Sunteți pe pagina 1din 11

Alc y o n

s au

D i a vo l u l

alb

O n t N I o a n A, T A G M A H o T I L o R de cai era o vasti alcituire a cdrei urzeala impinzea zecide giri la un loc. De dincolo de marginile de apus ale Austriei, pini peste hotarele Turciei, firele ei seincurcau departe in bazarele de vite ale Persiei. Ea isi aveaici-colo cipetenii, pretutindeni tovarisi, calfe qi ucenici, prieteni si slujitori, ctr gazde,popasuri si ascunzitori unde cailor li se pierdea urma, qi de unde, ca din nigte adevirate boiangerii si laboratoare,ieseaupreficuli nu numai la pir, ci in toate semnelede recunoastere.Sepetreceauminuni: coameledin dreapta cresteauacum in stinga, picioarele ajungeau pintenoage, blana odati suri luceac pana corbului si cozile se scurtau ori se tirau fuioare la pimint. Caii igi lepidau totodati firea gi niravurile, luind altele, din tripagi ajungeau buiestrasi. Inima acesteiuriase impnriqii era Ungaria si Rominia. Pusta maghiari si Biriganul nostru puteau mistui herghelii intregi, furate din cele mai vestite grajduri si crescitorii ale Europei gi Asiei. Spre deosebire de ceilalti hogi, furii de cai nu erau tilhari de rind. Ei nu se dideau la jafuri si mai ales nu ucideau. Ba, dimpotriva, dacaitiluau telegarii, igi lisau nu numai hamurile si butca, ci iqi mai lepddau pe deasuprazilog gi caii prosti cu care veniseri si care i-ar fi incurcat acum la fugi. Unii ajunseseri la faimi mare si dovediseri ci in multe alte privinqe si imprejurari sint oameni de onoare gi se qin de cuvintul dat. Daci au spus ci-qi furi calul, nu se lasi pini nu-gi indeplinesc flgiduiala. Oricum, puteai pune temei pe ei, pini ce vedeausau auzeaudespreun roib vestit, despreun sarg focos ori un murg furtunatic. Atunci igi pierdeau minqile. Furau de preamaredrag gi din prea multi pasiune.

Vott llt',(

tt

P R Ol A LP r( A

lor in I )c irltlcl, crau prca numerosinobilii 9i boierii amestecaqi igele ca si fi joc pizma dintre crescitori, gelozia losr rrrrf rrrtilrg clc rind. Citeodati intra in , 1ir rl ilor', ciucla rnarilor proprietari intre ei, renghiuri jucate si dejucate'ambiqii mirain sport de azi, patimi lesnede inqeles stepelepestecare aleargtr r ,rirrrr--r.rrr j cl c a r ' ; i1c lor . l)irrcolo de Carpaqise ridicasedin obgteafurilor unul, Egon, un fleceu b;lai ('u nr.rstirtile lungi gi subqiride borangic galben,chipegsi voinic, dar mladios ca spaima magnaIr t'stiir, a;a se leganain vintul galopului nebun. Egon ajunsese iqi ferecau zadarniccaii in slonurile de piatra cu lacite cit gldarile. carc 1il<rr, I lolul aveaori n-aveaiarba fiarelor, dar tot pltrundea. La noi in Muntenia hoqeacu vilvi un omuleq cirunt, slab gi subliratic, alune('()sca un sarpe,cu ochi albagtri9i nevinovaqide copil. ll Amoage| dupi "h.ma nr:ric:i'r-sa, seindeletniceacu moqitul. Era chematdmai alesla vitele cu facere care Se 1',r'cir. dusesepomina despre miinile ei blagoslovite, cu care ajutalafitat vacile clrinuite de vileii incurcaqiin pintece gi iepelecare nigteau greu minjii aproape Femeiaigi ungeadreaptasfrijiti cu untdelemn Pe rrr<rrqi. toate le izbdveamoaga. pina la cot in vita ce gemeaadinc, cu ochii inchiqi. Acolo, cu miqsfinqit gi o vira ciiri line, ajutatape dinafari gi de stinga, pipiind, alinind, rinduind miruntaiele niscolite, izbuteatotdeauna si scapepe mami si si scoati puiul viu. I{opl insoqise mic pe maici-sa in toate pi4ile unde era nevoie de mina ei de iscusiti. Moaga eraluatddeparte,pestecinci judege.Sebitea lumea pe ea.Boielii trimiteau ridvanele s-o aduci. Alteori ea se arunca pe cal 9i gonea si apuce cu suflet vita fetdtoare.Copilul, tot timpul cu ea,pitrunsese in toate grajdurile, vizuse toate tainele, deprinseseintreg megtegugulvitelor, viala cailor, crescusein rind cu minjii ca un frate gi-i indrigise mai mult decit orice pe pimint' Aga cI nu i-a fost greu repedesi ajungi in fruntea geambagilorgi curind capul holilor de cai. Din vadul Cernei, de-a lungul Dunarii, pesteBaragangi Dobrogea,pini in Herqa Bucovinei, Amoagei poruncea si se mi;ca agijderi unui stipinitor, peste o garamai intinsa ca a lui Mircea. Politica cea mare a impiriqiei hoflor de cai cerea cirmuitorului din pusti si-gi dea mina, peste Carpali, cu cel din Bdrigan. Aga s-au intilnit 9i s-au infrigit Iigon Ungurul cu Amoagei Valahul, de zeci de ori in zeci de locuri de-a lungul rnunqilor,dupi nevoie,dar mai alesdincoace,la noi. in preajma Drigaicii, cu bilciurile ei renumite de cai, holii se intrulocau la Podul Calului, deasupraPenteleului.E acolo sus,sub cerul inalt si singuratic,o mindreqede platou, oamenii ii zic pod, lung gi larg cit o mosie domneasci, imbclqugatcu iarbi, impodobit cu flori, unde poate trii si zburda un popor intreg dc cai, firi si-i gtie cineva. Aci se schimbau intre ele prazile. Ale lui Amoagei luau drumul Apusului, citrc Austria si mai departe.Ale lui Egon, dupi ce le inghilea o vreme bordeiele

Biriganului, luau caleaBriilei. Din schelele dunirene ele rreceauapoi Bosforul si se ficeau cai anatoli ori persienesti. De buni seami ci firtaqii schimbau intre ei nu numai iepe gi armisari, ci si sfaturi si relete despre cele mai izbutite mijloace de a scoatenetulburaqivitele din cu4ile stipinilor. $i povestindu-si isprivile, seindemnau unul pe altul gi se luau la intrecere in vitejii gi iscusinqi. Ca si fure cai obignuigi era o joaci. Nici nu se injosea cipetenia si ia parte. Trimitea un ucenic. $i era deajuns sI momeasca toti ciinii, si prosteasci stipinul, si deschidi.veriga cu ciciula ca si nu se audi Ei sa scoati calul mai ugor decit un mielusel. Pentru asta il inclesta de mugtiuc cu cleEtelemiinii drepte, si animalul, ameqit de durere, se supunea. Pigubagul se rrezea in zori cu cosarul gol. Pentru gospodarii mai semegi,care s-ar fi putur lua de piept cu ei, gi unde intimpinau impotrivire, holii foloseau tot felul de mestesuguri. Otriveau duliii, imbitau paznicii,legau cobzi arg \ii, amorreau cu vriji pe stipinul care dormea dus in casi impotriva obiceiului, in timp ce ei spirgeau grajdurile. Pentru asra purtau totdeauna la ei mina de mort cu care adormeau toate veghile. Iar ca si incurce si mai riu lumea, incillau copitele calului furat in alte copite de pisln gi piele cu potcoavele puse de-a-ndoasele,cu gurile adici in fagd,, ca aEa urmele lisate duceaupe pigubag anapoda. Egon se dovedise indrdzne\, norocos gi viteaz. lnsi uneori prea sllbatic. Daci vedeaci nu pitrunde cu nici un chip la prada jinduiti, se srrecuranoaptea gi da foc grajdurilor. Caii, cuprinsi de spaima,incepeausi nechezegi sa se zbuciume, sI duduie in podele, umplind grajdul de larmi. ingigi hogii strigau cit ii luau gurile: ,,Siriqi,foc !"... Stipinii alergaubuimaci de somn, descuiauori spirgeau degrab usile adiposturilor, si dea drumul cailor, care niboiau buluc afard gi seimpristiau nebuni in toate pirqile. Atunci Egon cu tovarisii ii prindeau prin intuneric, siin zawa gi zirpdceala incendiului \a care zorearrtoli si-l stingi, se ficeaunevizuli calari...si-i inghiqea pimintul... Ci uneori se schilodeau ori ardeau de-a binelea cai scumpi, ci alteori se pirjoleau gospod*ii intregi si mureau oameni, lui Egon nu-i pasa. El igi facuse gustul. Amoagei, mult mai blind, folosea numai mijloace pasnice.Pentru el nu era greu de invins stipinii. Lui i sepirea mai anevoios de biruit caii... lntr-un rind a avut de-a face cu un fugar nibidiios, de care nu se purea atinge nimeni decit gospodarul,;i inci si el cu momeli. Aga ci omul nu mai incuia grajdul. Proptea numai usa cu un par. Atit. $tia bine ci nu i se putea fura telegarul. Hoqul pusese ochii lui albagtri si nevinovagi pe el. incercase de citeva ori cind il gdsisepe cimp sa se apropie. Calul chihotise gi-gi rinjise coltii, intorcindu-se la el ca la lup, cu spatelesi scurmind qarina.Pe ista nu era chip sn-l scoli din grajd cu binele.

