Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNDRUMĂRI METODICE
PENTRU PRACTICA DE SPECIALITATE
Chişinău, 2022
Autori: dr.hab. conf. univ. Natalia Mocanu, asistenți universitar Liliana Mardari, Serghei
Draguța
2. Conţinutul practicii..........................................................................................................8
3. Introducere.....................................................................................................................10
6. Sistemul de impozitare...................................................................................................21
9. Politica de credit............................................................................................................27
Concluzii şi propuneri........................................................................................................36
Bibliografia........................................................................................................................37
Anexe
1. INFORMAŢII GENERALE PRIVIND PRACTICA DE SPECIALITATE
Practica de specialitate este o parte integrantă obligatorie a procesului educaţional şi se
realizează în scopul aprofundării cunoştinţelor teoretice acumulate de către studenţi pe parcursul
studiilor şi formării competenţelor stabilite prin Cadrul Naţional al Calificărilor pe domenii de
formare profesională.
Studierea relaţiilor financiare, în perioada de tranziţie la economia de piaţă necesită o
activizare a aporturilor financiare ce au loc în unităţile agricole. Analiza modalităţilor de
finanţare a agriculturii, practicate în prezent, scot în evidenţă numeroase distorsiuni, cu efecte
negative, atât la nivelul sistemului agroalimentar cât şi la nivel macroeconomic. Pentru ca
proprietarii terenurilor agricole să poată acţiona prin intermediul pârghiilor financiare asupra
mersului activităţii economice este necesar să cunoască profund particularităţile producţiei
agricole care impun anumite caracteristici modului de organizare a finanţelor. Studierea relaţiilor
financiare în gospodăriile agricole presupune o aprofundare a legilor şi legităţilor pe care le
creează şi foloseşte sistemul general al relaţiilor financiare şi de credit în ramura agriculturii.
Practica de specialitate constituie o etapă importantă în pregătirea specialiştilor în
domeniul finanţelor, o etapă de maturizare a viitorului specialist.
Scopul practicii de specialitate constă în trecerea de la studierea teoretică a finanţelor, în
cadrul facultăţii la studierea practică a procesului de desfăşurare a activităţii economice şi
financiare a întreprinderii concrete şi respectiv la îndeplinirea documentelor financiare.
În scopul consolidării cunoştinţelor teoretice şi obţinerii aptitudinilor practice, planul de
învățământ la ciclu I, specialitatea 0412.1 „Finanţe şi bănci” prevede pentru studenţii anului III
efectuarea practicii de specialitate. Prezenta indicaţie reflectă sarcinile practicii, conţinutul ei,
modul de organizare, forma întocmirii şi modul de susţinere. Durata stagiului de practică este
planificat pentru studenţii ciclului I, specialitatea 0412.1 - „Finanţe şi bănci” şi constituie 240
ore, apreciată cu 8 credite.
Practica de Numărul de
Semestru Săptămâni Ore Perioada
specialitate credite
Practica de Octombrie-
5 4 240 8
specialitate noiembrie
Întrebări de control:
1. Care este scopul activităţii economice a acestei întreprinderi?
2. Ce reprezintă structura de conducere a întreprinderii?
3. Care-i ponderea lucrătorilor cu studii superioare în apărutul de conducere?
4. Cum sunt distribuite sarcinile în întreprindere?
5. Ce tehnologii sunt implementate în ramurile de bază ale întreprinderii?
6. Ce probleme frânează implementarea tehnologiilor moderne de producţie?
7. Este asigurată întreprinderea cu resurse umane? Argumentaţi răspunsul.
8. Care este rolul, funcţiile finansistului în structura de conducere a întreprinderii?
9. Ce sunt rapoarte financiare? Daţi definiţia.
10. Care este succesiunea, etapele de îndeplinire a rapoartelor financiare?
11. Ce indici şi cum se clasifică se includ în „Raportul financiar”?
12. După părerea D-voastră care sunt căile de ameliorare a managementului întreprinderii
date?
