Rezumat

The following paper explains the hidden messages behind the most important
parts of the human body by studying different gestures, expressions, positions and
microexpressions and what they transmit to the interlocutor. Often, the subtility of this
non-verbal language can pass by ourselves without being noticed. That is why most
lies could be discovered if one paid more attention to the body language of the
speaking person because, in most cases, the body does not approve the lying and
tends to depart itself from it by multiple actions that are disposed below.
 Cuprins

I. Introducere
II. Expresii la nivelul feței
o Ochii
o Buzele
III. Pozițiile corpului
o Brațele
o Picioarele
IV. Microexpresiile
V. Concluzii
VI. Bibliografie și Webografie
 Introducere

James Borg afirmă faptul că limbajul omenesc si comunicarea dintre oameni se

bazează pe limbajul non-verbal în proporție de 93%, iar restul de 7% reprezintă
influența cuvintelor propriu-zise. Prin această lucrare vreau să evidențiez atat
importanța trupului în transmiterea informației, cât și transparența acestuia în cazul
minciunilor prin intermediul expresiilor si microexpresiilor.

Relevanța lucrării constă în importanța comunicării atât paraverbale cât și

nonverbale, cum aceasta modifică informația transmisă și ce emoții, trăiri, convingeri
trădează. Această problematică va fi valabilă atât timp cât comunicarea dintre
oameni va exista din cauza tendințelor umane de a evita adevărul, de a minți si de a
nu spune cu adevărat ce gândesc. Pe de cealaltă parte, limbajul corpului ajută la
întelegerera stării de spirit, a sentimentelor sau a emoțiilor pe care persoana care
vorbește le simte și, de aceea, trupul devine o adevarată cheie interpretativă.

Scopul aceste lucrări urmărește redescoperirea continentului corpului uman din

punct de vedere al simbolisticii psiho-anatomice. Obiectivele sunt acelea de a studia
expresiile și microexpresiile la nivelul feței, dar și refrenele gestuale 1, pozițiile corpului
și semnificațiile acestora.

Metodele de cercetare folosite au fost de tip observațional pe baza tiparelor

gestuale, dar si de tip interviu in cazul microexpresiilor.

1
Un refren gestual este un gest care se produce în mod sistematic în același fel sau în același sens.
 Expresii la nivelul feței

o Ochii

„Ochii au funcția de a alimenta capacitatea de a percepe diverse informații

sau producerea dorințelor, simțul comunicării - în sens larg -, de a dezvolta
îndemânarea și creativitatea manuală.” 2
În primul rând, trebuie menționat faptul că ochiul drept este comandat de
partea stângă a creierului, fiind asociat cu imaginea paternă și viziunea
masculină asupra lumii (rațiunea, viitorul), iar ochiul stâng este comandat de
partea dreaptă a creierului, fiind asociat cu imaginea maternă și viziunea
feminină asupra lumii (creativitate, sensibilitate, trecut).
Privirea orientată către stânga sugerează o fugă regresivă spre trecut,
apelarea unei amintiri. Adesea, trădează o stare de neîncredere în sine și
căutarea unui refugiu sau a unei portițe de ieșire din discuție. Orientarea
privirii spre dreapta reprezintă o fugă înainte, orientată spre un viitor care
inspiră mai multă teamă decat siguranță. De aceea, când o persoană
povestește o întâmplare din trecut, va fi tentat să își orienteze privirea, din
când în când, spre stânga pentru a reconstitui imaginea trecutului, dar daca
pe parcursul relatării predomină privirea către dreapta este posibil ca această
persoană să mintă deoarece este considerat că își construiește această
amintire pe moment și nu o apelează din memorie. Dezacordul față de
interlocutor este adesea trădat de orientarea privirii către stânga, jos, iar
starea de exasperare nuanțată cu nervozitatea este sugerată de orientarea
privirii în sus.
De asemenea, minciuna poate fi indicată de clipirile neașteptat de lungi sau
numeroase într-un timp foarte scurt. Acest refren gestual apare din dorința de
a nu-l mai vedea pe interlocutor.
Contactul vizual este foarte important pentru o bună comunicare. Înseamnă
atenție si interes față de celălalt participant la comunicare, iar evitarea
acestuia indica o dispoziție minimă sau chiar nulă pentru discuție. În grupuri,
oamenii tind să se uite direct la o altă persoană pentru aproximativ 3-5
2
Joseph și Caroline Messinger, „Cartea gesturilor”, editura ALL, București, 2014, pagina 58
 secunde, dar în situaţia de unu-la-unu perioada creşte la 7-10 secunde,
înainte ca ei să privească în altă parte. O curiozitate este faptul că într-un
grup, de câte ori va fi un moment amuzant și se va râde, oamenii vor tinde să
caute privirea persoanei cu care se simt cel mai confortabil pentru a împărtăsi
momentul și mențin contactul vizual pentru câteva secunde.

o Buzele

În limbajul trupului, semnalele buzelor reprezinta unul dintre cele mai

evidente semne care trădeaza starea emotionala a persoanei. De asemenea,
încrederea în sine este strâns legată de mobilitatea buzelor, de animația lor
expresivă. Cu cât buzele sunt mai rigide în timpul exprimării, cu atât
nesiguranța este mai mare și apare tentația de a le acoperi cu mâna.
Oamenii își mușcă uneori buzele când sunt îngrijorați, anxios sau stresați.
Gestul indică o stare de indispoziție evidentă. În afara contextului de seducție,
o femeie își va mușca buza inferioară când se simte amenințată sau îi este
frică.

