Mari personalităţi ale României cu origini în judeţul Vaslui

Judeţul Vaslui a dat României personalităţi de seamã din toate domeniile: de la domnitori
precum Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza, la mari oameni de ştiinţă, de litere sau
artişti. Vă prezentăm douasprezece dintre cele mai cunoscute personalităţi din istoria şi
cultura României, care s-au născut în judeţul Vaslui.
Constantin Tănase (1880–1945) actor, creatorul teatrului românesc de revistă, s-a născut la
Vaslui şi a absolvit Conservatorul din Bucureşti. În 1919 a înfiinţat teatrul de revistă
„Cărăbuş“, care i-a adus faimă naţională şi chiar europeană, prin spectacolele pline de umor
şi foarte critice la adresa realităţilor vremii.
Nicolae Tonitza (1886–1940) pictor, născut la Bârlad, cu studii de arte plastice la Iaşi, Paris
şi Munchen, unde are şi debutul expoziţional. Lucrările lui au fost expuse la Bucureşti, Paris,
Veneţia, Barcelona, Haga şi Bruxelles. Sunt memorabile portretele sale de copii.
Alexandru Vlahuţă (1858–1919) scriitor, academician, născut la Pleşeşti, sat vasluian care
astăzi îi poartă numele, a fost în primul rând un umanist, ataşat valorilor naţionale şi perene.
Pentru el, satul reprezenta singura oază de linişte şi de echilibru moral într-o lume supusă
unor transformări de o mare violenţă, iar ţărănimea – singura clasă pozitivă din România. În
viaţa culturală s-a remarcat prin preţuirea operei lui Eminescu, fiind primul care a avut
curajul să afirme că acesta îl depaşeşte cu mult, din punct de vedere al creaţiei literare, pe
Vasile Alecsandri. Lucrarea sa de referinţă rămâne „România pitorească“.
Dimitrie Bagdasar (1893–1946) medic, academician, originar din satul vasluian Roşieşti a
studiat medicina la Bucureşti şi în SUA, unde s-a specializat în chirurgia sistemului nervos,
punând bazele neurochirurgiei în România. A realizat una dintre primele operaţii din lume în
acest domeniu, împreună cu academicianul Clerexe. Întors în ţară, s-a stabilit la Bucureşti,
unde a creat o adevărată şcoală de neurochirurgie şi a făcut operaţii strălucite. A fost ministru
al Sănătăţii, profesor universitar, autor de studii de specialitate, membru al Academiei
Române. Nepoata sa, Maria, s-a căsătorit cu scriitorul american Saul Bellow, laureat al
Premiului Nobel.
Victor Ion Popa (1895–1946) Scriitor născut la Bârlad, Victor Ion Popa s-a simţit foarte
legat de satul părinţilor săi, Dodeşti. A urmat liceul la Iaşi, perioadă în care a început să
joace mici roluri pe scena Naţionalului. Foarte timpuriu a început colaborări în presă, cu
versuri, proză, caricaturi. A făcut studii de Drept şi Conservator, însă le-a întrerupt din cauza
războiului. Activitatea sa a fost diversă, de la şef maşinist la teatru până la profesor la
Academia de artă cinematografică. A participat la investigaţiile sociologice ale echipelor
Gusti, între altele, cu monografia satului Dodeşti. A scris la început versuri, care au fost
publicate postum. A publicat romane, printre care „Floare de oţel“, „Velerim şi Veler
Doamne“, „Sfârlează cu fofează“, şi a scris piese de teatru de mare succes: „Ciuta“,
„Muşcata din fereastră“, „Plata birului“, „Tache, Ianche şi Cadâr“.
Ştefan Procopiu (1890–1972) Fizician, născut la Bârlad. Şi-a făcut studiile la Facultatea de
Ştiinţe din Iaşi, iar ulterior, ca asistent universitar, a calculat valoarea magnetarului teoretic,
cunoscut mai târziu sub denumirea „magnetarul Bohr-Procopiu“. În 1924, a devenit doctor în
fizică la Paris. A îmbinat în permanenţă activitatea didactică şi teoretică cu experimentul
ştiinţific. Procopiu a fost de două ori nominalizat pentru Premiul Nobel. A fost şi membru al
Academiei Române.
Alexandru Giugaru(1897-1987) Unul dintre cei mai mari actori romani de comedie, s-a
născut în oraşul Huşi din judeţul Vaslui. A obţinut titlul de Artist Emerit şi Premiul de stat
(1964) pentru activitatea sa. A făcut roluri memorabile în Nabadaile Cleopatrei (1925);
Legenda celor două cruci (1925); O noapte furtunoasă (1942); O scrisoare pierdutp (1953);
Cererea în casatorie (1926); Directorul nostru (1955); D-ale carnavalului (1958); Două loturi
(1957);Telegrame (1959); Bădăranii (1960); Tudor (1962); Mofturi 1900 (1964); Răpirea
fecioarelor (1967).
Nicolae Malaxa (1884-1965)  Născut la Huşi, Nicolae Malaxa este fondator al industriei
nationale moderne din România. Studiile le-a facut la Iasi şi la Universitatea Politehnica din
Karlsruhe, Germania, primind diploma de inginer. Malaxa a initiat şi implantat în Romania
industriile: de aparataj pentru material rulant (1932-1943); motoare Diesel (1935); transmisii
mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comanda (1936-1937); tuburi de otel fara
sudura (1937 dupa procedeul Stiefel); locomotive Diesel pentru CFR (1938); aparatura
optica (1938).
Alexandru Philippide (1855–1933) lingvist, academician, născut la Bârlad într-o familie de
vechi intelectuali. A fost profesor universitar la Iasi, publicist, colaborator la cele mai
importante reviste culturale ale vremii. Membru al Academiei Române, cea mai importantă
lucrare a sa este „Originea românilor“.
Elena Farago (1878–1954) Una dintre cele mai cunoscute autoare de versuri pentru copii,
Elena Farago, s-a născut la Bârlad. Prin versurile sale, poeta a reuşit cu multă gingăşie şi
emoţie să recreeze universul senin al copilăriei. Creaţia sa este dominată de sentimente
umaniste, de compasiune pentru suferinţele altora.  
Emil Racoviță (n. 15 noiembrie 1868, Iași, România – d. 17 noiembrie 1947, Cluj, Regatul
României) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat
fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peșteri și pânze freatice de apă). A
fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în
perioada 1926 - 1929. Emil Racoviță și-a petrecut copilăria la Șurănești (actualul sat Emil
Racovita, comuna Danesti, jud. Vaslui), la moșia familiei. Și-a început educația la Iași, ca
elev al lui Ion Creangă. La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății
zoologice din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției
antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, În 1920, înființează la Cluj primul
Institut Speologic din lume.
 Constantin Balmuș (n. 25 mai 1898, Murgeni, Vaslui - d. 13 iulie 1957, București) a fost
un filolog român, specialist în limbile clasice, membru titular al Academiei Române. A fost
profesor la Universitatea din Iași; în 1948 Constantin Balmuș a fost transferat la
Universitatea București. A publicat printre altele: „Tehnica povestirii
la Plutarh” (1925), „Tucidide. Concepția și metoda sa istorică” (1956) și alte studii
filologice și istorice, antologii de literatură latină și greacă destinate învățământului, precum
și traduceri din limba greacă, însoțite de studii introductive și comentarii.
Constantin Balmuș a fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925-1926. Constantin
Balmuș a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 - 1952.