13. Ce este asigurare socială, asistenţă socială?
5. SITUAŢIA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
Scopul: expunerea integrală şi analiza condiţiilor naturale, organizatorice, economice,
efectuarea analizei financiare a întreprinderii după indicatorii de bază financiari a întreprinderii
cercetate şi pronosticarea perspectivelor ei
Sarcinile preconizate pentru capitolul respectiv constau în:
- analiza activităţilor, realizate de agentul economic cercetat de autor;
- descrierea şi analiza condiţiilor naturale ale întreprinderii;
- analiză a activităţii economico-financiară a întreprinderii analizate:
- calcularea coeficientului lichidităţii;
- calcularea coeficientului lichidităţii curente;
- calcularea coeficientului lichidităţii absolute;
- calcularea coeficientului de recuperare a creditelor;
- calcularea coeficientului asigurării cu mijloace circulante;
- calcularea coeficientului asigurării cu mijloace proprii;
- calcularea coeficientului de restabilire a solvabilităţii;
- estimarea stării de facto şi a perspectivelor dezvoltării întreprinderii;
- formularea unor concluzii şi raţionamente ce vizează atât situaţia existentă, cât si
direcţiile strategice în activitatea unităţii economice.
În vederea îndeplinirii acestui compartiment al dării de seamă e necesar un studiu amplu
al actelor de constituire a întreprinderii (statutul, contractul de constituire, procesul verbal al
adunării constitutive, regulamentele subdiviziunilor structurale etc.), familiarizarea cu registrele
evidenţei contabile, rapoartele financiare, formularele specializate ce reflectă activitatea anuală a
întreprinderii, consultarea cu specialistul-finansistul s-au contabilul-finansist. Cerinţele
metodologice şi structura compartimentului respectiv sunt corelate cu exigenţele faţă de capitolul
II „Caracteristica condiţiilor şi dezvoltarea economică a întreprinderii” al tezei de licenţă (vezi
indicaţia metodică respectivă) și anexa 3.
Iniţial se efectuează o trecere în revistă a istoriei apariţiei şi evoluţiei întreprinderii: anul
fondării, forma organizatorico-juridică, forma de proprietate, genurile de activitate, obiectivele
strategice, se elucidează amplasamentul întreprinderii şi distanţa de la furnizorii de materiale,
materie primă, utilaje etc., cât şi de la punctele de prelucrare şi comercializare a producţiei.
Astfel, se argumentează specializarea întreprinderii în anumite domenii, cât şi unele decizii
tactice de aprovizionare tehnico-materială, promovare a producţiei ş. A. În acest context sunt
expuse şi condiţiile climaterice şi pedologice ale unităţii economice.
În continuare se analizează starea bazei tehnico-materiale a întreprinderii, evidenţiind
rolul acestea în asigurarea unei eficacităţii şi eficienţe înalte. În acest scop se descrie starea
generală a ei, deficienţele existente, cât şi impactul lor asupra indicatorilor economici ai
întreprinderii.
Analizând tabelele se pun în evidenţă abaterile absolute şi relative ce au intervenit la
fiecare factor în perioada examinată şi se determină pierderile cauzate de ele (prin produsul
abaterii respective şi a mărimii factorului cercetat).
Notă. Pentru cazurile când practica de producţie se realizează la o întreprindere
industrială, de prestare a serviciilor, darea de seamă se va întocmi în conformitate cu specificul
ramurii cercetate. Astfel, în indicaţiile metodice pentru elaborarea capitolului respectiv vor
surveni următoarele remanieri:
- Caracteristica condiţiilor naturale şi climaterice se înlocuieşte cu analiza asigurării
întreprinderii cu resurse materiale (materie primă, materiale, semifabricate etc.) şi energetice
(energie electrică şi termică, apă, combustibil etc.)
- În locul caracteristicii fondului funciar se vă expune caracteristica tehnologico-
productivă a întreprinderii, care va conţine: suprafaţa totală a întreprinderii; suprafaţa de
producţie, inclusiv subdiviziunile structurale; suprafaţa neproductivă, concretizând obiectele.
- În analizele ulterioare se exclud indicatorii sectorului agrar(randamentul unui hectar de
terenuri agricole, efectivul mediu de animale etc.), elucidând acele aspecte, care există în
întreprinderea cercetată şi consultând literatura de specialitate. Astfel, pentru a caracteriza
nivelul intensivităţii producţiei, pot fi utilizaţi indicatorii expuşi în tabelul 4, calculaţi la 100 m 2
suprafaţă de producţie, excluzând indicatorii „Efectivul mediu de animale” şi „Cantitatea
îngrăşămintelor încorporate în sol” şi adăugând „Efectivul mediu de lucrători încadraţi în
activităţile de bază”.
Notă: cu ajutorul analizei financiare se cercetează fenomenele şi procesele economice, se
descoperă structura, se verifică şi se stabileşte: relaţia de cauzalitate, factori care le generează, se
descoperă legile formării şi desfăşurării lor, şi, pe baza acestora s formează decizii privind
activitatea pe viitor. Prin cunoaşterea postfaptică, curentă şi previzională a economiei
întreprinderii, a rezultatelor şi rezervelor interne, a cauzelor care le-au generat, analiza financiară
contribuie la cunoaşterea continuă a eficienţei utilizării resurselor umane, materiale şi financiare.