.t6)

V o ti

l l ',(

LJ

Pnozn L. t , t cA

llo(ul r:rrciciulir-n mini s-a invirtit citeva zile in tirg, pe la spilerii. Cind s-a r,rn cu lf ft()r's stfccrur:rt copil pini la gdleata merticul de ovazpentru seari al cair un Irrlrri,rrrrtlc, dupi pova{ahoqului,bliatul a amestecat praf dintr-o punguli de lrirt ir'. Noirptca, Amoasei s-ainfiqigat cu patru dilciuci, au incircat binigor pe o roibul adormit ca un prunc imbiiat gi au iegit nesupiraqidin curte, cu el rr.rs.rlic rrrrinscir n)ort. Afionul lucrasemai ugor gi mai blind ca focul... Egon, cind a auz,ir,.r cirtit impotriva procedeului bibesc al valahului...Dar Amoageia ficut inaintt' rrqrr curr-r duceaupe el capul si inima... Alti dati, a scosugurel din grajd o il N-a avut peni;rpirrrrircaqi, de rasi mult cinstiti, ce figeduia un minz agijderea... oci de rom tiiat cu spirt tare gi de o desagi cu bucigele t lu rstir ncvoie decit de o ,lc z,rh.{r.Iapa, dornica de dulce ca o muiere, s-a imbatat turti de momealaholtrlui, care i-a dat o jumitate de noapte pe siturate zahar inmuiat in spirtul ilnrc{itor, qi vita a iegit de bunivoie, clitinindu-se pe cite patru picioare, veseli, lirrindu-sedupi fur ca dupi maici-sa. La urmi i-a venit Ei lui de hac cineva. Era un vestit boier in pirqile Buziului, trnul dc-i ziceaMarghiloman bitrinul. Asta se trdgea,cumspuneael insusi, dintr-un vrednic neam de hoqi de cai. Aqa ci nu era de glumi cu el, mai alesci era binc cu stipinirea. $i Amoagei il ocolea. Cind insi bltrinul a bigat in grajduri un armisar ardbescalb gi ugor ca fulguf, hopl alepadattoate temerile si a inceput si dea tircoale. Era un fugar focos qi aprig, incordat 9i gturloibatic de nu-l puteau stipini, legat in lanquri, patru tlameni. Erau nevoili si-l qienumai in grajd. Nu-l scoteaula lumini, ca s-ar fi srnuls gi ar fi fugit in lume. Dar chiar acolo, la intuneric, zvicnea in doui pici<>are gipa cao muiere furioasi cind intrau la el grnjdarii. Trebuia intii si-l in9i colqeasca si-l incadreze intre nigte hulube ca si-i poata aduce ovizul gi 9i gileata cu apa.Iesleazicea roasi gi stinoagele,praf... De conovig nici vorbi. De atita zvidit cu picioarele dind;r;t, podelele ajunseseriin podini. Trebuise si-l lasesingur, ca pe o silbiticiune: muscasecarne din ceilalgicai lingi care fusese pus la inceput. ingrijitorii nu-i spuneauAlcyon, cum il chema,ci il botezasera I)iavolul Alb. Stnpinul agteptaun mester din striinitate si-l domoleasci gi si-l inveqesi alerge. Amoasei ii sciparau ochii de jind gi seuscape picioare... Grajdul era bine paz.it, masiv, de piatri, cu nigte ferestruici cit si se poati abia prelinge nevistuica. Uqa - cu pavezede fier. Paznicul dormea intr-o odiigi aliruri. Calul era mai riu ca o fiari sfigietoare. Hoqul i-a trimis vorbi lui Egon, care s-a inf;qigat la intilnire, sucindu-si filos musaqa de borangic. Au cercetatamindoi noapteacu de-aminuntul imprejurimile, curtea cu ziduri inalte, porlile ferecate,grajdul la careau razbit cu greu. Se auzeauiniuntru sforiiturile, tropiiala armasarului... Dar nu se putea nimic altceva decit si se infiptuiasci planul lui Egon. $i astaanevoie.Adici cu o prijini lungi viriti pe

o ferestruici, si se puie foc pe diniuntrul grajdului. Ori finului, ori ieslelor. Apoi si desteptelumea curgii gi, folosind gfoaza gi vilmigeala incendiului, si fure calul... - Cum si-l furi ? intrebi Amoaqei, cd te face ptaf, rnai alesinnebunit de piIil;ile focului... - Te-arunci din goani pe el gi-l inclegtezi intre pulpe. Cu o mina infiptl in coaml gi cu alta in moqul din frunte il duci unde vrei. - Faci tu asta? - Daci ar filamine, da. Aici nu, rdspunse ungurul zimbind rece, si se despdrgir| neingelegi. Hogul, de atit necaz,bolea acum cu adevirat. Cilcindu-gi pe inimi, pleci sI pe ceari sfat unui vechi hog de cai, batrin si pociit, cu care Amoaqei avusese vremuri certuri gi vrnjmigie. Popa Stoian din Lipia, un mosneagcu o cocoaqi in spate,doui giuri negre de sfredel sub tufele sprincenelor albe 9i un nas asculit ca o custurl, sub care atirna un snop de colilie revlrsat pe piept. Popa l-a primit intii cu zeflemele, mai pe urmi s-a aprins gi el 9i s-au sfituit indelung. Dupi povagabitrinului, hopl gi-a mai adausun tovarig priceput, pe Scoroambi, din Valea-Lupului, qi au pornit la lucru. Cea dintii greutate era si treaci prin toate pazelegi peste toate barierele ca si pdtrunz1.in podul graj dului. Amoagei s-a proptit intr-o zi la porqi gi a cerut si vorbeasci cu boierul. Are de vinzare o iapi cum nu se mai afla alta. Boierul i-a trimis vorbe ci ,,altidatd", acum are treabi. Hoqul a inghiqit palma gi a plecat zvircolind sub el, in ochii uimiqi ai afga\ilor, o frumuseqe de roaibi codalbi. - Si-i spuneqiMarghilomanului, mi, ci tot i-l fur, arunci el din goani cuvint seme!.$i pieri. Pesrevreo siptimini, boierul a plecat cu politica lui la Bucuresti. La citeva ceasuriin urml sosi intr-o brigci un pop aindr, necunoscut,cu vorba ci a primit porunci de la boier, cu care seintilnise pe drum, si vie gi si-i faci sfeqtanie9i sl-i -bor", grajdurile, doar o fugi diavolul din armisarul lui. Logofeqii, mai de sili, pe mai de rusine, cum si-l into arcd. preot din ale sale,seinvoirl, deschiseraporqile gi il primiri in curte. Popa a tras drept in dosul grajdului, a deshamat mirqoageie gi le-a trintit intre picioare o cipiqi de fin cu care umpluse brigca. Apoi 9i-a pus sfita, gi-a petrecut patrafirul, a citit, a cinrat qi a plecat hsind aproape neauns srogul de fin, rimas acolo morman. cind amurgul a dat geani de gean;, mormanul a inceput si se migte gi de sub el s-a tirit gerpegteAmoasei. Ciidescintase popa gi ficuseri cruci argaqii,el, printr-o gauri din burta brltii, se tupilase sub picioarele cailor in claia de nutre!, unde a dormit pini seara.Nu s-a ,".rrn.",, gi aga,cu paiele pe el, s-a cagaratintr-un salcim, a trecut in altul 9i -"i
265

