UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE SI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT DE LICENŢĂ

PROFESOR COORDONATOR

PROF.DR.DRĂGOTOIU DUMITRU ABSOLVENT

NEAGU ELY - ALINA

BUCUREŞTI

-2011-

1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

SPECIALIZAREA TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII PRODUSELOR AGRICOLE

INFLUENŢA COCCIDIOSTATICELOR
ASUPRA CĂRNII DE PUI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

PROF.DR.DRĂGOTOIU DUMITRU ABSOLVENT

NEAGU ELY – ALINA

BUCURESTI

2011

2
 CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................................5

CAPITOLUL I. Coccidioza şi clasele de substanţe coccidiostatice............................................. 8

1.1. Modul de acţiune a substanţelor coccidiostatice...................................................11
1.1.1. Legislaţia privind aditivii din hrana animalelor....................................................11
1.1.2. Contextul legislativ actual privind folosirea coccidiostaticelor ca aditivi pentru hrana
animalelor.................................................................................................................12
1.1.3. Folosirea coccidiostaticelor...................................................................................14
1.1.4. Siguranţa folosirii coccidiostaticelor ca aditivi în hrana animalelor.....................15
1.1.5. Statistici referitoare la utilizare.............................................................................16
1.1.6. Alternative la folosirea coccidiostaticelor.............................................................17
1.1.7. Contribuţii ale statelor membre şi ale parţilor interesate......................................18
1.2. Efecte asupraansamblului celular al organismului uman...................................19

CAPITOLUL II. Utlizarea antibioticelor în doze subterapeutice şi impactul reziduurilor de

coccidiostatice asupra consumatorilor...............................................................................23
2.1. Efectul fiziologic si nutriţional al unor produse coccidiostatice..........................26
2.1.1. Narasin..................................................................................................................26
2.1.2. Lasalocid...............................................................................................................35
2.1.3. Monensin...............................................................................................................43
2.1.4. Salinomicin...........................................................................................................50

CAPITOLUL III. Prezentarea unitaţii în care s-au facut analizele.............................................55

3.1. Responsabilitaţi.....................................................................................................55
3.2. Managementul calităţii.........................................................................................56

CAPITOLUL IV. Scopul lucrării..................................................................................................57

CAPITOLUL V. Material si metodă.............................................................................................58

3
5.1. Metoda de determinare a reziduurilor de coccidiostatice si antibiotice prin UPLC-Q-
TOF...............................................................................................................................62
5.1.1. Substanţe testate...................................................................................................62
5.1.2. Parametrii cromatografici pentru UPLC...............................................................62
5.1.3. Modul de calcul a concentraţiei............................................................................65
5.1.4. Mod de lucru efectiv.....................................................................................65
5.1.4.1. Extracţia şi purificarea din ţesuturi şi furaje......................................................65
5.1.4.2. Determinarea concentraţiilor de Monensin din reţetele furajere 21-1, 21-2,
21-2F.............................................................................................................................65
5.1.4.3. Determinarea concentraţiilor de Nicarbazin din reţetele furajere 21-1, 21-2,
21-2F............................................................................................................................67
5.1.4.4. Determinarea concentraţiilor de Tetraciclină din reţetele furajere 21-1, 21-2,
21-2F.................................................................................................................67

CAPITOLUL VI. Rezultate obţinute............................................................................................78

6.1. Rezultate obţinute la anliza concentraţiilor de Monensin, Nicarbazin si
Tetraciclină....................................................................................................................................78
6.1.1. Rezultate obţinute la anliza concentraţiilor de Monensin...................................78
6.1.2. Rezultate obţinute la analiza concentraţiilor de Nicarbazin.................................83
6.1.3. Rezultate obţinute la analiza concentraţiilor de Tetraciclină..............................88
6.1.4. Compararea mediilor cu concentraţia totală.......................................................93

CAPITOLUL VII. Concluzii.......................................................................................................100

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................101

4
 INTRODUCERE

Creşterea păsărilor necesită cunoştinţe variate, din următoarele considerate: numărul

mare de specii cu particularităţi biologice de creştere si de intreţinere foarte diferite unele de
altele; caracterul complex al producţiilor si in special al producţiilor de ouă; metabolismul foarte
intens care face ca păsarile să reacţioneze deosebit de repede la cea mai neînsemnată modificare
a condiţiilor de viaţă, modul de reproducţie caracteristic; întreaga dezvoltare embrionară fiind
sub conducerea nemijlocită a omului; gradul înalt de climatizare, mecanizare şi automatizare a
adaposturilor, astfel încat păsările sunt sustrase aproape integral de sub influenţa condiţiilor de
mediu natural.
În creşterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreţinere foarte variate mai ales prin
gradul în care se realizează satisfacerea cerinţelor păsărilor faţă de condiţiile de întreţinere şi prin
măsura în care corespund cerinţelor de ordin economic.
Numeroase tehnologii de întreţinere a păsărilor in perioada de creştere sau exploatare pot
fi grupate in 3 sisteme: sistemul extensiv, sistemul semiintensiv si sistemul intensiv industrial.
În general se consideră că sistemul de întretinere este cu atât mai intesiv, cu cât,
acoperind mai complet si mai economic cerinţele păsărilor, permite realizarea pe unitatea de
suprafaţa în adăpost, de producţie mai mare cu volum mai redus de muncă şi cu un cost mai mic.
Sistemele de întreţinere pot fi caracterizate mai ales prin următoarele: întreţinerea păsărilor se
face în libertate la sistemele extensive, in semilibertate la sistemele semiintensive si in captivitate
la sistemele industriale.
Oul este pentru om unul dintre cele mai pretenţioase alimente, datorită valorii lui nutritive
foarte ridicate. Dintre toate alimentele, numai ouăle şi laptele sunt considerate alimente complete
deoarece, conţin în proporţii necesare, toţi principii nutritivi ( glucide, lipide, proteine, săruri
minerale, apă.
Dintre factorii de natura ereditară (interni), care influenţează producţia de ouă atat
numeric cât si calitativ, amintim: specia, rasa, individualitatea, varsta, precocitatea, condiţiile de
adăpostire, starea de sănătate, densitatea, comportamentul, microclimatul.
Producţia de ouă individuală variaza între limite foarte largi, fiind determinată partial de
funcţionarea aparatului reproducător de mediu, sub control neurohormonal şi puternic influnetată

5
de condiţiile de mediu exterior. În afară însă de aceştia, producţia numerică este influenţată şi de
o serie de alţi factori.
În creşterea păsărilor pot fi practicate un numar mare de tehnologii care, indiferent dacă
se referă la o specie sau alta, la o producţie sau alta, pot fi caracterizate prin nivelul la care se
satisfac cerinţele păsărilor faţă de condiţiile de viaţă, prin modul cum realizează optimizarea
diferitelor condiţii de întretinere şi prin măsura în care răspund cerinţelor economice.
În general se consideră că sistemul de întreţinere a păsărilor este cu atât mai intensiv cu
cât pentru 1 m2 de suprafaţă construită se realizează producţii mari şi la un preţ de cost mai
scăzut.
Sistemul extensiv de întreţinere constă în punerea la dispoziţia păsărilor a suprafeţelor de
teren, câmpuri, lucerniere, pajiţti sau ape, în funcţie de specie. Acest sistem este specific
gospodăriilor individuale, când puii obţinuti prin clocitul natural se cresc cu ajutorul cloştilor în
libertate, folosindu - se drept cloşti găini sau curci. Este indicat ca, în organizarea acestei munci,
să fie asezate mai multe cloşti odată pe ouă, care să scoată puii in aceaşi zi, dând posibilitatea
regrupării puilor la mai multe cloşti, pentru ca o parte din ele să fie folosite pentru producţia de
ouă.
Sistemul semiintesiv se recomandă crescătoriilor relativ mici la care se doreşte să se
combine avantajul unui adăpost bun, care să asigure păsărilor condiţii de cazare si de producţii
bune pe timpul iernii, cu avantajele utilizării, pe timpul verii, unor spaţii inerbate.

La ora actuală, în avicultura modernă, este esenţială folosirea coccidiostaticelor ca

măsură preventivă în lupta împotriva coccidiozei. Această practică are o contribuţie
semnificativă la atât la protejarea sănătăţii cât şi a bunăstării animalelor prin prevenirea unei
maladii prezente în toate fermele. În circumstanţele actuale din Europa, producţia fără folosirea
coccidiostaticelor ar fi compromisă sever din punct de vedere economic, iar consumatorul
european ar fi privat de accesul la carne de pasăre, curcan şi iepure produsă în conformitate cu
standardele ridicate din UE referitoare la siguranţă şi bunăstare.

Astfel cum este indicat anterior, alternativele menţionate nu oferă în prezent aceleaşi
avantaje ca şi folosirea coccidiostaticelor ca aditivi în hrana animalelor.

Vaccinurile sunt specifice unei anumite specii şi nu sunt disponibile pentru toate tipurile
de animale. Cele câteva medicamente veterinare disponibile sunt folosite doar în scopuri curative
6
iar utilizarea lor în scopuri profilactice riscă să genereze rezistenţă la acestea şi poate, de
asemenea, compromite eficienţa lor ca medicamente. Ţinând cont de omniprezenţa bolii şi de
riscul permanent de îmbolnăvire prin această boală, este mai indicată prevenirea decât tratarea
acesteia.

Prin urmare, cadrul de reglementare stabilit prin Regulamentul nr. 1831/2003 poate fi
considerat ca fiind corespunzător. Comisia consideră că nu este indicată schimbarea situaţiei
existente pentru moment şi că sistemul actual este în măsură să facă faţă acestei situaţii deoarece
asigură un nivel ridicat de siguranţă pentru consumatori şi protejează în mod corespunzător atât
sănătatea şi bunăstarea animalelor cât şi mediul, punând la dispoziţia operatorilor un cadru
echitabil în care aceştia îşi pot desfăşura activitatea. Comisia Europeană va continua să
monitorizeze apariţia de noi substanţe şi tehnici de prevenire a acestor boli.

7
 CAPITOLUL I
COCCIDIOZA ŞI CLASELE DE SUBSTANŢE
COCCIDISOSTATICE

Coccidioza este o boală parazitară produsă de sporozoare (coccidii) din familia

Eimeridae, cu mai multe specii din genul Eimeria, cu localizare specifică în intestin (în mucoasa
cecală) la păsări, rozătoare, rumegătoare. Coccidioza este raspandită pe tot globul şi în lipsa unei
medicaţii preventive, în special sub formă de aditiv furajer, produce mortalitate ridicată şi
pierderi economice importante. Costul anual al masurilor preventive este estimat la peste 800
milioane dolari, in intreaga lume pentru industria păsărilor de carne.

Există mai multe specii ale genului Eimeria, care au acţiune specifica în diferite segmente
ale mucoasei intestinale. La găina si rată paraziteaza speciile E. tenella, E. maxima, E. necatrix,
E. brunetti, E. acervulina, E. mivati, la curcă speciile E. adenoeides, E. dispersa, E.
meleagrimitis. Din punct de vedere morfologic, coccidiile au aspect polimorf cu forme evolutive
multiple. Contaminarea se produce prin intermediul oochistilor formaţi în intestin şi care sunt
eliminaţi prin fecale în mediul exterior. Oochistii au pereţi dubli şi sunt elipsoidali cu
dimensiuni de 20-26 µm/ 16-22 µm.

Fig. 1 Oochisti de E. tenella la microscopul optic (ob. 100 x, CL)

8
 În mediul exterior oochistii se maturează devenind infestanţi, când conţin câte doi
sporochişti cu câte 4 sporozoiţi. Ciclul evolutiv, după ingerarea de către gazdă, cuprinde stadii
succesive de multiplicare asexuată (forme schizogonice) urmate de stadii sexuate prin
intermediul fuziunii dintre macro- şi microgameţi (forme gametogonice) cu formarea
oochiştilor. Oochistul eliminat prin fecale dezvolta 8 sporozoiţi care vor contamina prin ingerare
noua gazda (fig.2)

Oochiştii pot fi vehiculati foarte uşor prin intermediul dejecţiilor, uneltelor sau chiar a
hainelor lucrătorilor din ferme. Infestarea este favorizată de imunosupresia consecutivă
infecţiilor virale (boala Marek, bursită infectioasa), condiţiilor defectuoase de microclimat,
suprapopularea sau ventilaţia insuficientă. Spre exemplu, umiditatea crescută (> 30%) a
asternutului permanent, din cauza ventilaţiei insuficiente sau a scurgerilor din adăpători,
favorizează sporularea oochiştilor.

Fig. 2 Ciclul evolutiv al coccidiilor –reprezentare schematica

9
 Datorită răspândirii oochiştilor in natură se presupune că toate animalele sunt infestate la
un nivel redus. În condiţiile marilor aglomerări din ferme doza infestantă creşte foarte mult ceea
ce face posibilă apariţia bolii la un număr mare de animale. Acesta este motivul principal pentru
care tratamentul preventiv este absolut necesar. Tratamentul preventiv al coccidiozei este
efectuat prin administrarea zilnică în raţia păsărilor în amestec cu furajul pană la varsta de 45
zile, varsta la care păsările sunt sacrificate pentru consum, cu o perioadă foarte scurtă de cateva
zile în care administarea este oprită pentru a permite eliminarea reziduurilor la un nivel acceptabil.

Ionofori Coccidiostatice sintetice

Lasalocid Diclazuril

Monensin Robenidina

Salinomicin Halofuginona

Narasin Decoquinate

Maduramicin Nicarbazin

Semduramicin

Substanţele active utilizate in mod frecvent sunt sintetice sau obtinute din
microorganisme. Acestea din urmă se mai numesc ionofori sau antibiotice de tip polieteric.
Ionoforii sunt printre cele mai utilizate substanţe dintre coccidiostatice şi sunt obşinuti prin
fermentare din culturi de Streptomyces sp. În Uniunea Europeana, în prezent, sunt aprobate
pentru utilizare 11 subsţante dintre care 6 sunt ionofori. Coccidiostatice aprobate pentru utilizare
in UE1

1.1. Modul de acţiune a substanţelor coccidiostatice

1
Community Register of Feed Additives pursuant to Regulation (EC) No 1831/2003 (Registrul European –aditivi
furajeri (cat.5 coccidiostatice si medicamente) .

10
 Coccidiostaticele sunt substanţe chimice, obţinute fie prin sinteză fie prin producere de
către microorganisme, care inhibă sau distrug protozoarele parazite care cauzează coccidioza la
animalele de fermă. Coccidiostaticele pot avea de asemenea o activitate secundară şi reziduală
asupra microflorei intestinale dar diferă de antibioticele folosite ca promotori de creştere, care
acţionează în principal asupra microflorei intestinale. Utilizarea acestor antibiotice ca promotori
de creştere este interzisă în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2006.

1.1.1. Legislaţia privind aditivii din hrana animalelor

În ultimii 40 de ani, coccidioza animalelor de fermă este controlată prin adăugarea de

substanţe în hrana animalelor iar, din 1970, folosirea coccidiostaticelor ca aditivi în hrana
animalelor este reglementată şi autorizată de Comunitate în temeiul Directivei 70/524/CEE din
23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor. Directiva a fost revizuită în întregime în
2003 iar Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 a reprezentat o restructurare majoră a legislaţiei
comunitare existente în materie de aditivi pentru hrana animalelor.

Regulamentul a introdus numeroase aspecte noi în legislaţia existentă la acel moment în

materie de aditivi pentru hrana animalelor, reprezentând una din primele legi privind siguranţa
produselor alimentare adoptate în urma Regulamentului (CE) nr. 178/2002 de stabilire a
principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene
pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor
alimentare. În afară de trecerea evaluării siguranţei şi a consilierii ştiinţifice în responsabilitatea
Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară, Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 a urmat
principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prin introducerea acordării de
autorizaţii pe timp determinat, valabile pentru o perioadă de 10 ani, prin înfiinţarea unui
laborator comunitar de referinţă în materie de aditivi pentru hrana animalelor, prin instituirea

posibilităţii de stabilire a limitelor maxime ale reziduurilor pentru anumiţi aditivi care duc la
formarea de reziduuri atunci când sunt adăugaţi în hrana animalelor şi a posibilităţii de stabilire,
în momentul autorizării, a unor programe de supraveghere după introducerea pe piaţă, precum şi
a altor dispoziţii. De asemenea, regulamentul a păstrat coccidiostaticele şi a introdus
histomonostaticele ca o nouă categorie de aditivi pentru hrana animalelor, stabilind totodată
11
eliminarea progresivă a utilizării (şi comercializării), de la 1 ianuarie 2006, a antibioticelor
existente ca şi aditivi pentru hrana animalelor, luând în considerare riscul de a selecta tulpini
bacteriene rezistente la medicamente veterinare sau de uz uman atunci când substanţele
antimicrobiene sunt folosite ca promotori de creştere.