Pentru cunoaşterea şi caracterizarea relaţiilor economico-financiare la nivel micro şi
macroeconomic se folosesc date puse la dispoziţie de sistemul informaţional economic.
Informaţia care circulă în cadrul sistemului şi este utilizată în procesul analizei economico-
financiare se grupează astfel:
- surse externe, cum ar fi, spre exemplu conjunctura pieţei interne şi internaţionale;
- surse interne respectiv evidenţa operativă, statistică şi contabilă ca principale forme
ale evidenţei economice.
Indiferent de sursa ce o furnizează, informaţia economică la care apelează analiza
financiară trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie utilă muncii de cunoaştere;
- să fie exacte, în sensul de a corespunde întocmai realităţii;
- să sosească la timp acolo unde se utilizează;
- să fie profundă, în sensul de a scoate la evidenţă raportul dintre cauză şi efect.
Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a
agriculturii la finele perioadei de gestiune, ea îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele
slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi de
dezvoltare într-un mediu concurenţial.
Pentru a evalua capacităţile unei întreprinderi (cea analizată) de a-şi menţine echilibrul
financiar şi a activa într-o economie de piaţă, studentul trebuie să efectueze o analiză financiară
detaliate, estimându-se bilanţul întreprinderii şi calcularea următorilor coeficienţi:
- Coeficientul lichidităţii, care caracterizează asigurarea întreprinderii cu mijloace
circulante, necesare pentru desfăşurarea activităţii economice şi achitarea în timp a obligaţiunilor
curente de plată şi a altor angajamente, care ajung la scadenţă.
- Coeficientul lichidităţii curente (Lc), care reprezintă raportul dintre valoarea reală a
mijloacelor circulante disponibile întreprinderii sub formă de stocuri de producţie, producţia
finită, mijloace băneşti, creanţe debitoare şi alte active circulante pe de o parte şi obligaţiunile
scadente sub formă de credite bancare pe termen scurt, împrumuturi pe termen scurt şi diverse
datorii creditoare pe de altă parte. În baza formulei studentul trebuie să calculeze următorii
coeficienţi:
Formula pentru calcularea coeficientului lichidităţii curente:
Active circulante
Lc =
Datorii curente
Acest indicator trebuie să fie mai mare de 1, atunci gospodăria e aptă de a achita creditul
la timp, dar nu mai mare de 2,5, deoarece această înseamnă surplusul mijloacelor circulante.
La calcularea coeficientului lichidităţii curente, valoarea acestuia poate fi determinată ca
valoare finală sau ca valoare medie pentru perioada de raportare. În acest caz, pentru calcularea
fiecărei valori incluse în formulă se ia valoarea medie, dedusă din semisuma valorilor articolelor
din bilanţul contabil la începutul perioadei şi sfârșitul perioadei de gestionare.
- Coeficientul lichidităţii absolute (La), care determină procentul din obligaţiunile de plată
a întreprinderii ce poate fi achitat la data de raportare numai în numerar sau hârtii de valoare ce
pot fi convertite în numerar. Modalitatea determinării coeficientului lichidităţii absolute poate fi
reprezentată cu ajutorul următoarei formule:
Numerar și documente bănești+Investiții financiare curente
La =
Datorii curente
Acest indicator arată în ce măsură gospodăria poate să stingă datoria în numerar mai
repede (trebuie să fie mai înalt de 0,2-0,25). Prin respectarea sensului optimal (5) întreprinderea
are o posibilitate creditoare înaltă. Pe baza analizei coeficientului dat se poate de determinat nu
numai capacitatea gospodăriei de a achita împrumutul la data stabilită, dar şi determinarea
posibilităţii stingerii datoriei creditoare în perioada analizată.
- Coeficientul de recuperare a creanţelor (Crc). Acest indicator arată numărul mediu de
zile, în perioada cărora se efectuează achitarea datoriei.
Creanțe
Crc =
Realizări medii pe zi
- Coeficientul asigurării cu active circulante proprii (Caacp) arată acoperirea activelor
curente cub capital circulant propriu şi se calculă:
Capitalul circulant propriu
Caacp =
Suma activelor circulante
- Coeficientul de asigurare cu mijloace proprii (Camp), care reprezintă raportul dintre
volumul surselor de mijloace proprii şi valoarea reală a mijloacelor fixe şi a altor active
extracirculante pe de o parte şi valoarea reală a mijloacelor sub formă de stocuri de producţie,
producţia finită, producţie nefinisată, mijloace băneşti, a creanţelor debitoare şi a altor active
circulante pe de altă parte.