264

V o t r u l t , , ( ll

P R oz A t P t(.4

t'irrtl i-rr vcrrit l"rine sirit pe acoperis.Apoi ca o naluci a pierit pe gura de geam a .r rrrrci cubclcai s-acuibirit in podul grajdului. Sr.rb fiara de armisar a inceput si sforiie ingrozitor gi si se zvircoleasci fir' cl (lind se mai ostoia,holul intindea pe deschizitura de deasupraieslei o tlc t-rigaz. cu pir de lup, cu carel imboldea trecindu-i-o pe la bot. Armasarul silta lrriijirri dc.dirti cu picioarele dinainte pini la tavan, apoi cidea pocnind ca un runet si se lruncirsi bati cu celedinapoi in usi, in perete,in ce apuca,zguduind clidirea ca Llncu[remur, sculati de atita larmi, roati lumea, trezitd,din somnul dinrii, alerga cu felinarc gi cu arme si vadi ce sepetrece.Nimic. Pe armisar il apucase nivirliile din scnin.?oate se speriase vreun soarece.cine de ce i s-a nilucit iar diavolu;tie lui t... ll priveau pe fereastri cum se zbuciumi invirtindu-se gturloibat de colo pini colo, cu ochi fiorogi, cu nirile aprinse si coama ca un val rizvrdtitde furtuni. ll apucaseri pandaliile cele mari-.unii ziceauci-l deochease popa, care,in loc si-l domoleasci, mai riu il indricise. Dar bine ci nu e nici o primejdie. I)oatesi joace acolo inchis in cugcdpini laziuade apoi. se duserdtoqi linigtigi $i la culcare. Pe la miezul nopqii, ahd.alarmasi mai mare ii degtepti iar... Hogul imboldea firi astimpir armisarul, care alerga involburat numai spume gi niruise totul in grajdul ficut pe diniuntru numai pnd;ri... slugile cercetardcu griji indoiti uEile,ferestrele,zidurile. Iar nimic. Decit nebunia din ce in ce mainedomoliti a vitei indricite, de pe care curgeau, api, sudorile. $i, coplegiti de oboseali, argaqimea pleci din nou la culcare, care prin poduri, care prin cosare. Dar hoqul n-a slibit o clipi armisarul, hi4uindu-l cu strimurarea ca pe un taur neascultitor. Pini ce, sleit de osteneali, cu nirile in zbarere,gifiini gi trigind greu in piept risuflarea, a cd,zutin genunchi, cerind pacea.Alergase gi se invirtise ca un soarecein cursi, inchis intr-un petec de grajd mai bine de doui conace.Rimase asaametit citeva clipe. Apoi se ridici iar. sta acum incremenir, cu ochii holbaqi,in care jucau vipii nebune de fosfor, cu urechile tegiteinapoi a spaimi si dinlii inci rhjiqi a riutate. Era Sarana, insi un Satanaistovit, sleit. Asta voise qi hotul. Deodati, armisarul tresiri inviorat... Un fior neagteptatil scutura din crestetul invilmisit pini-n coada zburliti. $i intinse capul... Pe gura podului pluteau spre el miresme a$gatoare,dar dulci si ametitoare totodati, care-l gidilari riscolindu-l pini-n fundul maruntaielor. Apoi o mina blind; ii imbie spre bot o blani fermecati, din care se resfira imbititor miros de iapi in cilduri. Armdsarul trase adinc in piept pe nirile lirgite aromavrdjitd.si, niuc, incepu sa se friminte, acum in alt ritm, rinchezind neribditor, dar potolit. Hoqul cu misciri de pisici se prelinse nesimlit pini lingi el. Din omul intreg, din pirul capului, minrean, nidragi se resfira mirosul magic.

Bliniqainmuiatain mizgarodnicl ii flutura in mini. $i deodati animaluligi lisi incet capul ascultatorpe umirul imblinzitorului, care-l mingiia sub guga semnci a pusstipinire pe el. A fost apoi nicliiti de sudorigiJ bltu lin pe spate, ugilegrajduluigi si deadrumul si o jucirie pentru tovarigul de alara descuie hoquluicu prada. Oameniicurlii dormeaucel mai dulcesomn,al strijii de-atreia.Cind hotul Diavolului Alb parci cu armisarul au iegitpe poarti, omul stainfipt in spatele al ii agrepta doileatovarig, cilare pe o iapi focoasi,care de cind lumea.ln drum at a hohotit usor.Armisarul a nechez o datddinrirunchi gi s-aaruncatdintr-un in ca saltin urma ei...Apoi aupornit si sealerge doui talazurifurnrnatice marea de bezni a noplii.
:k

Cel dintii care primi ingtiinlarea despre furnrl armisarului fu Egon. $tafeta il din hergheliile de soi ale magnaqilor. il ittsogisi in pusti, vini;d.t, "r.rrrnicai qea o giofitti trufagi, femeie falnici, indrigostiti ca o nebuni de vitejia lui. Amindoi ciidripe sirepi neintrecuqi, cu laqurile la oblinc, inconjuragi de ortaci, {ugireau t"l"g".ii reziigipe cimpia fird capdtgi flri stipin. li spionau mai intii de d.p"rte cu ocheanele. Cind caii se adunau in preajma puqurilor cu giturile inilpte pe zare, holii se repezeatriama in ciurdi... zvirlindu-le "umpen.lo. de-aiilare ochiurile odgoanelor de grumaji. Sepornea atunci o goani smintiti, spulberind valurile de colilie ale pustietiqii. Fiecare cilireq era tirit pogte intregi de prada innebuniti de strinsura streangului... Cind il simqeasleit de puteri, hopl igi indemna calul mugtruluit din citeva opintiri sa se aliture fugarului silbatic. Atunci goana se domolea. Prinsul, ort.rrit, iqi mlidia pasul pe perechea domestici, pulpi la pulpi, se cuminqea 9i sfirqeaapriga goani intr-o preumblare ce-l ducea intre caii imblinziqi care-l primeau cu chiote de nechezuri. Egon intimpini vesteacu uimire. Asta il ficu si gribeasci sfirgitul vinitoarei se se tragi spre cotul de raslrit al Carpagilor, citre Valahia. Se apropia de alt9i fel gi Drigaica, soroc de intilnire intre cele doui cipetenii pentru puneri la cale despre marile bilciuri de cai ce incepeau. Al doilea care s-a miqcat a fost popa. ln noaptea isprivii chefuisetot timpul la o nunti in vizul satului intreg. Oamenii l-au adus acasi pe braqegi l-au lepidat pe prispa, unde a bolit citeva zile. Aga ci stlpinirea nu l-a cuprins in cercetirile ei. Plin de neribdare, sdltat de galein patul unde se prefic ea cd zace,el a asteptatzadarnic pe Amoagei cu plata, ca unui drept pirtag, cum le fusese inqelegerea. Horul nu s-a mai aritat. ingrijoraq bitrinul a trimis vorbi lui Scoroamba sa vie pe la el. Tovarisul a rispuns ci are treburi gi nu poate... Popa, obidit, a inghiqit in secgi s-a pus si rumege ginduri.

