varicelei ); reacţia este pozitivă (5 mm după 48 ore) la cei care au
avut varicelă şi deţin anticorpi.
Dată fiind contagiozitatea mare a bolii, atenţia va fi îndreptată spre
diagnosticul de varicelă totdeauna, atunci când este vorba de un copil la vârsta receptivă,
care nu a avut varicelă în antecedente şi care a fost în contact cu un bolnav de varicelă,
înainte cu aproximativ două săptămâni de îmbolnăvire sau provine dintr-o colectivitate în
care mai există astfel de cazuri.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Se face cu următoarele boli :
Variola – cu formele atipice şi uşoare – alastrim;
Vaccina generalizată – diagnosticul se pune la baza
anamnezei (vaccinări recente în antecedente, reacţia vaccinării locale ) şi caracterul

21
elementelor eruptive (caracter pustulos şi monoform al veziculelor);
Zona generalizată – diagnosticul se face prin prezenţa
concomitentă a veziculelor atât pe traiectul unui nerv,cât şi pe întreaga suprafaţă a
tegumentelor;
Diverse afecţiuni dermatologice :
Impedigo, scabia infectată, acneea şi furunculoza,
aspectul supurativ al acestor leziuni, sediul lor în anumite regiuni ale organismului şi lipsa
lor la nivelul mucoaselor clarifică diagnosticul ;
Prurigostrofulus şi urticaria, deşi se pot prezenta
manifestări papulo-veziculoase, se elimină prin lipsa fenomenelor infecţioase generale,
localizarea inclusivă pe tegumente fără a interesa mucoasele, caracterul extrem de
pruriginos şi tendinţa la recidive ;
Sifilisul secundar variceliform poate fi confundat cu
varicela adultului, de care se deosebeşte prin prezenţa concomitentă cu erupţia
variceliformă, a plăcilor mucoase caracteristice şi a reacţiei Wassermann pozitivă ;
Pemfigusul infecţios nesifilitic,survenind uneori epidemic
în colectivităţile de copii, se poate confunda cu forma penfigoidă a varicelei ;el este însoţit
de hipertermie şi o stare generală foarte alterată; bulele aici sunt de dimensiuni mai mari,
cu margini regulate şi au o evoluţie mai lungă.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ÎNTRE VARICELĂ ŞI VARIOLĂ

Anamneza Contact cu bolnav de varicelă Contact cu persoane din ţări

epidemiologică sau de herpes Zoster străine cu epidemie de variolă
Incubaţia 14-21 zile 8-12 zile
Perioada prodromală Scurtă (0-2) zile 3-4 zile
Simptome uşoare Simptomatologie severă
Erupţia Centripeta: pe trunchi Centrifugă: domină pe faţă şi pe
Axila-elemente eruptive extremităţi
Puseuri eruptive Axila este liberă
Aspect polimorf Aspect monomorf
Vezicule superficiale Vezicule dure,
Curba febrilă Moderată,aspect neregulat ori Febră înaltă,aspect diafazic
lipseşte

22
Leucograma Leucopenie cu limfocitoză Leucocitoza cu neutrofilie
Teste virusologice şi Virus varicelic (+) Virus variolic (+)
serologice Fixare de complement Fixare de complement
Reacţie de neutralizare Reactie de neutralizare

Acest diagnostic diferenţial este de interes „istoric”, deoarece variola a fost

eradicată pe întregul glob în octombrie 1979.

11. PROGNOSTIC
Varicela este o boală benignă, cu simptomatologie şi o evoluţie de obicei
atenuată şi un pronostic favorabil. Varicela necomplicată se vindecă întotdeauna.
Mortalitatea este extrem de mică (0,01-0,05 %) fiind datorată formelor severe
(varicela hemoragică).
Varicela diseminată şi aproape confluentă, cu localizări pulmonare,aşa cum
apare adesea la adult, are o evoluţie severă şi poate fi uneori fatală.
Prognosticul este rezervat la pacienţii cu imunitate compromisă (mortalitate
6-17 %).

12.TRATAMENT
Date fiind lipsa unui tratament etiologic eficace pe de o parte şi begninitatea
bolii pe de altă parte, tratamentul în varicelă se va margini la combaterea unor simptome şi
la prevenirea complicaţiilor. Aceasta se face prin mijloace cât mai simple şi se executa la
domiciliu, în condiţii de izolare.
Spitalizarea este rezervată numai cazurilor severe şi complicate.
A. TRATAMENTUL IGIENIC
Îngrijirile curente vizează împiedicarea infectării elementelor eruptive printr-o
strictă tehnică aseptică din partea personalului de îngrijire.
Vizitele vor fi întrerupte.
Se evită contactul cu leziuni supurative.
Dezinfecţia continuă (pentru secreţiile nazofaringiene şi obiectele
contaminate), precum şi dezinfecţia terminală sunt necesare.
Nu se permite baia, până la uscarea crustelor, deoarece prin decaparea precoce
a veziculelor se deshid părţi de intrare pentru bacterii. Se menţin tot timpul măsuri de
23
igienă corporală (tampoane cu apă alcolizată sau cu muşeţel).
Repausul este obligatoriu în pat circa 7 zile (pe tot parcursul perioadei
febrile,duratei exantemului,până la căderea crustelor). Acesta se prelungeşte în funcţie de
apariţia unor noi vezicule sau dacă este o formă mai severă.
B.TRATAMENTUL DIETETIC
Bolnavului i se va administra la început un regim alimentar uşo (lacto-hidro-
zaharat) pentru ca în convalescenţă să poată trece la un regim normal,dacă nu apar
complicaţii.
C.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Varicela simplă necomplicată nu necesită medicaţie antivirală.
În prezent există 3 substanţe antivirale, cu acţiune antivirus varicelo-zosterian :
acyclovir, vidarabina şi alfa-interferon.
Ultimul medicament nu a fost încă utilizat în clinică.Atât acyclovir cât şi
vidarabina, folosite în formele severe de varicelă diseminată sau cu pneumonie varicelică,
mai ales la persoanele cu deficienţă imunitară,au dat rezulate foarte bune, reducând
activitatea bolii şi extinderea erupţiei cu vindecare. Acyclovirul (Zovirax) a fost folosit în
clinica de boli
infecţioase din Bucureşti, cu rezultate excelente, chiar spectaculoase. Într-un alt studiu,
comparativ, pe 22 de bolnavi trataţi cu acyclovir (un lot) şi vidarabina (alt lot), primul s-a
arătat net superior vidarabinei. Acyclovir afost folosit cu succes în varicela severă la
gravide, cu naşterea de copii normali.
În lipsa acestor antiviral se recurge la imunoglobuline umane specifice, care
pot atenua boala.
Erupţia din interiorul gurii poate provoca dificultăţi la mâncare.
Administraţi fluide răcoroase şi uşoare, mâncare pasată. Evitaţi orice mâncare sau băutura
care conţine acizi cum ar fi sucul de portocale şi în special sarea. Durerea din gură poate fi
uşurată cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Veziculele din zona genitală pot fi dureroase. Se pot aplica cremele anestezice
care atenuează durerile.
Pentru reducerea febrei se utilizează o medicaţie fără aspirină, cum ar fi
acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseşte la copii cu vărsat de vânt sau alte
infecţii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.