Cerinţele de etichetare a hranei pentru animale care conţine anumite categorii de aditivi,
incluzând coccidiostaticele, sunt în continuare reglementate de articolul 16 din Directiva
70/524/CEE, care rămâne în vigoare până când Directiva 79/373/CEE privind comercializarea
furajelor combinate va fi revizuită astfel încât să includă norme privind etichetarea hranei pentru
animale care conţine aditivi.

Produsele medicinale de uz veterinar sunt reglementate în Uniunea Europeană de

Directiva 2001/82/CE.

1.1.2. Contextul legislativ actual privind folosirea cocidiostaticelor ca aditivi pentru

hrana animalelor

La ora actuală, 11 tipuri de coccidiostatice fac obiectul a 28 de autorizaţii acordate în

funcţie de diferitele specii şi care prevăd anumite condiţii de utilizare. Produsele sunt autorizate
în prezent pentru pui de găină, curcani, curci şi iepuri. Aceste coccidiostatice pot fi grupate în
două grupe principale.

Prima grupă cuprinde ionofori (substanţe care conţin un grup de polieteri şi sunt produse
prin fermentaţie cu mai multe tulpini de Streptomyces spp şi Actinomadura spp) care sunt
reprezentaţi de următoarele şase substanţe:

- monensin sodic,

- lasalocid sodic,

- maduramicin de amoniu,

- narasin,

- salinomicin sodic,

- semduramicin sodic.
12
A doua grupă include alte patru produse sintetice care nu sunt ionofori:

-decoquinat (un compus care aparţine grupei quinolonelor),

-clorhidrat de robenidină (care aparţine grupei guanidinelor),

-halofuginonă (care aparţine grupei quinazolinelor),

-diclazuril (care aparţine grupei benzen-acetonitrililor)

-nicarbazin.

EFSA şi Comitetul Ştiinţific pentru nutriţia animalelor au efectuat evaluarea siguranţei în

cazul tuturor coccidiostaticelor.

Autorizaţiile individuale conţin caracteristicile produsului, datele de identificare ale

titularului autorizaţiei, dozele maxime, minime şi/sau recomandate, categoriile de animale pentru
care pot fi folosite, limitele maxime ale reziduurilor (LMR) şi perioadele de aşteptare dacă este
cazul, precum şi dispoziţii specifice de etichetare şi alte condiţii suplimentare dacă este cazul.
Autorizaţiile actuale, acordate pe timp determinat, expiră între 2009 şi 2017. Detaliile referitoare
la aceste autorizaţii sunt rezumate în Anexa I.

1.1.3. Folosirea coccidiostaticelor

Caracteristicile principale ale coccidiozei și prevalența acesteia

Coccidioza este o maladie cauzată de protozoare parazite, cu mare specificitate pentru

gazdă, din genul Eimeria (încrengătura Apicomplexa). Exista şapte specii principale care
afectează păsările de curte (E. acervulina, brunetti, mitis, necatrix, praecox, tenella şi maxima),
alte cinci specifice curcanilor şi curcilor (cum ar fi E. meleagrimitis) şi şase specifice iepurilor
(cum ar fi E. stiedae). Coccidioza poate apărea de asemenea la bovine şi porcine, însă se acordă
prioritate sectoarelor de creştere a păsărilor de curte, curcanilor, curcilor şi iepurilor, acestea
reprezentând cele mai mari sectoare care utilizează măsuri de control în scopul prevenirii
maladiei care este fatală în rândul acestor specii mai sensibile.

13
 Eimeria este larg răspândită în natură, poate fi purtată în forma ei latentă de către
insecte şi păsări şi are un grad ridicat de toleranţă la condiţiile climatice schimbătoare şi la
substanţele dezinfectante, ceea ce face eradicarea ei aproape imposibilă. Odată ce a fost ingerată,
invadează rapid ţesuturile intestinale, se înmulţeşte şi este excretată din nou sub formă de
numeroase „ouă” viabile (oochisturi) care infectează din nou animalele şi crescătoriile din
proximitate.

Efectul acesteia asupra gazdei, în lipsa unui tratament, variază de la o uşoară inflamaţie
intestinală care rezultă în reducerea cantităţii de hrană ingerată datorită pierderii apetitului şi într-
o reducere consecutivă a câştigului ponderal, până la diaree hemoragică şi deces, în funcţie de
severitatea infecţiei şi de speciile implicate. Chiar şi în cazul unei infecţii uşoare, leziunile
intestinale rezultate creează condiţiile apariţiei altor infecţii microbiene care pot înrăutăţi starea
de sănătate a animalului afectat.

Coccidioza afectează toate păsările domestice și sălbatice. Deși nu există date exacte
referitoare la prevalența și incidența coccidiozei clinice și subclinice la păsările și iepurii din
circuitul comercial, este pe deplin cunoscut faptul că paraziții sunt prezenți la toate efectivele
comercializate. Caracteristica principală a infestării parazitare în cazul coccidiozei este că
aceasta este prezentă în toate fermele de păsări de curte, chiar atunci când există standarde
sanitare înalte și o bună administrare, având un impact potențial mare asupra bunăstării
animalelor.

În cadrul producţiei comerciale, principala metodă pentru controlarea coccidiozei o

reprezintă adăugarea de coccidiostatice în hrana animalelor, în limitele autorizate şi cu
respectarea cerinţelor de igienă specificate. În general, coccidiostaticele trebuie administrate pe
toată durata vieţii animalului (în cazul puilor pentru îngrăşare) pentru a-l proteja împotriva
reinfectării cu parazitul aflat în permanenţă în stadiul de oochist.

Toate coccidiostaticele inhibă reproducerea parazitului însă nu îl elimină complet din

intestinul animalului. Prin urmare, produsele chimice sintetice autorizate împreună cu ionoforii
joacă un rol esenţial, făcând posibilă rotaţia sau schimbarea produselor de la un ciclu de viaţă la
altul sau utilizarea acestora în cadrul aşa numitor programe de tip „navetă” în vederea asigurării

14
unui control corespunzător al bolii şi cu scopul de a minimaliza dezvoltarea rezistenţei imune la
nivelul parazitului.

Disponibilitatea şi folosirea continuă în scop preventiv a coccidiostaticelor au contribuit

în mod semnificativ la dezvoltarea unei producţii de păsări de curte având un nivel înalt de
sănătate şi bunăstare. Introducerea în anii 70 a primului coccidiostatic ionoforic (monensin) a
reprezentat o realizare majoră în lupta împotriva coccidiozei. Înainte de aceasta, epidemiile de
coccidioză erau frecvente iar tratarea şi prevenirea bolii erau mai dificile deoarece nu existau
decât coccidiostatice neionoforice care erau mult mai puţin eficiente deoarece parazitul dezvolta
rapid rezistenţă imună.

1.1.4. Siguranţa folosirii coccidiostaticelor ca aditivi în hrana animalelor

Coccidiostaticele autorizate pentru folosirea în hrana animalelor nu sunt utilizate în

medicina umană.

Siguranţa coccidiostaticelor autorizate în prezent a fost recent supusă unei evaluări

amănunţite, efectuată în special de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară
(AESA). Aceasta a inclus, de asemenea, o evaluare a siguranţei pentru animale, consumatori,
utilizatori şi mediu. În cursul acestei evaluări, a fost studiat, în egală măsură, riscul dezvoltării la
protozoare a rezistenţei imune şi a unei rezistenţe încrucişate faţă de microorganisme, în scopul
evitării unei apariţii ipotetice a rezistenţei la antimicrobienele folosite în medicina umană şi
veterinară, necunoscută în prezent.

Faptul că Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 conţine prevederi referitoare la stabilirea

limitelor maxime ale reziduurilor (LMR) pentru reziduurile unui aditiv în produse alimentare de
origine animală înseamnă că în prezent există modalităţi mai eficiente şi mai clare decât în trecut
de a controla folosirea cocciodistaticelor în hrana animalelor, luând în considerare LMR-urile
stabilite in ultimii câţiva ani.

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor, unităţile care produc şi/sau
introduc pe piaţă coccidiostatice ,precum şi preamestecuri şi furaje combinate conţinând acesti
aditivi, au nevoie de aprobarea autorităţii competente pentru aceste activităţi. În practică, aceste
15
dispoziţii înseamnă că, în general, fermierii care doresc să folosească coccidiostatice trebuie să-şi
procure doar furaje complete sau complementare, gata pregătite, de la producătorii de hrană
combinată autorizaţi pentru animale. Aceasta reprezintă o măsură de siguranţă importantă
deoarece ea garantează acurateţea şi omogenitatea amestecului, permiţând un control oficial
eficient din partea autorităţilor competente.

În unele state membre, cum ar fi Suedia, există în vigoare programe de supraveghere

pentru a detecta creşterea rezistenţei la antimicrobiene ocazionată de folosirea coccidiostaticelor
ca aditivi pentru hrana animalelor. Până în prezent, nu s-au semnalat astfel de creşteri.

1.1.5. Statistici referitoare la utilizare

Colectarea de cifre exacte privind producerea şi folosirea acestor produse în întreaga

Europă nu este o sarcină uşoară datorită liberei circulaţii a produselor în cadrul pieţei interne şi a
suprapunerii între cifrele utilizate de autorităţile naţionale. Cifrele care figurează în anexa II,
colectate în comun de Federaţia internaţională pentru sănătatea animală – secţiunea Europa
(IFAH Europa), Federaţia europeană a producătorilor de hrană pentru animale (FEFAC) şi
Asociaţia europeană a crescătorilor şi comercianţilor de păsări de curte (AVEC), referitoare la
concentraţia acestor produse în mai multe tipuri de hrană pentru diferite categorii de animale,
pentru UE-27, sunt considerate ca fiind cea mai bună estimare posibilă.

Cifrele arată că, în cadrul UE-27, coccidiostaticele sunt folosite pe scară largă în hrana
destinată puilor de carne, curcilor şi curcanilor. Deşi statisticile nu indică o anumită tendinţă în
timp, se pare că această utilizare a fost în general stabilă în ultimii ani.

1.1.6. Alternative la folosirea coccidiostaticelor

Vaccinare

Începând din 1992, au fost create vaccinuri pe baza oochisturilor aflate în stadii incipiente
de dezvoltare ale tulpinilor de parazit. Utilizarea comercială a vaccinurilor împotriva coccidiozei
a început în 1992 pentru găinile de înlocuire pregătite să ouă şi în 2000 pentru puii pentru
îngrăşat destinaţi comercializării. În prezent, vaccinarea reprezintă principala metodă de

16
prevenire a coccidiozei la efectivele de reproducere şi la găinile ouătoare. Există un vaccin
autorizat pe întreg teritoriul UE şi alte două sunt disponibile într-un număr redus de state.
Partizanii vaccinării argumentează că folosirea continuă a coccidiostaticelor contribuie la
creşterea rezistenţei la acestea şi, astfel, este necesară dezvoltarea continuă de noi produse. Cu
toate acestea, vaccinurile sunt specifice unei anumite specii şi nu sunt disponibile pentru toate
tipurile de animale.

Produse pe bază de plante

Câteva extracte vegetale şi preparate din uleiuri esenţiale sunt folosite în scop comercial.

Totuşi, nu există în prezent niciun studiu controlat care să ateste un efect măsurabil al
acestor produse în prevenirea coccidiozei şi histomonozei şi, până în prezent, nicio cerere de
autorizare şi evaluare a unor asemenea produse de către AESA nu a fost înaintată în temeiul
Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

Folosirea medicamentelor veterinare pe bază de rețetă

Un număr limitat de produse chimice sunt autorizate pentru uz veterinar. Acestea sunt
toltrazuril, amprolium şi câteva sulfamide (sulfamiderazin, sulfadimetoxin, trimetoprim asociat
cu sulfadimetoxin sau sulfametoxipiridazin). Acestea sunt eficiente pentru tratarea animalelor în
eventualitatea unor epidemii sporadice de coccidioză care pot apărea atunci când nu sunt
adăugate cocciodistatice în hrana animalelor, în cazul dezvoltării rezistenţei la aceste produse sau
chiar atunci când utilizarea unui vaccin nu este eficientă. Atunci când sunt folosite pe scară largă,
aceste alternative de medicamente veterinare sunt susceptibile să favorizeze apariţia rezistenţei,
iar programele standard de luptă împotriva bolii cu ajutorul coccidiostaticelor nu se pot baza pe
ele. Mai mult, acestea nu pot preveni apariţia unor probleme majore privind bunăstarea
animalelor deoarece semnele clinice (ingestie redusă de alimente, diaree, deces, etc.) se
manifestă doar atunci când speciile de Eimeria se află într-un stadiu avansat de dezvoltare şi
majoritatea oochisturilor sunt deja excretate, ducând astfel la infectarea altor păsări.

Alte mijloace

17
 Au fost testate şi alte alternative posibile cum ar fi utilizarea acidifianţilor şi enzimelor
sau a suspensiilor de microorganisme prebiotice sau probiotice pentru a crea bariere la intrarea în
tractul digestiv în vederea prevenirii infecţiei. De asemenea, deoarece oochisturile sunt foarte
rezistente la cele mai folosite dezinfectante, se folosesc substanţe dezinfectante foarte
specializate.

Selectarea genetică a animalelor rezistente la oochisturi face, de asemenea, obiectul

cercetării, dar se pare că perspectivele imediate de a atinge obiectivul obţinerii de rase rezistente
într-un termen scurt sunt mici.

În prezent, nu există suficiente date care să susţină eficienţa utilizării acestor mijloace
alternative de prevenire a coccidiozei.

1.1.7. Contribuţii ale statelor membre şi ale parţilor interesate

Pentru elaborarea prezentului raport, Comisia a solicitat informaţii atât din partea statelor
membre cât şi a operatorilor din acest sector.

Următoarele organizaţii reprezentând părţile interesate au trimis informaţii: Federaţia

internaţională pentru sănătatea animală – secţiunea Europa (IFAH Europa), Federaţia Europeană
a producătorilor de hrană pentru animale (FEFAC), Asociaţia europeană a crescătorilor şi
comercianţilor de păsări de curte (AVEC), COPA-COGECA, Comité européen de la dinde şi
Asociaţia consultanţilor veterinari.

Cincisprezece state membre au furnizat informaţii detaliate a căror analiză indică un

consens asupra faptului că în prezent nu există nicio alternativă mai eficientă decât sistemul de
reglementare şi inspecţie în vigoare (LMR-uri, normele privind igiena hranei pentru animale,
înregistrarea şi autorizarea unităţilor care lucrează cu coccidiostatice şi trasabilitatea) care
reglementează folosirea coccidiostaticelor ca aditivi în hrana animalelor.

1.2. Efectele asupra ansamblului celular al organismului uman

18
 Toxicitatea ionoforilor este dată de acelaşi mecanism pe care se bazează activitatea
antiparazitară. Ionoforii prin definiţie acţionează la nivelul membranelor celulare ca transportori
de ioni. Ionoforii formează un complex neutru monovalent (un zwitterion) cu metale alcaline
(Na+, K+, Ca+).

La nivelul membranei celulare există două clase speciale de proteine care facilitează
gradientul ionic prin membranele celulare şi subcelulare care formeaza canalele ionice si
pompele ionice. Atât pompele cât şi canalele ionice străbat membranele celulare dar cu roluri
diferite.

Fig.3. Reprezentarea membranei celulare

Pompele ionice sunt constituite din proteine care menţin gradientul chimic pe baza unei
surse de energie externe, de regula ATP, sau prin intermediul unui gradient chimic cum este
cazul transportorilor de Ca2+/Na+.

În constrast cu pompele, canalele ionice au rolul de a permite trecerea ionilor într-un sens
sau altul prin formarea unui canal proteic prin membrane.

19
 Gradientul electric şi de concentraţie este asigurat de pompa ionică, care realizează
transportul activ, adică transportul ionilor prin membrană impotriva tendinţei lor naturale de a
difuza către zone cu concentraţie mai scăzută. Pompa leagă ionul pe o parte a membranei într-o
anumită zonă activă numită situs de legare şi, datorită unor modificări conformaţionale care
intervin în urma legării ionului, îl transferă pe cealaltă parte unde îl eliberează. Pompa foloseşte,
de obicei, hidroliza ATP în ADP şi P, motiv pentru care se mai numesc şi ATP-aze.