266

zb/

Votr l,u,,( tJ

Pnozn t Pt rA

( lcl tlirr u'rrrricarc a aflat dc cilcarea grajdului a fost boierul. Logofeqii, infri(.)f.r(i, xrr ziilx)vir ccrcind la inceput siprinzaei hoqii si si aduci armisarul ina1rri. S iru Plins la zapciu, la isprivnicie, au risipit iscoade, au ficut poteri... l)t'zrurd:ijcluiqi, s-au dat bituqi si au trimis apoi stipinului la Bucuresti cuvint , Icsprccclc intimplate. llrricrul, degiinglodar pini-n git de politicaua lui, a alergatnumaidecit cirla rrrrrircrr mai inalti. S-audat porunci asprela toate isprivniciile, s-au pus pricca vcglrcri la toate vamile, trecitorile si codunurile, s-au cilcat toate gazdelede lrrqi, s-au rivisit toate ascunzigurilelor cunoscute,s-au prins pus la butuc 9i rntrllirrrcdc prepusi, s-au fig;duit ca mezat mii de lei risplati denunqitorilor... l)crrcamdati, toate zadarnic...Nici micar nu se stia cine furase.Bi.nuielile cele <lintii cideau pe Amoagei.Dar puteau fi 9i alqii. ln sfirsit, boierul s-a inrors mofluzlaconac 9i a inceput cercetiri pe seama lui, prin trepidugii 9i argaqiicu care a impanat tirgurile gi bilciurile. Intre timp, Egon igi rodea de neribdare zibalasus, la Podul-calului, agteptirrd. venise cu pilcurile lui de armisari, penrru schimb. Dar Drigaica rrecea,si A rnoaseinu se arita. S-auin{idgat altii, tovarisi mai mirunti, at prdzifrumoase. l)rr ungud nu s-a uitat la ele. lntreba din ce in ce mai furios despre cipetenie si tf cspre armisarul bilan. $i nimeni nu sria si-i spuie. La urmi, injurind groaznic, ;r intors minios spatele si s-a urnir, inveninat de infruntarea valahului, indirat. copoii Marghilomanului au ajuns gi la popa stoian, carei-aprimit bolnav si spiqit. Nu gtia nimic. Totugi, a fegeduit ci are si incerce cevapentru descoperirca hogului. Dar vrea si vorbeasci numai cu boierul, in taini. Acesta s-a gribit s-i trimiti o brigci gi l-a primit ca pe un oaspede seami, gtiind ce-i poate popii pielea. Popa, mincind dulceaga,bind cafeauagi dind de dugci cescutelede quici, a rcpetat ci nu stie nimic. Dar se leagi si porneasci el, cum se pricepe, cercetari crre nesmintit au si-l duci unde se afli bilanul. Are el miiloacele lui. pentru asta boierul si-i spuie de la cine il cumpirase. Nu era nici o taini: de la Iani. Popa, la auzul numelui, igi propti cu inqelesun cleget nas. la Iani era un grec niscut in Pireu, crescut in Ungaria, insurat in Bucovina, angrosist de grine in Ucraina, samsarde cai in Ausri4 mare negustor de covoare de Anatolia gi precupe! de carne vie la Stambul, groaznicdoboritor de codri in Moldova qi asezatcitevaluni pe an, penrru marile bilciuri rominesti, la Galagisi la BucureEti. - $i Iani de unde-l avea? intrebi popa. - De unde ? Din Inglitera. - Nu se poate ! ficu popa cu ririe. * Cum si nu sepoati ? Mi-a mai adus qi altidati cai de acolo. - Cum gtii ?

Armisarul a venit cum se cuvine, cu hri- Cum ?...Am toate patalamalele. sovul lui. E un pursinge.Pe tati-siu il chemaaga... pe maici-sa pe dincolo... $i 9i boierul igi scihmbi.ie gura, bolborosind nigte vorbe scilciate. - Hirtii plismuite, spuse tiios popa. Armisarul vine dintr-o qari unde caii nu se boteazi la primirie si li se dea zapise,cu numele lor gi ale pirinqilor. E prea L-ai strigat vreodati pe nume ? salbatec... - Da, rispunse boierul. * $i seimblinzea cind igi auzeaporecla trecuti in hirtii ? - Nu... Seficea gi mai riu, trebui sI mirturiseasci boierul. - Pii vezi. nu era numele lui adevirat, urmi iudecata-i necruqitoare Popa' clitinind grav colilia birbii... Te-a minlit grecul. - De ce si mi minti ? Ori de unde ar fi venit, mie mi-era totuna... - A min{it ca starosteal tuturor codogilor, il limuri popa. $i ca si gteargi urmele... urmele ? se uimi boierul. - Si gteargd - Da. Armisarul era de furat, stirui sfinqia-sa. Boierul se incrunti, iegit din fire. - De unde ? Spune,daci gtii ceva. - Asta s-o spuie Iani, daci o vrea. Trimite, boierule, dupi el. Cheami-mi 9i pe mine cind o sosi.Dupi aia qi-oi mai spune si altele... pimintului duceau grecului porunca si se Curind, doi olicari pe cai agternuqi misura lui la Desi sudit, acestaa pornit numaidecit in caretafdcutS.pe infeqigeze. pe api. Viana, mare si mlidioasi, si se legenepe drumuri ca o corabie Cici Iani nu incipea intr-o trisuri obignuiti; dacd.aveanumai o palmi de frunte, in schimb era de trei coli in fund. Cu burtl berd;hlnoasi de poloboc, bondoc gi indenipidit pesretot unde i sevedeapieleade pistrui gi peri qepogi, boboq"gi in pleoape rogii viduvite de gene,pe doui cricane subfrasat, cu oihii tice gi scurte, aducea aidoma cu o uriaga broascd riioasi roscati' care ar Purta cotleli gi imbriciminte englezeasci,cici grecul sepurta numai in haine cadrilate, aduseinadins de la Londra, dupi calapodul idolului siu, frumosul Disraeli. Boierul il agtepta cu amicigie, degi in halat 9i papuci' I-a scuturat mina pufoasl cu putere gi, pini si-l pofteasci in jilq, a iegit ca din pimint gi popa. Domnul Iani, cind a auzit de furtul armisarului, a inceput si sevaiete 9i a cercat si-gi sfiqie gherocul. - Cum se poate ?...$i eu, care credeamci m-aqi chemat si-mi vindef ceva din hergheliile d-voastri !... Auzisem, iertaqi-mi vorba, ci aqipierdut mult la stos $i credeam... Boierul i-a potolit repede mirinimia, intrebindul, cum il inviqase popa, daci hoqul nu-i vinduse inapoi armdsarul' - Cum v-a!i putut inchipui asaceva? clipi zipicit Iani.

268

V. Votr lttt',( l

PR A r , PrA o/ (

* lriirii si stii d-ta, il limuri boierul. Ji l-a adus poate schimbat,tras prin lr.iclc i;i ape tari, pus in aburi 9i la canoniri, ca gogosile de mitase. De unde si i -l rn aic ulios t i? l)<>mnulIani se juri gi risjuri pe roare sufleteledin el, din copii din nea;i rrruri, ;i f;gldui si fie cu ochii in patru latoatdmarfa ce-i va mai trece prin miini. Sii lirscboierul toati grija pe el. cind a fost la cercetareade unde venea armisarul, grecul a sirit de trei P:rlmedin jilq cu ochii iegiqidin cap, gi a incordat agade tare mina cu caregesticula, ci i-au trosnit incheieturile. Era tot numai o flacdra rosie... Asa cunoaste boierul la cai ? lntreabi daci e din Inglitera armisarul ? La ce mai slujescatunci indreptirile ofiqiale qi sineturile ? E ceamai mare insulta ce i s-a adus vreodatr. in toati viaqalui. El, care alegecai si pentru haremurile padigahului... - Poate vrei si spui cadine, il indrepti boierul. - $i iepe, gi cadine. De roare celea,spumega negustod, tigi.duind orice alti obirgie telegarului. Nu s-a mai putut scoatenimic de la el, decit proteste furioase,juriminte qi blesteme. - Intreabil' boierule, gi popa se dete diplomaticegtein dosul stipinului, daci nu i-a rimas ceva,cit de pugin, din vechiul harnaqamentcu care a fost adus armisarul, fie 9i din Inglitera. Domnul Iani nu ingelegea. - IJn friu, o bucati de gea,o zdbali,,in sfirsit, un cit de mic semn. - Pentru ce nevoie ? intrebi binuitor grecul. Nu i se rispunse. Holba ochii la popd. Zi,bali? Friu ? La ce bun ? Apoi repede: nu crede,nu-si aduceaminte... Boierul incepusesi se burzuluiasci... Dar indati ce ajunge la Galaqi,feg;duia si cercetezedin fir-a-pir. De gaseste ceva, trimite in grabi. Sau vine personal si dea ajutor. Pe misuri ce boierul se innoura, se insenina Iani. Dar zadarnic incerca si-l mai imbuneze, ci vrea si-i vazi hergheliile de laudi, ci e gata sa-i cumpere pe loc griul gi mierea. Bitrinul, cdtrinit,l-a poftit pe u9i gi a poruncit si se deschidi larg porgile. $i numaidecit a cerur si se aprinzi cituia cu mirodenii si si se dea drumul la ferestre. Domnul Iani pleci ridicind valuri de praf, prin care se legina caretade Viana ca o corabie pe ape. Popa igi iesi repededin rezervain care se tinuse. - Boierule, inci o dati, armisarul nu e din Inglitera. - Dar de unde ? - E de unde caii cresc rii 9i silbateci parc-ar fihrnniqi cu carne de om. E din titirime ori din cdzi.cime. Din Bugeacsau si mai de departe. Marghiloman ticea, cu ochii in covoarele de pe podea.

