Turism montan

Echipament individual si de grup

Muntele este astăzi una din principalele destinații de vacanță, dar el reprezintă chiar mai mult
decât atât: muntele este un simbol al spiritualității multor popoare, fiind în măsură să satisfacă
nevoi socio-culturale complexe.

Zona montană în general se caracterizeză printr-o mare concentrare de resurse turistice. Relieful,
că suport al tuturor componentelor de mediu geografic, reprezintă în același timp și suportul
activităților turistice: de aceea, el este considerat principala componentă a potentiulului turistic al
unei zona.Iar acest lucru este cu atât mai evident în zona montană.

Relieful montan impresioneza prin altitudine, prin formă crestelor și a varfurilor montane, prin
pitorescul abrupturilor, prin platourile situate la mari înălțimi, prin existența unor forme specifice
de relief, cum ar fi: relief carstic (de călcare și dolomite, cuprizand chei, defileuri, ponoare,
peșteri), relief vulcanic (masive conice impozante, cratere sau coșuri fumegande, platouri de
lavă), relieful masiv al munților înalți, cu crește, piscuri și abrupturi impresionante și spintecat de
defileuri etc. Tot relieful montan este cel care oferă vaste domenii schiabile, ce pot fi
amenajte pentru practicare sporturilor de iarnă. Prezența lacurilor (glaciare, vulcanice, de baraj
natural sau artificial), a izvoarelor, apelor minerale sau termale întregesc valoare peisajului
montan și contribuie la atractivitatea turistică. De asemenea, flora și fauna specifice pot
determină chiar forme aparte de turism (de cunoștere, de vânătoare și pescuit sportiv, științific
etc), iar crearea de rezervații naturale în tonă montană sporește atractivitatea acesteia.

LEGILE MUNTELUI

1. Nu te avânta într-o ascensiune ce-ți depășește puterile. Tu trebuie să învingi muntele și nu

el pe tine. Fixează-ți un obiectiv pe care poți să îl atingi în siguranță.
2. Asigură-te că ai echipamentul potrivit care te ajută să înfrunți vremea și dispozițiile
muntelui.
3. Documentează-te înainte de a pleca la drum. Încearcă să cunoști mediul în care te miști și
să-i înțelegi fenomenele. Pregătirea intelectuală trebuie să fie tot atât de completă ca și
echipamentul montan.
4. Nu porni singur pe trasee necunoscute sau nemarcate.
5. Începătorii într-ale drumeției pe munte pot să-și înceapă ucenicia pe lângă cei ce au o
experiență bogată în ascensiunile montane.
6. Să nu uiți că în munți ești o ființă civilizată care respectă ceilalți călători.
7. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbați și să nu împodobești natura cu deșeuri.
8. Nu deteriora marcajele turistice sau alte semne de orientare.
9. Fii un bun camarad. Pe munte se ține cont de vorba „Toți pentru unul și unul pentru toți”.
10. Respectă cabana tot așa cum îți respecți propria ta casă. Folosește civilizat refugiile
alpine sau alte construcții montane menite să protejeze călătorul.

Muntele și povețele sale

 Prețuiește-mă și iubește-mă, omule, fiindcă toate frumusețile mele, pădurile cu poienile,

văile și izvoarele, cărările și crestele, piscurile, cu toate viețuitoarele și florile, ție ți le
dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai bun, mai generos, mai înțelept!
 Nu-mi rupe florile, pomii, jnepenișurile, nu-mi speria animalele cu chiotele tale, nu-mi
ucide viețuitoarele, fiindcă și cele mai mici și mai neînsemnate au rostul lor în natură. Ele
sunt însăți viața din care ești și tu o părticică, trecătorule!
  Admiră-mi frumusețile și soarbe-mi cu sete aerul și izvoarele, dar nu mă murdări! Nu-mi
profana frumusețea peisajului împroșcându-l cu coji de ouă, hârtii, pungi de plastic, cutii de
conserve și alte resturi ale ospățului tău, cu strânge-le ca să lași curat locul pe care te-ai
ospătat și pune-le înapoi în rucsacul tău ca să le arunci în lada de gunoi, nu în vâlcele și în
apele mele curate!
 Folosește civilizat cabana! Ea ți-a ieșit în drum ca să te apere de întuneric, stihiile naturii
și alte primejdii de tot felul. Nu o transforma în locul de o noapte, n-o pângări! La plecare las-
o curată și intactă spre cinstea ta, a celor ce vin după tine. Fără cabane drumeția este de
neconceput.
 Nu-ți uita acasă buna creștere, buna cuviință și bunul simț, ia-le cu tine odată cu rucsacul
și folosește-le chiar la plecare, în gară, în tren, pe munte și în cabană.
 Dar ca să te bucuri cu adevărat, pregătește-te bine! Nu porniți pe munte cu pălărie,
cravată, geamantan și pantofi cu toc înalt. Cărările mele străbat creste și văi adânci, iar
vremea este adeseori aspră și capricioasă. Asigură-te deci cu echipament special de munte ca
să mă poți înfrunta. Altfel frumusețile mele pot deveni și capcane în care cad cei nepregătiți.
 Respectă întocmai povețele mele ca un adevărat om de munte și vei deveni, cu fiecare
drumeție, mai puternic, mai bun!

