Incetarea executarii silite ca urmare a incheierii unui acord de mediere

Executarea silita – una dintre formele de manifestare a actiunii civile –, ultima faza a
procesului civil, este guvernata de principiul disponibilitatii. Executarea silita, precum si celelalte
acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc, se indeplinesc la cerere,
daca legea nu dispune altfel . Procedura executarii reprezinta cea de-a doua faza din cadrul
actiunii civile sau comerciale, avand ca scop principal recunoasterea efectiva si eficienta a
drepturilor stabilite printr-o hotarare judiciara sau non-judiciara.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei
de mediator , ”(…) partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere in mod
voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, convenind sa
solutioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, de familie, in materie
penala, precum si in alte materii”. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiasi articol, prevederile
Legii nr. 192/2006 sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul
in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau
servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei
unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a
incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul
protectiei consumatorilor.

Pornind de la dispozitiile mentionate din materia executarii silite si avand in vedere

prevederile Legii nr. 192/2006, partile pot incheia un acord prin mediere in orice faza a
procesului civil. Desi legea nu se ocupa si de acest aspect, este evident ca nimic nu impiedica
partile sa incheie un acord de mediere si ulterior unei proceduri judiciare, adica in faza de
executare silita a unei hotarari judecatoresti sau a oricarui titlu/act caruia legea ii recunoaste
caracterul de titlu executoriu. Este esential a fi avut in vedere faptul ca drepturile strict personale,
cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile,
potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege, nu pot face
obiectulmedierii.

Asadar, medierea in faza executarii silite se bazeaza pe principiul disponibilitatii partilor

care caracterizeaza procesul civil si care este aplicabil inclusiv in faza de executare silita.
Incheierea acordului de mediere, avand ca efect incetarea executarii silite poate avea loc in
conditiile prevazute de art. 371lit. c) C. pr. civ., adica in cazul cand creditorul a renuntat la
executare. Intr-o atare situatie, acordul de mediere este obligatoriu sa contina declaratia
creditorului prin care intelege sa renunte la executare. Insa, trebuie avut in vedere ca in caz de
renuntare la executarea silita, aceasta inceteaza pe deplin, iar cheltuielile de executare efectuate
vor fi suportate in aceasta situatie, asa cum dispune art. 371 alin. (1) C. pr. civ., din sumele
avansate de catre creditor sau in alt mod prevazut de lege, astfel cum se precizeaza in alin. (2) al
aceluiasi text de lege. In niciunul dintre textele de lege mentionate nu se prevede ca aceste
cheltuieli vor fi recuperate de la debitor, ci singurul in masura a da socoteala asupra acestora este
chiar creditorul.