- Daci-mi dai dezlegai si lovele de cheltuiali, plec si-i iau urma. Cred ci numai stipini-su, care l-a crescut 9i l-a risfiqat ca pe un copil riu, il mai poate gisi. Se invoiri ugor. Boierul scoaseo pungi cu bani gi o puse popii in miini. Acesta, plecat, se girbovi 9i mai mult de greutateaaurului sub ghebul iegit al spinirii. $i Marghiloman se uiti cu neincredere dupi el. Curind, impinat cu proptele gi invoiri de la stipinire, popa, cilare pe iapa lui suri gi cu alt cal legat de coada ei, lua calea Barbogilor. in citeva zile stribitea la gicineali neintrerupti Basarabiacu holdele ei de risiriti luminoasi, treceaNistrul gi se mistuia pe drumurile ffeierate de mocanii cu turmele cilitoare. Dar mai alespurtat ca pe o diri de cenugi pe urmele vechilor lui hoqii de cai, sivirgite pe acelemeleaguri... Trecea,intrebind pretutindeni, din sat in sat, din gazd|in gazda,ca intr-o baladi, cind rominegte, cind ruseste, cind titiregte, despre pigubagul unui armisar alb, zmeos gi silbadc cum nu se mai afli ald pe pimint. Seciina ci n-are un petec de friu, o frinturi de potcoavi sau o scari de gea,si arate dovadi stipinului care l-a pierdut, ca si-l creazd. ci-l va pune pe urmele hogului. Cazaciimusticio$i, ascultindu-l, ridicau uimili frunqile. Mirzaci cu ochi zibreligi de genelungi de cadini il primeau induiogaqi gi-l petreceau din aul in aul, imbuibindu-l cu rachiu scos din lapte de iapi. $i povestea armisarului legendar se ligea ca o boare pur:.al}.pini-n munlii Cubanului, unde se tinguia stlpinul minunii, care, auzind, a alergatca o vijelie zeci de pogte inaintea streinului ce-i aducea gtire despre Murad, armisarul lui, dulce risad din iapa albi pe care a ciiirit Mohamed la paradis.
)!

De Sfintul Ilie popa s-a intors intovlrisit de un juginar, un rus voinic, intre doui virste, imbracat cu rubagci albastri, cu gapci scundi, umbritl de cozoroc ingust qi pantaloni largi umflagi peste cizmele scurte mai jos de genunchi... Umbla inhiimurat cu fel de fel de curele, chingi si sfori, de care atirnau sculele lustruite, penmeseriei, cuqircgi cuqitaqe, sule gi ace,cirlige, cricane 9i beqigoare tru scopitul armisarilor. S-a infiqigat boierului, care l-a aminat cu juginitul cirlanilor gi tretinilor, fiindcn era prea cald. Dar s-a invoit sl-l qie la curte pini-n primivara, la timpul prielnic. Rusul, in rastimp, a pornit si colinde satele.Oamenii aveauvieri de scopit, tiuragi de intors, cai bolnavi de ariceali, telegari care se coseau,vite cu talan, oi cu dalac. El se pricepea la toate gi avea leacuri pentru orice. IJneori il ajuta 9i popa, care faceape tilmaciul gi mai cigtiga ciqiva bani. Cumsecade om rusul. Se imbita des, dar cu toati cuviinqa. Avea un singur nirav, de care nu se dezbira zi-noapte. Fluiera necontenit un cintec cizicesc. Oriunde intra, intr-un sat,

270

V r r l r l J i l ,,( t,

P R Oz n t P t( A

irrtr-o ogracli, inrr-o holdi, ori pe unde trecea,pe lingi o curte, pe lingi un arrnirn,in mijlocul tirgului, ca ;i in mijlocul pustiului, pretutindeni unde s-ar fi lflat, cl pornea suieratul.Apoi sta si ascultaparci un rispuns. Odati a spart cu urnirul usa unui slon de unde ii venise zvonul unui nechez purces la cintecul lui. Asa, cu uneltele zdringinindu-i la cingitori si cu fluieratul in gura, a stribitut cind singur, cind cu popa toare bilciurile mari 9i mici. N-a rimas tirg ncccrcetat,ocini necercetati,herghelieocoliti. Zile lungi gi largi, spoite cu albastru, le-au trecut numai pe drumuri. Au luat gi faqiggi in rispir Biriganul, au urcat si coborit albiile riurilor, au cotrobiit hrubele malurilor, bordeiele Vlisiei. Din cind in cind, se intorceau iar pe lalomiga, unde ficeau zibavdsi de unde se lasau spre Galaqi.Au dormit in lanuri, vegheagide stele, cu imensa cobzi a cimpului qffindule la cap, s-au spilat cu roui, au biut lapte silbatec de porumb crud... lntindeau ite, urzeau fire, innodau legituri. Au qesutmreji noi, au cirpit relele vechi, pela gazdebitrine si pe la altele nou agonisite.Nimic !... Iesiseo singurd huzi,: ca s-ar fi gisit cindva si undeva, pe un mal niruit, un les de om mirunt si un hoit de cal alb. Oarecum, adici, Amoagei iegisedin lumea vizuti si auzitl,. Asta doar pentru progti qi pentru ci{ nu aveau rifuieli cu el. Alergau amindoi intr-un risuflet. Acolo, nimeni nu vizuse. Auzise numai, dar in alti parte... $i legul cu hoitul de cal alb se topeau ca o ardtarea apei mo4ilor cind te apropii, ca si tremure iar in zare. Asta n-a clintit nici pe popi din indirjire, nici pe cazac dinfluierat.
ti'

ar mai aveagtiinli despre hoq.Vechiul invdqicel gi soqde ispravi, Scoroamba,din Valea-Lupului, care-l ajutasela furtul armisarului. I-a trimis iar vorbi sa seintilneasci. Scoroambas-a facut niznai. Atunci popa a pirisit pe rus, a ridicat colgurile giubelei in briu, a incdlecat pe zura, 9i sub neinseara,girbov gi trudit, a batut in poarta ogrdzii lui Scoroamba. L-a tdbe:I,rt, mare hirmalaie, o haiti de duhi gata siJ sfigie. A iegit nevasta. duplecati, cu Prin larma asurzitoare popa abia a putut inqelegedin raspunsurile ristite ca omul nu esteacasi...Lipsegteaproapede o luni' nu stie unde. Sfinlia-sa s-a rugat de gdzduire,cd l-a apucat noaptea.Femeia, ciufuti, s-a lepidat, aruncind ci are copii bolnavi de gilci rele. $i n-a crdpat micar poarta si-i intinzi o bardaci de api. A intrat repedein casi, lesindu-l in plata zdvozilor intiritaqi. Popa, tirig, cu iapa de cipistru, s-a depirtat, cu ochii mereu indirat. La celilalt capit al satului s-a oprit furig la o casi de oameni primitori, care n-au gtiut cum si-l ospeleascimai bine, ca Pe o slugi a lui Dumnezeu' Aci. din una- n alta,a atlat caj"oro"-ba e acasi, dar se ascunde.lnviqase pe nevasti-sa si raspunzl aga,cici se teme de oricine, si nu-i fure mindreqeade iapi, la care line mai mult decit la viaqi. Doarme numai in grajd. Pentru ea lasa dioaia de ciini dezmiqaqiin curte. Noaptea, la cel mai mic zgomot, iese afari, cu degtiul pe trigaci. Popa s-a culcat pe prispi, s-a sculat pe la cintitori gi s-a intors pitig la casade unde fusese alungat si unde s-a asezatla pindi. Dupi o vreme, uga grajdului a scirtjit qi omul a iegit cu glleata si scoati api din fintini. Popa l-a strigat pe nume. Prins, n-a mai avut incotro. A trebuit si vie micar la gard. Bitrinul l-a inde trebat de sinitate, despretreburi 9i l-a rugat si-i dea ajutor la o desfacere vite cu ciqtig bun. Omul a rispuns scurt ci n-are vreme. Abia sosisegi e nevoit sd plece iar undeva, chiar in ziua aia. o - imi duc iapala..'{.rnzare,lui el banuitor inainte. il sfitui popa. ci roli sinr numai cu ochii pe ea.Le sti in git. Par- Bine faci, c5.n-armai fi qi alqicai... Scoroambadete din umeri. - Zrleletrecute, urmi popa, l-am intilnit in taina pe Amoagei. - Pe Amoagei? $i hopl cisci gura. Cum se poate ? ! - De ce si nu sepoati ? Scoroambanu rispunse. zimbi pirintele. I-am pus un pumn de poli in ciciuli... - N-a venit degeaba, Omul urma si taci. - Am mai meremetisit armisarul Marghilomanului. Am vorbit si despre tine. Tot pizmag a rimas gi carpinos prietenul nostru'