- Coeficientul de restabilire a solvabilităţii (Crs), care reprezintă raportul coeficientului
calculat al lichidităţii curente la mărimea stabilită acestuia. Coeficientul calculat al lichidităţii
curente este suma mărimii reale a coeficientului lichidităţii curente la finele perioadei şi a valorii
ce indică modificările acestui coeficient în intervalele dintre finele şi începutul perioadei
gestionare, recalculată pentru perioada stabilită de restabilire (pierdere) a solvabilităţii.
Formula de calculare a coeficientului de restabilire a solvabilităţii:
Lf + ( Lf - Lîn ) *T
Crs =
Lnor
unde:
Crs – coeficientul de restabilire;
Lîn – coeficientul lichidităţii la începutul perioadei;
Lf – coeficientul lichidităţii la sfârşitul perioadei;
Lnor – coeficientul lichidităţii normative;
T – timpul de restabilire.
Coeficientul de restabilire caracterizează tendinţa de modificare a coeficientului de
lichidare, ținându-se cont de cifra de creştere a lui în ultima perioadă gestionară. Pentru perioada
de restabilire, mărimea lichidităţii curente, în dependenţă de cifra modificării, devine mai mare
sau egală, ori mai mică decât coeficientul lichidităţii normative L(n), iar Crs corespunzător mai
mare ori mai mic decât 1.
Mărimea valorilor normative (Ln) şi (Camp) e necesar să fie precizată, ținându-se cont de
starea reală a fermierului.
Structura bilanţului se socoate nesatisfăcător, iar întreprinderea – insolvabilă în
următoarele condiţii:
- atunci când coeficientul (Lc), la sfârșitul perioadei de gestiune este mai mic de 1;
- atunci când coeficientul (Camp), la sfârșitul perioadei de gestiune este mai mic de 0,1.
Analiza dată cu includerea indicatorilor sus-numiţi va permite de a trage concluzia despre
insolvabilitatea întreprinderii. Spre deosebire de alte întreprinderi în întreprinderile agricole la
analiza situaţiei financiare trebui de dus cont de ciclu de producţie sezonier şi dependenţa de
condiţiile climaterice.
Întrebări de control:
1. Ce este gestiune financiară?
2. Care sunt funcţiile gestiunii financiare?
3. Care sunt compartimentele bilanţului contabil?
4. Enumerați indicatorii de bază economico-financiari?
5. Care sunt condiţiile pentru faliment a unei întreprinderi?
6. În ce constă analiza tehnico-economică?
6. SISTEMUL DE IMPOZITARE
Scopul: Studierea, clasificarea, calcularea impozitelor şi îndeplinirea formularelor tipice
Sarcinile:
Studierea şi clasificarea impozitelor ce le achită întreprinderea analizată;
Calcularea impozitelor;
Îndeplinirea formularelor şi cunoaşterea termenelor de prezentare ;
Evidenţierea rolului finansistului-principal, colectorului de impozite sau
contabilului în calcularea şi prezentarea formularelor.
Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar a Republicii Moldova şi
include următoarele elemente:
Sistemul de impozite;
Aparatul fiscal;
Legislaţia fiscală.
Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei fiscale
activează aparatul fiscal având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale statului.
Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. În sistemul de
impozite trebuie să se respecte unele principii, care studentul practicant trebuie să le cerceteze şi
să facă o analiză după cum sunt:
echitatea;
simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de
impunere;
claritatea obligaţiilor şi drepturilor contribuabililor.
Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi taxelor, să propună un
nivel optimal al fiscalităţii care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar agrava situaţia
financiară a întreprinderii analizată.
Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituire a impozitelor
şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale. Aparatul fiscal trebuie să dirijeze
activitatea de impunere a contribuabililor în materie de impozit, să coordoneze aşezarea şi
perceperea corectă a impozitelor.
În conformitate cu Codul Fiscal impozitele instituite în Republica Moldova se clasifică
după 2 criterii:
după trăsăturile de fond şi formă:
directe
indirecte.
Impozitele directe – se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice şi juridice în
funcţie de veniturile şi averea acestora şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se
încasează direct de la contribuabil la anumite termene.