PROFILAXIA CU ANTIBIOTICE a infecţiilor secundare bacteriene este

indezirabilă. Numai în unele cazuri se varicelă severă diseminată, confluentă, antibioticele
pot fi utilizate „preventiv”.
Antibioterapia este însă ferm indicată (doze mari, alese în funcţie de
24
sensibilitatea germenului) în complicaţiile bacteriene ale varicelei. Rimfampicina (600
mg /4 ore adult) a dat rezultate bune în varicela cu erupţie intensă la adult pentru
prevenirea suprainfecţiei.

HORMONII CORTICOIZI au un efect nefavorabil asupra varicelei

favorizând generalizarea şi agravarea erupţiei mai ales în primele zile de boală. S-au
comunicat cazuri de varicelă mortală la bolnavii surprinşi de boală în cura de hormoni
corticoizi (se pare totuşi că evoluţia letală este mai mult decisă de boala de bază). În aceste
cazuri se recomandă continuarea corticoterapiei, cu doze mai mici, deoarece oprirea bruscă
a acesteia este periculoasă.
Corticoterapia a fost încercată, cu rezultate bune, în tratamentul formelor
severe toxice de varicelă şi în encefalita postvariceloasă.

PNEUMONIA VARICELOASĂ necesită adesea şi respiraţie asistată de

aparate adecvate, într-o unitate de terapie intensivă.

D.TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
Pruritul este un semn caracteristic al varicelei, pentru combaterea lui se
folosesc: talc mentolat 1%, lotiuni cu alcool mentolat sau soluţie de mentol-fenol 2%;
veziculele mari cu tendinţă la pustulizare vor fi pudrate cu praf de sulfamidă; la nevoie se
dau antihistaminice (romergan, feniramin, tavegyl).
Pentru a împiedica copii mici să-şi rupă leziunile, se aplică bandaje la degete,
mănuşi sau degete de carton.
Leziunile infectate se tratează cu unguente cu antibiotice. Leziunile mucoaselor
(buco-faringiene, oculară, genitală) se tratează prin spălături cu apă oxigenată,
permanganat de potasiu, acid boric sau ceai de muşeţel. Pe mucoasa bucală se fac aplicări
locale cu un tampon de vată înmuiat într-o soluţie apoasă de violet de genţiana 2%. Odată
crustele formate, se va grăbi detaşarea lor prin unguente (vaselină boricată) precum şi prin
băi.
Febra este combătută prin administrarea de antitermice. Se evită însă,
administrarea acidului acetisalicilic la copii deoarece este favorizant al apariţiei
sindromului Reye.
Durerea se calmează cu analgezice.
Pentru fenomenele nervoase ce apar se recomandă diverse calmante.

25
 13. PROFILAXIA
Vărsatul de vânt (varicela) este una dintre cele mai frecvente boli infecto-
contagioase cauzate de virusul de tip hepatic. Prevenirea îmbolnavirii cu varicelă se face
prin administrarea vaccinului numit varicelo-zosterian, cel mai frecvent fiind numit
vaccinul vărsatului de vânt.
Vaccinul este recomandat următoarelor persoane:
 Cei mai mulţi copii în primele 12-18 luni de
viaţă,făcând parte din programul de vaccinare de rutină;
 Copii care sunt complet vaccinaţi prin programul
de imunizare de rutină şi care nu au făcut varicelă; în multe ţări este obligatoriu ca toţi
copii de vârstă şcolară să fie vaccinaţi împotriva varicelei sau să se poată dovedi imunitatea
copilului împotriva virusului varicelo-zosterian;
 Adolescenţi şi adulţi care nu au făcut varicelă;
 Persoane adulte care nu îşi amintesc dacă au făcut
varicela în copilărie; acest lucru le oferă siguranţa de a nu se îmbolnăvi chiar dacă aceştia
au avut varicelă;
 Persoane care nu au făcut varicelă sau cele care nu au
fost vaccinate şi au venit în contact cu o persoană care avea varicelă.
Majoritatea organizaţiilor de sănătate recomandă efectuarea vaccinării
împotriva virusului varicelo-zosterian. S-a dovedit că acest vaccin împiedică îmbolnăvirile
severe sau moderate cu varicelă în 95% din cazuri şi a formelor uşoare de boală în
aproximativ 70-85%.
Ocazional, persoanele vaccinate împotriva varicelei fac o formă de boală foarte
uşoară, ştearsă. Această formă de boală apare când persoanele sunt expuse la tipul sălbatic
al virusului varicelo-zosterian. În acest caz infecţia virală este mai uşoară, pacienţii
prezentând câteva vezicule la nivelul pielii şi doar câteva simptome comparativ cu infecţia
obişnuită de varicelă.
Unele studii efectuate arată că şansa de a face o formă uşoară de varicelă creşte
o data cu prelungirea duratei de timp ce a trecut de la prima vaccinare. În unul din studii se
constată că eficacitatea vaccinului scade după primul an de la vaccinare când este făcut la
copii sub 15 luni.
În urma rezultatelor acestor studii, cercetătorii discută de o a doua vaccinare
care să determine o creştere a eficacităţii mai ales la copii sub 13 luni.

26
 De asemenea se poate preveni varicela dacă, după expunerea la virus
organismul dobândeşte rapid anticorpi împotriva varicelei.
În cazul în care o persoană intră în contact cu o persoană bolnavă de varicelă
şi nu este sigură dacă are imunitate fată de virus (nu a dobândit anticorpi) trebuie să
consulte medicul în vederea vaccinării.
Prevenirea îmbolnăvirii cu varicelă se poate face şi prin evitarea contactului cu
o persoană infectată de acest virus. Aceasta se recomandă persoanelor care au un sistem
imunitar deficitar.
Cu toate acestea virusul varicelo-zosterian se transmite de la o persoană
infectată fără ca aceasta să prezinte semne de boală.
Vărsatul de vânt (varicela) se transmite foarte rapid, mai ales persoanelor aflate
într-un spaţiu închis, ce vin în contact cu alte persoane, ca de exemplu copiii în sălile mici
de clasă sau persoane care împart acelaşi dormitor.
Femeile care doresc să rămână însărcinate şi nu au făcut varicelă ar trebui să
se vaccineze împotriva virusului sau să testeze dacă au imunitate, deoarece în acest mod
previn complicaţiile ce pot apărea în cazul infecţiei din timpul sarcinii.

