UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

Cumpata Mihaela , grupa 1 , anul 2 FR

DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

TEST NR. 4

Pentru lucrare de control la disciplina “Dreptul Familiei”.

Subiectul I .Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului familiei

1.3.A. și B. ,ambii divorțați și având fiecare câte un copil, au hotărât să locuiască împreună. După un
an în familia lor s-a născut Ionel, iar peste 5 ani ei au hotărât să se despartă. În perioada de
convețuire comună ei au construit o casă, au cumpărat un automobil și au fondat o societate
comercială.

Decideți care raporturi fac parte din raporturile familiale și în baza căror acte normative vor fi
soluționate litigiile:

a) Partajarea bunurilor,
Raporturile de concubinaj nu cunosc o reglementare în legislația Republicii Moldova.
Prin urmare, asupra fenomenului concubinajului nu se vor aplica analogic normele
Codului familiei sau ale altor legi ce reglementează relațiile familiale, ci se vor aplica
normelor de drept comun, în special asupra regimului juridic al bunurilor dobândite în
comun. 

Așadar, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie,
NU este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora.  În relațiile de
concubinaj, la fel ca și în cele de căsătorie, se nasc copii, se cumpără sau se construiesc case, se
contractează datorii, se dobândesc și se administrează bunuri de valoare. Cu toate acestea, nimic
nu poate garanta stabilitatea raporturilor. 

Când partenerii de viață se despart, problema partajului bunurilor este soluționată prin instanța
de judecată. Concubinul, care invocă calitatea de coproprietar, este ținut să probeze în instanța de
judecată aportul la dobândirea fiecărui bun în parte. În condițiile în care această formă de
coabitare nu este reglementată de Lege, și dacă concubinii nu au încheiat o convenție referitoare
la soarta bunurilor agonisite în traiul lor comun, regimul proprietății acestor bunuri rămâne sub
semnul întrebării pentru unul dintre concubini.

Dacă starea de fapt se transformă într-o acţiune juridică, bunurile concubinilor vor avea regimuri
juridice diferite:
bunuri dobândite separat – bunuri proprii fiecăruia dintre concubini;
bunuri dobândite împreună - bunuri asupra cărora au o cota-parte, potrivit regulilor care
guvernează proprietatea pe cote-părţi. 

Acestea se determină în funcție de modul de dobândire a dreptului de proprietate, și anume, prin

lipsa sau existența unui acord între părți. Horărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a
Republicii Moldova nr. 2 din 27.03.2006 (cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil
şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv
asupra construcţiilor anexe) specifică că nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de
proprietate relaţia de fapt a concubinajului.

De exemplu, în cazul în care un bun nu este dobândit împreună, ci dimpotrivă, este achiziţionat
de un singur concubin, or,  în actul de dobândire figurează numai acesta, dreptul de proprietate
aparţine exclusiv dobânditorului, chiar dacă la achiziţionarea lui a contribuit şi celălalt concubin.
Faptul că o persoană a pus la dispoziţia concubinului său o sumă de bani pentru cumpărarea unui
bun, nu-i conferă persoanei respective un drept de proprietate asupra bunului, ci doar un drept de
creanţă (drept de a cere îndeplinirea obligaţiei de a da) împotriva concubinului dobânditor, care
trebuie dovedit în astfel de împrejurări.

Cert este că până la proba contrară, operează prezumţia unui drept de proprietate exclusiv în
favoarea concubinului dobânditor. Singura situație în care putem vorbi despre un drept de
proprietate comună al concubinilor este atunci când ambii au participat la dobândirea unui
anumit bun, sub sarcina probării aportului lor la dobândirea fiecărui bun în mod separat. Doar
atunci când se va demonstra, prin probe pertinente, vom putea aplica prezumția scopului de
dobândire a bunului în comun. 

Or, potrivit art. 344 din Codul civil, proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au
dreptul doi sau mai mulți titulari. Potrivit art. 335 alin (1) din Codul Civil, proprietatea comună
poate fi caracterizată prin determinarea cotei fiecărui coproprietar (proprietate pe cote-părți) sau
prin nedeterminarea cotelor-părți (proprietate comună în devălmășie). 

Proprietatea comună se poate naște în temeiul Legii sau în baza actului juridic.  În cazul
concubinajului nu poate fi vorba de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor
dobândite, adică dreptul de proprietate comună NU se naște în temeiul Legii ca în căsătorie. 

Dacă proprietatea comună a fost dobândită în temeiul unui act juridic, concubinul-reclamant va
fi obligat să dovedească că între ei a avut loc un acord cu privire la constituirea proprietății
comune pe cote-părți, fiind admisibile orice mijloace de probă pertinente.
 b) Determinarea domiciliului copilului minor,
nstanţa judecătorească examinează litigiile apărute din relaţiile de familie reglementate
de Codul Familiei: desfacerea căsătoriei, împărţirea bunurilor proprietate comună în
devălmăşie a soţilor, modificarea şi încetarea contractului matrimonial, stabilirea şi contestarea
paternităţii şi a maternităţii, declararea căsătoriei nule, apărarea drepturilor părinţilor,
decăderea din drepturile părinteşti, luarea copilului fără decăderea din drepturile părinteşti,
plata pensiei de întreţinere pentru membrii familiei. În afară de litigii, instanţa judecătorească
examinează cererile privind interesele unor membri ai familiei, ca de exemplu, încuviinţarea
adopţiei, cît şi plîngerile împotriva organelor de stat şi a persoanelor cu funcţii de răspundere,
cum ar fi refuzul organului de stare civilă de a înregistra naşterea unui copil sau refuzul
autorităţii publice locale de a micşora vîrsta de căsătorie unui bărbat ce nu a atins vîrsta
matrimonială.