Cu cine se poate merge pe munte ?

Cu personae cunoscute, de încredere și nădejde și care sunt educați în a respectă legile muntelui.
Membri colectivului trebuie să posede un minimum de cunoștințe referitoare la:

-orientarea în teren după semnele turistice, cu ajutorul hărtilor turistice și topografice

-alegerea și amenajarea locului de popas și camping

-acordarea primului ajutor în caz de accident

-organizarea unor activități distractive și practice

-pregătirea unui dejun și altele

Pregătirea echipamentului

Echipamentul mereu va varia în funcție de anotimp, climă, zona , altitudinde, relief. Întodeauna
înainte de a pleca pe un treaseu trebuie să fim foarte bine infomati despre acesta și ce putem
întâlni pe acel traseu, echipamentul mulându-se după nevoile acestuia.

Pregătirea rucsacului

Repartizarea lucrurilor în rucsac, se face într-o anumită ordine, în funcție de tipul

traseului, ”randonne” sau scensiune; astfel încât să găsim repede ceea ce avem nevoie.

o Sacul de dormit se pune în compartimentul de jos, sub diafragmă;

o Hainele și încălțămintea de schimb se pun la mijloc, peste diafragmă;
o Mancarea, mai grea decât hainele,deasupra hainelor, tot în compartimentul de mijloc;
hainele de utilitate imediată (hanorac, pulovăr etc.) se pun la gură rucsacului;
o Lucrurile ușoare care trebuie să fie la îndemână (harta, busola, fesul, pelerină de ploaie,
mănușile etc) se pun în capac.

După aranjarea tuturor lucrurilor, se strâng chingile de compresie, atât cât trebuie, astfel încât
rucsacul să capete o formă ergonomică. Tot acum se pun și restul de accesorii auxiliare (cort, bețe de
cort, bețe de ski, saltea de izopren, piolet, etc) Pentru cei care ajung să folosească colțarii, aceștia
se pun pe capac, prinși în chingi și în husă, evitând accidentarea celorlalți
turiști.  

Odată luat în spate, se reglează întâi chinga de

pe bazin, apoi cele ale umerilor, permitand
lejeritatea mișcărilor, ultima fiind reglată chinga de piept.

Pentru a preîntâmpina udarea hainelor de schimb, sacul de dormit,

mâncarea; toate se pun în pungi de plastic sau într-un sac din plastic
mai mare !

Fig.1 amenajarea rucsacului

Evitați utilizare unor rucsacuri de tip militar, vânătoresc, sau a celor cu cadru !

Echipamentul individual

Imbrcamintea: Zonele de munte va vor expune la diferențe de temperatura și presiune mai

mari decât cele cu care sunteți obișnuiți la oraș, iar vremea se poate schimbă foarte ușor.
Recomandările de mai jos încearcă să fie general valabile, dar trebuie să luați în considerare,
înainte să le aplicați, că fiecare dintre noi este diferit și nu reacționăm la fel în aceleași condiții.
Cu timpul veți găși singuri acele mici variații ce se potrivesc fiecăruia.

La alegerea echipamentului, trebuie avut în vedere urmatoriele criterii:

- să asigure o izolare termică optimă;

- să permită o bună circulație a aerului, evitând condensul între haine și transpirația;

- să asigure scurgerea rapidă a apei la suprafață;

să fie ușor și comod de purtat ;

- să fie viu colorat, pentru că, în cazurile de urgență, să puteți fi ușor reperați.

După natură anotimpurilor putem împărțit echipamentul în două: echipament de vara și

echipament de iarnă. Diferența între cele două tipuri este dată, practic, de adăugarea la
echipamentul de iarnă a unor piese speciale.