27
 CAPITOLUL II

1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVIILOR

DE VARICELĂ

Îngrijirea bolnavilor cu boli infecto-contagioase trebuie sa se adapteze la

particularităţile speciale ale acestor boli; astfel:
Bolile infecto-contagioase acute evoluează cu o stare
febrilă care epuizează şi asteniază organismul, reducând forţele lui de apărare;
Ele acţionează asupra întreg organismului provocând
tulburări în funcţiunea celor mai variate organe şi aparate, în cursul aceleaşi boli, care de
multe ori necesită intervenţii cu caracter de urgenţă;
Evoluând relativ rapid, boala trece în scurt timp prin
diferitele ei faze, fiecare fază necesitând îngrijirii deosebite;
Din cauza reducerii capacităţii de apărare, organismul
acestor bolnavi prezintă o receptivitate crescută şi faţă de alte infecţii;
Bolnavul contagios reprezintă o sursă de infecţie
pentru anturajul lui, personalul de îngrijire şi restul bolnavilor.

Particularităţiile bolilor infecto-contagioase determină sarcinile asistentei

medicale în îngrijirea acestei categorii de bolnavi.

În concepţia Virginiei Henderson rolul esenţial al asistentei medicale constă în

a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige sănătatea prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar îndeplini singur dacă ar fi avut forţa, voinţa sau
cunoştiinta necesară. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât
pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil.
Asupra acestui aspect al activităţii sale, a acestei părti din funcţia sa, asistenta
medicală are iniţiativa şi controlul; în plus, ea ajută bolnavul să respecte prescripţiile
terapeutice ale medicului. Ca membru al echipei sanitare, ea ajută totodată alţi membrii aşa
cum şi aceştia la rândul lor o pot ajuta în elaborarea şi efectuarea proceselor de îngrijire în
totalitate, indiferent că este vorba de ameliorarea sănătăţii, vindecare sau de sprijin, în
cazul muribundului.
În cazul bolnaviilor cu varicelă, asistenta medicală are un rol important în:

28
 Asigurarea igienică a tegumentelor şi mucoaselor
pentru evitarea infectăriilor secundare; igienizarea tegumentelor se face cu apă alcoolizată
după care se pudrează cu talc mentolat; baia generală se face după uscarea completă şi
căderea crustelor;
Curăţarea cavităţii bucale după fiecare masă, spălată
cu ceai de muşeţel şi dezinfectată prin badijonări cu stamicină;
Adaptarea regimului alimentar la necesităţiile
pacientului; regim lacto-hidro-zaharat în perioada febrilă;
Supravegherea permanentă a pacientului pentru a
observa semnele unor complicaţii, un accent mai mare îl pune pe pacienţii imunodeprimaţi.

2.ASIGURAREA CONDIŢIILOR OPTIME DE SPITALIZARE ŞI DE

ÎNGRIJIRE

Bolnavii infecţioşi trebuie spitalizaţi în saloane mici cu 1, 2 maxim 4 paturi, în

condiţii de perfectă curăţenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar.
Perdelele şi covoarele reprezintă un rezervor de praf infectat, deci nu se vor
menţine în saloanele unde se îngrijesc bolnavii cu boli infecţioase acute.
Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se
putea realiza o aeraţie permanentă. Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.
Perioada de spitalizare a bolnaviilor cu boli infecto-contagioase trebuie, de
multe ori prelungită; ajung în convalescenţă, se simt bine însă continuă să elimine germeni
aşa că, ei nu vor părăsi spitalul până la sterilizare.
În această perioadă, mulţi bolnavi îşi pierd calmul, devin nervoşi şi vor
neapărat să plece, asistenta medicală, printr-o muncă susţinută de educaţie sanitară, trebuie
să-i lămurească asupra necesităţii prelungirii perioadei de spitalizare.

3. ADAPTAREA SARCINILOR DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR LA

FAZA EVOLUTIVĂ ÎN CARE SE GĂSEŞTE BOALA

Bolile infecţioase au o evoluţie ciclică cu faze bine stabilite. Parcurgerea

acestor faze se face destul de rapid în unele boli.
Gradul de infectiozitate, gravitatea stării bolnavului, precum şi posibilităţile de
apariţie a complicaţiilor sunt diferite în cursul evoluţiei bolilor astfel:

29
 - în perioada prodromală gradul de infectiozitate este
deobicei mare, deşi simptomele nu sunt deocamdată alarmante. Îngrijirea bolnavului în
această fază trebuie să aibă în vedere în primul rând, prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti
(noso-comiale) şi conservarea fortei de apărare a organismului în vederea fazei următoare a
bolii;
- În perioada de stare, accentul trebuie pus pe ridicarea
capacităţii de apărare a organismului şi sprijinirea acestuia în lupta contra germenilor
patogeni, asigurând bolnavului maximum de comfort şi servindu-l din toate punctele de
vedere;
- În perioada de convalescenţă, gradul de infecţiozitate
scade de obicei, în schimb ajunge pe primul plan, recunoaşterea precoce şi prevenirea
complicaţiilor.
Asistenta medicală trebuie să-şi adapteze activitatea ei în cursul îngrijirii
bolnavilor infecţioşi fazei în care se găseşte boala, căci neconcordanţa îngrijirilor cu stadiul
bolii poate da naştere la complicaţii sau la infecţii intraspitaliceşti.

4. PREVENIREA DISEMINĂRII INFECŢIEI

Capacitatea de apărare a organismului fiind diminuată, el este expus la diferite
infecţii secundare.
Alături de asigurarea condiţiilor ireproşabile de igienă ale mediului este
necesar, ca asistenta medicală să vegheze asupra igienei corporale a bolnavului.
Bolnavii trebuie să facă baie în mod regulat, fie singuri, fie cu ajutorul
asistentei medicale, sub forma de băi parţiale la pat, dacă evoluţia bolii nu interzice acest
lucru.
După uscare, tegumentele bolnavilor vor fi pudrate cu talc; lenjeria de corp
trebuie să fie întotdeauna curată,schimbând-o dacă este nevoie de mai multe ori pe zi, dacă
bolnavul prezintă leziuni cutanate ca: stafilococi, leziuni de varicelă, lenjeria trebuie să fie
sterilă pentru a preveni suprainfectia acestor leziuni.