Conţinutul social al familiei constă din următoarele raporturi:

1. de căsătorie, care constituie baza familiei;

2. cele dintre soţi, care constituie efectele căsătoriei;

3. cele dintre părinţi şi copii, care sînt rezultatul raporturilor dintre soţi. În unele cazuri mai
pot exista şi alte raporturi, cum ar fi raportul dintre mama necăsătorită şi copilul ei, dintre
adoptat şi adoptator etc.

Aşadar, obiectul de reglementare al dreptului familiei îl formează raporturile de familie personale şi

patrimoniale care apar între membrii unei familii. Acestea sînt:

1. Raporturile de căsătorie. Codul Familiei (art. 3) stabileşte condiţiile şi modalitatea de

încheiere, încetare şi declarare a nulităţii căsătoriei, reglementează relaţiile personale
nepatrimoniale şi patrimoniale născute din căsătorie.

2. Raporturile care rezultă din rudenie. Acestea sînt raporturile personale şi patrimoniale
care apar între părinţi şi copii în urma atestării provenienţei acestora, cît şi a
raporturilor dintre fraţi şi surori, bunici şi nepoţi şi obligaţia de întreţinere dintre aceste
persoane.

c) Plata pensiei de întreținere(numărul copiilor pentru care se va încasa pensia de întreținere și de

la care din părinți).
Soluționați litigiul în fond
Subiectul II. Contractul matrimonial.

2.3.Vitalii şi Tatiana au hotărât să încheie un contract matrimonial trăind în concubinaj. În

conţinutul contractului ei au prevăzut regimul juridic al bunurilor dobândite de ei ca fiind unul
comun; au refuzat de la obligația de întreținere reciprocă; Tatiana se oligă să nu se încadreze în
câmpul muncii, dar să se ocupe de gospodăria casnică; dacă vor avea copii, în caz de divorţ,
aceştea vor locui cu mama; toate problemele vieţii de familie se vor soluţiona conform art. 16
Codul familiei de comun acord, fără adresare în instanţa de judecată.

Determinaţi dacă contractul produce efecte juridice și dacă da de la care dată.

Care din condiţiile enumerate în acest contract sunt legale și care contravin legislației.

- regimul juridic al bunurilor dobândite de ei ca fiind unul comun

Conditiile care contravin legislatiei:

- refuzul de la obligația de întreținere reciprocă (obligatia de intretinere poate fi

imbunatatita si nici intr-un caz inferiorizata)

- Tatiana se obligă să nu se încadreze în câmpul muncii, dar să se ocupe de

gospodăria casnică

- dacă vor avea copii, în caz de divorţ, aceştea vor locui cu mama

- toate problemele vieţii de familie se vor soluţiona conform art. 16 Codul familiei de
comun acord, fără adresare în instanţa de judecată.

Argumentaţi răspunsul.

Deseori legea, acordînd unele drepturi subiectelor raporturilor juridice familiale, totodată
indică şi limitele realizării acestor drepturi1. De exemplu, conform art. 27 Codul Familiei soţii
pot încheia un contract matrimonial în care îşi stabilesc drepturile şi obligaţiile patrimoniale, iar
conform art. 29 alin. 6 Codul Familiei ei nu sînt în drept să includă în contract clauze care
contravin principiilor şi naturii relaţiilor familiale. De asemenea, părinţii au dreptul că încheie un
contract privind plata pensiei de întreţinere pentru copiii minori în temeiul art. 92 Codul
Familiei, dar mărimea acesteia nu trebuie să fie mai mică decît cea stabilită de legislaţie (art. 95
Codul Familiei).
Limitarea realizării drepturilor familiale de legislaţie (art. 6 alin. 2 Codul Familiei) are ca scop
ocrotirea drepturilor, obligaţiilor, libertăţilor şi intereselor altor membri ai familiei şi ai altor
cetăţeni.
Atunci cînd drepturile subiective ale participanţilor la raporturile juridice familiale sînt
încălcate, ei dobîndesc dreptul la ocrotirea lor (art. 7 alin. 1 Codul Familiei).

1
 Prin ocrotirea drepturilor familiale se înţeleg măsurile prevăzute de legislaţie în scopul
recunoaşterii, restabilirii şi reprimării încălcărilor legii, aplicarea faţă de persoanele vinovate a
sancţiunilor familiale, cît şi mecanismul realizării practice a acestor măsuri.2
Subiecte a raporturilor de ocrotire sînt persoanele cărora le aparţin drepturile. În cazul
minorilor şi a persoanelor incapabile, dreptul la ocrotire îl au reprezentanţii legali ai acestora.
Drepturile familiale sînt ocrotite de autorităţile abilitate ale administraţiei publice,
iar în anumite cazuri şi de instanţele judecătoreşti (art. 7 alin. 2 Codul Familiei). De regulă,
metoda ocrotirii este indicată în norma de drept. Cel mai des se aplică ocrotirea
drepturilor familiale prin instanţa judecătorească prevăzută în art. 2 alin. 3 Codul Familiei
ca un principiu al legislaţiei familiale şi care reiese din art. 26 al Constituţiei Republicii
Moldova ce garantează liberul acces la apărare fiecărui cetăţean.