Ieseau pepenii... Cerbuligi ficuse nevoilein api si probrejeniichemau sumedeniede negustori,geambasi holi la alteiarmaroace gi vestitealeqirii. Egon, otirit, tot mai agtepta. Dar pini la urmi grofina,cilcati pe coadi, il scosese rabdiri giJ hotnri si treacl munqiisi sI seamestece mulqimile din prin bilciurilor, casi ia urma tovarisului necredincios si.-lpedepseasci. gi insoqiti de ciraci,perechea obraze cu preficutesi straieschimbate prelinse la lntorse pe suraBuziului spreinima Valahiei,minind ciurdade cai unguregti. I-au inghilit apoi gazdele ochii in patru gi ploconelipind la pimint. cu Iscoadele popii l-au ingtiinlatnumaidecit, sfintia-sa dat la o parte,lisind gi s-a drum liber ungurului pentru rifuiali. Dar l-a puspascu passubaspri spionare. $i pirintele s-aapucatde alti ispravi. :',_ Din cite sedumerise popa,Amoagei rupsese toli tovarigii cunosculi.iEi o cu alesese noi, ca sS,facd, alqii gi mai binepe mornrl. Peunul singuril binuia ci poate 272

2/ J

V o tr

l Jl t',(

ll

t PHr t zn t 't rA

St'o rr ar nbii iuIi ur c c l ri l c . r c li 1t,rrc cri qi-acliruit iapa,adiugi popa. Frumoasi marfd. Nopqile astea r:ir,r dupa cum ii luceauochii cind vorbea despreea.N-o uita. 1r . lrrlii. Asil s()c()tcsc, $i sfirqia-sasc desprinsede la gard, lesindu-l pe Scoroambi cu cugitul infipt i rr i n i rnr i. lr tlir'irreqileurmitoare, mare spaimain toati valea-Lupului. Satulclocorea ('.run stLrpinvrijbit. Se gisise in cimitir un mormint proaspit musuroit si nu se 1rirrsri l-i rnurit si si se fi ingropat cineva de cireva luni. Niscaiva streini igi lepidascrriclc buni seami acolo mortul. Cine stie, poate chiar un ucigastiinuise astfel lirptir...Dar ucigasulnu dormea pasnic in groapi, ci, in chip de strigoi, cu loale ,rlbcfluturind pe el, bitea cu oaseledegeteloruscare ferestrelegospodarilor. in Ircmeile igi inchideau copiii in od;i ;i odati cu murgul serii satul murea. 'liratc caseleisi trigeau verigile gi oamenii se zdvorau de frica aritdrii. N-ar fi tfcschis sn Ie fi ardtat aur. fiqinile usilor erau frecate cu usturoi, cercevelele stropite cu busuioc din aiasmi. ln ferestrevegheaucandeleaprinsela icoanele irscz,ate acolo spre apdrarede iazmd,. A patra noapte, in toiul spaimelor, cutoa;td,pazaciinilor, care s-au repezrtfuri<lgi,dar au t;cut numaidecit, o bubuituri a sunar in usa grajdului lui scoroamba. id.untru nu s-a auzir decit sforiitul iepei. o a doua bibuitur; mai rare, irpoi o a treia, insotiti de zgrlgiiali',ca 9i cum canaturile s-ar silta din usciori, a hotirit pe stipin. $i pe uga crapatd, ivit diniuntru, ameninqitor, cu pusca in s-a umir, Scoroambi... Dar un strigit i-a inghegatin gitlej 9i cizu mororol... in faqa lui isi flutura zdbranicul alb strigoiul: o hirci rece, cu giurile ochilor scobite adinc, prinsi pe un git de oaseincheiate mai jos in niste coasteingirate ca niste fireturi albe pe cogul unui piept giunos si purtate pe dour ciolane cricinate de schelethid gi rhjit. Dimineaga,omul a fost gisit asacum sepribusise, lesinatde spaimi, cu bragele ristignite in lituri pesrepuscarimasi sub el. Noroc ci nu se clescircase. Grajdul gol 9i iapa pieriti. Ciinii nu mai ispriveau de ros niste ciolane indopate cu miduvi, inadins aleseca sa nu le poati sparge... Satul a pornit si dezgroapemortul si si-i treaci strigoiului o qeapiprin inimn... Dar s-a vdztt c5, era un mormint, ci numai un musuroi de qirini afinati, sub nu care s-a gisit un cocos mort... $i odatn cu asraau incerar gi plimbarile strigoiului. Pe Scoroambi l-a chinuit multi vreme vedenia. A zacutdus citeva zile ca de un fel de lingoare cu aiurrri, pini ce a venit iar bitrinul popi, i-a citit masluri si I-a intremat... cu greu insi l-a induplecar si creazd. n-a fost strigoi, ci o viclenie de-a lui ci Amoasei ca si fure iesneiapa, cum se f;giduise... Numai el putea scorni asemenea ispravi. Ce-ar fi avur altfel strigoiul, dacaar fi fost de adevi,rat,cu iapa ? Luat la spovedanie, Scoroambi marturisi ci din noaptea cind se despi4ise, dupi furtul armisarului, nu mai vizuse pe Amoagei, 9i nu-i stia ascunzitoarea. 274