5. MOBILIZAREA FORŢELOR DE APĂRARE ALE ORGANISMULUI

Asistenta medicală, trebuie să acorde în cursul bolilor infecţioase o atenţie
deosebită îngrijirii mucoaselor, deoarece neglijarea acestor regiuni duce prin infecţii
secundare la otite, stomatite septice şi micotice, gangrene ale obrazului, parotidite septice,
conjunctivite purulente, a căror evoluţie poate să fie tot aşa de gravă ca şi aceea a bolii de

30
bază.
Alimentaţia raţională, atât sub raport cantitativ cât şi calitativ contribuie la
menţinerea capacităţii de apărare a orgaismului.
Necesităţiile calorice ale organismului trebuie neapărat acoperite, luând în
considerare şi plusul reclamat de starea febrilă.
Alimentaţia trebuie să cuprindă toate principiile alimentare şi să fie bogată în
vitamine, conţinând o cantitate mai redusă de grăsimi în cursul perioadei febrile.
Dacă aportul de proteine nu s-a putut asigura în perioada acută a bolii, aceasta
trebuie recuperată în convalescenţă.
Medicaţia corespunzătoare, vitaminizarea, precum şi transfuziile de plasmă şi
de sânge completează procedeele aplicate pentru susţinerea forţelor de apărare ale
organismului.

6. PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI

În orice spital se pot interna bolnavi care, pe lângă afecţiunea lor de bază se
găsesc în perioada de incubaţie a unei bolii infecţioase.
Aceştia pot fi sursă de infectie pentru ceilalţi bolnavi, în instituţii unde
perioada de spitalizare este de lungă durată, este bine ca bolnavii să fie ţinuţi în carantină o
perioada echivalentă cu incubaţia majorităţii bolilor infecţioase.
Prevenirea infecţiilor prin vectori (ca tifosul exantematic, febra recurentă) se
face foarte uşor prin deparazitarea bolnavilor la internare.În lipsa vectorilor transmiţători,
aceşti bolnavi nu mai sunt periculoşi.
Prevenirea infecţiilor transmise pe cale parenterală (ca hepatita epidemică) se
realizează prin sterilizarea riguroasă a instrumentelor şi materialelor utilizate pentru
intervenţii şi tratamente, prelevări de sânge, injecţii etc.
Prevenirea infecţiilor transmise pe cale digestivă (ca febra tifoidă, dizenteria)
se realizează prin respectarea regulilor de igienă spitalicească.
Dejecţiile bolnavului, lenjeria de corp şi de pat, vesela şi tacâmurile, resturile
de alimente, tot ceea ce se scoate de la bolnav trebuie supuse unei dezinfecţii riguroase.
Dejecţiile, înainte de a fi vărsate în reţeaua de canalizare, vor fi amestecate în
părţii egale cu cloramină 1% sau lizol 3%, dacă spitalul nu are tanc septic pentru
dezinfectarea produselor vărsate la canal; resturile de alimente vor fi arse.
Prevenirea infecţiilor transmise prin contact direct sau indirect (cum sunt
stafilocociile, infecţiile cu proteus sau piocianic) este una din problemele cele mai greu de

31
realizat, în special în cazul stafilocociilor, care, în spitalele unde se utilizează cantităţi mari
de antibiotice, îşi găsesc un teren foarte favorabil pentru dezvoltare.
Contra acestor infecţii se utilizează pe scară largă dezinfecţia lenjeriei de corp
şi de pat, a păturilor şi saltelelor, izolarea purtătorilor şi pansarea tuturor manifestărilor
stafilococice cutanate, pentru a le izola de mediul înconjurător, precum şi sterilizarea
riguroasă a sondelor, cateterelor şi a celorlalte instrumente.
Prevenirea infecţiilor transmise pe cale aerogenă (ca rujeola, difteria,
scarlatina) reprezintă o problemă de asemenea greu de realizat.
Izolarea bolnavilor în saloane separate, realizarea circuitelor septice şi aseptice
în spitale, dezinfecţia continuă şi terminală, formolizarea, razele ultraviolete, acoperirea
mobilierului şi a lenjeriei cu un strat de substanţe antiseptice nu dau rezultate suficiente.
Infecţiile aerogene se transmit, fie direct, fie indirect prin personalul medical şi
de îngrijire.
Din acest motiv este bine dacă se poate realiza ca asistenta care îngrijeşte o
categorie de boli aerogene să nu mai intre şi la alte categorii de bolnavi.
Dacă acest lucru nu este posibil, este bine dacă peste hainele de protecţie mai
îmbracă un halat, pe care-l depune atunci când a ieşit din salonul respectiv şi nu mai intră
la alţi bolnavi timp de 20-30 minute.
Personalul spitalului poate reprezenta o sursă de infecţie aerogenă în special în
cazul gripei, stafilocociilor sau scarlatinei. Din acest motiv, ei trebuie să se apropie de
bolnavi cu mască pentru a nu le transmite vreo infecţie.
Dacă într-un salon apare totuşi o infecţie aerogenă, toţi bolnavii din salonul
respectiv trebuie consideraţi contacţii. Salonul va fi carantinizat şi nu se vor face internări
până la expirarea perioadei de incubaţie a bolii respective.
Faţă de bolnavii în carantină se vor lua măsuri de protecţie individuală prin
imunizare pasivă după caz cu ser specific, y-globuline sau chimio-profilaxie.

7. SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ŞI RECUNOAŞTEREA PRECOCE A

COMPLICAŢIILOR
Asistenta medicală, trebuie să urmărească permanent funcţiile vitale ale
organismului (tensiunea arterială, puls, temperatură). Modificările constatate reprezintă de
obicei simptomele de debut ale complicaţiilor, caracteristice pentru bolile infecţioase.
Alături de datele care se notează în foaia de observaţie, asistenta medicală
trebuie să urmărească emisiile de urină şi materii fecale şi să se îngrijească de evacuarea

32
lor în caz de retenţie.
Ca în orice boală infecţioasă cu evoluţie tegumentară eruptivă, asistenta
medicală trebuie să urmărească permanent faciesul bolnavului, starea tegumentelor şi
mucoaselor acestuia putând astfel prevenii infecţiile secundare cu germeni patogeni.
Mai departe, stând în permanenţă la patul bolnavului, ea poate să observe mai
înainte decât oricine unele simptome alarmante ca: dispneea, contracţiile, convulsiile,
paraliziile şi tulburările de vorbire, de deglutiţie şi de vedere, care prevestesc sau trădează
instalarea complicaţiilor.

