INCONSTIENTUL

Definirea inconstientului

Freud, dar si alti autori, au definit inconstientul intr-o maniera restrictiva si exclusivista,
considerandu-l un rezervor al tendintelor infranate, inabusite, refulate, frustrate. Inconstientul
este cel care explica lapsusurile, pseudoamneziile, actele ratate, visele etc.

Pierre Janet spunea: “un act este inconstient fata de cutare operatie de ordin mai inalt”.

Alti autori au definit inconstientul intr-o maniera negativa, aparand ca haos, ca irational,
involburare de pulsiuni oarbe ce nu cunosc nici o organizare, cu efecte dezorganizatoare si
inhibitive asupra vietii psihice, ca tinand chiar de patologia mintala.

Psihologia contemporana defineste psihicul intr-o maniera extensiva si pozitiva, ca

fiind o formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de
resorturile intime ale personalitatii. Din definitiile de mai sus se pot extrage anumite
caracteristici ale inconstientului:

      Inconstientul, avand o functionalitate mai putin previzibila, nu trebuie sa deducem

ca el ar fi lipsit de ordine. El dispune de o organizare foarte personala. Neaga ordinea
impusa de constiinta, dar aduce o alta ordine, ordinea propriei sale subiectivitati;

      Datorita faptului ca inconstientul se manifesta impulsiv nu trebuie sa se traga

concluzia ca structurile sale nu sunt suficient conturate. Ey considera ca principalele
structuri ale cunoasterii sunt:

sistemul neurovegetativ sau autonom cu functiile sale (respiratie, circulatie, digestie etc.);

automatismele psihologice sau “inconstientul subliminal”;

baza inconstienta a persoanei, care contine stadii arhaice.

      Din faptul ca inconstientul este considerat o infrastructura confuza a vietii psihice,

nu trebuie dedus faptul ca el ar avea un rol negativ. Inconstientul indeplineste
urmatoarele roluri:

rol de energizare si dinamizare a intregii vieti psihice;

rol de facilitare a procesului creator, contribuind la realizarea unor combinari si

recombinari spontane;

rol de asigurare a unitatii Eului, inconstientul fiind principalul depozitar al programelor

informationale si al tensiunilor motivationale.

Natura si rolurile inconstientului

Natura inconstientului
 Analizele comparative facute intre constiinta si inconstient, prima aparand ca reflexiva,
critica, rationala, iar cel de-al doilea ca afectiv, spontan, invaluit in mit, legenda, vis, au
condus la concluzia ca inconstientul ar fi de natura preponderent afectiva. Acest fapt a fost
sesizat si de Yung, care considera ca arhetipurile, imagini condensate si colective, desi
instinctive, sunt deopotriva apropiate de sentimente si de idee.

Ey arata ca, in legatura cu intrebarea daca inconstientul este constituit din imagini sau
din cuvinte, au fost formulate doua teze divergente:

prima teza reflecta gandirea lui Freud din etapa cand inconstientul era considerat
autonom, scapand oricaror formulari care au loc in constiinta sau in inconstient. Ca
urmare, inconstientul apare format exclusiv din imagini, perceptii interne sau
fantasme si din evenimentele cristalizate ale preistoriei individului;

a doua teza sustine ca inconstientul este structurat ca un limbaj si deci, se poate comunica
cu el, insa cu conditia de a-l auzi.

Inconstientul cuprinde tot ceea ce este opac, tot ce nu poate fi spus sau nu trebuie spus,
fiind interzis de sensul existentei. Cum insa dezvaluirea lui prin metoda asociatiilor verbale
este singura cale de eliberare si insanatosire inseamna ca interactiunea dintre imagini si
cuvant, „verbalizarea” imaginilor, a fantasmelor profunde sau refulate, reprezinta esenta
inconstientului.

Rolurile inconstientului

Cei mai multi autori au subliniat rolul negativ, turbulent al inconstientului, dar au
existat si unii autori care au evidentiat rolul si valoarea pozitiva a acestuia in raport cu
conduitele si comportamentele individului. Yung, de pilda, credea ca inconstientul este chiar
superior constientului, deoarece el ar contine toata intelepciunea ce i-a fost conferita prin
experienta a mii de ani. Inconstientul creeaza combinatii subliminale, care sunt cu mult
superioare combinatiilor constiente prin „finetea si importanta lor”.

Tipuri de inconstient

Freud deosebea trei tipuri de inconstient:

unul latent sau preconstient, care cuprinde starile psihice susceptibile de a deveni

constiente;

altul format din faptele psihice refulate;

al treilea constituind partea cea mai importanta a eului ideal.

Noile orientari psihologice au scos in evidenta trei tipuri de inconstient:

inconstientul cerebral;

inconstientul colectiv;

inconstientul cognitiv.
 Inconstientul cerebral

Acest tip de inconstient este inconstientul fiziologic, inconstientul reflex, automat, care
intra in functiune fara ca individul sa-si dea seama, dar care afecteaza viata psihica
constienta.

