Sunteți pe pagina 1din 6

Pupezescu Bianca

Grupa 3, anul II
Drept, Zi

TREZORERIA PUBLICĂ

Conceptul de trezorerie publică este unul vechi, avându-şi originile în


antichitate, când pentru satisfacerea diverselor nevoi publice erau constituite
si administrate fonduri în cadrul unor instituţii speciale, care cu timpul s-au
cristalizat în ceea ce azi numim trezorerie.

În România, organizarea administrării banilor publici s-a înscris în


coordonatele generale ale acestei activităţi întâlnite în celelalte ţări. Mult
timp, şi la noi în ţară, vistieria domnitorului era una şi aceeaşi cu vistieria
ţării, fiind nevoie de Regulamentele Organice pentru a face o delimitare mai
clară între acestea.
Legea din 31/07/1929 asupra contabilitatii publice si asupra controlului
bugetului si patrimoniului public instituia principii moderne de administrare
a fondurilor publice, instituind noţiunea de tezaur cu semnificaţii apropiate
celei de trezorerie din ziua de azi.
Totuşi, Trezoreria statului apare în deplina ei însemnătate, după anul
1990, când s-a renunţat la conducerea centralizată prin plan, încercându-se
organizarea economiei pe principiile pieţei. Tranziţia la o economie de piaţă
funcţională a reprezentat un proces deosebit de complex şi de lungă durată
care a presupus asumarea şi realizarea unor ample reforme, în toate
domeniile vieţii economice şi sociale, inclusiv în cel financiar.
Această acţiune necesită importante resurse financiare ale căror
constituire şi utilizare reprezintă o problemă dificilă, dacă se urmăreşte şi
respectarea unor principii de bază cu privire la o fiscalitate echitabilă şi o
politică bugetară corectă.
Măsurile întreprinse, după anul 1989, pentru trecerea la economia de
piaţă, au determinat, în primul rând, modificări esenţiale în domeniul
finanţelor publice, fără de care nu se putea asigura trecerea la noua
economie.

La începutul anului 1990, primele măsuri cu caracter financiar au fost cu


privire la modificarea relaţiilor dintre unităţile economice şi stat, respectiv
vărsămintele din profit. Este pentru prima dată când, în România, se
stabileşte obligaţia de a vira către stat o parte din profitul realizat,
înlocuindu-se sistemul de regularizare totalitar cu bugetul de stat.

În continuare au fost perfecţionate pârghiile financiare de mobilizare la


buget a unei părţi din produsul intern brut, astfel încât să se realizeze o
centralizare a repartizării resurselor. Sunt de menţionat actele normative care
reglementează impozitul pe profit, impozitul pe salarii, precum şi renunţarea
la impozitul pe circulaţia mărfurilor şi înlocuirea acestuia cu taxa pe valoare
adăugată.
Au fost stabilite noi raporturi între autoritatea centrală şi locală pe linia
sprijinului financiar ce urmează a fi acordat bugetelor locale. Astfel,
bugetele locale au fost echilibrate cu sume defalcate din impozitul pe venit,
din TVA şi s-au introdus subvenţiile cu destinaţie specială şi anume pentru
investiţii privind soluţionarea problemelor de interes public (apa,
termoficare, transport în comun, etc), precum şi pentru protecţia socială.

Avându-se în vedere perioada de tranziţie şi faptul că unele sectoare


din sfera administraţiei centrale de stat nu dispun de surse bugetare
suficiente, prin legea finanţelor publice, s-a statuat înfiinţarea unor fonduri
cu destinaţie specială, care, începând din anul 2000, s-a trecut la desfiinţarea
lor prin includere în bugetul de stat, în scopul asigurării unui control mai
riguros asupra modului în care se cheltuiesc banii publici.

