IMPACTUL MASS - MEDIA ŞI EDUCAŢIA

EDUCATOARE:DUNGAN VALENTINA ROXANA

GRADINITA NR 1 ROSIA DE AMARADIA

V
om porni această discuţie amintind că articolul 19 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului enunţă libertatea comunicării.
Ne vom opri, mai jos, asupra definirii termenului de mass-media, asupra mijloacelor de comunicare şi
informare în masă, asupra funcţiilor mass-media dar şi a disfuncţiilor, aşa cum reies ele din studiile
renumiţilor sociologi.
Mass-media apare ca un ansamblu de mijloace audio-video de informare a maselor,
comunicarea fiind realizată prin presă, radio, TV, cinematografe etc. Se poate distinge astăzi o
diversitate de medii (mijloace) de comunicare şi informare în masă. Se pot remarca astfel 3 categorii de
medii: a) medii autonome (pot fi incluse aici cărţi, reviste, ziare, camera video etc. care pot fi utilizate
individual); b) medii de comunicare (telefon - care măresc libertatea utilizatorului) şi c) medii de
difuzare (reprezentative sunt radioul şi televiziunea).1
Pe baza cercetărilor sociologilor se pot distinge azi cinci funcţii principale ale mass-media,
exercitate la nivel individual, social şi internaţional. 2 În centrul atenţiei stă funcţia de informare. Alături
de această funcţie iese în evidenţă funcţia de educaţie, funcţia de persuasiune, motivaţie şi interpretare
(se referă la organizarea activităţilor colective), funcţia de socializare (se face posibilă participarea
grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică, elaborarea şi luarea deciziilor) şi funcţia de divertisment
(mass-media oferă o varietate de modalităţi de divertisment şi de petrecere a timpului liber). 3 Pentru că
în rândurile de faţă reţine atenţia funcţia educativă trebuie amintit că mass-media ajută la transmiterea
moştenirii culturale şi facilitează învăţarea individuală şi colectivă. În faţa problemelor cu care
societatea contemporană se confruntă se pot remarca funcţiile mass-media precum apărarea libertăţilor,
informarea publicului, demascarea corupţiei, publicitatea şi contactul oamenilor cu bunurile culturale.
Dar în urma unei analize atente pot fi surprinse şi disfuncţiile mass-media. Se poate constata o
denaturare a gusturilor publicului, stimularea delincvenţei, degradarea morală, la adormirea conştiinţei
politice, înăbuşirea activităţii creatoare.4

1
E. Nedelcu şi E. Morar, Cultură civică, Manual pentru clasa a VII-a , Ed. All Educational, Bucureşti, 1999,
p. 53.
2
Ibidem, p. 55.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
 În cele ce vor urma ne vom opri şi asupra unor exemplificări cu privire la alterarea funcţiei
educative de către mijloacele de comunicare şi informare în masă. De exemplu funcţia needucativă a
televiziunii ar trebui azi să ne preocupe pe toţi. Iese tot mai clar în evidenţă, în prezent, că are loc o
renunţare la cultura clasică care ar putea conferi televiziunii valenţe formativ-educative de neegalat şi
se preferă ,,cultura’’ modernă care se bucură de succes în rândul tinerilor.5 În timp ce cultura clasică
este pur şi simplu ,,fugărită’’ şi eliminată, fie parţial sau total, de televiziune are loc o formare în ritmul
rapid şi superficial al videoclipurilor.6 Tot ce se poate reproşa televiziunii şi mai ales aspectul efectelor
negative pe care le induce, în special la tineri, privesc într-un fel sau altul întreaga societate, dar şi pe
fiecare cetăţean în parte. 7
În strânsă legătură cu cele prezentate mai sus se pot aminti spusele lui
Burgelin care susţinea că ,,televiziunea poate fi o otravă ce acţionează cu atât mai intens cu cât doza
este mai puternică.’’