Impozitele indirecte – sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzării bunurilor sau
a prestării unor servicii. Ele nu se stabilesc nominativ asupra contribuabililor.
după instituţiile ce le administrează:
de stat (republicane);
locale.
După această clasificare, studentul practicant, trebuie la întreprinderea unde face practica
să facă cunoştinţă cu toate impozitele şi taxele impuse achitării şi să facă o analiză şi o clasificare
a lor. Este de dorit de a evidenţia care impozite, taxe nu au fost achitate pe ultima perioadă.
Studentul trebuie să i-a parte la calcularea impozitelor, taxelor, la prezentarea dărilor de seamă.
La fel sunt necesare îndeplinirea următoarelor documente ce se anexează la darea de
seamă şi cunoaşterea termenului de prezentare, achitare şi baza legislativă de impunere a
impozitelor:
Darea de seamă cu privire la impozitul pe venit reţinut din plăţile salariale şi achitat în
buget (Forma IALS 18).
Darea de seamă privind impozitul pe venit din sursele de venit, altele decât plăţile
salariale şi achitat în buget (Forma IPC21, Forma IALS18).
Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată (Forma TVA12).
Declaraţia privind accizele (Forma ACZ09).
Darea de seamă privind taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate
utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto (Forma TGN07).
Darea de seamă privind taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele
înmatriculate în Republica Moldova (Forma TFD19).
Darea de seamă a impozitului funciar (Forma BIJ15, BIJ17).
Calculul impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (Forma BIJ15,
BIJ17).
Darea de seamă privind impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice ce
practică activitatea de antreprenoriat (Forma BIJ15, BIJ17).
Darea de seamă pe taxele pentru resurse naturale (Forma TRN21).
Şi alte dări de seamă pe plata impozitelor şi taxelor.
Întrebări de control:
1. Care este rolul întreprinderii analizate în formarea fondurilor bugetului public
naţional?
2. Care sunt criteriile de clasificare a impozitelor?
3. Ce constituie povara fiscală a întreprinderii?
4. Ce impozite directe şi indirecte, locale şi republicane achită întreprinderea?
5. Care este ponderea impozitelor în structura veniturilor întreprinderii?
7. POLITICA DE INVESTIŢII A ÎNTREPRINDERII
Scopul: Analiza politicii de investiţii a întreprinderii, întocmirea documentaţiei şi
calcularea indicatorilor ce determină eficienţa investiţiilor capitale
Sarcinile:
Analiza politicii de investiţii a întreprinderii;
Întocmirea documentaţiei tipice;
Calcularea indicatorilor ce determină eficienţa investiţiilor capitale.
Prin investiţii capitale se înţeleg fondurile destinate reproducţiei mijloacelor fixe în
economia naţională sau totalitatea mijloacelor băneşti necesare pentru procurarea mijloacelor
fixe noi, precum şi reconstruirea , lărgirea sau reutilarea celor existente. Eficienţa investiţiilor
capitale reprezintă o problemă de maximă însemnătate pentru întreprindere. Eficienţa
investiţiilor capitale este reprezentată ca raportul dintre rezultatele obţinute din exploatare şi
mijloacele băneşti investite.
Studentul practicant trebuie să facă o analiză a politicii de investiţii a întreprinderii din
ultimii 3-5 ani. Dacă au fost efectuate investiţii capitale trebuie practicantul să îndeplinească
următoarele documente:
Documentaţia tehnico-economică;
Devizul de calcul a costului construcţiei;
Lista titulară din cadrul construcţiei.
Studentul practicant la fel trebuie să analizeze sursele principale de finanţare a
investiţiilor capitale.
Întrebări de control:
1. Cum se clasifică investiţiile capitale?
2. Care sunt sursele de finanţare a investiţiilor capitale?
3. Care este ponderea surselor financiare proprii în finanţarea investiţiilor capitale
din ultimii ani în întreprinderea analizată?
8. MANAGEMENTUL RISCULUI FINANCIAR
Scopul: Cercetarea, analiza managementului şi calcularea indicatorilor ce determină
riscul financiar
Sarcinile:
Studierea managementului financiar în întreprinderea analizată;
Calcularea indicatorilor ce apreciază activitatea economică şi riscul financiar;
Calcularea fondului de rulment în întreprinderea analizată.
Este cunoscut că activitatea economică şi financiară a întreprinderii sunt strâns legate
între ele. Din punct de vedere al conţinutului economic situaţia financiară a întreprinderii este o
noţiune complexă, care se determină printr-un sistem de indicatori speciali, ce exprimă gradul de
asigurare şi utilizare a mijloacelor financiare aflate la dispoziţia unităţii economice.