Dar juri sub patrafir, pe cruce gi Evanghelieci are si-l cautesi in gaurade garpe gi are si i-l dea in mini, acum, cind aveade rizbunat pagubace-i facusesi festa ce-i jucase. Popa il discili, daci il afli, s; se prefaci ci nu stie cine i-a furat odorul. Si-l amigeasci preficindu-se ci vine si se jeluiasci gi sn-i cearl sfat. Ba chiar si arunce binuiala furtului iepei in dinsul, in popi, ca sa cumpere gi mai bine incredereahoqului. Iar Scoroambi, prostit de furie, s-a legatintocmai. :',' Impot.i-ra lui Amoagei porneau acum patru capete de mreji si-i cearni silagurile. Egon cu grofina, despre care el aveaveqri repezi qi-i spiona prin oameni chiar din ceataungurului. Popa, cu rusnacul al cirui rost holul nu Prea il inlelegea. Dinspre Parte astase temeamai mult. Marghilomanul, cu iscoadelelui adausecu trepidugii stipinirii, de care nu-l durea capul. nu-i tre$i Scoroambi, de pagubaciruia aflase,dar desprea cirui vrijmigie cea prin minte. i)ugmanii bijbiiau inci buimaci, cu el nezirit gi neajuns inci in mijlocul lor. Daci hoqul ar fi avut ibovnici, le-ar fi venit ugor. Ar fi avut un capdt de unde si apuce.Dar lui nu i se gtia nici o qiitoare.ii ttt..g.",t.ttea ci se ginecu cite o minzi aieasi pe sprinceani. Ar fi schimbind cite doui pe an. Holul ridea usor cind ausi mai mult. Lui ii prindea bine. 1l lisa lumea s-o creazd. ," "cop.rea ^ri^si Cum Egon isi luasenasul la purtare 9i nu numai ci nu mai pleca,ci ajunsese pe aproape de una din vizuinile lui, ii trimise semn aspm si se astimpere. IJngurul seincipigini ;i valahul se hotiri si-l pedepseasci. tntr-o dimineaqi, un spoitor minjit de funingine, cu un maldir de tingiri in spinare, intri in curtea isprivniciei de Buzdu, belebenindu-gi ca pe nigte clopote de episcopiec;ld;rile 9i strigind cit il lua gura: ,,Spoim tingiri".'. Numaidecit cobori insuqi ispravnicul Mardare qi se tocmi ligineste un ceaspina s-a inleles arimurile. si-i cositoreasca N-a trecur mult, qi un om de-al lui Egon aduseveste ungunrlui ci l-a zdritpe Amoasei strecurind balanul in grajdurile unui conacpirisit din margineasatului Padina. indati, viteazul, asculindu-gi mustala slinoasi, porni cu sleahta acolo si sepuse la pindi in dosul unei movile din margine,de unde cu ocheanul ispitea tot cuprinsul. Citre seari. inzareade ochi a lunetei s-a ivit aieveaun cal alb ridicat in doui picioare, abia stipinit de un ins ce se lupta avan cu el. Asta cit un fulger. Atit. Cal

V o tr

ll

l ',(

P tto/a

|,tr A

\i ()rr s arrrrrisr.uit gura grajdurilor.Dar Egon a chiuit de bucurie.A indurat pc r u [r'('u clrinul astcptnrii pini s-a innoptat bine gi a inconjurat cu pilcul currea \tr irls,ri. ccrcul lraid;ilor. El cel dintii a siltat peste ziduri,urmat de toqi, qi s-au ,r,ltrrr,rt stafiilcimprejurul grajdurilor...Au ascultato vreme, apoi tot Egon s-a c,a i u ('.rlus ( ) r pinilaof er e a s tri s i ,p l e c i n d u -s e s i s a ri i ni untru, acdzutdrepti n lrrrrlclcunor vlijgani care-l asteptauascunqidupi perete. Si deodati, din grajd, tlt' ,rl:rr':i, prin toate colgurile s-a iscat o poteri a stipinirii, cu ispravnicul in clc I r'rrrrI r', c:rrc a prins hoqii, i-a Iegat co6zd.si i-a trimis la bagci. Trufagul Egon, cu ilrovnic:icu tot, cizuse in capcana intinsi de valahfirramarebitaie de cap.Viclerriilc rn:risubqirihopl le pistra pentru popi. La doborirea ungurului el gi-a fre( ,rt (l()ar miinile. l,a a popii are si-9i lingi buzele ca de miere. Vcstca ciderii streinului s-a impristiat numaidecit in toati holimea. De ,r.,urn, sfinqiei-sale riminea iar cimpul slobod. $tia micar din ce parte si sepiii zcirsci mai mult. Adici de catre stipinire, odatd.cu Amoasei... L-a chemat pe Scoroambd l;r sf:ituit. Ungurul, prost, crezuseci vede armisarul si pe Amoagei. Nu bigase tlc scamaci fuseseo amigeali, cu viti si om prepusi. Dar astadovedeaci holul r' :rproape,lucreazl"tainic gi loveste la mir gi cu putere. Se cuvine si fie gi mai irrvcgheali. Scoroambi deqertasaculcu stafete... intilnise pe ho1 la Galaqi.S-auinfunil tfirt intr-o circiumi, unde Amoasei a vrut sil imbete ca sa-l tragdde limb; desprc popi si algivechi tovarigi si mai alesdesprerusnac.El s-a preficut ameqitsi i a tocat altele,cite-n luni gi-n soare.Cind a fost vorba de furtul iepei, gi el gi-a dat cu binuiala de sfintia-sa.Amoasei ar fi ris risul lui revirsat si ar fi zis: - Dil incolo de bogorog,ci nu s-ar fi priceput si faci el asemenea ispravi... Scorneala strigoiul nu-i de capul lui. Acolo a fost mini de om viteaz qi isteq... cu Mai degrabi Egon, pus de oamenii lui. Saueu, ce zici ? Nu ma binuiegti pe mine ? $i s-ar fi zimbat iar la Scoroambd. Apoi a pl;tit si a plecat scurr, ca o naluci. Pe urma l-a mai asemuit intr-un cdlugir gchiop, intr-un caldarar cu tigii in spinare. Dar numai de departe, si nu-l simti hotul, cii-ar face de petrecanie! - Asta unde ? intreba lacom popa. Tot in Galali. De unde el a pus indati prepuiali cd dacahoqul se invirresre me re upeac olo, ar ef a ra d o a rs i p o a te q e z d ri l a c a l e cul ani ...$i despreceal tcea va decit despre armisar ? I s-o fi urit gi hoplui cu a6tapazi si vrea siJ desfaci gi si scape belea. de Popa da multumit din cap. Si Scoroambapovesti popii cum gi-a luat misurile. A bigat mai intii printre ajutorii de grajdariai lui Iani un om al lui, un b;ie1agspilicit gi gters,care face ;re nitingul. Sti la cozile cailor si le curele si-i slujestepe rindagi in picioare, ca

pe nistc boieri la masi. Le cardmai alesrachiu cu vadra. Asta are porunci si fie in cu ochii gi mai alescu urechile deschise patru. El, potrivindu-gi o barbi albi, plete cirunte gi port cuviincios de muntean, a luat o cirugi cu doi bouleni, a urcat in ea un butoi cu quici gi o balerci plini cu oqet gi a desjugat la colpl grajdurilor lui Iani. Sti zi-noapte acolo, sub coviltirul infundat cu fin, ca un piianjen urzind o plasi in jurul cui intri si iese. - Agtept si-mi pice cilugirul ori cildirarul... De-aiaimi pare riu de tot timpul pierdut pe aici, sfirgi Scoroambi, gi se gribi sI plece feglduind vegti. ln urma lui, popa a rimas pe ginduri multi vreme... $i se hotiri. Nu mai era de agteptatve;d de la algii.
)k

Trecuse de mult de Sfinta Maria Mici. Popa, acum drept ca o luminare, imbricat lipoveneste,cu snopul birbii scurtat 9i cinitin galben-auriu,se amesteca cu o plasi in spinare printre haimanalele 9i pescarii Galalilor. Noaptea se trigea intr-un bordei ascunsin lanurile de porumb dat in copt, ce inconjurau de trei pirgi, cu talazuriTelor, mai si-l cuprindi, oragul. Acolo, trintit pe pimint, cu miinile sub ceafi, privea cerul cum isi invirteste hora de stele 9i agipea6rziu, jinduind aghioaselece trigea cazaculpitit tot timpul ca un viezure in bordei. Dimineap, ca si seara,drumul ii era pe la ciruqa munteanului, unde cinstea pe-ndeleteun ciocan de rachiu, sauigi umplea un clondir cu olet de prune, pentru mimiliga cu pegterasol. De atita chin gi agteptareil prinseseri frigurile billilor, care-l scutura:u zdtavin la cite doui zile, de i se auzeau dinqii clinginind ca o toaci de os. Dar, tremurind, se gindea ci isprava va pleti cu virf si-ndesat toate ostenelile. Scoroambi era pe urmele lui Amoagei. Biieqandrul de la grajduri aflaseci se fac pregitiri pe furig pentru adipostirea unui cal scump. Lagul se innoda. intr-o pe noapte, cind cazaculturlac povesteapentru a suta oari cum il crescuse Murad, mai cu grijl gi mai cu drag decit il crescpe larevici in palatul lui, se treziri cu Scoroambi venit intr-un suflet. Aflase ci staorstelegrajdurilor a primit pogatala scard,cu doi grnjdari cdldri arrunci de la Iani inzori si-i fie caleagca mati, care si-l insoleasci. Povestisestarostelerindagilor la un pahar cu luici: lui, ca unui logof;t de incredere, grecul i-a destiinuit cd aresi se intilneasci cu un negustor pentru un armisar de cumpirat... Dar negustorul, sfios, nu vrea si intre cu marfa in orag. Cere si se intilneascd afari., intr-o curituri de porumS-auinqelessi se afle acolo la risiritul soarelui. Loburi, fosti tabie turceasca. gofltul si aibi griji, impreuni cu cele doui slugi ciliri, si qiedin scurt pe strein, dacaar avea alte ginduri.