Exemplul cel mai cunoscut este ATP-aza Na+/K+ care translocă 3 ioni de Na+ din
interiorul celulei, unde concentraţia acestuia este mică, spre mediul extracelular şi 2 ioni de K +
din exteriorul celulei în interiorul acesteia

Distribuţia sarcinii electrice de o parte si de alta a membranei prin transport activ conduce
la apariţia unei diferenţe de potenţial electric, ca şi a unei diferenţe de compoziţie chimică a
lichidelor din interiorul şi din exteriorul celulei.

După cum se ştie majoritatea celulelor animale au o concentraţie în ioni de K+ mai mare
în interiorul celulei decât în exteriorul acesteia şi o concentraţie mai mare de ioni de Na+ în
exteriorul celulei faţă de interiorul acesteia. Sursa de energie pentru menţinerea acestui
dezechilibru este ATP. Astfel, o cantitate mare de ATP este consumată pentru menţinerea
gradientului de concentraţie.

Fig. 4 Schema unui canal ionic care traverseaza cele doua straturi ale membranei

Când cationul este eliberat in interiorul sau exteriorul recipientului (celula) gruparea carboxil
a ionoforului capteaza un proton care va fi transportat si eliberat in directia opusă.
20
 La nivelul membranei celulare ionoforul formează legaturi de hidrogen care permit
traversarea stratului lipidic de pe suprafață si faciliteaza schimbul protonilor interni cu sodiu
extracelular si potasiu intracelular cu protoni extracelulari.

Fig. 5 Formarea legaturii cu molecula ionoforului si traversarea canalelor

Prin acest mecanism are loc acumularea protonilor intracelulari cu cât gradientul de
potasiu este mai mare ca cel de sodiu. In consecinta celula reactioneaza prin activarea pompei
active de ATP-aza cu consum de energie pentru eliminarea sodiului si protonilor.

ATP + H2O → ADP + Pi   ΔG˚ = −30.5 kJ/mol (−7.3 kcal/mol)

Fig. 6 Reprezentare schematica a mecanismului de acțiune

la nivel celular (în rosu sunt moleculele de ionofori)

În acest mod celula pierde rapid energie ceea ce conduce în final la distrugerea acesteia.

Activitatea ionoforetica este responsabilă pentru apariţia efectelor secundare

farmacologice. Ţinta principală a acestor efecte este sistemul cardiovascular prin activitatea

21
inotropica si modificarile la nivelul muşchilor scheletici/cardiac prin alterarea organitelor
celulare consecutive perturbării balantei ionice şi a presiunii osmotice.

CAPITOLUL 2

UTILIZAREA ANTIBIOTICELOR ÎN DOZE SUBTEREPEUTICE ŞI

IMPACTUL REZIDUURILOR DE COCCIDIOSTATICE ASUPRA
CONSUMATORULUI

Substanţele antibiotice pot fi utilizate în scopuri (doze) terapeutice pentru

controlul sau prevenirea unor afecţiuni provocate de microorganisme 2 si scopuri (doze)
subterapeutice3 pentru stimularea cresterii eficientei de absorbţie a nutrientilor.

În scop terapeutic administrarea este aplicata de regula parenteral, prin apa de băut sau
chiar şi în amestec cu furajele administrate. În cazul furajelor de acest gen administrarea
substanţelor este făcută in mod continuu pe o perioadă echivalentă unei categorii de vârstă.
Substanţele antibiotice nu mai sunt permise ca aditivi furajeri4 din cauza posibilităţii de creştere a
antibiorezistenţei5 ca şi a transferului acesteia din mediul agricol la consumatorii umani6.

2
Tratamentul cu antibiotice şi/sau chimioterapice antimicrobiene este efectuat şi în cazul afecţiunilor virale pentru
prevenirea infecţiilor suprapuse sau pentru combaterea unor parazitoze.
3
Concentraţia subterapeutica este definita în SUA ca fiind concentraţia adaugată unui furaj la un nivel sub 200 gr/T
furaj, (NRC 1980, IOM 1989).
4
Casewell M., Marco. E., “The European ban on growth-promoting antibiotics and emerging consequences for
human and animal health”, Journal of antimicrobial chemotherapy, (2003), 52, 159-161

5
Khachatourians G., “Agricultural use of antibiotics and the evolution and transfer of antibiotic-resistant bacteria”,
CMAJ (1998), (9)159

6
Feinmen SE., “Antibiotics in animal feed: drug resistance revisited” Am. Soc. Microbiol. News (1998); 64:24-30.
22
 Administrarea antibioticelor în doze subterapeutice are ca scop final stimularea creşterii
şi creşterea eficienţei furajelor prin creşterea capacităţii de absorbţie a nutrienţilor. Această
administrare este efectuată de regulă numai prin faje cu doze mult mai mici decât cele
terapeutice dar furnizate continuu in raţia zilnica. Administrarea antibioticelor ca promotori de
creştere, stabilizatori sau creşterea digestibilitaţii nu este permisa in Statele Membre ale UE7.

Tabelul 2.

Efectele fiziologice, nutriţionale si metabolice asociate antibioticelor utilizate ca

aditivi furajeri8 (+ = cresterea efectului, - = reducerea efectului)

Efecte fiziologice Efecte nutritionale Efecte metabolice

Eficienţa absorbţiei + Retenţie energie + Producţia de amoniac -

nutrienţilor prin
modificarea peretelui
intestinal

Capacitatea de absorbtie + Retenţie azot + Producţia de amine -

a intestinului toxice

Nivelul umiditatii în - Absorbţia vitaminelor + Oxidarea acizilor grasi -

fecale

Rata de refacere a - Sinteza vitaminelor - Concentraţia de acizi -

celulelor mucoasei graşi în fecale

Stress - Absorbţia + Sinteza proteinelor +

oligoelementelor

Ingesta ± Absobţia acizilor grasi + Fosfataza alcalina - +

7
Community Register of Feed Additives pursuant to Regulation (EC) No 1831/2003 (Registrul European –aditivi
furajeri (cat.5 coccidiostatice si medicamente) .

8
Koelsch R. K., Regassa T., Wortmann C., Antibiotic use in Animal Production-Environmental Cocern, Nebraska
University, (2007)
23
 intestin

Absorbtia glucozei + Productia de metan -

Prezenţa reziduurilor farmaceutice în mediul înconjurator a început sa aibă un impact tot

mai mare în ultimul deceniu şi se contureaza ca unul dintre domeniile actuale de cercetare în
chimia mediului. Eliminarea reziduurilor de medicamente in sol, ape reziduale este în principal
neintentionată spre deosebire de alte tipuri de contaminanţi care sunt în mod deliberat dispersate
în mediu, cum ar fi, spre exemplu, pesticidele utilizate pentru distrugerea anumitor forme de
viaţă.

Din cauza cantitaţilor mari dispersate, este cunoscut ca pesticidele ca şi alte substanţe
chimice industriale sunt contaminanţi care se regasesc în cantitaţi mici, practic în toată lumea şi
în toate parţile ecosistemelor. În afara efectelor de lungă durată asupra ecosistemului şi
modificărilor produse, aceste substanţe fac parte integranta în alimentaţia omului şi animalelor.
În prezent, un motiv de îngrijorare este reprezentat de prezenţa substanţelor de uz farmaceutic în
mediu, în special în apele de suprafaţa şi sol.

Fig. 7 Circuitul reziduurilor în mediul înconjurator

24
 Spre deosebire de alte substanţe, medicamentele sunt concepute să acţioneze asupra
organismelor în cantitaţi foarte mici ceea ce duce la concluzia ca acestea pot fi foarte active ca
micro-contaminanţi in mediu. Un exemplu, în acest sens, este rata crescută a mortalitaţii
păsărilor de pradă din Asia care a fost legată de prezenţa Diclofenacului (3 pg/L) în carcasele
păsărilor consumate. Rata mortalitaţii acestora de 95% a fost comparabilă cu cea cauzată de
expunerea la DDT. Mai mult substanţele farmaceutice, deşi sunt instabile in mediu, sunt eliberate
continuu ceea ce conduce la pseudo-persistenţa reziduurilor active.

Substanţele antibiotice (macrolide, beta lactamice, sulfamide, tetracicline, quinolone) ca

şi coccidiostaticele sunt printre cele mai utilizate şi comercializate medicamente de uz veterinar
şi ca atare, au impactul cel mai mare asupra mediului.

Coccidiostaticele sunt substanţe utilizate în mod continuu în producţia de carne de pasăre

sub forma de aditivi furajeri în consumul zilnic al păsărilor pentru prevenirea coccidiozei şi ca
atare sunt utilizate încă în scop terapeutic.

2.1. Efectul fiziologic si nutritional al unor produse coccidiostatice

2.1.1. NARASIN
Narasin este un ionofor (antibiotic de tip polieteric) care este autorizat în conformitate cu
Regulamentul Comisiei nr (CE) 1464/2004, ca coccidiostatic pentru utilizarea în puilor de carne,
cu un conţinut maxim de substanţă activă în furaje de 70 mg / kg şi o perioadă de aşteptare de o
zi. În ciudacerinţelor stabilite pentru operatorii din sectorul hranei pentru animale în
Regulamentul nr (CE) 183/2005, este, în general

recunoscut că, în condiţiile practice în timpul producţiei de amestecuri mixte, un anumit procent
al unui lot de hrana rămâne în circuitul de producţie şi aceste cantitati reziduale pot contamina
ulterior loturile de hrana pentru animale.

Această contaminare încrucişată poate rezulta in urma expunerii speciilor de animale

nevizate, şi, prin urmare, riscurile potenţiale pentru sănătatea speciilor de animale nevizate,

25
precum şi potenţialele reziduuri în alimentele derivate din aceste specii de animale nevizate au
fost evaluate.

Au fost raportate semne de intoxicare, inclusiv anorexie, dispnee, edem pulmonar,

necroza celulelor hepatice şi fibre musculare afectate,la numeroase animale ce nu reprezinta
specii tinta.Aceste semne de toxicitate sunt în concordanţă cu modul de acţiune al polieterilor
ionofori. Deosebit de sensibile sunt i,caii, vitele si probabil la curcanii şi iepurii.

Toxicitatea a aparut la curcani si iepuri la concentraţii mai mici decât nivelul maxim
autorizat pentru puii pentru îngrăşare. Aceasta reflectă diferenţele considerabile între specii in
ceea ce priveste sensibilitate şi marja redusă de siguranţă între doza efectiva de narasin ca
coccidiostatic şi doza care provoacă toxicitate. Grupul a concluzionat că, în cazul speciilor de
animale sensibile efecte le adverse pot apărea la concentraţii de hrana mai mici decat nivelul
maxim autorizat pentru utilizarea în hrana puilor de carne.

În schimb, este de aşteptat sa nu apara efecte farmacologice sau toxicologice la animale

ce nu reprezinta specie tinta ce au fost hranite cu ratii de hrana ce continea narasin la nivel
dietetice care rezultă din contaminarea încrucişată până la10% din continutul maxim permis în
hrana animalelor ţintă. Această aşteptare se bazează pe o comparaţie a nivelului de expunere a
speciilor de animale ne-ţintă pentru narasin prin loturi de furaje contaminate avand efecte
adverse al carui nivel nu se observa

(batches with the no-observed-adverse-effect-level (NOAEL) )derivate din studii toxicologice şi

farmacologice. La câini, cele mai sensibile specii de animale de laborator, un NOAEL de 0,5
mg / kg greutate corporală a fost identificat, pe baza inducerii neurotoxicităţii într-o perioada de
testare de un an.

Presupunând că un aport de hrana de aproximativ 50 g / kg greutate corporală pe zi, care

se aplică cel mai mult la animale monogastrice producătoare de alimente şi nivelurilor de
contaminare încrucişată de 2, 5 şi 10%, acest lucru ar duce la niveluri de expunere de 0,07, 0.17
şi 0.35 mg / kg greutate corporală pe zi, respectiv, care sunt toate sub nivelul NOAEL.

Studiile cinetice pentru diferite specii de animale au arătat că narasin nu se acumulează în

ţesuturile animale comestibile. Atunci când este administrat la găinile ouătoare pot fi găsite în
26
ouă. Cele mai ridicate niveluri de reziduuri de narasin găsite în ţesuturile comestibile de animale
non-ţintă în studii cinetice (ficat de porc si oua de gaina) au fost utilizate pentru a calcula o
estimare a cel mai rău caz de expunere a consumatorilor la narasin. Nu există date disponibile
privind posibila incarcatura în lapte.

Aceste calcule au arătat că expunerea umană ce urmeaza a fi estimată prin consumul de

alimente rezultate de la speciilor de animale non-tinta expuse la contaminare incrucisata pana la
un nivel de 10% ar fi mult sub doza zilnica acceptata (DZA) de 5 micrograme / kg greutate
corporală după cum a fost stabilit de către EFSA, Grupul pentru aditivi şi produse sau substanţe
utilizate în hrana animalelor (Panel on Additives and Products or Substances used in Animal
Feed (FEEDAP Panel)). Prin urmare, Grupul a concluzionat că există un risc neglijabil pentru
sănătatea consumatorilor la ingestia de reziduri de narasin provenite din ţesuturile de animale
expuse hranei contaminate incrucisat până la un nivel de 10%.

Contaminarea incrucisata poate aparea la orice unitate de fabricare a nutreturilor

combinate datorita faptului ca amestecul se executa pe aceeasi linie de productie pe care se
executa si celelalte putand aparea astfel urme de la produsul anterior aparand astfel reziduri in
produs. Transferul de reziduri de la un produs la altul se numeste incarcatura sau contaminare
incrucisata.

Contaminarea incrucisata scade daca produsul nu are aderenta la pereti sau nu este
electrostatic.

Design-ul utilajelor de dozat, macinat si amestecat are o mare importanta in aparitia

contaminarii incrucisate. De asemenea, şi condiţiile de depozitare şi de transport sunt un factor
important.

Narasin a fost autorizat pentru utilizare ca aditiv pentru hrana animalelor, în conformitate
cu prevederile Consiliului Directiva (CE) 70/524 (a se vedea tabelul 1).

Regulamentul nr (CE) 1831/2003 a Parlamentului European şi a Consiliului din 22

septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor este aplicabilă începând cu 19 octombrie
2004 şi abrogă Directiva (CE) 70/524 cu efect de la acea dată.

27
 Tabelul 3.

Specia sau categoria de specii pentru care utilizarea de Narasin este autorizata si
continutul maxim autorizat in furaje complete:

Coccidiostat Specie sau categorie de animale Continut maxim autorizat de

pentru care utilizarea substanta activa in furaje complete
(substanta
coccidiostaticelor este
activa)
autorizată

Narasin Pui de carne 70 mg / kg (Monteban )

Narasin este autorizat pentru utilizare ca aditiv pentru furaje pentru producţia de hrană
pentru animalele ţintă în funcţie de condiţiile de autorizare. Cu toate acestea, producţia de hrană
pentru animale care conţin narasin poate duce la contaminarea încrucişată a furajelor pentru alte
animale decat cele ţintă.

De importanţă majoră este aplicarea de către operator din sectorul furajelor bunelor
practici de fabricaţie pentru a evita cât mai mult posibil, contaminarea încrucişată cu reziduurilor
de coccidiostatic in loturile ulterioare a furajelor combinate. Cu toate acestea, chiar dacă toate
măsurile de prevenire sunt aplicate, inclusiv clatirea dozatoarelor, contaminărea încrucişata cu
reziduurilor este inevitabilă. în condiţii practice.

Aceste cantitati ce se gasesc in hrana altor animale decat speciile tinta ar trebui sa nu aiba
efecte farmacologice si sa nu afecteze sanatatea animalelor ce le consuma sau sanatatea publica.

Narasin este autorizat ca coccidiostatic care urmează să fie utilizat în hrana puilor pentru
îngrăşare, la o concentraţie minimă-maximă de 60 - 70 mg / kg hrană şi o perioadă de aşteptare
de o zi înainte de sacrificare (Regulamentul nr (CE) 1464/2004). În plus, o combinaţie care
conţine narasin şi nicarbazin este autorizat pentru utilizare în furajele pentru puii de carne cu o
concentraţie minima-maximă de narasin de 40 - 50 mg / kg (Regulamentul nr (CE)70/524 70/524
). În opinia actuală acest produs combinat nu va fi luat în considerare, avand in vedere faptul ca

28
concentraţia de narasin este mai mică decât concentraţia narasin autorizat pentru ca un singur
aditiv.

Spectrul antibacterian al activităţii de narasin este limitată la bacterii Gram-pozitive,

inclusiv enterococi, stafilococi şi Clostridium perfringens. Concentraţiile minime inhibitorii
(CMI) pentru Staphylococcus aureus şi Enterococcus faecalis între 0.39 - 100 micrograme / ml
şi 0.2 - 100 micrograme /, respectiv ml. Concentraţiile minime inhibitorii pentru Clostridium au
variat de 0.1 - 4.0 micrograme / ml. Bacteriile gram negative sunt, în general, rezistente la
narasin cu CMI> 512 micrograme / ml (EFSA, 2004).