33
 CAPITOLUL III

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

INTERVIUL
Este o întâlnire fată în faţă, un dialog asistent medical – pacient, pentru
susţinerea unei conversaţii în vederea obţinerii unor informaţii cu utilizarea a numeroase
deprinderi în funcţie de scopul, percepţia şi abilitatea celui implicat.
ASISTENTA MEDICALĂ :
-Trebuie să arate un interes deosebit faţă de ceea ce spune pacientul;
-Trebuie să asigure confidenţialitatea;
-Trebuie să se prezinte (nume, functie) şi trebuie să spună pacientului motivul
dialogului;
-Trebuie să stea cât mai confortabil în timpul dialogului;
-Trebuie să folosească întotdeauna un sistem de înscriere a informaţiilor primite;
-Nu trebuie să folosească întrebări la care răspunsul este dat, doar dacă este necesar
să se revină pentru acurateţea răspunsului;
-Îi revine responsabilitatea de a mentine discuţia „vie”;
-Trebuie să observe dacă pacientul oboseşte;
-Trebuie să folosească întrebări directe şi care să încurajeze comentariile
pacientului şi exprimarea sentimentelor (ce simţiţi în legătură cu? Puteti să-mi spuneţi mai
multe despre?);
-Trebuie să folosească întrebări deschise care să permită pacientului să spună tot ce
gândeşte (despre ce vreţi să vorbim?);
-Nu trebuie să se teamă de perioadele de nelinişte şi trebuie să aştepte ca pacientul
să se exprime în felul propriu.

FIŞA DE INTERVIU

Trebuie să conţină:
-Date generale despre pacient (nume şi prenume, vârstă, sex, stare civilă, număr de
copii, religie,profesie, ocupaţie, loc de muncă);
-Domiciliul (localitatea, câte camere, cu cine locuieşte)

34
 -Obişnuinţe de viaţă – da, nu, oazional (alcool, tutun,drog, cafea, dietă, greutate,
înălţime, tensiunea arterială, puls, semne particulare, alergii);
-Starea de dependenţă (autonom, dependent, semidependent);
-Alte probleme de sănătate (spitalizări anterioare, data,anul, operaţii, tratamente
prescrise, impresii din spitalizarea anterioară);
-Prezentarea de caz (culegerea de date, data apariţiei bolii, motivele internării,
probleme de sănătate – intoleranţa la activitate, incontinenţă de materii fecale, tulburări de
respiraţie, sursa de dificultate, manifestarea de dependenţă, semne şi simptome etc.).

CAZUL NR. 1

Pe data de 5.03.2022 s-a prezentat la camera de gardă a Spitalului de Urgență

Călărași, domnişoara I. C. solicitând internarea în această unitate. Nu avea bilet de
trimitere.
În urma anamnezei şi a examenului clinic efectuat în camera de gardă a
spitalului s-a stabilit că dra I.C. în vârstă de 19 ani, necăsătorită, locuieşte cu părinţii şi cei
doi fraţi ai săi într-un apartament cu trei camere pe str. Năvodari nr.12, Călăraşi. În prezent
ea este secretară la o firmă particulară.
ANTECEDENTE
- părinţii sunt sănătoşi
- neagă TBC, lues, hepatita epidemică în familie
- menstra la 14 ani
- ciclul regulat la 28-29 zile
- rubeola la 8 ani
- apendictomie la 17 ani

EXAMENUL CLINIC GENERAL

Tegumente palide, stare generală uşor alterată, facies palid, pliu cutanat
elastic, erupţie maculo-papulo-veziculoasă pe fond eritematos, pruriginoasă cu caracter
centripet.
Mucoasa bucală este hiperemiată şi edemiată.
Ţesutul celular subcutanat este virmal dezvoltat pe membre şi torace.
Sistemul ganglionar prezintă o uşoară adenopatie submandibulară bilaterală.

35
 Ţesutul muscular este dezvoltat normal. Pacienta se plânge de mialgii, astenie
fizică, fatigabilitate.
Sistemul osteo-articular: articulaţiile sunt mobile, fără semne de suferinţă.
Aparatul respirator:
- murmur vezicular prezent pe toată aria pulmonară
- vibraţiile vocale se transmit bilateral
- toracele este normal conformat
- pacienta prezintă 19 respiraţii / minut

Aparatul cardoi-vascular:
- zgomotele cardiace sunt normale
- nu apar sufluri patogene
- T.A. 130/70 mm Hg
- A.V. 72 bătăi /minut regulat

Aparatul digestiv:
- limba saburală
- faringe hipotonic
- abdomen mobil, suplu la palpare
- ficat în limite normale, nedureros la palpare
- splina nepalpabilă
- apetit scăzut, arsuri în cavitatea bucală, dureri la masticaţie şi deglutiţie
- greaţă, senzaţie de vomă
- sialoree
- tranzit intestinal în limite normale
- normoponderală G = 60 kg (greutatea ideală = 55 kg); T = 1.65 cm

Aparatul urinar:
- micţiuni fiziologice
- manevra Giordano negativă

Organe de simţ:
- acuitate vizuală: normală
- simţ olfactiv: normal

36
 - simţ auditiv: normal

În urma anchetei epidemiologice s-a stabilit contact în familie cu varicela în

urmă cu aproximativ două săptămâni.
În urma examenului clinic s-a trecut la internarea dra I.C. cu diagnosticul:
varicelă în ziua a- ΙΙΙ- a de erupţie şi stomatită eritematoasă.

Analizele prelevate pe data de 5.03.2012 au următoarele valori:

 tabloul sanguin: Hb = 11.8 gr %; VSH = 15 mmm/ l/ h; L = 5200/ mm³
 ex. Exudat faringian: streptococ β hemolitic absent
 ex. Urina: densitate = 1030; albumina = urme
slabe; glucoza = absentă; urobiligen = normal; sediment urinar; rare epitelii plate; hematii
rare; cilindrii absenţi.

Imediat după internare, pacientei i s-a administrat următorul tratament

medicamentos: algocalmin 2 tb/ zi; emetiral 3 sup./ zi; faringospt 4 tb/ zi; talc mentolat 200
g; alcool mentolat 200 ml; glicerină boraxată 10% 20 ml.