276

V o tr

tl tt',(

tl

PHoU r t , t rn A

l)in spusclckrgolitului pLlrtatcdc biieqandrunu mai incipca pcntru Scor, r.rrrrlr:r o inckri,rlici hoqula induplecatpe grec sa ia in primire armisarul nici ,l,'1r,uc tlc oclrii lurnii. N-ave a curajsa intre cu el in oragnici noaptea.Sesimqea l ro,rtt' rrrrrr:irit... 1 l)c tlc rlta parte, Iani nu ar fi primit tirgul daci n-ar fi vorba de cevade mare pr.r'1, rlup:i careii sfiriie inima, adici armisarul. l )rr banii ? glisui popa. Nu gtia nimic biiatul. Cred ci-i aducegrecul. - l)ar daci inainte de a ajungeil jefuiescpe drum hoqii ? $i popa, inchizind trrrt,chi,igi ciuguli barbacu inqeles. * Atunci scipam din miini armisarul, i-o intoarse Scoroamba. Pe cind rllr, punem mina si pe cal, si pe grec, si pe risplata stipinirii pusi pe capul lui A nroasei I Sfingia-sa molcomi... se - Brava,Scoroambi...Esti mai chibzuit. Eu, de, numai cu caii, gregesc oala rrrcni,incheie el, oftind cu viclenie. Dar in ascunsse gindea ce ar fi si scape;i de rus, gi de boier gi, dupi ce l-or scoatedin ghearahoqului, armlsarul si rimiie numai al lui. Dupi plecarea zoritd a lui Scoroambi, popa s-a perpelit toati noaptea pg jarul gindurilor. Se cS,znea ales si-gi inchipuie cum o si se intimple intilnirea mai putea inchega.Care pe carearesi incerce si seingele? dintre grec gi hog gi nu o Vedea pe Iani in trisuri cu o desagaplinn de bani intre picioare. Dar Amoagei? Cilare pe un armisar sau cu el de cipistru ? $i in ce fel are si-l predea? Cum adici o si se faci schimbul ? Bine: grecul intinde hogului pregul.Dar ista cum ii inrfrneazd.calul ? Ci tilharul poate si inhale de-a cilare banii gi s-o ia la fugi. Din trei dezghinuri e departe gi lasi pe Iani cu buza umflata... $i nu-i este mai intii... $i de Iani, i-e de el. Trebuie deci numaidecit ca hogul si descalece popa seinfiora de prostia grecului. Dar iar seintorcea. Poate cd grecul, chibzuit cum e, are sipretinzi ca inainte de a incepe tirgul calul si fie dat in mina oamenilor sii gi numai pe urmi si numere holului banii. Aici gindurile popii iar seincilceau, gi nu gtia cum si dezlege incurcitura. Dar o si poati line rindagul calul, cit e de indricit ? Popa intra pe rind in pielea fiecaruia, cind in a hoqului, cind in a grecului, chinuindu-se si le descoperegindurile, ca si gtie cum sa le apere intereselein ciocnire. ii inveqace misuri si ia fiecare din ei ca si nu fie inselat, ci sd-l poati picili pe cellalt. Apoi lasepe cei doi si seintoarse la el gi la rusnac.Presupunem ci Iani cumpira armisarul. Cum o si-l poati scoateel de la grec, acolo pe loc ? Cazaculi-a dat chezisie cd.n-arenevoie nici de oameni, nici de arme, nici micar de lag.Numai si fie Murad al lui, ci-l smulge gi de la diavol, mite de la om. $i el, ca un neghiob, se luasedupi spusaprostovanului. Nu-l oprise micar pe

Scoroambi... $i asta, o recunoscu, tot din licomie. Acum vedea ce gregeali il sdvirsise:grecul are si-i gteargi prada de sub nas...Pini seara incarci in corabie gi fuge la Stambul. Ce-o si mai poati face Marghilomanul ? Pini cind alt fior il scuturi: Dar daci hoqul qtie ci e urmirit ? $i le-a luat urma ? Poate chiar prin Scoroambi, pe care l-a cumpirat ? $i-i intinde o capcani, in inlelegere cu Iani, asacum a intins lui Egon ? La urma urmei, tirgul intre grec gi hoq era cit se poate de firesc. Unul ia banii, altul armisarul. Dacd Iani vinde pe hog stipinirii, pierde calul, care trece de-a dreptul boierului. N-are deci nici un interes ca si nu fie cinstit. Amoasei, agijderi, are nevoie si scapede armisar, care-l fne rob, gi sa iasi iar la lume dupi alte isprivi qi cigtiguri. intre ei doi sti Pina la ziui, ros singurul lor vrajmag, el, popa... S-ar fi putut invoi sd-l striveasca. de ginduri, sfinlia-sa n-a inchis ochii. in zori a avut caznd marepini a sculat pe cazac,caredormea ca un stirv... Cind mijea soarele,popa 9i rusul, chircigi in porumbul nalt gi des ca o perdea, vd"zurd. caleaqca grecului intrind in aria tabiei, imbricati in toati pompa de gofran si purpuri a risiritului. Afari de vizitiu gi logofnt pe capri, doi haidamaci, cu carabine pe umir, cdlareauintr-o parte gi alta a caretei. Dupi o scvrtd zdbavi, porumburile fosniri, si din cealaltd.parte qignipe armisarul alb Amoagei, ginind un alt cal alituri. Popa dete cu cotul rusului 9i-l insi-gi giseasciodorul schimbat. trebi din ochi. Rusul cisci ochii mari. Seagtepta Dar astanu-gi imchipuise. Hopl nu indriznise si-l atingi. Nu se indurase si-i minjeascdfrumuseqea. Lumina juca in albeap lui mindrd ca-ntr-o marmori. lui, Firi si mai agtepte,rusul fluieri cdzdceasca cu care incercase - agijderi ierbei fiarelor - toate meleagurile1irii. Armasarul de sub ho1 se opri scurt, ciuli urechile gi, fremititor, intinse, rispunzind cu un lung nechezat,gitul spre locul de unde venise chemarea.$i, aqinapucd, tit, astepta.Togi intoarseri capeteleintr-acolo. Ho1ul, binuind o capcand., pentru dezghinuri gi bijbii cu miinile spre friul cu dingii, igi rdscd.carapicioarele briul cu pistoale. Dar inainte si le ajungi, odata cu rusul, care zvicni nebun din porumb, risuni ricnetul ,,Sto". Calul incremeni stani de piatri, cu ochii la cazac. Pintenii hoqului se-nfipseri in zadar. Nu l-ar fi putut clinti de acum nici o putere din lume. Rusul sufli o clipi adinc, ca ;i cum i s-ar fi luat o piatri de moari, gi ricni o noui porunci. Armasarul se clitina. $i mai inainte ca hoqul si aibi timp si sari, Murad seprivili pe o coast;, apucind sub el piciorul sting al cilirelului. Au auzit toli, gi cei mai de departe, trosnitura ciolanului. La alta porunci a stipinului, armisarul se ridici. Hoqul rimase zacind pe pimint. Cind cazacul,smintit de bucurie, strigi ,,Murad", sculatin doua picioare,ca pentnr o imbriqigare, armisarul alergi la el. Popa povestea mai tirziu ca i-ar fi

278

279

V. Vorculrscu lntr-un fulger gigni vizut curgindlacrimi din ochi. Dintr-un salqrusul fu in gea. la trisuri, smulse siculetul cu bani din mina greculuiincremenit. c-o mireali $i, se sprerisirit, sudalmi,mai inaintecavreunul si sedezmeticeasci, ficu nevdzut in care intra ca intr-un lan uriag de lumini. Dupi el alerga inghiqit de soarele pe niuc calul cu carevenisehotul, nechezind urmelesoqului...
1949* 3-5 mai, Bucurepi