Enterococcii pot dezvolta rezistenţă la narasin. În cadrul programelor de monitorizare,

rezistenţa la ionofori, salinomicina şi narasin pentru pui broiler izolati cu E. faecalis and E.
faecalis şi E. faecium a fost raportata. Nu există nici o rezistenţă încrucişată la alte substanţe
antimicrobiene utilizate în mod obişnuit, cu excepţia a salinomicină. Este puţin probabil că
narasin sa creasca incidenta de Salmonella avand in vedere nivelul autorizat (EFSA, 2004).

Narasin şi alţi compuşi cu ionofor nu au fost niciodată folositi în medicina umană şi, prin
urmare, aceasta substanta nu este clasificata ca un antibiotic important critic de uz uman de
grupul de experţi di cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS,2005). Ea a fost, totuşi,
clasificate de către Oficiului Internaţional de Epizootii (OIE, Organizaţia pentru Sănătate
Animală) (OIE, 2006) ca un antibiotic foarte important pentru medicină veterinară pentru
controlul de coccidioza.

Evaluari anterioare ale narasinului

Proprietăţile generale care stau la farmacologice şi toxicologice de narasin sale sunt

legate de structură ca un compus ionoforic, care afectează transportul de ioni prin membranele
celulare, în cazul în care aceasta face complexe de cationi reversibile.

O evaluare completă a narasin toxicologică a fost efectuată de către FEEDAP Panel

(EFSA,2004). Un scurt rezumat al datelor prezentate în avizul FEEDAP este prezentat aici,
deoarece datele prezentate la Comisia FEEDAP nu au fost disponibile la Comisia de CONTAM.
Toxicitatea orală acută de narasin este scăzută: DL50 are valorile de 15.8 - 16.7 mg / kg greutate
corporală la şoareci şi 18.5 - 21.1 mg / kg greutate corporală la şobolani. Datele din diferite

29
specii de animale indica faptul ca doze toxice acute de narasin induc anorexie, hipoactivitate,
slăbiciune picior, ataxie, şi diaree. Aceste simptome clinice apar adesea după o perioadă de
decalaj de una sau mai multe zile, in functie de doza, si sunt reversibile. Alte semne de toxicitate
includ necroză miocardică, rezultând într-o insuficienţă a funcţiei cardiace cu edem pulmonar
secundar şi dispnee. Narasin nu sa dovedit mutagen şi nici carcinogen, şi nu produce toxicitate
pentru reproducere sau de dezvoltare. Toxicitatea maternă a fost prezentata la iepuri, la niveluri
peste 1 mg / kg corp pe zi. Studiul critic toxicologic utilizate de către Grupul FEEDAP pentru a
seta DZA a fost un studiu de un an la câinii trataţi oral cu narasin în capsule de gelatină, la doze
de 0, 0.5, 1.0, 2,0 mg / kg corp pe zi. La sfarsit, animalele au suferit examinări patologice,
modificările legate de tratament producandu-se la 1 şi 2 mg / kg greutate corporală pe zi si la
masculi si la femele cu degenerare focală de muschii scheletici, inclusiv diafragma, şi
degenerarea axonala a nervilor periferici. O valoare NOAEL de 0,5 mg / kg greutate corporală a
fost identificat din acest studiu la câini, şi o DZA de 0,005 mg / kg greutate corporală a fost
calculat prin aplicarea unui 100 de ori a unui factor de incertitudine (Novilla et al, 1994., EFSA,
2004).

Spre deosebire alţi polieteri ionoforici, autorităţile de reglementare nu au stabilit o

valoarea microbiologica a DZA pentru narasin, deşi în vitro CMI (concentraţia minimă
inhibitorie) datele au arătat că narasin posedă proprietăţi antibacteriene .

Pentru stabilirea limitelor maxime de reziduri, Comisia FEEDAP a luat in considerare

conversia rapidă de metabolizare a narasinului într-un număr mare de metaboliţi individuali ai
narasinului şi concentraţii scăzute de reziduuri în ţesuturi. Riscul toxicologic datorat
metaboliţilor a fost asumat de a reprezenta un risc pentru consumatori are a fost mai mică sau
egală cu cea de narasin în sine. Expunerea consumatorului a fost determinată prin valorile pentru
consumul zilnic alimentar uman, astfel cum sunt definite în Directiva nr (CE) 2001/79 (Pentru
pui: 300 g muschi, 100 g ficat, 10 g rinichi, 90 g de piele / grăsime în proporţii naturale şi 100 de
oua g). Cele mai înalte niveluri de reziduuri rezultate la o expunere alimentarea estimată de 59
micrograme de echivalent narasin (total reziduuri radioactive) pe zi, corespunzând la 20% din
DZA. Aceste reziduuri corespund în mare parte cu narasin A, deoarece acest compus reprezintă
cantitativ 96% din toti izomerii. Bazat pe evaluarea facuta de FEEDAP, o limita maxima de
reziduri uniformă de 50 micrograme / kg ţesut umed a fost propus pentru reziduurile de narasin
30
în ficat, rinichi, muşchi şi piele / grăsime cu narasin A ca substanţă marker (EFSA, 2004), şi s-a
stabilit prin Regulamentul nr (CE) 545/2006.

Factorii care influenteaza contaminare incrucisata:

 Echipament tehnologic în moara pentru hrana animalelor poate influenţa cantitatea

contaminării încrucişate care pot să apară. Următoarele locuri din circuit au fost identificate
ca fiind locuri unde pot fi păstrate fracţiuni de hrana, cu posibile consecinţe de contaminare a
loturilor urmatoare:
- Domenii de flux redus în conducte, margini de material, şi suprafeţe non-plane (cuplaje
cu şurub, sudură, cusături, rezervoare turnate) poate duce la o sedimentare de materii prime
pentru furaje.

- sisteme de lungi de transport şi supradimensionate, şi impamantare discontinuă a unor

părţi din fabrica de producţie.

- Silozuri sau containere, diferenţele de debit pot provoca segregarea materialelor în

vrac, care se acumulează în zone moarte cu solidificare a materialului în vrac.

- Transportoare care nu se golesc complet, cum ar fi transportoare elicoidale şi

elevatoarele.

- Echipamentul de amestecare şi sistemele de transport pot provoca un flux redus de

material în anumite zone care se poate acumula.

- sisteme de filtrare pot acumula reziduuri, în special atunci când amestecurile de

materiale au potenţial puternic de a se ridica şi de a fi aspirat.

 Caracteristicile fizico-chimice ale aditivilor pot contribui la contaminării încrucişate în

următoarele modalităţi:
- marimea particulelor, umiditate redusa a produsului, aderarea din cauza încărcării
electrostatice, precum şi condiţiile de mediu (de exemplu, aderarea cauzata de umiditatea
înconjurătoare) contribuie la contaminarea incrucisata. Cu cat sunt mai dispersate în aer şi cu cat

31
densitatea componentelor este mai mică, cu atat mai multa sensibilitate reacţionează la acel loc.
Practic, particulele cu dimensiuni <500 uM sunt dispersabile în aer, ceea ce facilitează
descărcarea substantelor de dorit, componente cu aer, prin aspiraţie de aer. O acumulare de
materii prime în filtre şi o curăţare incompleta sau neadecvata (vezi mai sus) poate duce la
contaminarea incrucisata cu aceste componente în lotul de producţie următor. De asemenea, un
potential de încărcare electrostatica mare precum şi umiditate mai mare produs poate provoca
aderente în interiorul unităţilor de producţie şi pot duce la o contaminare încrucişată.

În cele din urmă, ar trebui să fie de asemenea menţionat că activităţile în interiorul sau în
afara morii de furaje pot contribui la contaminari nedorite asupra hranei animalelor nevizate, de
exemplu, clătire insuficiente sau nefacuta deloc inaintea schimbarii produs va duce la o cantitate
mai mare de contaminare încrucişată. Efectul este benefic folosind loturi de spălare care pot
reduce considerabil materialul rezidual aderă la echipament in cazul in care nu poate fi complet
eliminat prin fluxul de clătire al lotului de spalare(Mc Evoy et al, 2003.; Noser et al, 2006;. Dorn
et al, 1988). O mai mare contaminare încrucişată se poate produce la fabrica de hrana pentru
animale in timpul transportului (a echipamentului contaminat de transport) şi-agricole (de
exemplu, în timpul depozitării şi transport la locul de alimentare).

Date specifice privind produsele alimentare pe bază de narasin

Stabilitatea de narasin la 80 g / kg în premixuri a fost studiata în trei experimente, unde
care probele au fost depozitate la temperaturi diferite (4, 25, 40 şi 60 ° C), iar reziduurile de
narasin au fost măsurate la intervale diferite. Pierderile nu a depăşit 10%, atunci când probele au
fost păstrate timp de trei ani la 25 ° C sau până la 18 luni la 40 ° C. Au fost studiate stabilitatea şi
omogenitatea (narasin la 70 mg / kg) în amestecuri de hrana expandate şi granulate. S-a
constatat o bună omogenitate şi nici o pierdere de activitate, ca urmare a expandarii şi granularii
pe parcursul a trei luni de depozitare la 25 ° C, pentru amestecuri comune (EFSA, 2004).

Potenţialul praf de narasin conţinut de produsul Monteban G100 a fost investigat cu

ajutorul unui Lilly Dust Dispenser. Sa susţinut că rezultatele obţinute, folosind aceste metode,
sunt calitativ similare cu cele obţinute folosind metoda comună Stauber-Heubach. Rezultatele au
indicat că Monteban G100 este un material care curge liber granular (85%> 100 uM), cu porţiuni

32
mici de particule <10 uM (0,05%), 0,36% de masă şi aproximativ 0,18% din activitatea narasin
este dispersabil in aer (EFSA, 2004).

Într-un alt studiu, unsprezece probe de premix Monteban 10% au fost evaluate prin
metoda Stauber-Heubach. În medie, 0,05% din produs au format particulele de praf cu un
diametru de 7.2 microni sau particule mai mici, şi 0,2% au format particule de 19 microni sau
mai mici (AESA, 2004). Luate împreună, aceste rezultate indică faptul că potenţialul de praf din
produsul comercial Monteban este limitat.

Toxicitatea narasinului la puii pentru îngrăşare a fost revizuita şi sintetizata recent de

către FEEDAP Panel. Studiile de toleranţă prezentate de către solicitant a sugerat că nivelul de
120 de mg / kg de furaj sau mai mare poate determina o scădere de greutate corporala,
mortalitate crescută şi o reducere a reproducerii. Nu s-au observat efecte adverse la un nivel de
100 mg / kg de furaj. Prin urmare, Grupul FEEDAP ajuns la concluzia că marja de siguranţă la
nivelul maxim de narasin autorizat pentru speciile ţintă este 100/70 (1.4). O marjă de siguranţă
foarte mica, este comună pentru ionofori (EFSA, 2004).

Deoareca narasin este licenţiat pentru utilizarea în hrana puilor de carne, este posibil ca
furajele destinate puilor pentru îngrăşare să fie (accidental sau intenţionat) date la găini ouătoare.
Prin urmare, efectele narasinului (şi alţi agenţi anticoccigieni) asupra producerii şi reproducerii
de pui White Leghorns au fost evaluate (Jones et al, 1990a.). Narasin dat la o doză de 70 mg / kg
de furaje (nivelul dozei maxime autorizate) nu a afectat producţia de ouă, greutatea ouălor,
grosimea coajii sau calitatea interna a oului. Într-un alt experiment (Jones et al., 1990b), narasin
a influenţat în mod negativ greutatea oului cu foarte putin şi a redus clocirea la un nivel de 70 mg
/ kg de furaj, dar nu au avut nici efect asupra producţiei de ouă sau a fertilitatii.

Semnele clinice de intoxicaţie şi ratele de mortalitate mare (peste 32%) au fost raportate
de la un grup de curcani de 3000 de păsări în vârstă de 11 săptămâni (Sályi et al, 1988.).
alimente consumate de curcani au conţinut 42.8 mg / kg narasin, şi a fost în acelaşi timp, uşor
contaminate cu monensin. Cele mai caracteristice semne clinice au fost tulburările locomotorii,
care au fost însoţite de dispnee severă şi diaree moderată. La necropsie, deteriorarea fibrelor
musculare a apărut, în majoritatea cazurilor vizibila macroscopic la cele mai multe dintre păsări.
Histologic, leziunile s-au dovedit a fi degenerari Zenker şi necroză. În plus au fost observate,
33
enterită catarală, degenerare renala şi congestionare pulmonara. Aproape o treime din grup a
murit în termen de o săptămână după apariţia semnelor clinice.

Raţelor Mullard li s-au dat narasin la o concentraţie de 0, 200, 560, 1800 sau 5000 mg /
kg in furaje pe o durata de cinci zile, urmată de trei zile de hrănire cu o dietă bazala. Refuzul de a
se hrani în timpul perioadei de tratament de cinci zile a fost evidentă în toate grupurile de
tratament şi a fost legată de doză. Nu au fost semnificative statistic scăderi în greutate a corpului
în timpul celor cinci zile de tratament în toate grupurile, cu excepţia celor păsări hrănite o dietă
care conţine 200 mg / kg. Nu au fost observate mortalitate sau semne evidente de toxicitate la
200 sau 560 mg / kg. Păsările hrănite cu doze de narasin de 1800 şi 5000 mg / kg hrană au părut
normale in primele patru de zile. Letargia şi ataxia au fost observate în ambele grupuri in ziua a
cincea,si decesul a survenit in ziua a cincea, a sasea si a opta. Toate păsările care au supravieţuit
păreau normale la încheierea studiului. DL50 la sfârşitul celor opt zile de studiului a fost> 5000
mg / kg. Sa ajuns la concluzia că narasin nu a adverse fectele asupra raţelor, la o dieta cu
concentraţie de 200 mg / kg (date furnizate de industrie).

2.1.2. LASALOCID
Lasalocidul sodic este un ionofor (antibiotic de tip polieteric), care este autorizat în
conformitate cu Regulamentele nr (CE) 2430/1999 şi 1455/2004 ca unui coccidiostatic pentru
utilizarea în puilor de carne, puicuţe pentru ouat (până la vârsta de 16 săptămâni) şi curcani (până
la 12 săptămâni de vârstă), cu un conţinutul maxim de ingredient activ în hrana pentru animale
de 125 mg / kg şi o perioadă de aşteptare de 5 zile.

În ciuda cerinţelor stabilite pentru operatorii din sectorul hranei pentru animale în Regulamentul
nr (CE) 183/2005, este în general recunoscut că, în condiţiile practice în timpul producţiei de
hrana mixta, un anumit procent dintr-un lot de hrana rămâne în circuitul de producţie şi acesta
cantitate reziduală poate contamina loturi ulterioare de hrana. Această contaminare încrucişată
poate duce la expunerea de animale ce nu reprezinta specii tinta, şi, prin urmare au fost evaluate
riscurile potenţiale de sănătate pentru specii de animale nevizate, precum şi depunerea de
reziduuri potenţiale în alimente derivate din aceste specii de animale nevizate.

34
 Au fost raportate semne de intoxicaţie la animale cuprinzand semne neurologice
(depresie, ataxie, pareze, paralizie, tremor muscular) şi efecte cardiace (tahicardie) în urma
expunerii accidentale a diverselor specii de animale nevizate, şi au fost descrise simptome
neurotoxice fără modificări histopatologice în studii experimentale cu câini. Aceste semne de

toxicitate sunt în concordanţă cu modul de acţiune al coccidiostaticelor, şi sunt comparabile cu

simptomele observate la speciile de animale ţintă, la dozele care depăşesc doza autorizata.
Deosebit de sensibili sunt câini, viţei, iepuri, şi caii. Comisia pentru contaminanţi din Lanţul
alimentar (CONTAM Panel) a concluzionat că ingerarea accidentală de furaje pantru păsări cu

cel mai înalt nivel autorizat de lasalocid (125 mg / kg hrană) pot provoca intoxicaţii pentru specii
non-ţintă de animale.

Contaminarea încrucişată de furaje pentru specii de animale nevizate la un nivel ipotetic

egal cu 10% (12,5 mg / kg hrană) din concentraţia maximă autorizată de lasalocid în hrana
pentru specii de animale ţintă ar putea conduce la un aport de 0,6 mg / kg greutate corporală pe zi
datorata lasalocidului. Acest nivel este uşor mai mare decat cel fără efecte observabile (NOEL)
de 0,5 mg / kg greutate corporală derivate din studii controlate pe animale de laborator, efectuate
ca o condiţie prealabilă pentru autorizarea lasalocidului ca coccidiostatic la păsări. Comisia
CONTAM a concluzionat că efectele negative asupra sănătăţii animalelor nevizate în caz de
contaminare încrucişată este puţin probabil să apară.