CULEGERE DE DATE PENTRU ZIUA DE 8.03.2022

( a-ΙΙΙ-a zi de spitalizare)

Domnişoarei I.C. îi place să respire aerul curat de aceea, în fiecare dimineată

îşi aeriseşte camera timp de o oră.
După ce îşi face toaleta feţei, dra I.C. serveşte micul dejun.
„Mănânc foarte puţin” spune ea, deoarece mă doare când mestec alimentele şi
când le înghit. Nu pot să mănânc nici din cauza gustului amar şi senzaţiei de vomă pe care
o am în permanenţă şi, chiar nu am poftă de mâncare. În schimb, am permanent senzaţie de
sete, de aceea, beau aproximativ 2.5 l lichid/ zi (ceai, suc)”.
În această zi pacienta are doar 59 kg.
Pacienta elimină aproximativ 2300 ml urină deschisă la culoare şi are un
scaun/ zi de consistenţă moale.
Pacienta refuză să facă orice fel de mişcare, scuzând de fiecare dată dureri
musculare şi oboseală accentuată. De aceea, stă tot timpul întinsă în pat. Acest lucru îi
permite, după amiaza să se odihnească cel puţin o oră şi jumătate.

37
 Noaptea, pacienta are un somn bun şi liniştit timp de aproximativ 10 ore. În
spital, pacienta preferă îmbrăcămintea simplă şi comodă, de aceea foloseşte cu succes
pijamaua.
În dimineaţa culegerii de date, pacienta avea T = 37ºC
Starea tegumentelor şi mucoaselor, nu a suferit mari modificări faţă de ziua
internării. Pe corpul pacientei se întâlnesc elemente eruptive în toate stadiile: macule-
papule-veziculoase, pacienta aflându-se la al ΙΙΙ-lea val eruptiv.
Deşi stă mai tot timpul în pat, pacientei îi fac plăcere discuţiile cu colegele de
cameră dar şi cu echipa de îngrijire.
Încă de la internare, pacienta s-a manifestat ca fiind dornică să cunoască cât
mai multe aspecte legate de boala sa.
„Deşi, ştiu puţine lucruri despre varicelă”, spune domnişoara I.C., aş vrea să
înfrunt boala ca un adevărat cunoscător. Numai cunoscând bine evoluţia unei boli poţi
evita complicaţiile, continuă ea. Cred că asta îmi redă încrederea în mine şi în şansa de a
mă vindeca cât mai repede posibil.

38
Nevoia Problema Sursa de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
fundamentală dificultate autonome delegate
Nevoia de a fi Igienă Erupții Vindecarea Ajută pacienta La indicația Asistenta
curat și a-și deficitară cutanate fără să facă baie medicului medicală observă
proteja Prurit cicatrice parțială cu apă aplică că pacienta are
tegumentele Zilnic va pudraj tegumentele
schimba lenjeria mentolat și curate,
de corp și de pat mixtură elementele
a pacientei mentolată eruptive nu sau
Baia generală suprainfectat
după căderea
crustelor
Nevoia de a se Inapetență Alterarea Revenirea Sugerăm Administrar Asistenta
alimenta și mucoasei apetitului pacientei o ea și medicală a
hidrata cavității toaletă bucală și supravegher urmărit însușirea
bucale dentară ea de către pacient a
riguroasă tratamentul tratamentului
Periaj dentar ui prescris: igieno – dietetic
Gargarisme cu - emetiral și medicamentos
infuzie de 4sup./zi
mușețel -
Se recomandă faringosept
ceai de mentă 4tb./zi
Regim -
hipoproteic și bajidonarea
hiposodat cavității
bucale după
fiecare
masă cu
glicerină
boraxată
Nevoia de a se Izolare Boală Mobilizare Asistenta Ușor masaj Asistenta
mișca și a avea o infecto- activă și medicală cu alcool medicală observă
bună postură contagioas pasivă în elaborează mentolat că pacienta a
ă salon împreună cu înțeles
pacienta un necesitatea
program de exercițiilor fizice
exerciții fizice pe care le și
aplică
Nevoia de a Pacienta Lipsa Educația Efectuarea de La indicația Retestarea
învăța despre dorește cât cunoștințel sanitară a către asistenta medicului cunoștiintelor
boală mai multe or pacientei medicală a asistenta pacientei
informații medicale educației medicală îi referitoare la
despre boală medico-sanitare oferă boală
pacientei
broșuri ce
tratează
evoluția
varicelei
Nevoia de a Facies palid Insomnia Pacienta să Aplicarea Administrar Asistenta
39
dormi cu ochii dată de doarmă cel mijloacelor de ea și medicală
încercănați insuficența puțin 7 ore relaxare: supravegher urmărește dacă
Imposibilitat intrinsecă neintrerupte - administrarea ea pacienta a
ea de se Boala de ceai de tei tratamentul respectat
odihni infecto – sau lapte cald ui recomandările de
contagioas înainte de Pudraj cu relaxare
ă cu culcare talc
erupție mentolat de
pruriginoa 4-5 ori/zi.
să
Nevoia de a-și T=38℃ Stare Scădera Aplicarea la Măsurarea Febră scazută
menține Febră generală febrei extremități de periodică a
Temperatura moderată alterată compresii reci și temperaturii
corpului în liniștirea
limite normale pacientei

40
CAZUL NR.2

Pe data de 15.02.2022 s-a prezentat la camera de gardă a spitalului de Urgență

Călărași, domnișoara B.A.., cu bilet de trimitere de la medicul de familie ce conținea
următorul diagnostic:
- varicelă
- crize de pierdere a cunoștiinței
Prin acest bilet era solicitată internarea domnișoarei B.A. in această unitate.
În urma anamnezei efectuată de către asistenta medicală de la camera de gardă, s-a stabilit
că domnișoara B.A. în vârstă de 11 ani, este elevă la școala generală nr. 8 și că locuiște
împreună cu părinții într-un apartament cu două camere (nu mai are frați) pe str. București
nr. 28.

ANTECEDENTE
-părinții sunt sănătoși
-în copilărie a avut o dezvoltare staturo-ponderală și psihomotorie normală
De câteva săptămâni pacienta are frecvente lipotimii, însă nu a luat în seamă acest
lucru considerând că ceea ce i se întâmplă este din cauza suprasolicitării intelectuale și a
stresului.
Boala infectioasă a debutat în urmă cu 4 zile cu febră, astenie fizică, mialgii, cefalee,
vertij. În toată această perioadă domnișoara B.A.
nu a luat nici un tratament.
În urmă cu 2 zile a observat apariția unei erupții cutanate veziculoase, pruriginoase pe
torace, abdomen și pielea păroasă a capului.
În urma anchetei epidemiologice s-a stabilit contact cu varicela, în urmă cu aproximativ 2
săptămâni.
Valorile analizelor recoltate în ziua înternării sunt:
-tabloul sanguin: Hb = 12 gr%, VSH = 6 mmm/ 1/ h, L = 6300/ mm3, calcemie =
7.5 g %.
-Ex.exudat faringian: streptococ β hemolitic absent.
-Ex. Urina: densitate = 1010, albumina =
absentă, glucoza = absentă, urobiligen = normal, sediment urinar, rare epitelii plate, rare
cristale de oxalat de calciu
Imediat după internare, pacientei i s-a administrat următorul tratament medicamentos:
algocalmin 3 tb/ zi; talc mentolat 200 g; alcool