ÎMBRĂCĂMINTEA DE CORP constă vara dintr-un tricou (evitați bumbacul), iar iarnă dintr-o
bluza de polar 100.

DEASUPRA se utilizează, de obicei, hainele de polartec. Este preferabil să purtați mai multe
bluze, una peste altă, asigurând astfel o bună adaptare condițiilor de temperatura. Poate fi
utilizată cu succes și lână, puloverul „de la bunica” fiind foarte eficient. Lână are calități
deosebite, păstrând izolarea termică și când se udă. Prezintă dezavantajul greutății.

Este recomandabil că bluza să aibă fermoar până jos, pentru a permite o bună ventilație.
 Un standard de calitate este polartec, o țesătură specială 100%
poliester, care are câteva calități deosebite, permițând circulația
vaporilor către exterior și izolarea termică bună. De asemeni, Polartec-
ul se usucă foarte repede, chiar de la căldură proprie a corpului uman
și este foarte ușor. Țesătură este disponibilă în trei variante (100, 200,
300), Polartec 100 fiind cel mai subțire, Polartec cel mai gros,
utilizabil doar în condiții de temperatura foarte scăzută.

PANTALONII pot avea diferite forme, modele și materiale. Pantalonii

trebuie să fie confecționați din material rezistent, să fie comozi,
permițând mișcarea lejeră, eventual să aibă buzunare pentru plasarea
accesoriilor. Vara sunt acceptați pantalonii trei sferturi, tip “tirolez”,
acoperind genunchii și chiar pantalonii scurți. La cabană sau campare în
cort, se folosesc pantalonii din bumbac.

HANORACUL sau Windstopper (bluza de vânt) confecționat trebuie

să  asigure izolația termică contra vântului. Hanoracul este bine să fie cu
glugă, pentru a proteja capul, și șnururi cu blocatoare pentru a-l apropia
cât mai bine de corp, când este cazul, asigurându-se în același timp
mobilitatea optimă corpului.Acesta nu protejeaza impotriva ploii !

PELERINĂ DE PLOAIE, de preferat     model “poncho”, fără

mâneci, lungă și largă pentru a se purta peste rucsac.

Evitati pelerinele din „musama” !

ÎNCĂLȚĂMINTEa pentru drum trebuie să aibă câteva

caracteristici: să protejeze glezna împotriva mișcărilor
bruște, accidentale, să asigure o bună izolație, să fie rezistente și să aibă o talpa cu aderența bună și
care să protejeze împotriva șocurilor pe care le suferim în timpul deplasării în teren accidentat.
Sunt buni orice fel de bocanci, confecționați din piele sau parțial din piele în condițiile în care
respectă condițiile enunțate. Bună dispoziție pornește de la bocanci !

CIORAPII. În bocanci, este recomandat a se purta una sau două perechi de ciorapi. Că material
este recomandabilă lână (cu o altă pereche din bumbac direct pe piele), sau țesăturile speciale, gen
CoolMax sau Thermolite, pe baza de polipropilenă, purtată direct peste piele (dintre mărcile
cunoscute: Lorpen, Gean-Edwards, Bridgedale etc). Iarnă se folosesc același tip de ciorapi,
incaltand o pereche în plus dacă este cazul.

CĂCIULĂ trebuie să protejeze urechile și fruntea (pe traseu), fiind mult mai de preț noaptea
când ne odihnim, la cabană, cort sau refugiu montan. Poate fi confecționată din bumbac,
polartec, sau lână, dublu sau căptușit. Poate fi folosită și căciulă tip “passe-montagne” (cagulă)
eficientă împotriva viscolului. Vara e recomandată utilizarea unei pălării, sau șepci pentru a va
proteja împotriva soarelui.

Nu evitați să utilizați acest accessoriu ! Va poate scuti de

multe neplăceri, știindu-se că cele mai mari pierderi de
căldură se înregistrează la nivelul capului.

OCHELARII DE SOARE, protejează împotriva radiației solare. De aceea se recomandă

că aceștia trebuie să ofere o bună protecție împotriva razelor ultraviolete. Iarnă pot fi folosiți
și ochelarii de ski, care, în plus, se fixează foarte bine cu ajutorul unui elastic. Contrar credinței,
chiar și când cerul este acoperit, influență radiaților UV se face simțită. Deci protecția ochilor nu
trebuie neglijată nici în aceste situații. Efectul acestor radiații este multiplicat pe zăpadă precum
și în altitudine.