Studii cinetice şi analize de reziduuri au arătat că o concentraţie mare de lasalocid pot să

apară în ouă de găini ouătoare şi prepeliţe. Depunerile de reziduuri în ouă corespunde aproape
liniar cu concentraţiile în hrana, şi experimente model au demonstrat că este probabil ca
nivelurile din ouă să depăşeasca uşor limita maximă provizorie de reziduuri (LMR) de 150
micrograme / kg urma expunerii de găini ouătoare la hrana contaminata incrucisat la un nivel de
2%, cu furaje care conţin lasalocid la concentraţia maximă autorizată pentru speciile de animale
ţintă (2,5 mg / kg hrană).

Contaminarea încrucişată a materiilor prime pentru furaje pentru specii de animale

nevizate poate duce, de asemenea, la reziduuri nedorite în ficatul rumegătoarelor. Calcule model

35
au arătat că contaminarea încrucişată la un nivel de 10% ar putea duce la reziduuri de lasalocid in
ficat de 1400 micrograme / kg la ovine şi respectiv 2500 bovine.

Având în vedere aceste constatări, se recomandă monitorizarea frecventă a materiilor

prime pentru furaje pentru specii animale nevizate, în special amestecuri de hrana destinate
găinilor ouătoare. În plus, hrana pentru bovine şi ovine, precum ficatul acestor animale ar trebui
să fie monitorizate pentru prezenţa reziduurilor de lasalocid.

Estimarea expunerii umane este bazata pe cel mai rău caz, indicand faptul ca consumul
de produse de la animale expuse la amestecuri de hrana contaminate incrucisat la un nivel de
până la 10% ar putea conduce la expunerea fata de lasalocid putin deasupra DZA de 5
micrograme / kg greutate corporala astfel cum sa stabilit prin Panolul EFSA privind aditivii şi
produsele sau substanţele utilizate în hrana animalelor (Panel on Additives and Products or
Substances used in Animal Feed = FEEDAP Panel). Având în vedere faptul că expunerea la
reziduuri de lasalocid provenite din contaminarea încrucişată a hranei pentru animale este
probabil rara, Comisia CONTAM a concluzionat că efectele adverse asupra sănătăţii
consumatorilor rezultate in urma expunerii la reziduuri de lasalocid din produsele provenind de
la animale expuse la amestecuri de hrana contaminate incrucisat chiar până la un nivel de 10%,
este puţin probabila.

Contaminarea incrucişată poate apărea la orice unitate de fabricare a nutreţurilor

combinate datorita faptului că amestecul se executa pe aceeaşi linie de producţie pe care se
executa şi celelalte, putând apărea astfel urme şi reziduri de la produsul anterior. Transferul de
reziduri de la un produs la altul se numeste incărcătură sau contaminare încrucişată.

Contaminarea încrucişată scade dacă produsul nu are aderenţă la pereţi sau nu este
electrostatic.

Lasalocid sodic a fost autorizat pentru utilizare ca aditiv pentru hrana animalelor, în
conformitate cu dispoziţiile Directivei Consiliului nr (CE) 70/524 (a se vedea tabelul 1).
Regulamentul nr (CE) 1831/20035 al Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie
2003 privind aditivii din hrana animalelor este aplicabilă începând cu 19 octombrie 2004 şi
abrogă Directiva (CE) 70/524 cu efect de la acea dată.

36
 Tabelul 4.

Utilizarea Laslocidului la anumite specii

Coccidiostat Specie sau categorie de animale Continut maxim autorizat de

pentru care utilizarea substanta activa in furaje complete
(substanta
coccidiostaticelor este
activa)
autorizată

Lasalocid Pui de carne 125 mg/kg (Avatec)

sodic
Puicuţe pentru ouat (max 16 125 mg/kg (Avatec)
săptămâni)

Curcani (max 12 saptamani)

125 mg/kg (Avatec)

Lasalocidul sodic (Avatec 15% / 150g) este autorizat pentru control coccidiozei, în UE la
o concentraţie minimă-maximă de 75 - 125 mg / kg hrană, la puii pentru îngrăşare şi în puicuţe
pentru ouat (până la vârsta de 16 săptămâni) (Regulamentul nr (CE) 1455 / 200413) şi, la o
concentraţie minimă-maximă de 90 - 125 mg / kg de furaj, la curcani (până la 12 săptămâni de
vârstă) (Regulamentul nr (CE) 2430 / 199914). Perioada de aşteptare este de cinci zile pentru
ambele specii de animale. Lasalocid sodic este înregistrată în Statele Unite ale Americii pentru
utilizarea în ovine, bovine, iepuri, puii de găină şi curcani anticoccidice ca şi agent de creştere.

Din ţări terţe, lasalocid sodic este licenţiat pentru utilizare ca promotor de creştere la oi,
bovine, şi iepuri. Nivelurile licenţiate de hrana sunt mult mai mici decât cele utilizate în
prevenirea coccidiozei, avand o concentraţie maximă de 33 mg / kg hrană pentru bovine şi ovine.
Pentru hrana iepuri concentraţii cuprinse între 68-113 mg / kg sunt licenţiate pentru tratamentul
de coccidioza hepatice.

Lasalocidul are un spectru antibacterian selectiv într-un interval de concentraţii între 0,06
şi 4 mg / L împotriva speciilor Gram-pozitiv bacteriene, cum ar fi Enterococcus faecium, E.
faecalis şi Staphylococcus spp.., în timp cele mai multe Enterobacteriaceae sunt în mod natural
37
rezistente. Concentraţiile minime inhibitorii pentru tulpini sensibile sunt mai mici decât doza
încorporata în furajele. Inducerea de rezistenţă şi / sau o rezistenţă încrucişat nu a fost observata
în condiţii experimentale (EFSA, 2004).

Pe baza unor studii diverse, cu mostre de microbiotei intestinale umane, o DZA

microbiologica a fost calculata de EMEA (EMEA, 2004) . Acest DZA microbiologică de 4.91
micrograme / kg greutate corporala este mai mare decât DZA toxicologica (vezi mai jos), acesta
din urmă a fost considerat de către EMEA ca DZA generală pentru evaluarea siguranţei
consumatorilor.

Lasalocidul nu este utilizat în medicina umană şi nu este clasificat ca un antibiotic extrem

de importantă de catre expertii OMS. Cu toate acestea, el a fost inclus de către Oficiului
Internaţional de Epizootii (OIE, Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor) (OIE, 2006)
ca un antibiotic veterinar foarte important pentru utilizarea în controlul coccidiozei.

Evaluări anterioare ale toxicităţii şi siguranţei Lasalocidului

Lasalocid a fost recent evaluat de către Comisia FEEDAP (AESA, 2004) şi CVMP
(EMEA, 2004). Ambele comisii au folosit un set de date comparabile care cuprinde toxicitate
orală la şoareci, şobolani, şobolani nou-născuţi , iepuri şi câini (datele originale nu sunt
disponibile la Comisia CONTAM). În conformitate cu aceste rapoarte, valorile dozei orale letale
medie (DL50), a variet între 122 şi 146 mg / kg greutate corporala la şobolani , şi respectiv
şoareci adulţi, în timp ce şobolanii nou-născuţi şi iepuri s-au dovedit a fi mai sensibil cu valorile
DL50 pe cale orală de 33 şi respectiv 40 mg / kg greutate corporală (EMEA, 2004). Pentru
toxicitatea subcronica, au fost efectuate trei studii pe cale orală de 13 săptămâni pe şobolani
Charles River Sprague-Dawley (şobolani CD), la doze de 0, 1, 2, 3 şi 10 mg / kg greutate
corporală pe zi si arată că femelele de şobolan sunt mult mai sensibile la efectele de lasalocid
decât şobolanii masculi. Constatări comune patologice a inclus, printre altele, scăderea
hematocritului şi hemoglobinei, leucocitoză, creşterea valorilor hemosiderina în rinichi şi ficat şi
transaminaze crescute în serul sanguin la 3 mg / kg greutate corporală pe zi. În plus faţă de aceste
efecte, o vacuolizarea de tesut muscular cardiac a fost observată la o doză de 10 mg / kg greutate
corporala pe zi. Din aceste studii, un NOEL de 1 mg / kg greutate corporala pe zi a fost derivat,
bazat pe apariţia unei uşoare scădere a hematocritului şi o leucocitoză uşoară neutrofilica la
38
femelele de şobolan la 2 mg / kg greutate corporala pe zi. În plus, a fost facut un test de toxicitate
orală de 13 săptămâni la câini de vanatoare utilizând doze de 0, 2, 5 şi 10 mg / kg greutate
corporala pe zi administrată în capsule de gelatină. În acest studiu un NOEL de 2 mg / kg
lasalocid a fost derivat, bazat pe vacuolizarea de hepatocite, împreună cu neurologice semne
clinice, dar fără modificări corespunzătoare histopatologice.

Studii de reproducere şi teratogenitate pe una şi pe trei generaţii de şobolani nu au

furnizat probe pentru anomalii viscerale sau scheletale, si de la aceste experimente a derivat un
NOEL de 0,5 până la 0.8 mg lasalocid / kg greutate corporală. La iepuri (studiu de gavaj oral),
deformaţii ale scheletului au fost observate la mari concentraţii. NOEL pentru toxicitate fetală a
fost de 0,5 mg / kg greutate corporală bazat pe toxicitate materna. a fost constatat , de asemenea
ca Lasalocid nu este genotoxic într-o baterie de teste in vitro în (EFSA, 2004). Pentru toxicitate
cronică au fost efectuate studii pe şobolani şi câini. Timp de 2 ani au fost efectuate studii de
toxicitate orala la şobolani, au fost administrate doze de 0, 0.5, 1.8 şi 6.2 mg / kg greutate
corporală la masculi şi 0, 0.6, 2.2 şi 8.1 mg / kg greutate corporală pe zi la femele (EFSA, 2004).
Nu a aparut nici un efect advers asupra incidenţei de supravieţuire, parametrii chimici ai
sângelui, semnelor clinice, efectelor neurologice, modificări oculare sau creşteri ale incidenţei
tumorilor şi aparitiei de noduli,la orice nivel al dozei. Au fost observate creşteri n greutate a
ficatului la ambele sexe tratate la doze de grup medii si mari, şi cresterea în greutate a glandei
suprarenale la femelele din grupuri cu doze medii şi mari. Valorile NOEL de 0,5 mg / kg
greutate corporalape zi pentru masculi şi 0,6 mg / kg greutate corporala pe zi pentru femele au
fost derivate din aceste obiective. Prin comparaţie, câini au fost mai puţin sensibili decât
şobolanii, şi un NOEL de 1 mg / kg greutate corporală pe zi a fost derivat pentru ambele sexe
bazat pe o creştere a fosfatazei alcaline.

Pe baza rezultatelor unui studiu de toxicitate cronic de 2 ani pe şobolani, a fost utilizat un
NOEL de 0,5 mg / kg greutate corporală pe zi pentru a obţine o DZA de 5 micrograme / kg
greutate corporală (0,005 mg / kg) pe zi de către Comitetul FEEDAP prin aplicarea unui factor
de incertitudine de 100 de ori (EFSA, 2004). CVMP a folosit aceeaşi NOEL din studiul de
toxicitate oral cronic la şobolani şi un studiu de dezvoltare la iepuri pentru a obţine DZA. Cu
toate acestea, CVMP a aplicat un factor de incertitudine de 200, datorită datelor limitate în ceea

39
ce priveşte neurotoxicitatea rezultand o DZA de 2,5 micrograme / kg (0,0025 mg / kg) greutate
corporală pe zi.

În plus, pe baza unui număr de studii folosind mostre de microbiota intestinala umana, o
DZA microbiologic de 4.91 micrograme / kg greutate corporală (0.00491 mg / kg) a fost obţinuta
de către CVMP (EMEA, 2004). Acest nivel este mai mare decât DZA toxicologica stabilita de
CVMP şi similara cu DZA stabilita de catre comisia FEEDAP.

Deşi lasalocidul nu este licenţiat în nici un produs medical veterinar, acum a fost inclus
de către Regulamentul nr (CE) 1055/2006 în anexa I la Regulamentul nr (CE) 2377/9017 cu
LMR pentru muşchi, piele / grăsime, ficat şi rinichi păsări (speciile de animale ţintă) de 20, 100,
100 şi 50 micrograme / kg, respectiv, şi în anexa III, cu o LMR provizorie de 150 micrograme /
kg în ouă. LMR provizorie este recomandate de către CVMP să fie stabilita ca un LMR intreaga
la aceeaşi valoare (EMEA, 2007). Aceste LMR sunt toate bazate pe evaluări de către CVMP
(EMEA, 2004, 2006).

Date specifice privind produsele alimentare pe bază de lasalocid

Lasalocid sodic este stabil la temperatura mediului ambiant şi relativ stabil la căldură la
pH neutru şi acid, dar instabil la pH bazic, astfel cum a fost demonstrat prin experimente de
stabilitate la 100 ° C în tampoane apoase simple. Lasalocid sodic este stabil la pH 5,5 şi 7,0, dar
instabil la pH cu 10.0 (Rose et al, 1997.). Compusul este stabil în furajele depozitate timp de trei
luni (EFSA, 2004).

Produsele autorizate, Avatec 15% şi Avatec 150G, sunt granulate care conţin aceeaşi
lasalocid sodic, la aceeaşi concentraţie. În noua formulă de Avatec 150G, excipientul organic
(coceni de porumb) este înlocuit de către un excipient anorganice (gips-calciu sulfat deshidrat).
Avatec 150G este descris ca un produs granular roşu-brun care curge liber, cu o dimensiune a
particulelor de aproximativ 500 de micrometri. 0,1% din greutate trece printr-o plasă de 106 uM
(cel mai mic testat).

Informaţii suplimentare despre mărimea şi distribuţia particulelor, potenţialul de a se face

pulbere sau de a se concentra a aditivului în praful de Avatec 15%, nu este dat în Avizul

40
Grupului FEEDAP (EFSA, 2005). Cu toate acestea, potenţial scăzut de praf de 150G Avatec a
fost confirmată printr-o testare Stauber-Heubach.

Toxicitatea lasalocidului la speciile de animale ţintă

Pui
Pui de carne, pentru reproductie şi tineret de înlocuire tinuti in cuşti au fost hraniti cu
alimente care conţin doze de lasalocid de 0, 125, 375 sau respectiv 625 mg / kg de furaj pe zi, ,
timp de 16 săptămâni (date furnizate de industrie). Au fost efectuate patologie clinică,
hematologie şi examenul histologic la vârstă de 16 săptămâni. La o concentraţie de 125 mg / kg
de furaj, lasalocid nu a afectat greutatea organismului, rata de conversie a hranei pentru animale,
umiditatea aşternutului sau a mortalităţii la pasarile de reproductie sau la tineretul de înlocuire
pentru Leghorn . La concentraţii de 375 mg / kg de furaj sau mai mare, a scazut greutatea
corpului, a scazut rata de hranire pentru animale, a crescut umiditatea asternutului, şi a fost
observata o mortalitate mai mare în zilele 56 şi 84 ale experimentului. Animalele care au primit
625 mg / kg hrană au arătat o mortalitate ridicată şi o performanţă slabă. Hrănirea puicuţelor de
înlocuire cu lasalocid la 125 sau 375 mg / kg de furaj nu a afectat nici fertilitatea şi nici clocirea
de ouă. Nu au fost observate semne de toxicitate la puii de găină proveniti din aceste ouă.