CULEGERE DE DATE PENTRU ZIUA DE 17.02.2019 ( a- 11 - a zi de

spitalizare)
În ziua
culegerii de date, domnișoara B.A.cântărește 49 kg și are o inălțime de 157 cm, T = 38°C,
TA = 120/ 60 Hg,
AV = 74 bat/ min, 18 resp/ min §i este la al III- lea val eruptiv.
Dimineața devreme domnișoara B.A. iși aerisește camera aproximativ ½ oră, după care

41
servește micul dejun. “Îmi place mancarea de aici", spune ea, „deși știu că e vorba de un
regim alimentar; de fapt mie întotdeauna mi-au plăcut mâncărurile ușoare, simplu
preparate".
Pacienta consuma aproximativ 2l lichide/ zi ce constau în sucuri, lapte și ceaiuri. De
asemenea elimind aproximativ 1500 ml urină de culoare și consistență normală.
,,Datorită amețelilor, durerilor de cap și stărilor de leșin pe care le am de cateva săptămâni,
trebuie să stau mai mult timp intinsă in pat. Sper că în tot acest interval de timp cat sunt
internată să-mi pot reveni si să mă pot deplasa în continuare fără teamă de a-mi pierde
cunostința la un moment dat".
La inspectarea tegumentelor s-a constatat că pacienta, pe lângă erupție maculo-papulo-
veziculoasă cu caracter centripet prezentă pe corp,

Pacienta este adepta îmbrăcăminții confortabile, de aceea preferă pijamaua, „de ieri
imi este foarte cald", spune ea, ,simt o căldură internă deosebit de mare și mă înroșesc la
față".
Uneori după-amiaza, pacienta ascultă la radio emisiunea preferată sau discută pe diferite
teme cu celelalte paciente.
La întrebarea, dacă știe ceva despre afecțiunea sa pacienta a răspuns:
„cunosc mai multe aspecte, legate de această boală, deoarece in urmă cu aproximativ două
săptămâni a avut-o și verișoara mea. De altfel cred că de la ea m-am contaminat și eu.
Acum, știu că este o boală extrem de contagioasă, însă nu prea periculoasă, dacă ști să eviți
complicațiile. Știu că nu am voie să-mi fac baie generală și să-mi rup crustele de la nivelul
elementelor eruptive, deoarece pot apare infecții. De asemenea, știu că trebuie să țin
regim alimentar; numai respectând aceste reguli de bază voi putea să mă vindec
intr-un timp cât mai scurt."

42
Nevoia Problema Sursa de Obiective Intervenții Intervenții
fundamentală dificultate autonome delegate
Nevoia de a fi Elementele Boală Prevenirea Ajutarea pacientei de Administrarea și
curat și a-și eruptive eruptivă suprainfectării a se spăla patțial supravegherea
proteja prezente pe tot Schimbarea lenjeriei tratamentului: -
tegumentele corpul: - de pat pudraj cu talc de
macule, Sfătuiește să-și 4-5 ori/zi
papule, schimbe zilncic Aplicarea unui
vezicule. lenjeria de corp strat de mixtura
la nivelul
elementelor
eruptive
Pudraj mentolat
Nevoia de a Facies palid cu Insomnia Pacienta să Aplicarea mijloacelor
dormi și a se ochii dată de doarmă cel de relaxare
odihni încercănați insuficiența puțin 7 ore Administrarea de ceai
Imposibilitatea intrisectă – neîntrerupte de tei sau lapte cald
de a se odihni boală înainte de culcare,
infecto- seara
contagioasă
cu erupție
pruriginoasă

Nevoia de a-și T= 38℃ Boala Scăderea Aplicarea la

menține Febră moderată febrei extremități de
temperatura compresii reci și
corpului în liniștea pacientei
limite normale
Nevoia de a Dorința pac. de Vârsta Pac. trebuie să Asistenta medicala Oferirea de către
învăța despre a învăța despre cunoască cât trebuie să aibă mai asistentă la
boală boală mai multe mult calm și multă indicația
detalii despre răbdare pentru a se medicului
boală pt. poate face înțeleasă
Prevenirea ținând cont de vârsta
complicațiilor pac.

Nevoia de a se Incapacitatea Imobilizarea Pacienta șă fie Explicarea cauzelor Administrarea

mișca și a avea de a se mișca parțială la pat capabilă să stărilor de leșin tratamentului:
o bună postură datorită facă scurte Asistenta ajută Ca gluconic
vertijului, plimbări prin pacienta să facă mici 1f/zi IV
cefaleei și cameră, fără să plimbări prin cameră Ca efervescent 4
stărilor de își piardă asociate cu momente tb./zi
lișin cunoștința de odihnă Algocalmin 3
tb./zi

Nevoie de a se Inapetență Alterarea Revenirea Gargarisme cu infuzie Badijonarea

alimenta mucoasei apetitului de mușețel . cavității după

43
cavității Se recomandă ceai de fiecare masă cu
bucale mentă, regim glicerină
hipoproteic și boraxată
hiposodat

44
 CAZUL NR. 3

Pe data de 18.02.2022 s-a prezentat la camera de gardă a Spitalului de Urgență

Călărași, doamna D.N. impreună cu fiul ei D.S. în vârstă de 10 ani.
În urma interviului luat mamei de către asistenta de la camera de gardă a spitalului, s-a
stabilit că boala eruptivă a debutat în urmă cu 3 zile,
când fiul ei a avut T = 38.5℃.
A doua zi doamna D.S. a observat pe corpul fiului ei, cu preponderentă pe trunchi și
pielea capului, câteva elemente eruptive. Așa că s-a prezentat la spital pentru consult de
specialitate și totodată a solicitat intemarea in spital a fiului ei, în cazul unei boli
contagioase, deoarece nu are posibilitatea de al izola la domiciliu.
Astfel, pe data de 18.02.2019, ora 10:00, în urma unui examen clinic atent efectuat, a fost
internat R.M. cu diagnosticul: varicelă cu erupție în ziua a doua.
ANTECEDENTE
· Părinții sunt sănătoși
· neagă TBC, hepatită epidemică în familie

· patologie - rubeolă la 8 ani

Mucoasa bucală este hiperemiată și edemiată.