Funcţiile Trezoreriei au evoluat de-a lungul timpului, în concordanţă cu


concepţiile care au stat la baza finanţelor publice şi în deplin acord cu sfera
operaţiunilor pe care această instituţie le-a realizat de-a lungul timpului
Astfel, încă de la începuturile existenţei sale, Trezoreria apare ca o casierie,
dar şi ca o bancă unde sunt concentrate resursele financiare publice pentru a
putea fi utilizate de către autorităţi, care, în anumite limite şi condiţii se
puteau împrumuta de la Trezorerie. Epoca liberalismului economic, în care a
predominat concepţia clasică asupra finanţelor publice, a cristalizat pe deplin
funcţiile clasice ale Trezoreriei, respectiv funcţia de casier public şi funcţia
de bancă a statului.
Epoca modernă, caracterizată prin apariţia unor dezechilibre economice
majore, a reconsiderat rolul financiar atribuit statului, şi, în consecinţă,
funcţiile atribuite Trezoreriei, care în acest context, a căpatat valenţe noi.

Trezoreria prezintă două funcţii clasice, respectiv: funcţia de casier al


statului şi cea de bancă a statului.
Prin funcţia de casier public, Trezoreria efectuează:
• toate operaţiunile de încasări şi plăţi privind fondurile publice, în numerar
sau prin decontări în cont;
• controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget şi
asigurarea informaţiei necesare privind execuţia de casă a bugetului în
vederea întocmirii conturilor de execuţie a bugetului şi a elaborării
rapoartelor periodice asupra acestora;
• gestiunea poziţiei de casă, zilnice, a bugetului;
• asigurarea lichidităţilor necesare prin cunoaşterea fluxurilor de încasări şi
plăţi, elaborarea de prognoze cu privire la cerinţele de plată, la sincronizarea
plăţilor şi încasărilor, inclusiv a acelora privind finanţarea deficitului şi
serviciul datoriei publice.

Însărcinată cu execuţia efectivă a operaţiunilor de încasări şi plăţi


prevăzute prin legea anuală a finanţelor, Trezoreria este casierul statului.
Mişcările de fonduri, în cadrul Trezoreriei, rezultă din operaţiunile
permanente, vizând, pe de o parte, resursele permanente ale statului, în
cadrul cărora impozitele ocupă un rol esenţial, iar pe de altă parte,
cheltuielile permanente, care cuprind cheltuielile ordinare, cheltuielile de
capital, transferurile etc.
Permanenţa acestor operaţiuni (repetitivitatea acestora) poate fi înţeleasă
numai pornind de la funcţiile permanente ale statului, justificând caracterul
lor precis, riguros şi restrictiv.

Funcţia de casier a trezoreriei implică două aspecte principale:

execuţia de casă a operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate de stat;


asigurarea disponibilităţilor pentru a face faţă angajamentelor statului.

1. Execuţia de casă a operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate de stat.


Obiectul execuţiei îl reprezintă operaţiile autorităţilor publice
(centrale şi locale) şi ale corespondenţilor săi (instituţii publice, agenţi
economici).
2. Trezoreria efectuează, ca şi casier al statului, un număr mare de
încasări şi plăţi. Acestea sunt operaţii prevăzute în Legea bugetară
anuală.

Însă, Trezoreria este, totodată, şi casierul corespondenţilor săi, care, în


baza reglementării generale a contabilităţii publice, depun, cu titlu
obligatoriu sau facultativ, fondurile la Trezorerie sau sunt autorizaţi să
efectueze operaţii de încasări şi plăţi prin intermediul conturilor trezoreriei.
Aceştia au conturi deschise la trezorerie, pentru care Ministerul Finanţelor
Publice fixează condiţiile de funcţionare şi regimul dobânzilor. Trezoreria
este, astfel, casierul administraţiilor autonome care întocmesc bugete anexe
sau au personalitate juridică distinctă de cea a statului, cum sunt instituţiile
publice.
În calitate de casier al statului, Trezoreria are ca sarcină emisiunea
titlurilor de împrumut public şi gestionarea datoriei publice; în acest scop,
poate beneficia de concursul băncilor care folosesc ghişeele lor pentru
plasarea împrumuturilor. Pentru împrumuturile pe termen scurt, trezoreria
are un rol important în emisiunea titlurilor de stat, destinate onorării
obligaţiilor exigibile, precum şi vegherii la existenţa disponibilităţilor
băneşti.