JACHETĂ, are rolul de a proteja împotriva precipitațiilor și a vântului. Trebuie să fie cât mai
ușoară (fără căptușeală), impermeabilă și să aibă posibilitatea unei bune ventilari. Se recomandă
jachetele cu Goretex (dublu sau triplu strat).
PUFOAICA, confecționată din material gros, umplută cu puf de gașcă, sau pinguin, fiind
recomandată în timpul stationarii și în turele de altitudine cu bivuac sau campare la cort ori
refugiu. Pufoaica este foarte eficientă împotriva gerului, dar nu se recomandă în timpul mersului.

SACUL DE DORMIT, este indispensabil turistului, mai ales în drumețiile cu cortul sau iarnă.
Calitățile sacului de dormit sunt: menținerea căldurii în interior, sigurarea confortului intim pentru
odihnă, are un sistem simplu de închidere, este ușor de transportat. Se recomandă tipul de
sac “sarcofag”, acesta având din construcție atât glugă cât și șnururi de strângere, atât pentru cap cât
și pentru corp.

Sacii de dormit au, de obicei, o dublă scala care indică plajă de temperatura pentru confort, și cea
pentru supraviețuire !

SALTEAUA DE IZOPREN, este un izolator termic care se pune jos, în cort sau refugiu alpin,
sub sacul de dormit, evitând umezeală și răceală. Se transporta pe rucsac, în husă, pe  părțile
laterale sau în interiorul rucsacului, pentru protecție.

BRICEAGUL ȘI TACÂMURILE sunt utile în varii situații, pentru mâncare, pentru aprinderea

unui foc etc. Exemplul el mai cunoscut este celebrul elvețian Victorinox.

HARTA ȘI BUSOLA sunt obligatorii în drumeții. Harta nu-ți indică doar unde te găsești sau
încotro te îndrepți. Ea îți arată de asemenea locurile propice unui bivuac, sursele de alimentare în
apă, și, eventual, căile de retragere în caz de urgență. Busola este companionul hărții, indicând cu
precizie punctele cardinale, fapt necesar pentru orientarea și citirea hărții. Cu ajutorul acesteia
putem depăși situațiile neplăcute în care lipsește marcajul turistic sau nu îl putem vedea (ceață,
noapte etc).

LANTERNĂ: obiect absolut necesar. Servește la orientarea pe timp de noapte și este foarte utilă
în peșteri. Lanternă frontală permite folosirea mâinilor (foarte importante sunt bateriile și becul
de rezervă).Astăzi, progresul tehnologic în materie de luminat, se numește LED. Diodele electro-
luminiscențe au două enorme avantaje față de becurile clasice incandescente : consumul
energetic extrem de redus și extraordinară durata de viață, circa 100.000 de ore !
BEȚELE DE SCHI sunt folosite pentru a sprijină o parte din grutatea corpului, mai ales iarnă
când efortul depus crește considerabil din cauza zăpezii. Pot fi utilizate și vara. Bețele
telescopice sunt mai ușor de transportat, prezentând anumite dezavantaje (rezistență scăzută).

După cum se vede, până acum s-a prezentat doar necesarul individual, dar în drumeție se merge
în grup, completând astfel necesarul de echipament. Acesta se repartizează tuturor membrilor
participanți.

PRIMUSUL este util în turele lungi sau de iarnă, fiind necesar în pregătirea unei mese calde sau
a ceaiului. Primusurile pot fi alimentate cu gaz (putere calorică mai mică, dar pot fi utilizate în
cort) sau cu benzină (putere calorică mai mare, mai fiabile, dar mai dificil de întreținut și
manipulat)

LANTERNĂ: obiect absolut necesar. Servește la orientarea pe timp

de noapte și este foarte utilă în peșteri. Lanternă frontală permite
folosirea mâinilor (foarte importante sunt bateriile și becul de
rezervă).Astăzi, progresul tehnologic în materie de luminat, se
numește LED. Diodele electro-luminiscențe au două enorme
avantaje față de becurile clasice incandescente : consumul energetic extrem de redus și
extraordinară durata de viață, circa 100.000 de ore !

BEȚELE DE SCHI sunt folosite pentru a sprijină o parte din grutatea corpului, mai ales iarnă
când efortul depus crește considerabil din cauza zăpezii. Pot fi utilizate și vara. Bețele
telescopice sunt mai ușor de transportat, prezentând anumite dezavantaje (rezistență scăzută).

După cum se vede, până acum s-a prezentat doar necesarul individual, dar în drumeție se merge
în grup, completând astfel necesarul de echipament. Acesta se repartizează tuturor membrilor
participanți.