Analiza situaţiei economice este necesară tuturor unităţilor economice, în primul rând
pentru determinarea propriei strategii financiare.
Măsurarea riscurilor financiare la care se expune întreprinderea face parte din analiza
situaţiei financiare (vezi tema ,,Situaţia economico-financiară a întreprinderii”)
- Riscul de preţ
Influenţa rentabilităţii şi a flexibilităţii asupra rezultatelor întreprinderii se traduce prin
acţiunea a trei factori principali: costul de producţie, cantitatea vândută şi preţul de vânzare.
Fiecare dintre aceşti factori este restricţionat de variaţiile mediului economic.
- Riscul preţului de vânzare
Este legat de costurile de producţie ale întreprinderii. Acestea conduc la obţinerea unui
preţ de vânzare care va fi confruntat cu preţul pieţei, faţă de care poate fi mai mare sau mai mic.
Riscul nu depinde numai de mărimea costului, ci şi de structura acestuia, care poate varia
în funcţie de volumul producţiei şi al vânzărilor. Această constatare a generat analiza pragului de
rentabilitate.
- Riscul preţului pieţei.
Riscul preţului pieţei apare în cazul operaţiunilor de export-import din cauza variaţiei în
timp a valorii tranzacţiei, respectiv între momentul încheierii contractului extern şi momentul
încasării sau al plăţii.
- Riscul valutar .
Riscul valutar reprezintă efectul potenţial pe care ar putea să-l aibă modificarea ratelor de
schimb asupra contului de profit şi pierderi şi asupra bilanţului contabil al unei întreprinderi.
Riscul valutar reprezintă, prin natura sa, o frână în dezvoltarea relaţiilor financiare
internaţionale.
- Riscul contractual
Căile de diminuare sau evitare a riscurilor potenţiale sunt variate şi constau în principal în
luarea unor măsuri de protecţie, adică a unor garanţii de executare corespunzătoare a obligaţiilor
comerciale.
Astfel, sunt la dispoziţie clauzele contractuale asigurătorii, garanţiile propriu-zise (gajul,
ipoteca) sau constituirea de rezerve compensatorii.
Studentul practicant trebuie să facă o analiză a managementului financiar în
întreprinderea analizată.
Întrebări de control:
1. Care sunt indicatorii ce apreciază activitatea economico-financiară?
2. Ce este management financiar?
3. Care sunt indicatorii riscului financiar?
4. Când întreprinderea poate da faliment?
9. POLITICA DE CREDIT
Scopul: Analiza, clasificarea, calcularea creditelor şi îndeplinirea formularelor tipice
Sarcinile:
Analiza creditelor/împrumuturilor întreprinderii analizate;
Calcularea necesarului de credit şi termenii de rambursare a lui;
Analiza contractului de credit, inclusiv graficului de rambursare a creditului;
Îndeplinirea formularelor tipice;
Îndeplinirea documentelor specifice operaţiunilor de leasing.
În procesul desfășurării activității și realizării obiectivelor la nivel de întreprindere, în
condiţiile şi premisele de dezvoltare a relaţiilor de piaţă, un rol preponderent îl are legătura
întreprinderii agricole cu sistemul bancar, care este unul dintre elementele de bază a
infrastructurii de piaţă.
În vederea unei activităţi eficiente a agricultorilor din Republica Moldova o importanță
semnificativă o au relaţiile lor de creditare şi de decontare cu băncile, care au mai multe scopuri:
să asigure desfășurarea continuă a activității întreprinderii, să simplifice relațiile economice, să
lărgească producţia sau să asigură creștere economică, să rezolve problemele sociale, etc.
Întreprinderile agricole pot să-şi deschidă conturi în moneda națională sau în valută în
orice bancă din Republica Moldova, cu acordul acesteia, indiferent de amplasarea administrativ-
teritorială, respectându-se cadrul legislativ.
Studentul-practicant trebuie să facă cunoştinţă cu documentele necesare pentru
deschiderea contului:
Actul de constituire a entității;
Certificatul de înregistrare;
Certificatul de atribuire a codului fiscal;
Certificat de înregistrare fiscală;
Cererea de deschidere a contului/conturilor;
Fişele cu specimenele semnăturilor şi amprenta ştampilei.
Documentele prezentate la deschiderea contului se păstrează în dosarul privind
deschiderea contului, cu excepţia actului de identitate, care după recepţionarea informaţiei
necesare se restituie titularului de cont şi fişei cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei,
care se păstrează în fişierele specializate a întreprinderii.
