Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sabiile zarii mă voi duce, Vanturi mari să-mi iasa la rascruce, să-mi dea apa lor amara de baut.
Daca intr-o zi o să se vada
vultur de argint pe cer lucind, scoate-ti straiul tau de nun din lada, pune-ti zarile la coapsa ca o spada si să vii la nunta-mi de zapada, în dumineca mea alba de argint.
Pajuri negre insa de-or să sboare,
să-ntelegi ca ochii mi-au furat să mi-i duca-n stele rotitoare, si ca fruntea mea, rapita-n ghiare, peste varfuri de paduri tot mai rasare, ca un ciob de luna-nsangerat.