Sunteți pe pagina 1din 5

Probabilităţi şi Statistică Matematică.

Note de curs

ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR

Majoritatea fenomenelor din natură şi societate sunt aleatoare. Teoria Probabi-
lităţilor studiază legile după care evoluează fenomenele aleatoare. Începuturile Teoriei
Probabilităţilor sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal, Pierre Fermat,
Jakob Bernoulli in secolul al XVII-lea. In corespondenţa dintre Pascal şi Fermat sunt
considerate primele probleme legate de probabilitate şi de analiză a jocurilor de hazard,
in urma unor intrebari adresate de cavalerul de Mere privind jocul de zaruri. Termenul
hazard este chiar mai vechi, el provine din limba arabă ”az- zahr” - joc de zaruri (sec XII).

Se numeşte experienţă aleatoare experimentarea practică a unui ansamblu de condiţii


care poate să conducă la mai multe rezultate posibile. Orice repetare a unei experienţe
aleatoare se numeşte probă. Rezultatul unei experienţe aleatoare sau al unei probe se
numeşte eveniment. Cuantificarea şansei fiecărui eveniment de a se realiza corespunde
noţiunii intuitive de probabilitate.
Mulţimea tuturor rezultatelor posibile asociate unei experienţe aleatoare se numeşte
mulţimea evenimentelor elementare şi se notează in mod tradiţional cu Ω.
Exemplul 1. Se consideră experienţa aleatoare ı̂n care se aruncă un zar şi se observă
numărul feţei apărute. Mulţimea evenimentelor elementare este

Ω = {1, 2, 3, 4, 5, 6}. (1)

Exemplul 2. Fie experienţa aleatoare ı̂n care se aruncă o monedă şi se observă
numărul de aruncări efectuate până la apariţia stemei. Mulţimea evenimentelor elemen-
tare este
Ω = {1, 2, 3, . . . } = N∗ . (2)

Exemplul 3. Se consideră experienţa aleatoare ı̂n care se observă durata de funcţionare


a unei lămpi electrice. Mulţimea evenimentelor elementare este

Ω = (0, ∞). (3)

Un eveniment se numeşte simplu dacă se realizează ı̂ntr-o probă, respectiv compus


dacă se realizează ı̂n două sau mai multe probe.

1
Prof. dr. Aida Toma

Operaţii logice cu evenimente

1. A=B evenimentele A şi B coincid


2. A⊂B realizarea lui A implică realizarea lui B
3. ∅ evenimentul imposibil (nu se realizează ı̂n nicio probă)
4. Ω evenimentul sigur (se realizează ı̂n orice probă)
5. A∪B evenimentul care se realizează dacă se realizează A sau se realizează B
6. A∩B evenimentul care se realizează dacă se realizează A şi se realizează B
7. A ∩ B 6= ∅ evenimente compatibile (se pot realiza simultan)
8. A∩B =∅ evenimente incompatibile (nu se pot realiza simultan)
9. A evenimentul opus lui A (se realizează atunci când nu se realizează A)
10. A\B evenimentul care se realizează dacă se realizează A şi nu se realizează B)

Tabela 1: Operaţii cu evenimente.

Cu notaţiile precedente, un eveniment A este compus, dacă există două evenimente


B şi C, B 6= ∅, B 6= A, C 6= ∅, C 6= A astfel incât A = B ∪ C.

2. A ⊂ B = {ω ∈ Ω/ω ∈ A ⇒ ω ∈ B}
Proprietăţi.
1. A ⊂ A
2. ∅ ⊂ A
3. A ⊂ Ω
4. A ⊂ B şi B ⊂ A ⇒ A = B

5. A ∪ B = {ω ∈ Ω/ω ∈ A sau ω ∈ B}
Proprietăţi.
1. A ∪ B = B ∪ A
2. (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C)
3. A ∪ A = A
4. A ∪ ∅ = A
5. A ∪ Ω = Ω