Într-un studiu cu doză unică, lasalocidul sodic a fost administrat sub forma de capsule
orale la puii de găină pentru îngrăşare, la doze variind de 39-317 mg / kg greutate corporală.
Semnele de toxicitate au apărut rapid şi au inclus letargie, aripi căzute şi reticenţa de a se muta.
Decesul a survenit, în general, în termen de 24 ore, şi păsările cu moarte întârziat au fost epuizate
şi deshidratate. La necropsie, au fost observate marirea rinichilor,a splinei si a ficatului cu focare
de necroză. Din aceste date au fost derivate DL50 de 59 şi 84 mg / kg greutate corporala.Într-un
alt studiu acut, lasalocidul sodica fost dizolvat fie în guma acacia 5% sau la 5% emulsie a unui
produs ca vehiculul a fost dat prin gavaj la pui pentru îngrăşare şi au fost calculate DL50 orale de
112 şi 84 mg / kg greutate corporală. Într-un studiu subcronică, lasalocid a fost administrat până
la o concentraţie de 125 mg / kg furaj (echivalent cu aproximativ 7-11 mg / kg corp pe zi).
Această concentrare a fost bine tolerată şi nu au fost observate efecte adverse. Un alt studiu
subcronic a implicat pui de o zi, dieta administrata conţinand 75-375 mg / kg lasalocid sodic
timp de 9 săptămâni. Nu s-au observat semnificative efecte asupra mortalităţii, greutatii
41
corporale, eficienţa hranei pentru animale, sau hematologie până la o concentraţie de 225 mg / kg
de furaj. Într-un studiu similar de 13 săptămâni nu s-au observat are efecte adverse de până la o
concentraţie de 150 mg / kg, , dar a aparut o reducere a creşterii în greutate şi eficienţa hranei
pentru animale şi o creştere a mortalităţii a avut loc la 225 şi 375 mg / kg de furaj.

Curcani
Au fost alocati în mod aleatoriu curcani de o zi in 40 grupuri fiecare avand cu 20 masculi
sau 20 de femele. La 14 zile, numărul de păsări din fiecare grup s-a fost redus la 16. Lasalocidul
a fost administrat continuu de la o zi până la vârsta de 16 săptămâni. Niveluri de până la 375
mg / kg de furaje nu a produs efecte adverse clinice (Lodge et al, 1988.). În plus, nu s-au
observat diferenţe dintre animalele tratate şi netratate în ceea ce priveste parametrii hematologici
şi biochimici examinati la 12 săptămâni.

2.1.3. MONENSIN
Monensin sodic este un ionofor (antibiotic de tip polieteric) autorizat ca aditiv pentru
hrana animalelor pentru îngrăşare (100-125 mg / kg hrană, perioada de aşteptare de 3 zile), gaini
ouatoare (până la vârsta de 16 săptămâni; 100 - 120 mg / kg hrană, nici perioada de aşteptare) şi
curcani pentru îngrăşare (până la vârsta de 16 săptămâni, interval de concentraţii 6-10 mg / kg
hrană; perioada de asteptare 3 zile).

Semne de intoxicare la animale sunt în concordanţă cu modul de acţiune al

coccidiostaticelor. Efectele cardiace (tensiunii arteriale crescute), necroza de muşchilor striati
(rabdomioliză) şi nervi (neuropatie periferică) sunt raportate să apară la speciile de animale
nevizate. Alte semne de intoxicaţie includ anorexie, diaree, depresie,slăbirea picioarelor, ataxie şi
dispnee, precum şi întârzierea creşterii. Deosebit de sensibili sunt caii, pentru care au fost
raportate intoxicaţiilor letale la doze mai mici de 2 mg / kg greutate corporală. Câini,
rumegătoare mici şi raţe sunt foarte sensibile. În concluzie, ingerarea accidentală a furajelor
destinate curcanilor sau puilor care conţin monensin la nivelul maxim autorizat de 120 şi 125 mg
/ kg de furaj, prezintă un risc pentru sănătate pentru mai multe speciilor de animale nevizate.

Contaminarea încrucişată a furajelor la un nivel de 10% (12,5 mg / kg hrană) din nivelul

maxim autorizat de monensin pentru speciile ţintă de animale, ar conduce la un aport pentru

42
speciile de animale non-ţintă de până la 0,6 mg de monensin / kg greutate corporala pe zi. Acest
nivel global nu depăşeşte nivelul la care nu se observa efecte adverse (NOAEL) de 0,3 mg / kg
greutate corporală pe zi, aşa cum rezultă dintr-un studiu de toxicitate orala la câini şi iepuri, şi,
prin urmare, poate induce semne de intoxicaţie la specii sensibile cum ar fi caii şi, eventual, alte
specii. Efecte adverse asupra sănătăţii la animale nevizate pot aparea în cazul în care
contaminarea încrucişată a furajelor depăşeşte un nivel de 5% din nivelul maxim autorizat de
monensin în hrana pentru speciile de animale ţintă.

Studiile cinetice în diferite specii de animale au arătat că monensin este rapid absorbit,
metabolizat şi eliminat. Datele cinetice arată că cele mai înalte niveluri de reziduuri sunt
monensin găsite în ficat. Nivelurile de reziduuri în alte ţesuturi sunt neglijabile.

Expunerea umană care rezultă din consumul de produse alimentare de la specii de

animale nevizate expuse la contaminare incrucisata până la un nivel de 10% din nivelul maxim
autorizat, este cu mult sub consumul zilnic acceptabil (DZA) de 3 micrograme / kg greutate Prin
urmare, există risc neglijabil pentru sănătatea consumatorilor la ingestiea de reziduuri de
monensin în ţesuturile de animale expuse la hrana contaminata incrucisat până la un c nivel
ipotetide 10% din nivelul maxim autorizat pentru speciile ţintă de animale.

Tabelul 5.

Utilizarea Monensinului pe anumite specii sau categorii de animale

Coccidiostat Specie sau categorie de animale Continut maxim autorizat de

pentru care utilizarea substanta activa in furaje complete
(substanta
coccidiostaticelor este
activa)
autorizată

Monensin Pui de carne 125 mg/kg (Coxidin,

sodic
Elancoban)

Puicute ouatoare 120 mg/kg (Elancoban)

43
 Curcani 100 mg/kg (Coxidin,

Elancoban)

Monensin aparţine grupului de acizi polieterici monocarboxilici produsi de Streptomyces

cinnamonensis. Acesta exercită atât, efecte anticoccigiene cat şi antimicrobiene.

Monensin sodic este autorizat ca aditiv coccidiostatic pentru hrana puilor pentru îngrăşat,
la o concentraţie de 100-125 mg monensin sodic / kg furaj, cu o perioadă de aşteptare de 3 zile.
Este, de asemenea, autorizat pentru utilizare la puii de găină crescuti pentru ouat (cu vârsta
maximă de 16 săptămâni), la o de concentraţie de 100-120 mg monensin sodic / kg hrană (fără
perioada de aşteptare). La curcani (de maximum 16 săptămâni) o concentraţie de 60-100 de
sodiu monensin mg / kg hrană este autorizat pentru produsul Elancoban ®, şi 90 - 100 mg sodiu
monensin / kg hrană pentru produsul Coxidin ®, ambele cu un termen de asteptare de 3 zile .

Monensin sodic, ca aditiv pentru hrana animalelor, se foloseste pentru a controla

coccidioza la viţeii pentru creştere, şi vite pentru îngrăşat până la 40 mg / kg în dieta şi s-a
constatat că acest nivel ar fi sigur şi eficace .

Monensin este un ionofor monovalent care transportă cationi monovalenti prin membrane
biologice. Monensinul transporta sodiul este mai eficient decat potasiul (Gad et al., 1985), şi
afinitate de monensinului pentru cationi bivalenti este mai mică.

Sporozoitele coccigiene se umfla în lumenul intestinal atunci când acestea sunt expuse la
monensin sodic . Pe suprafata sporozoitelor apar vacuole mari si gauri. Acest fapt sugerează că
monensin produce daune osmotic, care pot fi letale sporozoitelor. Dezvoltarea unui sporozoite
care invadează cu succes o celulă gazdă este inhibat in timp ce monensinul continua procesul de
distrugere. Monensin distruge selectiv sporozoitele intracelulare rămânând în acelaşi timp relativ
neprejudiciabil la celula gazda. Acesta a fost demonstrat că monensin are un efect asupra celei
de-a doua generaţii de merozoite, dar nu si asupra dezvoltarii gametocritilor. Prin urmare,
efectele monensinului pot fi observate în sporozoite intre zilele ciclului de la prima la a cincea,
prima generaţie de merozoites in ziua 16 şi a doua generaţie de merozoites in ziua 19 din ciclul

44
de viaţă . Prin urmare, monensin sodic este în primul rând coccidiostatic si şi-a găsit eficienta
împotriva coccidiozelor care sunt comune la specii aviare, inclusiv Eimeria acervulina,
E.Brunetti, E. maxima, E. mivati, E. tenella necatrix şi E. tenella la pui şi E.melagrimitis, E.
pallida, E. dispersa şi E. adenoides la curcan .

Ca şi alti ionofori, activitatea monensinului împotriva organismelor gram-negative, cum

ar fi Escherichia coli, Salmonella spp. şi Pseudomonas spp. este scăzută. Bacteriile Gram-
positive sunt mai sensibile la monensin, cu concentratia minima inhibitorie avand valori cuprinse
între 0,2 şi 50 mg / L pentru Bacteroides fragilis, 30-50 mg / L pentru Eubacterium spp.., 3 -
12.5 mg / L pentru Bifidobacterium spp. şi Clostridium perfringens, 0.1 - 1.6 mg / L pentru
Peptostreptococcus spp..,3 - 12.5 mg / L pentru. Lactobacillus spp. şi 1-4 mg / L pentru
Enterococcus faecium (EFSA, 2004).

Utilizarea de monensin ca coccidiostatic la puii de găină nu afecteaza nici colonizarea şi

raspandirea de Salmonella în tractul gastro-intestinal al pui de carne, nici raspandirea de E. coli
0157: H7 la bovine (EFSA, 2004).

Evaluări anterioare ale proprietăţilor toxicologice şi a siguranţei monensinului

Siguranţă de monensin a fost evaluată de către Comisia FEEDAP de EFSA, ca parte a

procesul de autorizare pentru două produse alimentare pe bază de monensin: Elancoban .

Studiile toxicologice de monensin pentru Elancoban au inclus studii acute şi cu doze

repetate de toxicitate la şoareci,şobolani, câini (în general, presupuse a fi foarte sensibil la
compuşi ionoforici) şi iepuri.

Studiile de toxicitatea cu doză unica pentru o gamă largă de specii indicat un potenţial
ridicat pentru producerea de efecte toxice acute de catre monensin. Semne de toxicitate au fost
similare la toate animalele testate şi au cuprins

moarte, anorexie, hipoactivitate, slăbiciunea muschilor scheletici, ataxie, diaree şi scădere în

greutate. Valorile raportate oral DL50 (mg / kg corp) la speciile de laborator au fost dupa cum
urmează: 21.7-50 şobolani, câini >10 (femele) ,> 20 (masculi), iepuri 41.7, şoareci 70-96,
maimuţe 60 - 110. Testele toxicologice finale includ, de asemenea, reproducerea şi dezvoltarea
45
toxicitatii, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. În general, studiile au ajuns la concluzia că nu este
nici monensin nici cancerigen (nici la şoareci, nici la şobolani). La studiile de reproducere pe trei
generatii la şobolani, nu au existat efecte adverse asupra reproducerii la doze orale de până la
2,5 mg / kg corp pe zi. Toxicitatea maternă a fost observata la şobolani, la 3.3mg/kg corp pe zi şi
nu a fost observat toxicitate asupra dezvoltării la nici o doză testată (de până la 3,3 mg / kg
greutate corporală pe zi). De asemenea, monensin nu a fost, , embriotoxic, fetotoxic sau
teratogene într-un studiu de toxicitate facut la iepure la concentraţii de până la 0.76 mg / kg
greutate corporală.

Rezultatele diferitelor studii de toxicitate cu doze repetate au arătat că luarea în greutate

redusă este unul dintre primele semne de intoxicaţie. Cele mai consistente constatări patologice
au fost modificări degenerative ale muşchilor scheletici, diafragmei şi muşchiul cardiac, însoţite
de o creştere a activitatii seice acreatinkinazei şi hepatotoxicitate uşoară. La şoareci, un NOEL de
1,2 mg / kg corp pe zi a fost identificat pe baza scăderii creşterii în greutate şi scăderea
numărului de leucocite într-un studiu de toxicitate cronică / carcinogenitate de doi ani la şoareci
masculi. La şobolan, cel mai mic NOEL a fost de 1,4 mg / kg corp pe zi pentru a reduce cresterii
greutatii corporale într-un studiu de toxicitate cronica / carcinogenitate de doi ani. La câini, cel
mai mic NOEL identificat în studii de toxicitate cu doze repetate a fost de 2,5 mg / kg corp pe zi
pentru diverse semne nespecifice ale toxicitatii într-un studiu de un an de toxicitate orală. În
acest studiu evaluările electrocardiogramei au dat rezultate normale în toate grupurile de doză
(de până la 7,5 mg / kg greutate corporală pe zi). Cu toate acestea, efectele hemodinamice au fost
observate la doze mai mici într-un studiu special de efectele asupra funcţiei cardiovasculare la
câini, în care un NOEL de 0.345 mg / kg corp a fost identificat pentru fluxul de sânge care a
crescut prin artera coronara, întrucât nu s-au observat efecte adverse la doze orale de 0.69 mg /
kg greutate corporală sau mai mari. Prin aplicarea unui factor de siguranţă de 100 la acest NOEL
pentru modificări hemodinamice la câine a rezultat o DZA de 0 - 0.003 mg / kg greutate
corporală pe zi.

Evaluarea Coxidinului, o altă formulare de sodiu monosodic, a dat în general rezultate

similare cu cele de la Elancoban . Cu toate acestea, cel mai mic nivel fără efecte adverse observat
(NOAEL) pentru Coxidin a fost observat într-un studiu privind toxicitatea asupra dezvoltării la
iepuri la 0,3 mg / kg greutate corporală pe zi cu toxicitatea maternă ca un criteriu critic. DZA

46
derivata din ultimul studiula fost aceeaşi ca pentru Elancoban, dupa aplicarea unui factor de
siguranta de 100, adica 0 - 0.003 mg / kg greutate corporală pe zi.

Limitele maxime de reziduuri provizorii in ţesuturile de pui şi curcan au fost stabilite

astfel: 25 micrograme / kg în piele / grăsime şi 8 micrograme / kg în ficat, rinichi şi muşchi .

Deşi monensin nu este licenţiat în nici un medicament de uz veterinar, acesta are limite
maxime de reziduuri la bovine de 30, 10, 2, 2 şi 2 micrograme / kg pentru ficat, grăsime,
musculare, rinichi şi lapte,avand ca marker pentru reziduu monensin A.

În evaluarea utilizării de monensin ca produs medicamentos veterinar în bovine, s-a

stabilit o DZA microbiologică a 867.7 micrograme per persoană. Acest nivel este mai mare ca
DZA toxicologica de 0 - 0.003 mg / kg corp pe zi, şi, prin urmare, în evaluarea toxicologice
curentă doar DZA a fost luată în considerare. Limitele maxime de reziduuri propuse pentru
ţesuturi de bovine sunt 30,10, 2, 2 şi 2 micrograme / kg pentru ficat, grăsime, musculare, rinichi
şi laptele, pentru identificarea acestor reziduuri folosindu-se drept marker monensin A.

Toxicitatea monensinului la speciile tinta de animale

Pui

Studiile de toleranţă au sugerat că un nivel de 125 monensin mg / kg de furaj complet

sunt sigure atunci pentru hrănirea puilor de carne şi puilor pentru ouat. La acest nivel de doză, cu
excepţia unui câştig puţin mai mic in greutate (numai la femele, şi asociate cu un consum de
hrana uşor mai scăzut şi concurenta mai mica pentru consum de apă), nu au fost rezultate
notabile de laborator, clinice, sau patologice.

Curcani

Studiile de toleranţă au sugerat că un nivel de 100 de monensin mg / kg de furaj complet

sunt sigure atunci pentru hrănirea curcanilor de carne. Cu excepţia câştig puţin mai mic in
greutatela femele, care a fost asociat cu un consum de alimente puţin mai redus concurenta mai
mica pentru consum de apă (ambele, de asemenea, observate si la masculi), nu au fost rezultate
clinice notabil, de laborator, sau rezultatele patologice la aceasta doză. Nu s-au dat detalii a
parametrilor. În schimb, toate animalele care au primit 200 sau 300 mg / kg de furaj au arătat o

47
reducere uşoară / moderată de greutate corporala legata de doză dar si reducerea hranirii şi
consumul de apă şi / sau o uşoară reducere a fosforului şi trigliceridelor sanguine.

Pentru ambele speicii,curcan şi de pui, marj de siguranţă este mica(de mai puţin decât de
două ori doza maximă autorizată), lucru comun pentru ionofori. Marja de de siguranţă nu a putut
fi determinată exact, tocmai datorită intervalelor mari dintre dozele corespunzătoare
experimentelor.

