Bâzdâbocul

după Jabberwocky, de Lewis Carroll

(traducere de Nina Cassian, 1991)

Dădeau în plopot țopi asprili,

Trombind, borțind prin ierboteci.
Stifoșii stupureau sporili
Şi muimele zglăveci.

„Băiete, fugi de Bâzdâboc,

De fălci și ghiare care-nșfacă,
De-naripata Cotârjacă
Şi de hidosul Croc!”

El apucă un harpiduc
Şi-n murmur prunic de coprus,
Se tăvăli sub pomul Huc
Căzând pe gânduri dus.

Pe când stătea cu gând luptor,

Cel Bâzdâboc cu ochi de pară
Veni dinspre pădurea rară
Hulbărisind de zor.

Un-doi! Un-doi! Şi-așa, și-așa!

Cu harpiducul îl sfâșie
Şi-l lasă fără scăfârlie
Şi ploncăie în şa.

„Pe Bâzdâboc l-ai crust! Ce zi!

Te-mbrăţişez, băiat frumos,
Sorinescent. Calc! Calos!”
Şi vesel, sfârcoti.

Dădeau în plopot ţopi asprili,

Trombind, borţind prin ierboteci.
Stifoşii stupureau sporili
Şi muimele zglăveci.
Trăncăviciada

după Jabberwocky, de Lewis Carroll

(traducere de Frida Papadache, 1971)

Era friglind, linsoase zăvi

Se tot girau, gymblau în ob –
Numai minsoare-n borogăvi,
Când momii sor deşciob.

Păzea, vrag fiu, de Trăncăvici!

Fălci care muşcă, Gheară-Rea,
Hâdul Bolbor zboară spre-aici,
Frumoaznicu! Păzea!

El spada-şi luă cât ai clipi –

Lung îl cătă pe scârţălat –
Popas făcu la Dum-Dum-Tri,
Pe gânduri cufundat.

Și cât pe gând el sta hătdus

Cu ochii-n flăcări, Trăncăvici,
Şuflând venea-n halop pe sus,
Volvor prin grosdesiş.

Un-doi! Un-doi! Ca-n oase moi

Graval tăiş străpunge: zgrunţ!
Mort îl lăsă şi tigva-i luă –
Glapă ’napoi zglobunţ.

Şi-ai omorât pe Trăncăvici?!

O, fătul meu gloluminos!
O, zi fruslavă! Ohei! Ohu!
Hulubăia voios.

Era friglind, linsoase zăvi

Se tot girau, gymblau în ob –
Numai minsoare-n borogăvi,
Când momii sor deşciob.
Jabberwockiada

după Jabberwocky, de Lewis Carroll

(traducere de Mirella Acsente, 1997)

Era frigază; bursele clemoase

Se şurubau şi titireau în murbă.
Triţari erau toţi borogovii
Şi beghiţau porvecii drubă.

„Fereşte-te de Jabberwock,
De fălci ce-nşfacă, gheare reci,
De pasărea Jujub, vorace,
De-arţăvajnic Bandersnatch.”

Cu sabia grozavnică în mână

Duşmanul îndelung el îl cătă,
Şi cufundat în gânduri negre
Sub pomul Tum-tum se-aşeză.

Şi cum stătea pe gânduri îl văzu –

Cel Jabberwock, cu ochi de pară,
Venea hurdugolindu-se năvalnic,
Şuiermâind, scoţând văpăi pe nară.

Un-doi! Un-doi! Grozavnicul tăiş

Se năpusti şi-l puse în ţărână,
Iar capul i-l zbură – harş-hârş!
Şi galomfând, plecă cu tigva-n mână.

"Tu l-ai ucis pe Jabberwock?

Oh, fiul meu măruminos!
Oh, zi fereavă! Zi slăvoasă!"
Chiuhotea mereu voios.

Era frigază; bursele clemoase

Se şurubau şi titireau în murbă.
Triţari erau toţi borogovii
Şi beghiţau porvecii drubă.
Jabberwocky
BY LEWIS CARROLL

’Twas brillig, and the slithy toves

Did gyre and gimble in the wabe:
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

“Beware the Jabberwock, my son!

The jaws that bite, the claws that catch!
Beware the Jubjub bird, and shun
The frumious Bandersnatch!”

He took his vorpal sword in hand;

Long time the manxome foe he sought—
So rested he by the Tumtum tree
And stood awhile in thought.

And, as in uffish thought he stood,

The Jabberwock, with eyes of flame,
Came whiffling through the tulgey wood,
And burbled as it came!

One, two! One, two! And through and through

The vorpal blade went snicker-snack!
He left it dead, and with its head
He went galumphing back.

“And hast thou slain the Jabberwock?

Come to my arms, my beamish boy!
O frabjous day! Callooh! Callay!”
He chortled in his joy.

’Twas brillig, and the slithy toves

Did gyre and gimble in the wabe:
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.