2
Probabilităţi şi Statistică Matematică. Note de curs

Pentru un număr finit oarecare de evenimente, operaţia ” ∪ ” se extinde astfel:


n
[
Ai = {ω ∈ Ω/∃ i ∈ {1, . . . , n}, ω ∈ Ai } (4)
i=1

6. A ∩ B = {ω ∈ Ω/ω ∈ A şi ω ∈ B}
Proprietăţi.
1. A ∩ B = B ∩ A
2. (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C)
3. A ∩ A = A
4. A ∩ ∅ = ∅
5. A ∩ Ω = A
6. A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C)
7. A ∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C)

Pentru un număr finit oarecare de evenimente, operaţia ” ∩ ” se extinde astfel:


n
\
Ai = {ω ∈ Ω/ω ∈ Ai , ∀ i ∈ {1, . . . , n}}. (5)
i=1

9. A = {ω ∈ Ω/ω ∈
/ A}
Proprietăţi.
1. ∅ = Ω
2. Ω = ∅
3. A = A
4. A ∪ B = A ∩ B
5. A ∩ B = A ∪ B

Generalizarea Legilor lui DeMorgan


1. ni=1 Ai = ni=1 Ai
S T

2. ni=1 Ai = ni=1 Ai
T S

10. A \ B = {ω ∈ Ω/ω ∈ A şi ω ∈


/ B}
A \ B = A ∩ B.

3
Prof. dr. Aida Toma

Definiţia 1 Fie Ω finită. O submulţime nevidă K ⊂ P(Ω) se numeşte corp de evenimente


dacă:
1. A ∈ K, ∀A ∈ K
2. A ∪ B ∈ K, ∀A, B ∈ K.
Cuplul (Ω, K) se numeşte câmp de evenimente.

Proprietăţi.
1. ∅ ∈ K, Ω ∈ K
2. A ∩ B ∈ K, ∀A, B ∈ K
3. ni=1 Ai ∈ K, ∀ Ai ∈ K, i = 1, n
S

4. ni=1 Ai ∈ K, ∀ Ai ∈ K, i = 1, n
T

Realizarea unor evenimente poate avea loc după un număr infinit de probe. De
exemplu, considerăm experienţa aleatoare ı̂n care se aruncă un zar până la apariţia feţei
6. Notăm cu A evenimentul ca faţa 6 să apară la o aruncare, iar cu An evenimentul ca
faţa 6 să apară la aruncarea n. Atunci

[
A= An := {ω ∈ Ω/∃ n ∈ N∗ , ω ∈ An }. (6)
n=1

Definiţia 2 Fie Ω infinită. O submulţime nevidă K ⊂ P(Ω) se numeşte corp borelian de


evenimente dacă:
1. A ∈ K, ∀ A ∈ K
2. ∞ ∗
S
n=1 An ∈ K, ∀ An ∈ K, n ∈ N .

Cuplul (Ω, K) se numeşte câmp borelian de evenimente.

Definiţia clasică a probabilităţii


Pn
Fie Ω = {ω1 , ω2 , . . . , ωn } şi pi = P ({ωi }), i = 1, n, 0 ≤ pi ≤ 1, i=1 pi = 1. Atunci
X
P (A) = pi (7)
ωi ∈A

reprezentând suma probabilităţilor evenimentelor elementare ce ı̂l implică pe A.

4
Probabilităţi şi Statistică Matematică. Note de curs

Caz particular: echiprobabilitate


În acest caz, pi = n1 , ∀ i = 1, n. Atunci
X X 1 cardA
P (A) = pi = = . (8)
ωi ∈A ω ∈A
n cardΩ
i

Definiţia este prezentată de multe ori sub forma

numărul cazurilor f avorabile


P (A) = (9)
numărul cazurilor posibile

numită regula lui Laplace.


Deseori echiprobabilitatea este subânţeleasă dar poate fi şi precizată, spunându-se
că rezultatul experienţei se obţine la ı̂ntâmplare.

S-ar putea să vă placă și