Când oamenii sunt stresați este foarte probabil ca buzele să dispară sau să
se micșoreze. Un fost agent FBI a realizat un studiu pe aceasta temă. El a
ajuns la concluzia că persoanele reacționează în acest fel când le este pusă o
întrebare indiscretă, neplăcută sau în timp ce răspund la o întrebare de genul.
Nivelul de compresie sau de dispariție al buzelor este proporțional cu nivelul
de stres cauzat de întrebare. Acest gest folosit în mod abuziv poate sugera o
minciună. Asta nu înseamnă că de fiecare dată când cineva își comprimă
buzele, minte. De multe ori este legat de stres, o zi oribilă sau vești proaste.
Toate provoacă anumite modificări ale expresiilor faciale, în special în zona
buzelor, dar cu siguranța indică stres. Cu toate acestea, în afara situațiilor
menționate mai sus, în cursul unei conversații normale, în special cu
politicienii, când „narațiunea” lor este provocată cu ceva care îi obligă să iasă
din zona lor de confort, când îl mint direct pe intervievator, instantaneu,
compresia buzelor începe înainte de a zâmbi nervos.
 Pozițiile corpului

o Brațele

În psiho-anatomie, brațul stâng simbolizează libertatea de a gândi sau de a

crede, el reprezentând gradul de autonomie al individului care îl preferă în
expresia sa gestuală. Brațul drept, brațul motor ar dreptaciului, simbolizează
libertatea de a acționa.
Brațele incrucișate sistematic peste zona inimii și a plamânilor încearcă să
protejeze două organe vitale, este foarte probabil ca gestul să fie înnăscut.
Maimuțele recurg la acest gest pentru a se apăra de o agresiune frontală.
Cercetările întreprinse în Statele Unite asupra gestului braţelor împletite au
condus la rezultate interesante. Un grup de studenţi a fost rugat să participe la
un număr de prelegeri, fiecare din ei fiind instruit să nu-şi încrucişeze braţele
şi picioarele, să stea degajat şi relaxat pe scaun.
La încheierea lecţiilor, fiecare student a fost testat în legătură cu ceea ce a
reţinut din lecţia predată, fiind înregistrată şi atitudinea lor faţă de conferenţiar.
Un al doilea grup de studenţi a fost supus aceluiaşi procedeu,  dar li s-a cerut
să ţină braţele strâns împletite în timpul prelegerii. Rezultatele au arătat că cei
care au stat cu braţele încrucişate au reţinut cu 38 la sută mai puţin din
materia predată, decât cei care au urmărit lecţiile cu braţele neîncrucişate. Cel
de-al doilea grup a avut şi opinii mai critice faţă de prelegeri şi conferenţiar.
Aceste teste dezvăluie faptul că atunci când ascultătorul îşi încrucişează
braţele, nu numai că îşi formează o opinie mai critică despre conferenţiar, dar
acordă mai puţină atenţie şi spuselor acestuia. Din acest motiv, centrele de
învăţământ ar trebui înzestrate cu scaune cu braţ, pentru ca cei din sală să nu
stea cu braţele încrucişate.
Încrucișsarea degetelor evocă o plasă protectoare împotriva celor din jur și
se produce în toate circumstanțele; anunță o poziție defensivă. În urma
studiilor s-a remarcat că încrucișarea degetelor asigură o mai bună
interconexiune între cele două emisfere cerebrale simbolizate de cele două
mâini. Lipirea degetelor este un alt refren gestual in care individul vrea să dea
impresia de echilibru, dar îi lipsește cu desăvârșire simțul convingerii.
o Picioarele