Notă: banca este obligată să informeze organele fiscale la locul de înregistrare a
titularului de cont în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare despre deschiderea şi modificarea
conturilor. Forma, conţinutul şi periodicitatea informaţiei expediate organelor fiscale despre
deschiderea şi modificarea conturilor se stabilesc de Serviciul Fiscal de Stat. Operaţiunile din
conturile bancare se reglementează de legislaţia Republicii Moldova.
În acest context studentul-practicant analizează relația întreprinderii agricole cu banca:
- conturi existente,
- modul de efectuare a operațiilor de eliberare sau încasare a numerarului în/din cont,
- procedura depunerii numerarului la bancă,
- modalitățile de plată specifice întreprinderii,
- documente necesar de completat/prezentat aferente tranzacțiilor de vânzare/cumpărare,
etc.
Studentul trebuie să facă cunoştinţă cu extrase din bancă şi alte documente bancare,
primirea, înregistrarea şi evidenţa lor.
O importanţă deosebită în dezvoltarea activităţilor de antreprenoriat revine procesului de
planificare şi determinare a cheltuielilor. Inițial trebuie de planificat care vor fi rezultatele
așteptate, de analizat obiectiv dacă ceea ce a fost planificat ca activitate este profitabil.
Calcularea venitului din vânzări, cheltuielilor fixe şi variabile și comparația acestora permit
determinarea necesarului de finanțare a activității și identificarea volumului și surselor financiare
necesare pentru desfăşurarea activităţilor planificate.
În cazul în care resursele financiare proprii nu sunt îndeajuns pentru finanţarea
activităţilor, se va apela la credite. Tipul şi suma creditului pot fi determinate prin calcularea și
analiza fluxului mijloacelor bănești pe activități.
Aprobarea sau respingerea cererii de creditare depinde de mai mulți factori: necesitatea
creditului, argumentarea volumului creditului, termen, activitatea întreprinderii, rezultatele
financiare în perioadele precedente, istoria creditară, capacitatea de plată a întreprinderii,
riscurile, etc.
Studentul-practicant trebuie să facă cunoştinţă cu următoarele documente cu care
întreprinderea face dovadă pentru a lua un credit:
Tabelul 5 – Actele necesare întreprinderii agricole (gospodăriei ţărăneşti) de a primi un
credit
Nr. or. Denumirea documentului Sursa de provenienţă
Documentele juridice
1. Certificatul de înregistrare Primăria
2. Decizia de fondare Gospodăria ţărănească
3. Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, titlu
Primăria
provizoriu
4. Contractele de arendă a terenului agricol Gospodăria ţărănească
5. Contractul de vânzare-cumpărare a trenului Gospodăria ţărănească
Documentele bancare
1. Deschiderea contului bancar Secţia operaţională a băncii
2. Cerere pentru credit Secţia de creditare a băncii
selectate
3. Asigurarea rambursării creditului Conducătorul gospodăriei
ţărăneşti
4. Calculul marjei brute (venitul brut) pe culturi în parte, sectoare Conducătorul gospodăriei
de activitate şi pe activitatea gospodăriei în întregime ţărăneşti
5. Prognoza fluxului monetar (încasări şi plăţi în numerar) pe Conducătorul gospodăriei
perioade de folosire a creditului suplimentar pentru credite pe ţărăneşti
termen mediu şi lung:
- argumentarea necesităţii procurării tehnicii;
- devizul (planul) de cheltuieli pentru formarea cirezii de bază;
- eficienţa afacerii şi termenele de rambursare a creditului;
- prognoza direcţiilor principale de activitate pe durata creditului
6. Acordul membrilor gospodăriei ţărăneşti privind primirea Conducătorul gospodăriei
creditului şi transmiterea în gaja averii ţărăneşti
7. Evidenţa contabilă a cheltuielilor şi veniturilor Darea de seamă contabilă a
gospodăriei ţărăneşti
8. Calculul privind mărimea creditului necesar pentru Datele prezentate de conducătorul
implementarea proiectului gospodăriei ţărăneşti
9. Informaţie privind datoriile de debitor şi creditor Registrele de evidenţă a
gospodăriei ţărăneşti
10. Declaraţia privind rezultatele financiare şi utilizarea acestora Declaraţia este întocmită şi
prezentată de conducătorul
gospodăriei ţărăneşti
Întrebări de control:
1. Specificul creditelor acordate întreprinderii agricole.
2. Ce este credit bancar?
3. Care este rolul și funcțiile creditului?
4. Ce este perioadă de graţie?
5. Cine este finanţator, furnizor şi beneficiar într-o operaţie de leasing?
10. ASIGURAREA ŞI REASIGURAREA ÎNTREPRINDERILOR
Scopul: Analiza relaţiilor întreprinderii agricole cu compania de asigurare
Sarcinile:
- Analiza unui contract de asigurare;
- Calcularea primelor de asigurare;
- Calcularea despăgubirilor de asigurare.