Aparatul respirator:
-pacientul prezintă 19 respirații pe minut;
-toracele este normal conformat;
-murmur vezicular prezent pe toată aria pulmonară;
-vibrațiile vocale se transmit bilateral.
Aparatul cardio-vascular:
-TA – 130/ 70 mm Hg AV = 72 bătăi/ minut regulat;
-nu apar sufluri patogene.

Organe de simț:
-acuitate vizuală: normală;
-simt auditiv: normal;
-simt olfactiv: normal.
Aparatul digestiv:
-limba saburală;

În urma anchetei epidemiologice s-a stabilit ca pacientul D.S. este un caz izolat.
Examenul exudatului faringian efectuat în ziua internării atât mamei cât și a copilului, a
evidențial absența streptococului β hemolitic.

45
În aceea zi tabloul sanguin al pacientului avea următoarele valori:
-Hb = 10 g%; L= 10.000/ mm³; VSH = 2 mm/ h; calcemia = 10 g%.
Tratamentul administrat pacientului R.M. în aceea zi constă din: talc mentolat 200 g;
mixtură mentolată 200 ml.

CULEGERE DE DATE PENTRU ZIUA DE 21.02.2022 (a - III- a zi

de spitalizare)
R.M., în vârstă de 10 ani, elev in clasa a- III -a la școala generală nr. ll, domiciliat într-
un apartament cu 2 camere, împreună cu părinții și sora sa, în strada Mușețelului, prezintă
în ziua a treia de spitalizare: I =150 cm, G= 44 kg, T = 37°C și 20 respirații/ minut.
El declară: „Îmi place să deschid fereastra în fiecare zi și să respir aerul curat al
dimineții, e ca și când ași fi afară la joacă„.
„Îmi vine mai greu să stau liniștit în pat”, spune M., deoarece eu sunt o fire dinamică,
însă mi s-a explicat că este în favoarea mea să nu mai alerg ca înainte de a mă
îmbolnăvi."
M. preferă să stea toată ziua în pijama. Nu consideră că este locul și momentul
potrivit să se schimbe de mai multe ori pe zi.
Ziua, pacientul, după ce își face siesta de prânz, ascultă radio sau joacă șah cu colegii
de camera.
În finalul interviului, pacientul R.M. mi-a mărturisit:
„De câte ori mă uit in oglindă îmi dau lacrimile de tristețe, bubele pe care le am pe fată
mă fac să sufăr mult, mă simt mai bolnav decât sunt, cred că nu o să mai am niciodată
fața și corpul așa cum le-am avut înainte de a mă îmbolnăvi.
Faptul că nu pot face baie generală și să-mi rup crustele de la nivelul elementelor
eruptive, il consider ca un element de bază în vindecarea mea; de altfel, acest lucru mi-a
fost explicat și de către asistenta medicală care mă îngrijește.
Poate că, dacă aș ști mai multe lucruri despre această afecțiune mi-ar fi mai ușor să o
înfrunt, este de fapt tot ceea ce imi doresc acum."

46
Nevoia Problema Sursa de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
fundamenta dificultate autonome delegate
lă
Nevoia de a Alterarea Boală Pacientul Discuții pe Administrar Tegumente
fi curat și a- integrității infecto- să-și baza unui ea de talc curate,
și proteja tegumentelor contagioasă formeze o material mentolat pe elementele
tegumentele legată de eruptivă altă părere documentar suprafața eruptive nu s-
insuficiența despre cum sau broșuri corporală au
intrisecă și arată și cum Ajutarea suprainfectat
manifestarea va arăta pacientului
prin după să facă baie
perturbarea vindecare parțială
imaginii de Vindecarea
sine fără
cicatrice
Nevoia de a- T= 38℃ Boala Scăderea Aplicarea la Febra a scăzut
și menține Febră febrei extremități
temperatur moderată de compresii
a corpului reci și
în limite liniștea
normale pacientei
Nevoie de a Inapetență Alterarea Revenirea Gargarisme Badijonarea Asistenta
se alimenta mucoasei apetitului cu infuzie cavității medicală a
cavității de mușețel . după fiecare urmărit
bucale Se masă cu însușirea de
recomandă glicerină către pacient a
ceai de boraxată tratamentului
mentă, igieno-dietetic
regim și a constatat
hipoproteic că i-a revenit
și hiposodat apetitul în
profunzime.
Nevoia de a Imposibilita Boala Acomodare Ajutarea Pacientul se
se mișca și a tea mișcării Izolarea în a cu mediul pacientului simte bine,
avea o bună și a spital din spital și să-și joacă diverse
postură libertății de colegii de găsească jocuri cu
care are cameră prieteni colegii de
nevoie un printre cameră sau
copil de 10 colegii de ascultă radio
ani cameră
Oferirea de
jocuri
Nevoia de a Facies palid Insomnia Pacienta să Aplicarea Administrar Asistenta
dormi și a se cu ochii dată de doarmă cel mijloacelor ea si medicală
odihni încercănați insuficiența puțin 7 ore de relaxare supravegher urmărește
Imposibilita intrisectă – neîntrerupte Administrar ea dacă pacienta
tea de a se boală ea de ceai de tratamentulu a respectat
odihni infecto- tei sau lapte i: recomandările
contagioasă cald înainte - pudraj cu de relaxare
47
 cu erupție de culcare, talc de 4-5 făcute de ea și
pruriginoasă seara ori/zi de medic
- aplicarea Supreaveghea
unui strat de ză somnul
mixtură la pacientei
nivelul
elementelor
Nevoia de a Dorința Vârsta Datorită Asistenta Oferirea de Pacientul a
învăța pacientului vârstei medicala către înțeles
despre de a învăța pacientul trebuie să asistentă la gravitatea
boală despre trebuie să aibă mai indicația bolii și
boală cunoscă cât mult calm și medicului respectă cu
mai multe multă strictețe
detalii răbdare sfaturile
despre boală pentru a se asistentei
pentru poate face
prevenirea înțeleasă
complicațiil ținând cont
or de vârsta
pacientului

48
 BIBLIOGRAFIE

1. CARMEN MIHAELA DOROBAT, CĂTĂLINA MIHAELA LUCA, BOLI

INFECȚIOASE, Editura Tehnopress, 2011
2. EMANOIL CEAUSU –TRATAT DE BOLI INFECTIOASE, editura medicală,
Bucuresti, 2019
3. CERCEL ADRIAN SREINU, BOLI INFECȚIOASE – Carol Davila, 2021
4. ALEXANDRESCU MIHAELA – MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE ȘI
PARAZITOLOGIE, editura medicală, Bucuresti, 2018
5.ANCA MEDA GEORGESCU - PATOLOGIE INFECȚIOASĂ – Editura University
Press 2016
6.INTERNET

49