Asigurarea disponibilităţilor pentru a face faţă angajamentelor statului.

De fapt, sarcina fundamentală a trezoreriei este aceea de a veghea


dacă, în fiecare moment, există fonduri disponibile pentru a face faţă
cheltuielilor statului şi ale corespondenţilor săi. Procurarea de bani, în
casieria publică, este prima dintre operaţiile trezoreriei. Aceasta este legată
de mişcarea fondurilor în timp, determinată de termenele la care devin
exigibile încasările şi plăţile, întrucât încasările şi plăţile fac obiectul
fluctuaţiilor în cursul anului.

Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public există o anumită


regularitate în nivelul lor lunar, cu excepţia lunii decembrie, când serviciile
publice utilizează cea mai mare parte a creditelor lor încă neconsumate
înainte de închiderea exerciţiului, pentru a nu risca ca acestea să fie anulate
în virtutea principiului anualităţii.
Pentru veniturile bugetare, regularitatea este mai puţin realizabilă,
deoarece depinde de ritmicitatea vieţii economice, mai ales în cazul
impozitelor directe. Totuşi, şi în acest caz se poate vorbi de o oarecare
stabilitate a încasărilor, mai ales in ceea ce priveşte impozitele şi taxele
locale, dar şi încasările din impozite indirecte (luna decembrie).

Funcţia Trezoreriei de bancă a statului are două forme :


• Trezoreria acţionează ca o bancă de depozit, bancă de afaceri care
mobilizează şi furnizează capitaluri diferitelor entităţi, inclusiv anumitor
întreprinderi, atât în scopul acoperirii nevoilor curente, cât şi în scopul
asigurării dezvoltării acestora;
• Trezoreria acţionează ca o bancă de emisiun (indirect) şi în acest fel
intervine în domeniul circulaţiei monetare.

În calitate de bancă, Trezoreria asigură următoarele servicii:


• este banca la care instituţiile publice, precum şi agenţii economici îşi au
deschise conturi de disponibilităţi prin care se efectuează operaţiuni de
încasări şi plăţi, realizând, astfel, gestionarea disponibilităţilor băneşti ale
sectorului public şi integrarea acestora în politica de lichidităţi;
• gestionează datoria publică, respectiv, operaţiunile de contractare şi
rambursare a împrumuturilor de către Guvern pentru finanţarea deficitului
bugetar şi refinanţarea datoriei publice;
• efectuează şi operaţiunile în care statul apare în calitate de garant sau de
coparticipant la acordarea de împrumuturi agenţiilor guvernamentale, care la
rândul lor pot acorda împrumuturi

La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti


şi comunelor
funcţionează Trezoreriile operative organizate ca servicii ce sunt în
subordinea Direcţiilor judeţene ale Trezoreriei Statului. Prin aceste unităţi
teritoriale se derulează operaţiuni privind:
• bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale,
fondurile speciale, prin conturile de venituri, cheltuieli, respectiv de
disponibilităţi;
• instituţiile publice, prin conturile de disponibilităţi ale acestora;
• regiile autonome, societăţile sau companiile naţionale, prin conturile
deschise la trezorerii;
• agenţii economici, prin conturile de disponibilităţi ale acestora;
• certificatele de trezorerie şi/sau depozit (plasare prin subscripţie publică,
răscumpărare la scadenţă, transformare certificate de trezorerie în certificate
de depozit).
BIBLIOGRAFIE:

http://nancu.ro/wp-uploads/2013/01/Curs-Buget-si-Trezorerie-Publica.pdf

https://www.mf.gov.md/ro/trezorerie

https://www.academia.edu/35810474/TEMA_3._TREZORERIA_PUBLIC
%C4%82

https://ro.scribd.com/document/127260096/Tema-4-Trezoreria-Publica

S-ar putea să vă placă și