Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si
proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei. Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului. Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii si o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul psihic uman. Imaginația reproductivă - este acea formă a imaginației care, pe baza descrierilor verbale și a asocierii cu imagini deja cunoscute. Imaginația productivă - este forma cea mai înaltă și complexă a imaginației care elaborează în plan mental un produs nou, inexistent în prezent, dar posibil în viitor. Imaginația activă - este imaginația ce răspunde unor nevoi de adaptare sau de transformare a mediului în care subiectul trăiește și activează. Imaginația pasivă - imaginația prin care subiectul fuge de realitate (de obicei, din cauza că nu o acceptă sau nu-l satisface), își formează o altă lume (imaginară, evident) mult mai comodă și mai atractivă decât cea reală. Imaginația voluntară - presupune declanșarea intenționată a procesului imaginativ, subiectul și-a pus în gând să realizeze anumite imagini sau să și le proiecteze și depune efort întru efectuarea acestor acțiuni. Imaginația involuntară - refuză participarea conștiinței subiectului la proiectarea actului imaginativ și la realizarea lui. Procedeele imaginatiei cele mai cunoscute si mai des folosite: - aglutinarea - amplificarea sau diminuarea - multiplicarea sau omisiunea - diviziunea si rearanjarea - substituirea - modificarea - schematiozarea - analogia - empatia