Multe întreprinderi agricole din țara noastră sesizează şi sunt conştiente de faptul că
pentru condiţiile severe impuse de economia de piaţă, cu toate dificultăţile financiare inerente,
este mai bine să te protejezi prin asigurare pentru a depăşi riscurile imprevizibile.
Republica Moldova constituie o zonă de risc sporit pentru agricultură, ea fiind permanent
supusă calamităţilor naturale, fapt pentru care agricultura mai mult ca altă ramură are nevoie de
protecţie prin asigurare, în stare să garanteze continuitatea activității şi realizarea obligaţiilor
contractuale.
Producătorii agricoli autohtoni pot beneficia, începând cu anul 2005, de suportul financiar
al statului prin mecanismul de subvenţionare adiţională a riscurilor de producţie în agricultură.
Pentru o mai bună eficiență a asigurărilor în agricultură la moment se pune accent și pe aspectul
calitate suplimentar la condiția cantitativă.
Noile condiții privind subvenţionarea asigurării riscurilor de producţie în agricultură sunt
în vigoare începând cu 16 ianuarie 2021. Ca rezultat statul va acoperi 70% din costurile suportate
de fermieri la asigurarea bunurilor agricole. Producătorii agricoli vor achita doar 30% din prima
de asigurare.
Compania de asigurări sistematizează condiţii speciale de asigurare facultativă a roadei
culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale din gospodăriile agricole la preţuri medii.
Producătorii agricoli mai pot asigura tehnica agricolă, utilaje și echipamente, construcții,
etc.
Conform tabelului de mai jos, (dacă întreprinderea agricolă este asigurată) studentul face
o analiză a relaţiilor întreprinderii cu compania de asigurare.
Tabelul 7 – Asigurarea întreprinderii ______________ în perioada 2018-2020
Contracte Prime de asigurare
Sume plătite ca
Suma plătite de
Obiecte asigurate, despăgubire de
Încheiat În asigurată întreprindere
tipul de răspundere compania de asigurare
e vigoare (mii lei) companiei de
întreprinderii analizate
asigurare
1. Culturi agricole,
inclusiv de:
- grindină
- eroziune
- îngheţ
- vijelie
- incendiu
Cereale de toamnă,
inclusiv de:
- grindină
- eroziune
- îngheţ
Tutun, inclusiv de:
- grindină
- eroziune
Cartofi, inclusiv de:
- grindină
Livezi inclusiv de:
- grindină
Vii, inclusiv de:
- grindină
Alte culturi agricole
inclusiv de:
- grindină
2. Animale
Vaci
Oi
Porci
Cai
2.1. Păsări
3. Clădiri şi edificii
4.Transport
Maşini grele
Autovehicule
Maşini agricole
Unelte agricole
Altele
5.Asigurarea
lucrătorilor
Ate obiecte asigurate
DAREA DE SEAMĂ
pe practica de specialitate petrecută în __________
Conducător de practică
__________________________
A controlat __________________________
Chişinău, 2021
Anexa 2
Planul dării de seamă
Introducere…………………………………………………………………………….
Tema 1. Rolul finanţelor în activitatea (întreprinderii, entității) …………………….
Tema 2. Situaţia economico-financiară a (întreprinderii, entității) ………………….
Tema 3. Sistemul de impozitare în cadrul (întreprinderii, entității) …………………
Tema 4. Politica de investiţii în cadrul (întreprinderii, entității) …………………….
Tema 5. Managementul riscului în cadrul (întreprinderii, entității) …………………
Tema 6. Politica de credit în cadrul (întreprinderii, entității) ………………………..
Tema 7. Asigurarea şi reasigurarea (întreprinderii, entității) ………………………...
Tema 8. Organizarea şi controlul activităţii financiare în (întreprinderii, entității) …
Concluzii şi propuneri…………………………………………………………………
Bibliografia…………………………………………………………………………….
Anexe
Anexa 3
Tabele recomandate pentru analiza economico-financiară