Î
nainte de a pune punct discuţiei de faţă nu trebuie uitat unul dintre concurenţii redutabili ai
televiziunii care-n ultima vreme cunoaşte o amploare tot mai mare. Mă refer aici la computer.
Oamenii de ştiinţă de pretutindeni au remarcat mai multe probleme. Una dintre acestea o reprezintă
jocurile violente de pe calculator, producătorii lor fiind interesaţi mai mult de latura economică, de
profitul obţinut dau uitării funcţia needucativă pe care acestea o au. 8 O altă problemă este şi aceea că
aceste jocuri de multe ori devin ca un drog, ele creează dependenţă. Totodată internetul pe lângă
beneficiile sale bine cunoscute oferă prin intermediul site-urilor speciale informaţii legate de
pornografie, vânzarea de droguri etc.
Am observat de exemplu, că în diferite studii despre cultura si problematica romilor, in presa, in
diferite emisiuni radio sau tv difuzate, la diferite simpozioane sau conferinte cu tematica culturala..., se
folosesc ambele notiuni, atat in sens descriptiv, cat si normativ, dar perspectiva “interculturala”
defineste cel mai bine dimensiunile culturale si relatiile sociale. Astfel din acesta perspectiva este
asigurat respectul pentru diversitatea culturala si implicit comunicarea culturala si in felul acesta nu se
ameninta dezvoltarea identitatilor culturale specifice, ci dimpotriva sustine depasirea prejudecatilor
intre grupuri, respectiv combaterea discriminarii, marginalizarii si izolarii unor grupuri dezavantajate.
În ceea ce priveste “perspectiva interculturala” in EDUCATIE , aceasta implica pe toata lumea,
diferenta fiind privita ca o resursa ce poate si trebuie sa fie exploatata eficient d.p.d.v. pedagogic in
beneficiul tuturor copiilor, educatia interculturală fiind o educaţie a tuturor, minoritari şi majoritari,

5
S. Marinescu, R. Dinescu, Invitaţie la educaţie, Editura Carminis, Piteşti, 2003, p. 92.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ibidem, p. 94.
intr-o reciprocitatea a perpectivelor, dezvoltand o perspectiva care sa permita elevilor sa se situeze ei
insisi , in orice moment, in raport cu ceilalti, sa traiasca diversele modalitati culturale ale mediului lor
in deplina legitimitate. Revenind la elevii romi, consider ca principiul “centralitatii copilului
functioneaza in scoli, scoala NU determina identitatea elevului, ci creeza relatii, cunoaste, intelege si
asigura respectul diferentelor, pregatind indidvidul sa faca fata unei conjucturi sociale noi, dezvoltand
competente specifice , aptitudini de comunicare, de relationare interpersonala sau intercomunitara.
Astfel, nu considerăm ca diferentele culturale ale romilor pot constitui dificultati de comunicare
interculturala intre acestia si elevii majoritari din scoala. Spun acest lucru din perspectiva derularii
diverselor situatii in scoala noastra si in alte scoli unde elevii romi invata impreuna cu ceilalti,
dimpotriva, majoritarii preiau diverse aspecte ale traditiei si culturii rome, de exemplu: dansuri, folclor.
Se mai intampla insa ca relatia scoala-familie la UNELE familii de elevi romi sa nu functioneze chiar
atat de bine, in sensul ca acestea nu sunt tot timpul prezente la actiunile scolare sau extrascolare ale
copiilor
Bineînţeles că discuţia poate continua, fie că ne referim la funcţiile mijloacelor de comunicare
şi informare în masă, fie la disfuncţiile acestora. Cert este că trebuie ca fiecare în parte să fim conştienţi
că nu tot din cele comunicate şi informaţiile transmise sunt întotdeauna benefice, că nu întotdeauna au
un rol educativ.
Rămâne la atitudinea fiecăruia ce cale vom urma având de ales între ,,drumul drept’’ şi ,,partea
diabolică’’ a mijloacelor de comunicare şi informare în masă.

Bibliografie:
 1. Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitaţie la educaţie, Editura Carminis, Piteşti, 2003.
2. Nedelcu Elena, Morar Ecaterina, Culturã civicã. Manual pentru clasa a VII-a, Editura All
Educational, Bucureşti, 1999.
3. ***, Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei Republicii Populare Române,
Bucureşti, 1958.