Toxicitatea monensinului la speciile nontinta de animale

Găini ouătoare

Găinile ouătoare sunt considerate a fi animalele care cel mai probabil pot intra în contact
cuamestecuri continand monensin, mai ales ca unul din produsele comerciale este autorizat
pentru utilizarea la puicuţe pentru ouat până la vârsta de 16 săptămâni (112 de zile). Pentru a
demonstra siguranţa pentru găinile ouătoare, grupuri de 6 găini ouătoare Heisdorf şi Nelson, cu
varsta de 316 de zile au fost hranite cu alimente care conţin monensin la concentraţii de 0, 88,
264, sau 440 mg / kg timp de 2 săptămâni, cu excepţia grupului caruia I-au fost administrate 88
mg / kg care a continuat tratamentul pentru inca 4 saptamani (date furnizate de industrie). În ziua
a 15 a testului, dieta grupului care a primit 264 mg / kg a fost schimbat la o raţie conţinand 88
mg / kg. De asemenea, în ziua 15, grupul care a fost anterior hranit cu o dieta cu 440 mg
monensin / kg s-a schimbat raţia la o dieta bazala fara conţinut de monensin. Toate găinile din
grupurile 264 şi 440 mg / kg monensin au încetat producţia de ouă în timpul primelor 14 zile. La
440 mg / kg, găini a încetat complet producţia de ouă după 7 zile de tratament.

Consumul de hrană a fost foarte afectat atât grupurile 264 şi 440 mg / kg monensin. Nici
consumul de hrană, nici producţia de ouă au fost afectate în grupul care a fost hrănit dietă care
conţine 88 mg / kg timp de 6 săptămâni.

Raţe şi bibilici

Industria furnizeaza date privind efectul la puii de raţă Mallard cu varsta de 10 zile când
diete care conţin monensin la concentraţii de 0, 62, 160, 365, 900, 2250 sau 5000 mg / kg timp
de 8 zile. La concentraţiile in dieta de 160 mg / kg sau mai mari, câştigul in greutate a corpului
pentru păsări hrănite monensin sodic valori a fost semnificativ mai mic (P ≥ 0,05) decât la
animalele de control. Consumul de hrana pentru grupurile care au primit monensin sodic la o
48
concentraţie ≥ 900 mg / kg a fost, de asemenea, mai mic decât pentru controale. Nivelul efectului
neobservat pentru acest studiu a fost 62 mg monensin sodic / kg nutret. La bibilici, valoarea
DL50 pentru monensin a fost de 95 mg / kg greutate corporală (Kamphues et al, 1990.), care este
mai mică decât cea măsurată pentru puii de găină (200-231 mg / kg.

Struţi

Au fost hrăniti accidental 104 struţi de crescătorie la o concentraţie de 215-224 mg

Monensin / kg timp de 13 zile (Baird et al, 1997). Semne de toxicitate au fost observate la un
total de 42 de păsări.

Semnele clinice iniţială au fost slăbiciune musculară şi ataxie, care a progresat la

moleseala, dispnee şi moarte, în ciuda terapiei intensive de susţinere. Activităţi serice de creatin
kinazei, aspartat aminotransferazei şi lactat dehidrogenaza au avut niveluri ridicate la păsările în
intoxicate. Postmortem analiza a arătat câteva leziuni mari. S-a observat miopatie degenerative
ale muschilor scheletici , dar nu au existat dovezi histologice de cardiomiopatie la nici una dintre
păsările examinate. În cele din urmă, astfel de cazuri clinice nu au avut loc după retragerea

hranefurajului contaminat, dar toate păsările care au prezentat semne clinice de toxicitate au
murit sau au fost eutanasiate (Baird et al, 1997).

2.1.4. SALINOMICIN
Salomicin sodic este un ionofor (antibiotic de tip polieteric), care este autorizat ca
coccidiostatic utilizat pentru pui de carne cu conţinutul maxim de ingredient activ în hrana pentru
animale de 70 mg / kg şi o perioadă de aşteptare de o zi, pentru gaini ouatoare (până la 12
săptămâni), cu un conţinut maxim de 50 mg / kg şi fara perioada de asteptare, şi pentru iepuri
pentru îngrăşat cu o concentraţie maximă în hrana pentru animale de 25 mg / kg şi o perioadă de
aşteptare de cinci zile. În ciuda cerinţelor stabilite pentru operatorii din sectorul hranei pentru
animale în Regulamentul nr (CE) 183/2005, este general recunoscut faptul că în condiţiile
practice în timpul producţiei de hrana mixta, un anumit procent din lotul de hrana rămâne în
circuitul de producţie şi aceste resturi reziduale pot contamina loturile ulterioare. Această
contaminare încrucişată poate duce la expunere pentru alte animale şi, prin urmare la potentiale
riscuri pentru sanatatea unor specii de animale nevizate, precum şi riscul de depuneri reziduale in

49
mancaruri provenite de la aceste animale.

Semne de intoxicare care au fost raportate la diverse specii de animale non-tinta, includ
efectele cardiovasculare (tensiune arterială ridicată şi degenerare miocardica), anorexie,
slăbiciune, ataxie, paralizie. Aceste semne se corelează cu modul de acţiune al ionoforilor şi
apar, de asemenea, la speciile de animale ţintă la doze ce depăşesc nivelul maxim autorizat. În
special sensibili la salomicin sunt curcanii, viţeii pre-rumegători şi vite, cai, câinii şi pisicile, în
timp ce porcii sunt mai puţin sensibili. La câini, semne de neurotoxicitate au fost observate în
studiile experimentale. Toxicitatea a fost observata la unele specii de animale non-ţintă la
concentraţiile salomicin în hrana pentru animale sub nivelul maxim autorizat pentru puii de
carne, reflectând deci diferenţa semnificativă intre specii, precum şi marja de siguranţă mica a
salinomicinului sodic folosit ca coccidiostatic. Ingestia cantitatii maxime autorizate de salomicin
în hrana păsărilor (de 70 mg / kg hrană) poate provoca intoxicaţii şi constituie un risc pentru
sănătate pentru mai multe specii non-tinta de animale.

Contaminarea încrucişată de furaje pentru specii de animale nevizate la un nivel ipotetic

de 10% (7 mg / kg hrana) a nivelului maxim de salinomicin autorizat în hrana pentru speciile de
animale ţintă ar putea conduce la un aport de 0,35 mg salomicin / kg greutate corporală pe zi.
Acest nivel este sub nivelul fara efecte adverse observabile (NOAEL) de 0,5 mg / kg greutate de
la un studiu cu durata de un an referitor la hrana la caini, care sunt cunoscuti ca fiind printre cele
mai sensibile animale. Cu toate acestea, caii s-au dovedit a fi mult mai sensibili la expunerea
orală acută la salomicin decât câinii, dozele letale fiind de numai 0.25 mg / kg greutate corporală
(corespunzător cu furaj contaminat incrucisat la niveluri de 3-6%). Efectele adverse asupra
sănătăţii la cai de la aportul de salomicin de la furaje incrucisate contaminate sunt susceptibile sa
apara chiar şi la un nivel de 2% contaminare incruciata. Efectele toxice nu sunt de aşteptat pentru
alte animale non target.

Studiile cinetice asupra unor diferite specii de animale au arătat că salomicin se absoarbe
rapid, se metabolizeaza si se elimina in întregime din organism în câteva zile. Nu exista date
referitoare la posibilitatea de a se transmite in lapte . Posibilitatea de expunere umana a fost
calculată folosind datele cinetice şi rezultatele din studiile de supraveghere a reziduurilor
realizate de Statele membre. Expunerea alimentara estimată a consumatorilor a fost mult sub

50
DZA 5micrograme / kg corp. Exista un risc neglijabil pentru sănătatea consumatorilor la
ingestie de reziduuri de salomicin în produsele provenind de la animale expuse prin contaminare
incrucisata până la un nivel ipotetic de 10% din nivelul maxim autorizat.

Tabelul 6.

Utilizarea salinomicinului pe anumite specii sau categorii de animale

Coccidiostat Specie sau categorie de animale Continut maxim autorizat de

pentru care utilizarea substanta activa in furaje complete
(substanta
coccidiostaticelor este
activa)
autorizată

Salinomicin Pui de carne 70 mg/kg (Salinomax, Sacox)

sodic 50 mg/kg (Sacox)

Gaini ouatoare (max.12sapt.) 25 mg/kg (Sacox)

Iepuri pentru ingrasat

Toxicitatea salinomicinei
Ionoforii modifica permeabilitatea membranelor biologice prin formarea de lipde
solubile, complexe cationice dinamic reversibile şi aceşte complexe transporta cationii pe
teritoriul membranelor biologice. Fiecare specie de ionofori carboxilici are propria caracteristică
anorganica de selectare a tiparului ionic. Mai mult, ionoforii, de asemenea, diferă în polaritate
moleculare, ceea ce le afectează distribuţia diferenţiala în membranele biologice.

Toxicitatea salinomicinei la animalele ţintă

Pui
Puii (5 masculi şi 5 femele per grup) au primit salinomicin sodic pentru 56 zile
consecutive , la concentraţii de 0, 60, 120 şi 150 mg / kg de furaj. O reducere în consumul hranei
51
pentru animale a fost observată la toate nivelurile de salomicin, dar nu au existat semne clinice
de toxicitate. Păsările tratate la cea mai mare concentraţie (150 mg / kg) au arătat o scadere in
consumul hranei de 25 g / zi, asociate cu o considerabila crestere a nivelului de depresie dupa 56
zile.

Iepuri
La iepuri, concentraţii de 20-25 mg / kg în furaje complete s-au dovedit a fi eficiente în
protejarea iepurilor de coccidioza. S a fost embriotoxica la iepuri şi că aceste efecte pot apărea la
concentraţii mai mici de 20 mg / kg de furaje complete (CE, 1992). Prin urmare, salomicin nu a
fost autorizata pentru animalele de reproducere.

Într-un studiu vechi furnizat de EFSA, iepurii au fost hraniti cu o dieta care conţine
salomicin la niveluri de 0, 50, 75, 100 şi 125 mg / kg hrană completă şi câştigurile in greutatea
corporală au fost reduse la cele două doze mai mari. NOAEL a fost considerat a fi de 75 mg / kg
de dietă corespunzătoare până la 5,6 mg / kg corp pe zi (date furnizate de industrie).

Toxicitate de salomicin în specii de animale nevizate

Curcani
Rapoartele de caz au descris o mortalitate ridicată (23-90%) la curcani si curci adulţe,
atunci cand li s-a administrat hrana continand salomicin la niveluri de 24-37 mg / kg
(Halvorson et al, 1982).. Alte rapoarte au arătat scăderea ratei mortalităţii la curcani (1.6 -
15.8%), la niveluri de 15-30 mg / kg de furaj (Stuart, 1983) şi 21,7% la niveluri de 13-18 mg /
kg hrană (Andreasen şi Schleifer, 1995). Semnele clinice au inclus reducerea aportului
alimentar, dispnee, aripi moleşite, reticenţa de a se misca, tulburările de mers şi performanţă
redusă de reproducere. Cele mai frecvente rezultatele examenului histopatologic au fost
degenerarile muşchilor scheletici şi necroză. Moartea a intervenit în termen de 5 la 12 ore după
aparitia semnelor clinice. S-a demonstrat de asemenea ca salomicin devine mai toxic pe masura
ce vârsta curcanilor creste (Potter et al, 1986.). Un raport de caz recent descrie o rată a
mortalităţii de 2,57% la curcani hrăniti cu furaje conţinând 60 mg / kg salinomicin sodic.
Animalele afectate au arătat semne de dispnee, somnolenţă,asezare sternala cu picioarele intinse
in spate, incapacitatea de a sta in picioare, rigiditate şi slăbiciune.

52
 Examinarea histologică a arătat fragmentarea severa şi necroza de fibre musculare în
majoritatea secţiunilor, şi fibre eozinofilice miocardice în curs de fragmentare (Van Assen,
2006).

53
 CAPITOLUL III
PREZENTAREA UNITĂŢII ÎN CARE S-AU FACUT ANALIZELE

Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară, denumit în continuare IISPV, este

instituţie publică cu personalitate juridică ce funcţioneaza ca autoritate de referinţă la nivel
naţional pentru domeniul de competenţa specific, în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi este finanţat de la bugetul de stat şi din venituri
extrabugetare, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea
activităţii veterinare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu
modificările şi completările ulterioare şi Hotărârea Guvernului României nr. 130/2006 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.
IISPV este institutul de referinţă în domeniul controlului de laborator al produselor de
origine animală, a unor alimente de origine animală, nonanimală şi furaje acţionând în acest sens
în sectoarele şi domeniile de activitate stabilite de legislaţia sanitară veterinară în vigoare,
precum şi ca organism central de indrumare tehnică şi metodologică.
Laboratorul este un instrument tehnic al autorităţii veterinare centrale şi pentru siguranţa
alimentelor avand rolul de a monitoriza sanitar veterinar produsele alimentare prin: efectuarea
verificărilor nivelurilor unor poluanţi, aditivi, incărcătură biologica, biotoxine, înainte ca
alimentul sa intre în lanţul alimentar.

3.1. Responsabilităţi:

• activitate de indrumare, coordonare tehnică şi control a laboratoarelor D.S.V.S. A.

judeţene;
• extindere şi optimizări de metode;
• organizări de teste interlaborator;
• participarea la elaborarea proiectelor de acte normative;

54
 •participarea la comisiile de avizare a substanţelor şi produselor noi ce urmeaza a fi
introduse în practică veterinară, agricolă;
• efectuarea de anchete epidemiologice;
• expertiză şi incercări de laborator;

Încercările de laborator vizează:

• probe recoltate în cadrul Programului strategic;

• probe recoltate de la loturile provenite din import;
• probe recoltate de la loturile destinate exportului;
• probe recoltate în cadrul programelor de autocontrol;
• probe recoltate în vederea extinderii de noi metode de analiza.

3.2. Managementul calităţii:

Cele 111 încercari validate, implicit acreditate, oferă credibilitate laboratorului,

credibilitate autorităţii de control faţă de consumator şi credibilitate pentru consumator.
Pentru confirmarea calităţii actului analitic, institutul participă la teste internaţionale
organizate de labo-ratoarele comunitare de referinta (CRL) din Germania, Italia, Belgia,
Olanda, precum şi la cele organizate de Central Science Laboratory(FAPAS) - Marea
Britanie,Danish Technological Institute – Danemarca, AFSSA– Fougeres.

Domenii testate:

- microbiologie;
- chimie alimentara şi furaje;
- reziduuri de substante hormonale şi medicamentoase;
- toxicologie – metale grele şi aflatoxine;

55
 CAPITOLUL IV
SCOPUL LUCRARII

Scopul acestei lucrări este determinarea cantitativă a unor substanţe cu rol cocidiostatic şi
antibiotic în ţesuturile şi organele păsărilor de consum prin administrarea acestora ca aditivi
furajeri.
În Uniunea Europeana există prevederi legale pentru limitele maxime permise în
nutreţurile combinate ca şi în produsele alimentare derivate de la animalele hrănite cu aceste
nutreţuri.
În această lucrare au fost testate la concentraţii diferite în condiţii teraputice şi
subterapeutice Nicarbazinul si Monensinul care sunt substanţe permise ca aditivi conform
Regulamentelor UE Nr. 1096/2008 şi 875/2010, iar Tetraciclina ca substanţă cu rol antibiotic
interzisă ca aditiv furajer.
Utilizarea acestor substanţe în concentraţii subterapeutice şi teraputice poate conduce la
prezenţa unor reziduuri ale acestora în produsele alimentare în special în cazul transferului la alte
specii asa cum este prevazut in regulamentul UE 124/2009 care prevede limite cu mult mai mici
în ţesuturile şi organele animalelor nonţintă.
În principal au fost urmărite concentraţiile rezultate la depăşirea limitei maxime
recomandate în nutreţurile combinate, dar în lumina documentului mai sus menţionat şi
concentraţiile rezultate prin utilizarea nutreţurilor cu conţinut subterapeutic.
Nicarbazinul şi Monensinul fac parte dintre aditivii permişi de legislaţia UE şi ca atare
am urmărit influenţa asupra cărnii şi organelor ţintă în cazul păsărilor de consum. Tetraciclina
este interzisă ca aditiv furajer şi pate fi utilizata numai pentru tratament de scurtă durată în furaje
medicamentate pe bază de reţetă la care s-a urmărit depăşirea concentraţiei teraputice dar şi
utilizarea în posibil scop fraudulos în concentraţii cu mult sub doza recomandată.