Încrucișarea picioarelor este un refren gestual care exprimă starea

individului în timp real. Stapânirea mișcării este substratul logic al stăpânirii de
sine și al capacității de a-și apăra teritoriul corporal sau mental de invazia
celorlalți.
Într-un context social sau profesional, piciorul stâng este încrucișat peste
dreptul prin față atunci când emoțiile sunt perturbate. Piciorul drept este
încrucișat peste stângul prin față atunci când subiectul încearcă să se agațe
de spiritul său logic. Această postură este si un semn de timiditate.
 Mersul cu mâinile în buzunare – poți să mergi cu mâinile în buzunare când
îți e frig; dar mergând așa mai semnifică că vrei să te retragi sau că ești
nesigur. Când te simți nesigur pe lângă mâinile în buzunare vei avea și o
privire joasă.Dacă ești nervos mersul va fi rapid și cu mișcări bruște. Dacă ești
deprimat va fi încet și cu mai puține mișcări ale picioarelor
Poziția picioarelor, mersul, sunt instrumente fără de care tot corpul nu
funcționează armonios. Dacă fața, mîinile noastre, poziția umerilor arată
încredere, iar picioarele arată frică, noi nu mai avem nici un rezultat pozitiv. În
bussines este foarte important a cunoaște aceste detalii, deoarece uneori ele
poat juca un rol decisiv, deoarece mai ales aspectele culturale sunt foarte
diferite, și merită a fi cunoscute.
 Microexpresiile

O microexpresie este o reacție involuntară a mușchilor feței care are loc atunci

când experimentăm diferite emoții. Practic, lucrurile pe care le simțim sunt
“afișate” cu ajutorul mușchii feței și “trădează” emoțiile pe care le
experimentăm.
Durata unei microexpresii este extrem de scurtă: între 1/25 – 1/15 dintr-o
secundă.
Cele 7 emoții fundamentale (numite și emoții de bază) sunt: furia, frica,
bucuria, uimirea, dezgustul, disprețul și tristețea. Aceste emoții sunt
fundamentale pentru că sunt universale și pot recunoscute la orice persoană.
Cum pot fi acestea recunoscute:
 Furia: încruntare, sprâncenele puternic apropiate, privire fixă și
orientată extrem în adâncime, încordarea și presarea buzelor, dilatarea
nărilor, maxilarul încordat (cel mai bine, lucrul ăsta se vede sub lobul
urechii)
 Frica: sprâncenele și pleoapele superioare ridicate, pupilele și nările
dilatate, pleoapele inferioare încordate, buzele ușor încordate și ele, iar
colțurile gurii duse spre urechi
 Bucuria: zâmbet natural – creează o dispunere unică și evidentă a
mușchilor faciali, riduri în colțul ochilor, colțul gurii și obrajii ridicați,
mușchii feței aliniați cu poziția ochilor, pupilele ușor acoperite de
pleoape, bărbia ușor ridicată
 Uimirea: sprâncenele ridicate, pupilele dilate, ochii larg deschiși, buzele
dezlipite, gura (între)deschisă
 Dezgustul: buza superioară ridicată, uneori, buza inferioară coborâtă,
nasul încordat și ridicat, provocând riduri, nările comprimate, colțurile
gurii orientate în jos
 Disprețul: un singur colț al gurii dus în sus, cu același obraz încordat,
tendința de semiînchidere a pleoapelor
 Tristețea: pleoape căzute, privire pierdută, confuză, colțul buzelor dus
în jos, obrajii căzuți
 Concluzii

În concluzie, scopul lucrării de a demonstra importanța limbajului trupului a

fost atins. Așadar, unele studii arată că o comunicare facială este considerată
de 4,3 ori mai des folosită decât sensul verbal al comunicării verbale care o
însoțește, iar comunicarea verbală într-un ton neutru are de 4 ori mai multe
șanse de a fi înțeleasă decât o expresie facială inexpresivă. Albert Mehrabian
este de remarcat pentru că a găsit ”regula 7% -38% -55%” (adică, într-o
conversație, ponderea importanței este 7% comunicare verbală, 38% tonul,
55% expresia feței), ceea ce denotă cât de mult se presupune comunicare a
fost conferită prin cuvinte, ton, și limbajului non-verbal (expresia facială, în
acest caz).

Pe viitor, direcțiile de cercetare ar trebui focalizate pe psihologia minciunilor

bazată pe studiul microexpresiilor, care are trebui să capete mai multă atenție.
Acest procedeu poate fi folosit în diferite interviuri, dar și anchete și investigații
pentru a ajuta la soluționarea mai rapidă a problemei.
 Bibliografie

Joseph și Caroline Messinger, „Cartea gesturilor”, editura ALL, București,

2014

Webografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/
Limbajul_trupului#Alte_semnale_ale_limbajului_corpului

2. amelie.ro/carierista/limbajul-trupului-ochii-si-comunicarea-non-verbala

3. allnewspipeline.com/Those_Lying_Lips_Programmed_Responses.php

4. https://www.scientia.ro/homo-humanus/psihologie/5503-secretele-
contactului-vizual.html

5. https://programarea-succesului.ro/limbajul-trupului/

6. https://www.tcts.ro/bratele-incrucisate-in-limbajul-trupului/

7. https://www.academia.edu/5737856/Limbajul_Corpului_-_Picioarele?
auto=download

8. https://1cartepesaptamana.ro/emotii-fundamentale-microexpresii-
asociate/

9. https://catalinstoica.org/article/Emotii-si-Microexpresii-faciale