Inconstientul colectiv

Daca inconstientul cerebral era de natura fiziologica, materiala, inconstientul colectiv

este de natura pur psihica, spirituala.

Dupa Le Bon, inconstientul colectiv se caracterizeaza prin:

impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugestibilitate si credulitate;

exagerare si simplism in sentimente;

intoleranta, autoritarism si conservatorism;

moralitate joasa;

disparitia vietii cerebrale si preponderenta celei medulare;

disparitia personalitatii indivizilor.

Pentru Freud, inconstientul colectiv cuprinde elemente ce se regasesc in orice

inconstient individual, ele fiind deci comune mai multor indivizi (de ex. Complexul lui
Oedip).

Dupa Yung, psihicul se compune din trei niveluri:

constientul – reprezentat de Eu , format din ganduri, sentimente, perceptii, amintiri;

inconstientul personal – consta in acele continuturi care au devenit inconstiente si din

acele continuturi ce sunt de fapt perceptii senzoriale, care datorita prea slabei lor
intensitati, nu au ajuns niciodata in constient. Inconstientul personal este alcatuit din
complexe, fiecare complex fiind legat de catre un arhetip, deoarece complexele sunt
personificari ale arhetipurilor , modalitati in care arhetipurile se manifesta in psihicul
fiecarei persoane;

inconstientul colectiv – este general uman, constituind, de fapt, substratul oricarui

psihism individual. Inconstientul colectiv contine arhetipurile si Sinele.

Inconstientul colectiv este un strat abisal al structurii psihice, o alta lume, o lume in
oglinda care se contrapune imaginii noastre constiente despre lume. Continuturile
inconstientului colectiv sunt reprezentate de ceea ce Yung a denumit, la inceput „imagini
primordiale”, iar apoi arhetipuri.
 Arhetipurile sunt structuri psihice identice, comune tuturor, constituind mostenirea
arhaica a umanitatii. Ele nu sunt structuri pur psihice, ci structuri functionale duale: structuri
psihice si structuri nervoase. Cele mai cunoscute arhetipuri sunt:

umbra – partea diabolica sau sadica a personalitatii, formata ca urmare a atrocitatilor

savarsite de oameni de-a lungul timpului;

anima – imaginea colectiva a femeii in psihologia barbatilor;

animus – imaginea colectiva a barbatului in psihologia femeilor.

In conceptia lui Yung, anima si animus apar ca mijlocitori intre constient si inconstient.

Rolul inconstientului colectiv este de a initia, controla si mijloci trairile si manifestarile

comportamentale tipice tuturor oamenilor, indiferent de epoca istorica, localizare geografica,
clasa sociala, nationalitate etc.

Inconstientul cognitiv

Notiunea a fost lansata de cognitivisti, in general, si de psihologia cognitiva, in special.

Harry Hunt considera ca orice psihologie a sinelui ar fi reziduala daca nu ar fi caracterizata si
din punctul de vedere al unor functii care pot fi si inconstiente. Considerarea inconstientului
cognitiv nu un domeniu separat sau un sistem inchis in el insusi, ci un proces pe cale de
constientizare, in anumite conditii, este capabil de o anumita forma de reflectie in interiorul
constiintei in desfasurare. Inconstientul cognitiv este o parte a unei tendinte inerente de a
deveni constiente sau un aspect al unei preconstiinte care se va dezvalui intr-o constiinta
implicita.

Relația dintre conștient și inconștient

■ Conștientul și inconștientul sunt momente funcționale inseparabile ale psihicului

uman. Ca urmare, în funcție de diversele ipostaze ale manifestărilor comportamentale
aparținătoare individului, conștientul și inconștientul vor fi coordonate si alternante
prin praguri mobile. Aceasta înseamnă că ceea ce la un moment dat este conștient la
un alt moment dat poate deveni inconștient. Conținuturile psihice conștiente se
stochează in inconștient.

■ Tipuri de relații între conștient și inconștient

■ Relațiile circulare 

■ Relațiile de subordonare integrativă 

■ Relațiile de echilibrare 

Terapii derivate din relațiile „conștient-inconștient”

■ Freud, care a descris inconștientul dinamic a făcut apel la cura psihanalitică în calitate
de tehnică terapeutică. Alți autori, descriind inconștientul existențial (ceea ce este
trăit, dar nu este recunoscut) au propus psihoterapia existențială.

■ Mai recent, s-a propus o nouă formă de psihoterapie, și anume psihoterapia

fenomenologica existențială, care încearcă să sintetizeze patru tipuri de cercetări:

■ filosofia existentei – considerarea lucrurilor ca atare și nu ca simboluri;

■ analiza existențiala – încercarea de a pătrunde în lumea experienței pacientului;

■ psihanaliza umanista – cu accent pe angoasa alegerii ca determinant al nevrozei;

psihologia umanista – accentul cade pe valorile înalte ale omului: libertate,
creativitate, conștiința de sine, potențial uman.