PRIMUSUL este util în turele lungi sau de iarnă, fiind necesar în pregătirea unei mese calde sau
a ceaiului. Primusurile pot fi alimentate cu gaz (putere calorică mai mică, dar pot fi utilizate în
cort) sau cu benzină (putere calorică mai mare, mai fiabile, dar mai dificil de întreținut și
manipulat)
CORDELINĂ. Această este confecționată de firmele de specialitate, din mătase, îmbrăcată într-
un manson de bumbac, de diferite culori. Cordelină ne ajută la formarea balustradei când trecem
o zona expusă avalanselor, deplasarea rucsacurilor prin zonele greu accesibile (văile alpine,
pasajele de cățărat, traversarea râurilor repezi), asigurarea coechipierilor mai slab pregatiti fizic
pentru traseu, uscarea hainelor ce s-au udat pe traseu, fie la soare, fie în cabană. Lungimea
cordelinei se alege după utilitatea ei, această transportandu-se în interiorul rucsacului.

TRUSA MEDICALĂ este foarte necesară pentru a evita neplăcerile create de tot soiul de
afecțiuni (febra, febra musculară, dureri, rosaturi, răni) și pentru a acordă, în caz de urgență
primul ajutor.
ACCESORII

-caiet și instrumente de scris

-servețele umede

-hârtie igienică

-telefon mobil și încărcător

-prosop/prosop de hârtie

-hrană – ciocolată , sandwich , chipsuri etc. (cantitate minimală)

Echipamentul de grup

CORTUL se folosește în turele mai lungi, când nu avem

acces la o cabană sau refugiu. Modelul cu perti dubli , este
preferabil celui cu un singur strat, având avantajul că stratul
izolator de aer dintre cei doi pereți (tendă și supratenda)
creează o diferența de temperatura de 10 C față de exterior,
mențînând o temperatura acceptabilă in interior. Modelul
recomandat este tip “iglu”, cu bețe din fibră de carbon.

PRIMUSUL este util în turele lungi sau de iarnă, fiind necesar în pregătirea unei mese calde sau
a ceaiului. Primusurile pot fi alimentate cu gaz (putere calorică mai mică, dar pot fi utilizate în
cort) sau cu benzină (putere calorică mai mare, mai fiabile, dar mai dificil de întreținut și
manipulat)

CORDELINĂ. Această este confecționată de firmele de specialitate, din mătase, îmbrăcată într-

un manson de bumbac, de diferite culori. Cordelină ne ajută la formarea balustradei când trecem
o zona expusă avalanselor, deplasarea rucsacurilor prin zonele greu accesibile (văile alpine,
pasajele de cățărat, traversarea râurilor repezi), asigurarea coechipierilor mai slab pregatiti fizic
pentru traseu, uscarea hainelor ce s-au udat pe traseu, fie la soare, fie în cabană. Lungimea
cordelinei se alege după utilitatea ei, această transportandu-se în interiorul rucsacului.

Prim ajutor

Vom încerca în rândurile următoare să punctăm în mod succint câteva noțiuni de prim ajutor, pe
munte, cunoașterea lor fiind de o reală importanță.

Indiferent de anotimpul în care mergem pe munte și de tipul de activitate montană pe care o

practicăm, întotdeauna putem fi confruntați cu situații, începând cu cele mai simple și terminând
cu accidentele grave, de unde necesitatea de cunoaștere a normelor elementare de prim ajutor.

În primul rând, când suntem confruntați cu o urgență a cărei gravitate ne depășește, este
important să chemăm cât mai repede ajutoare. Pentru chemarea echipei Salvamont se va apela
direct Dispeceratul Național Salvamont la nr. de tel. 0725826668 sau dispeceratul local al zonei
în care ne aflăm.

În cazul în care nu cunoaștem aceste numere vom apela simplu nr. de urgență 112, de unde vom
fi redirecționați către Salvamont. Este important să comunicăm:

• Locul unde ne aflăm

• Ora la care a avut loc accidentul
• Numărul accidentaților
• Posibilități de acces
• Starea vremii
• O descriere succintă a leziunilor și gravității lor

Urgențele traumatice - rezultate în general prin lovire sau cădere de la înălțime, pot avea ca
urmări în ordinea gravității: contuzii, plăgi, entorse, luxații, fracturi simple, cu deplasare sau
deschise, leziuni ale organelor interne sau ale coloanei vertebrale. Pentru acestea vom avea în
vedere următoarele:

• În cazul plăgilor, hemostaza (oprirea sângerării) se face întotdeauna prin presiune directă cu o
compresă sterilă pe plagă, niciodată prin legarea cu garoul.
• Imobilizarea entorselor se va face cu fașă elastică, membrul lezat va fi ținut ridicat, se vor
aplica comprese reci.
• Fracturile se imobilizează primar prin improvizarea de atele din echipamentul care îl avem
asupra noastră (de exemplu bețele de treking), se va prinde obligatoriu o articulație deasupra și
una dedesubtul focarului de fractură.
• În cazul leziunilor grave produse prin cădere, în care există suspiciunea unui traumatism  de
coloană vertebrală, nu vom încerca sub nici o formă mișcarea sau transportarea victimei, ci vom
aștepta sosirea echipei Salvamont
• În cazul în care victima este în stare de inconștiență, se vor evalua pulsul și respirația, în cazul
absenței acestora se vor executa manevre de resuscitare cardio-respiratorie până la sosirea
echipelor de intervenție.

Urgențele rezultate în urma expunerii - atunci când organismul este expus neprotejat
corespunzător la diferite condiții de mediu întâlnite frecvent pe munte. Aceste pot fi după caz:
degerături de diferite grade, hipotermie (în urma expunerii îndelungate la frig), arsuri de diferite
grade, insolație (în urma expunerii neprotejate la soarele puternic), epuizare fizică, deshidratare.

Vom puncta în cele ce urmează câteva noțiuni de prim ajutor în astfel de cazuri:

• În cazurile de hipotermie se va încerca pe cât posibil încălzirea victimei prin acoperire cu folia
de supraviețuire și/sau sac de dormit, administrarea de lichide calde.
• În cazul degerăturilor grave nu se va încerca niciodată încălzirea bruscă a extremităților afectate
prin imersiune în apă fierbinte
• Pentru evitarea arsurilor solare vom aplica întotdeauna pe tegumente creme cu factor mare de
protecție. În cazul în care acestea deja s-au produs, vom aplica pe tegument loțiuni calmante (ex.
Bioxiteracor spray). Sub nici o formă nu se va recurge la leacuri băbești cum ar fi aplicarea de
iaurt, spirt, etc.
• În cazul expunerii la soare puternic poate apărea și insolația, o afecțiune gravă ale cărei
simptome sunt: stare acută de oboseală, dureri puternice de cap, vărsături, deshidratare, stare de
apatie până la pierderea cunoștinței datorată edemului cerebral, comă. În caz de insolație victima
va fi acoperită, pe cap vor fi puse comprese reci pentru diminuarea edemului cerebral, se va
rehidrata, se va administra medicație antiinflamatorie si diuretice slabe.

TRUSA DE PRIM AJUTOR

Pentru celelalte tipuri de urgențe minore care pot apărea pe

munte (contuzii ușoare, tăieturi, dureri de cap, dentare,
probleme digestive), fiecare dintre noi trebuie sa aibă în
echipamentul individual o trusă de prim ajutor prin
intermediul căreia să administrăm tratamentul de prim ajutor
al acestor urgențe. În cele ce urmează vom enumera cam ce
trebuie sa conțină o trusă de prim ajutor montan cât mai
completă:

Fig.2 trusa medicala

1. Medicamente de uz intern
• Analgezice (medicamente pentru combaterea durerii) - aspirină (de preferință efervescentă),
algocalmin, paracetamol, antiinflamatoare (paduden, nurofen, etc.)
• Medicamente digestive - antiacide (Dicarbocalm, Rennie, Malox), antiseptice ale tractului
digestiv (Furazolidon), antidiareice (Imodium, Smecta), medicație împotriva indigestiei
(Triferment)
• Glucoză tablete - sursă rapidă de energie , pentru stări de hipoglicemie
• Calciu efervescent - pentru cei cu carențe de calciu
• Medicație antialergică (Claritin, Aerius) pentru cei cu probleme alergice

 
2. Medicamente de uz extern
• Antiinflamator local (Voltaren Gel, Fastum Gel)
• Antibiotic local (unguent cu Tetraciclină)
• Antiseptice locale (Alcool sanitar, Apă oxigenată, Betadină)
• Spray pentru calmarea arsurilor (tip Bioxiteracor)

3. Materiale adjuvante
• Comprese sterile
• Fașă din tifon
• Față elastică pentru imobilizarea entorselor
• Plasturi pentru acoperirea micilor plăgi sau a zonelor de presiune apărute în timpul mersului
• Rolă de leucoplast
• Opțional trusa mai poate conține: o pereche de mănuși sterile, pensă, seringă de unică folosință,
trusă extractoare de venin, etc.

4. Folia de supraviețuire
• Accesoriu foarte important în situațiile limită - se găsește în
diferite forme (de unică sau multiplă folosință, sau tip sac)

Aceasta nu este un foarte bun izolator termic, cum ar fi unii tentați să creadă, ci mai degrabă
oprește pierderea de căldură prin radiație, care este mult mai mică decât cea prin convecție (prin
aer), sau conducție (în contact cu solul). Este indicată folosirea foliei peste sacul de dormit,
deoarece direct peste corp tinde să facă condens. Se mai constată o ușoară încălzire datorată unui
microefect de seră din cauza vaporilor de transpirație și a dioxidului de carbon aflat între folie și
persoana acoperită. Alte utilizări mai sunt – în cazul unui accidentat cu insolație, pentru a crea o
zonă de umbră, pentru semnalizare prin efectul reflectorizant, pentru colectarea apei de ploaie,
etc. 

ORIENTAREA
Instrumentele tehnice de baza pentru orientarea in munti sunt: hartile, busola si GPS/Sistem de
pozitionare globala. Ultimul mentionat din pacate nu functioneaza tot timpul sau in permanenta
dupa cum este afectat de terenul variat si temperaturile joase.

1.Orientarea in munti cu ajutorul hartilor. In acord cu reguli prestabilite si simboluri, o harta

reprezinta o zona de pamant impreuna cu trasaturile gasite acolo. De regula este compusa din
puncte, linii si culori. Este foarte bogata in continut deoarece puteti obtine de pe ea mai multe
informatii decat in zona rurala in sine - nume de locuri, piscuri, etc.

2. Pentru navigarea in munti puteti folosi harti topografice si tematice. Cu exceptia rutelor
stabilite si pe timp de iarna o harta topografica la scara 1:25.000, cu curbe de nivel la fiecare 10
m este recomandata, in timp ce pentru drumuri, carari si poteci marcate o harta topografica la
scara 1:50.000 este suficienta. Pentru o reprezentare mai usoara despre puncte si rute, un caroiaj
cu coordonate este de asemenea esential.

3. Citirea unei harti topografice presupune crearea unei imagini clare asupra formelor de relief,
caracteristicilor si detaliilor in zona acoperita, la fel de bine precum conexiunile mutuale si
interdependenta. In citirea hartilor trebuie sa obtineti impresia ca observati zona din aer sau
dintr-un punct dominant, iar aceasta poate fi realizata in trei pasi:

a)     mai intai incercati sa obtineti o impresie generala asupra configuratiei terenului. Examinati
unde sunt principalele creste si vai si directia in care se indreapta; pentru a exersa aceasta luati o
fotocopie alb-negru a hartii pe care desenati crestele cu un creion rosu iar albiile si vaile cu unul
albastru. In acest fel veti recunoaste mult mai usor unde si cum terenul se ridica si coboara;

b)     apoi urmeaza citirea formelor de relief individuale si caracteristicilor precum piscurile,

trecatorile, cursurile de apa, asezarile si rutele de comunicatii; inainte de toate determinati cele
mai importante si mai caracteristice lucruri;

c)     ca un ultim pas trebuie sa obtineti o vedere clara, integrata a zonei unde veti sti cum sa va
imaginati terenul tridimensional.
Regiunile cu vegetatie densa sunt din punct de vedere al orientarii si din punct de vedere fizic
foarte solicitante, de aceea ar trebui sa le evitati.

Calcularea timpului - figura nr. 68. Timpul de care veti avea nevoie poate fi calculat in moduri
diverse, dar trebuie sa luati in considerare cateva reguli general valabile:

a)     pe teren drept un individ se deplaseaza cu aproximativ 5 km/h, iar un grup cu aproximativ 4
km/h;

b)     pe teren de dificultate medie un individ urca 400 m in altitudine intr-o ora si un grup 300 m
in altitudine;

c)     intr-o ora un individ coboara 800 m in altitudine, iar un grup coboara 600 m in altitudine.

Pentru calcularea timpului, puteti folosi asa numita regula a lui Naismith, care afirma ca:

a)     pe teren drept te deplasezi cu o viteza de 5 km/h;

b)     adauga 30 minute pentru fiecare 300 metri in inaltime cand urci;

c)     cand cobori o panta moderat de abrupta scade 10 minute pentru fiecare 300 metri in
altitudine;

d)     cand cobori pe terenuri foarte abrupte adauga 10 minute pentru fiecare 300 m in altitudine.

In calcularea timpului, este esential sa iei in considerare pregatirea fizica a participantilor,

greutatea echipamentului acestora si timpul pentru odihna.
Fig.3 calcularea timpului

Profilul rutei. Profilul rutei va ofera o reprezentare grafica clara a configuratiei terenului de-a
lungul rutei - figura nr. 69.O desenati pe baza hartii topografice si schitei rutei, mult mai usor cu
ajutorul hartiei milimetrice.

Din profilul rutei veti obtine urmatoarele informatii:

a)     configuratia terenului in sectiune;

b)     altitudine absoluta;

c)     altitudine relativa intre puncte;

d)     vizibilitatea punctului;

e)     linia dreapta intre puncte;

f)      daca ati desenat profilul la scara, puteti de asemenea, masura inclinatia pantei.

(3) Profilul rutei se foloseste impreuna cu tabelul rutei.

 Fig.4 profilul rutei

In funcţie de particularităţile terenului pe care te afli la munte, vei gasi marcajele de mai sus pe  :
copaci, pietre, stâlpi ce îţi indică direcţia traseului sau plăcuţe metalice.

Semnificaţia acestora este una simplă, logică şi foarte folositoare dacă vreodată drumul tău, se va
intersecta cu vreun traseu montan.
 Fig.5 marcaje turistice

Semnificaţie din punct de vedere al formei:

Dunga- marchează traseul principal, de regula sunt trasee de creastă.

Cruce-marchează un traseu ce face legatura cu alt traseu.

Punct cu cercuri duble- traseu ce merge în cerc şi care te va scoate înapoi în punctul de unde ai
plecat.

Triunghi sau punct într-un cerc alb- traseu secundar.

Culorile marchează importanţa lor şi fiecare dintre forme poate avea orice culoare.

De asemenea pentru aţi face o idee cum sunt calculaţi timpii de parcurgere a traseelor, care
uneori sunt afişati pe stâlpii de marcaj, iată ce trebuie să ştii:
 Teren plat sau coborâri uşoare este calculat la 4km/h.

Urcare pe traseu amenajat este calculat la 350m diferenţă de nivel/h.

Urcare pe traseu neamenajat este calculat la 250m diferenţă de nivel/h.

Coborâre pe traseu amenajat este calculat la 450m diferenţă de nivel/h.

Coborâre pe traseu neamenajat este calculat la 400m diferenţă de nivel/h.

Gradul de dificultate al traseelor este calculat în felul urmator:

Grad mic de dificultate-durata traseului de la 3 la 6 ore, diferenţă de nivel de la 300 la 700 m,

efort fizic moderat, nu necesita pregătire fizică specială.

Grad mediu de dificultate-durata traseului 4-8 ore, diferenţă de nivel de la 500 la 1000 m, efort
fizic susţinut pe anumite porţiuni, necesită condiţie fizică bună.

Grad mare de dificultate– durata traseului 5-9 ore, diferenţă de nivel  de la 800 la 1500 m,  efort
fizic continuu, necesită pregătire specială şi condiţie fizică foarte bună.

Având aceste cunoştinţe şi noţiuni poţi aborda şi calcula mai bine traseele tale pe munte, astfel
încât, să reduci riscurile la minim. Drum bun!

BIBLIOGRAFIE
Marcaje montane, Dan Mazilu (IAN.20, 2015) - https://freerider.ro/utile/semnificatiile-
marcajelor-turistice-82296

Orientarea in munti- https://www.rasfoiesc.com/hobby/alpinism/Orientarea-in-munti29.php

Notiuni de prim ajutor si trusa de prim ajutor pe munte , Asociatia Carpatina Ardeleana a
Turistilor- http://skvsibiu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=55&Itemid=64

Echipamentul Turistului Montan-https://www.scrigroup.com/afaceri/turism/ECHIPAMENTUL-

TURISTULUI-MONTAN61374.php

Echipament necesar la munte, Club Apuseni( aug.08.2020)- https://clubapuseni.ro/echipament-

necesar-la-munte/

Pe potecile muntelui, Ioan Stoenică ( 14 ianuarie 2010)-https://ioanstoenica.com/2010/01/14/site-

uri-echipament-montan/
Echipamentul pentru drumetia Montana, Turist Mania (13 Noiembrie 2022)-
http://www.turistmania.ro/ghid-montan/echipament/echipamentul-pentru-drumetia-montana/
echipament-necesar-la-munte.html

Intocmit de: Amariei Anastasia

Grupa:309
Specializare: KMS