56
 CAPITOLUL V
MATERIAL SI METODĂ

Experimentele au fost realizate la Institutul de Igienă şi Sănatate Publică Veterinară pe

baza unor ţesuturi recoltate din carcasele puilor Broiler crescuţi în condiţiile prezentate în tabelul
Tabel 7.
Schemă experimentală

Lot Nr.pui Perioada Tratament Obiective

de
creştere

Martor 100 0–5 21-1, 21-2 cu 100gr/t Determinarea

săptamâni Monensin, 21-2F fără reziduurilor de
coccidiostatice coccidiostatice
din:
Experiment1 21-1, 21-2 cu 60 gr/t
- Ţesut
Monensin, 21-2F fără
muscular
coccidiostatice
- Ficat
Experiment2 21-1, 21-2 cu 150 gr/t - Piele şi
Monensin, 21-2F fără grasime
coccidiostatice

Martor2 21-1, 21-2 cu 100 gr/t

Nicarbazin, 21-2F fără
coccidiostatice

Experiment3 21-1, 21-2 cu 60 gr/t

Nicarbazin, 21-2F fără
coccidiostatice

57
 Experiment4 21-1, 21-2 cu 150 gr/t
Nicarbazin, 21-2F fără
coccidiostatice

Martor3 21-1, 21-2 cu 100gr/t

Tetraciclină, 21-2F fără
coccidiostatice

Experiment5 21-1, 21-2 cu 20 gr/t

Tetraciclină, 21-2F fără
coccidiostatice

Experiment6 21-1, 21-2 cu 200 gr/t,

Tetraciclină, 21-2F fără
coccidiostatice

Pentru testare a fost utilizată o metodă lichid cromatografică pentru separarea,

identificarea şi dozarea compuşilor de interes.
Analiza chimică cromatografică include mai multe metode de separare şi totodată de
analiză a componenţilor amestecului din proba. Separarea precede analiza şi se realizează prin
repetarea, de un numar mare de ori, a echilibrului de distribuţie între doua faze. Una dintre faze
este imobila si poarta denumirea de faza stationara (aflata de regula într-un tub numit coloana)
iar cealalta -faza mobila -aflata în miscare, se deplaseaza prin golurile primei faze.
Separarea se petrece în coloana cromatografică, piesa cheie a întregii metode. Faza
mobilă, denumită şi eluent -scurgându-se continuu (deci cu viteză constantă) prin interstiţiile
fazei staţionare, adeseori poroase, poate provoca migrarea, cu viteze diferite, a celor n
componenţi ai amestecului de separat de-a lungul coloanei. Amestecul supus separării se
introduce sub forma de solutie la începutul coloanei, folosindu-se un dispozitiv de introducere a
probei (de exemplu o microseringa), si se afla initial fixat într-o zona îngustă de la începutul
coloanei. Spălati de eluent, o parte din componenţii probei migrează apoi prin coloană cu viteze
diferite. Acest lucru se datoreaza interacţiunilor fizice specifice, dintre moleculele probei si faza
58
staţionară (desigur, nu orice moleculă poate migra pe orice fază staţionară). Efectul, este numit
retenţie şi aceasta provoaca o asa-numită migrare diferenţiată, adică moleculele migreaza în
grupuri, în fiecare grup existând doar molecule de acelaşi fel. Aceasta face posibilă sesizarea
componenţilor, pe rând, la părăsirea coloanei, de catre un instrument, în grupurile respective -
denumite uneori zone.

Instrumentul amintit este un analizor fizico-chimic, sensibil la mai mulţi (în mod ideal la
oricare) dintre componenţi ce ies din coloana şi care este plasat în eluent, imediat dupa ieşirea
din coloană. Acest analizor, denumit detector este capabil să dea un semnal proporţional cu masa
sau cu concentraţia soluţiei de component în faza mobilă. În consecinţa, dispozitivul,
"marchează" trecerea fiecăreia din substanţele ce formează iniţial proba, similar cu o fotocelulă
care înregistrează trecerea concurenţilor la sosire în atletism.

Fig. 8. Elementele unei cromatograme

În orice tip de cromatografie detectorul da un semnal proportional, uneori cu concentratia,

alteori cu masa componentului aflat în celula de masura, semnal ce poate fi înregistrat în functie
de timp. Diagrama semnal, functie de timp sau de volumul de eluent se numeste cromatograma.
Pe cromatograma distingem o serie de maxime, numite picuri (peak = vârf în l. engleza), care se
produc deasupra liniei de baza sau a portiunii orizontale a curbei, paralela cu axa timpului.
Aceasta apare ori de câte ori în detector nu apare nici un component, în afara eluentului evident.

59
 Oricare pic are, în cazul ideal, forma distributiei normale Gauss. Să considerăm cea mai
simplă cromatogramă posibilă: cazul introducerii unui singur component, într-un gaz, C, care
contine urme de aer -aerul fiind un component inert. Aspectul acestei cromatograme este cel
prezentat în figura II.1. Pe axa absciselor s-a considerat timpul (sau volumul) de eluent scurs, cu
debit cunoscut, de la introducerea (injectarea) probei, iar pe cea a ordonatelor, semnalul
detectorului - în unitaţi arbitrare.
Distingem urmatoarele elemente de baza ale unei cromatograme:
1. Picurile cromatografice. În cazul prezentat în fig. 1, cele doua semnale sau vârfuri sunt
denumite picuri. Acestea sunt semnalele valorificabile în analiza calitativă şi cantitativă în toate
metodele cromatografice. Primul pic, mai mic, corespunde unui component inert (aerul de
exemplu în CG) - care nu este reţinut de loc - iar cel de-al doilea, notat cu C, corespunde
componentului (unic în cazul de faţă) al probei considerate şi este datorat moleculelor care se
distribuie pe parcursul migrării prin coloana între faza mobila si cea stationara si care, în
consecinta, ies mai târziu din coloana.
2. Timpul mort, tM - este timpul în care un component, complet nereţinut de către faza
staţionară, parcurge coloana şi tuburile de legatura pâna la detector. Acesta nu poate fi zero. În
cazul CG timpul mort, de exmplu, este egal cu timpul de retenţie al aerului: tM = tR (R =
Retentie). Deci, cu alte cuvinte, reprezintă timpul scurs de la injectarea (introducerea) probei în
coloana şi apariţia maximului de concentraţie în detector, pentru componentul nereţinut.
3. Timpul de retenţie, tR - o marime caracteristică pentru fiecare component al amestecului
separat de coloană -reprezintă timpul scurs de la injectarea probei şi apariţia maximului de
concentraţie în detector. De exemplu, în cazul prezentat anterior în fig. 1, aceasta este distanţa de
la axa ordonatelor (începutul cromatogramei) pâna la verticală prin vârful picului C. Acest timp,
pentru un component şi o coloana (plus condiţii experimentale) date este constant, indiferent
dacă componentul respectiv este singur sau în amestec.
4. Volumul de retenţie, VR este volumul de eluent corespunzator timpului de retenţie (legat de
timpul tR prin intermediul debitului eluentului, Fe): VR = tR·Fe

5. Timpul de retentie ajustat, tR'- introdus în cromatografie pentru a se putea compara timpii
masurati pe coloane diferite, în cazul aceluiaşi component - este dat de diferenta: tR' = tR- tM

60
6. Corespunzator există şi un volum de retenţie ajustat, VR' = VR –VM, unde VM este volumul
mort; acest volum mort este legat de debitul eluentului coloanei, Fe, prin produsul: VM = tM·Fe
şi reprezintă volumul golurilor din coloana plus volumul tuburilor de legatura de la coloana la
detector.

5.1. METODA DE DETERMINARE A REZIDUURILOR DE

COCCIDIOSTATICE ŞI ANTIBIOTICE PRIN UPLC-Q-TOF

Metoda cromatografică descrisă în continuare utilizează ca şi detector un spectrometru de

masă cu timp de zbor (Q-TOF). Detecţia prin spectrometria de masa are la baza ca principiu
măsurarea masei ionilor moleculei de interes dupa fragmentare printr-un bombardament cu
electroni.

Fiecare moleculă este caracterizată printr-un spectru de masa care reprezintă masele ionilor
rezultate în urma fragmentării moleculei. Ionul de baza care se numeste şi ion precursor derivă
de la molecula iniţiala plus un proton (M+H).

5.1.1. SUBSTANŢE TESTATE:

Au fost utilizate substanţe pure (Standarde analitice) pentru obţinerea spectrelor de referinţă
şi pentru construirea curbei de calibrare.

A. Coccidostatice şi antibiotice:

-monenzin

-nicarbazin (amestec echimolecular de DNC si HDP)

-tetraciclina

5.1.2. PARAMETRII CROMATOGRAFICI PENTRU UPLC:

Faze mobile:

- Faza A1:Acn(50):Ac. Formic(3):apa(950)(v:v:v)

- Faza B2:Acn(950):Ac. Formic(3):apa(50)(v:v:v)

Tabel 8.
61
Gradient de solventi pentru separarea cromatografica

Timp Debit A1 B2 Curba

0min 100% 0% 1

2min 100% 0% 1

8min 0.8ml/min 70% 30% 6

12min 0% 100% 6

14min 0% 100% 6

15min 100% 0% 1

Faza stationara:

Coloana Aquity UPLC- BEH- C18 2,1X50 mm, part. No.:186002350,

Temperatura coloana: 40 0C

Volum de injectie: - -10 ul

Solvent standarde: apa+0,1% ac. Formic

Metoda MS:

Function –MS/MS

Volum gaz dizolvare-600L/h

Temperatura sursei:110 C

Temperature gaz dizolvare :250C

Volum de injectie = 10 ul- (seringa Hamilton 10 ml)

Timp Scanare = 0.16 s

Interval de masa: 100-1000 Da

Tabel 9.

62
 Parametrii de functionare a spectrometrului de masa

Denumire Precursor Mod de TOF Conditii instrument

ion (m/z) achizitie
Compus MS/MS

Monensin Low mass:

693.5 ESI+ 100 Con voltage: 37v

Hight mass: Trap CE control:33,6

1000Da Transfer CE:34,5

Set mass: 693.5Da

Nicarbazin(mi 431.45 Low mass:

x
echimolecular ESI+ 100Da Con voltage: 29 v
de DNC si ESI- Hight mass:1000 Trap CE control:
HDP)
Set mass: Transfer CE:

Tetraciclina 411.23 ESI+ Low mass:

Con voltage: 37v
100Da
Trap CE control:33,6
Hight mass:1000
Transfer CE:34,5
Set mass:

5.1.3. MOD DE CALCUL A CONCENTRAŢIEI

63
 Calculul concentraţiei se bazează pe curba de calibrare intocmită anterior prin calculul ariei
picului la timpul de retenţie satbilit pentru fiecare compus. Prin calcularea radicalului raportului
dintre aria ionilor de intensitate mica (Aintredusa) şi respectiv a ionilor cu intensitate mare
(Aintensitatenare) x 100 se obţine aria medie a picului de interes (R) conform ecuaţiei de mai jos:

5.1.4. MOD DE LUCRU EFECTIV

5.1.4.1. Extractia si purificarea din tesuturi si furaje

Se cantaresc 2±0,5 g tesut /furaj într-un tub de centrifuga, se adauga 10ml acetonitril, se
omgenizează, se fortifică proba şi se lasă 15min la temperatura camerei. Se centrifughează la
6000 rpm 30min, la 4C (sau 15min la 10000rpm). Se recoltează 2,5 ml supernatant, se evapora la
sec supernatantul la 60 grade apoi se adauga 1ml hexan +250 ul metanol:W(80:20).
Omogenizare energica, centrifugare 6000rpm 30min, la 4C(sau 15min la 10000rpm; Se
arunca hexanul, se centrifugheaza 5min la 10000rpm, se filtreaza extractul daca nu este clar si se
pipeteaza in vial 100ul

5.1.4.2. Determinarea concentraţiei de Monensin din reţete furajere 21-1, 21-2, 21-2F

Pentru metoda de lucru a fost folosit Monensin (sare de sodiu) standard preparat în
soluţie de concentraţie de 100 µg/mL. Pentru determinarea prin spectrometrie de masa a fost
stabilit mai întâi domeniul de masă (moleculară) al Monensinului din structura chimică a
acestuia. Prin simulare cu programul ChemOffice ® ionul molecular a fost stabilit la 693.5 m/z
(m/z: 693.53 (100.0%), 671.43 (39.4%), 672.44 (7.8%), 672.43 (2.3%), 673.44 (1.9%).

Fig.9. Monensin – structura moleculară de bază (ion precursor 693.5 m/z)

64
 În mod similar au fost simulate masele ionilor secundari rezultaţi la fragmentarea
moleculei Monensinului.

Fig.10 Monensin – structura moleculară simulata a ionilor secundari rezultaţi prin fragmentarea
moleculei de bază (483.27 si 456.27 m/z)

Pentru verificare au fost injectate soluţii standard de Monensin în spectrometrul de masă

şi au fost masurate spectrele pentru ionul molecular şi fragmentul principal.

5.1.4.3. Determinarea concentraţiei de Nicarbazin din retete furajere 21-1, 21-2, 21-
2F

65
 Pentru metoda de lucru a fost folosit Nicarbazin standard preparat în soluţie de
concentraţie de 100 µg/mL. Pentru determinarea prin spectrometrie de masă a fost stabilit mai
intai domeniul de masă (moleculară) al Nicarbazinului din structura chimica a acestuia. Prin
simulare cu programul ChemOffice® ionul molecular a fost stabilit la 426.129 m/z.

Fig.11. Nicarbazin – structura moleculara de baza (ion precursor 426.129 m/z)

5.1.4.4. Determinarea concentratiei de tetraciclina din retete furajere 21-1, 21-2, 21-
2F

Pentru metoda de lucru a fost folosit Tetraciclina standard preparat în soluţie de

concentraţie de 100 µg/mL. Pentru determinarea prin spectrometrie de masa a fost stabilit mai
întâi domeniul de masă (moleculară) a tetraciclinei din structura chimica a acestuia. Prin
simulare cu programul ChemOffice® ionul molecular a fost stabilit la 480.30 m/z.

Fig.12. Tetraciclina – structura moleculară de baza (ion precursor 480.30 m/z)

66
Fig.12. Spectrul de masă al Monensinului(ion precursor 693.5 m//z)

Fig.13. Spectrul de masă al Monensinului (fragment 483.84 m/z)

67
Fig 14.Spectrul de masa al Nicarbazinului (fragment 431.45 m/z)

Fig 15.Spectrul de masa al Tetraciclinei (fragment 411.23 m/z)

68
 Prepararea curbei de calibrare

Curba de calibrare a fost preparată pe concentraţii stoc de Monensin standard în soluţie

de acetonitril+acid formic 0.1%. Pentru preparare au fost pregătite soluţii cu concentraţii
succesive începand de la 0.5 ng/mL pana la 15 ng/mL. Pentru fiecare concentraţie a fost
masurată aria picului cromatografic iar din aceste valori a fost construită o curbă de calibrare
reprezentată mai jos:

Nr Concentratie Arie

puncte ng/mL  

Blank 0.000 0.00

1 0.500 46780.00

2 1.000 123000.00

3 5.000 500000.00

4 10.000 1250000.00

5 15.000 1650000.00

Tabel 10.

Curba de calibrare pentru Monensin (ion 693.5 m/z)

Domeniu de concentratii de la 0.5-15 ng/mL

69
1800000.00

Calibrare 1705048.613
15.000
1600000.00

1400000.00

10.000
1200000.00
1135455.157

1000000.00
----- curba de calibrare
----- interval de incredere
800000.00

600000.00
565861.702
5.000
400000.00

200000.00
1.000
110186.937
0.500
53227.592
53227.592
0.00
0.000 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000
ug/kg

Fig.16. Reprezentarea curbei de calibrare de catre aparat

70
Scan Time (sec) 0.160 Scan Time (sec)
0.160

Interscan Time (sec) 0.020 Interscan Time (sec) 0.020

Set Mass 693.5 Set Mass 483.30

Start Mass 100.0 Start Mass 100.0

MSMS End Mass 1000.0 MSMS End Mass

1000.0

Fig.17. Curbele de calibrare pentru Monensin (693.5 m/z) si derivatul principal (483.48 m/z)

Calcul integrare arie pic cromatografic

71
 Fig.18. Cromatograma de masă (extrasa) pentru Monensin (693.5 m/z)

Prepararea curbei de calibrare Nicarbazin

Curba de calibrare a fost preparata pe concentratii stoc de nicarbazin standard in solutie

de acetonitril+acid formic 0.1%. Pentru preparare au fost pregatite solutii cu concentratii
succesive incepand de la 0.5 ng/mL pana la 15 ng/mL. Pentru fiecare concentratie a fost
masurata aria picului cromatografic iar din aceste valori a fost construita o curba de calibrare
reprezentata mai jos:

72
 Tabel 11.

Curba de calibrare pentru Nicarbazin (ion 426.13 m/z)

Domeniu de concentratii de la 0.5-15 ng/mL

Nr Concentratie Arie

puncte ng/mL  

Blank  0.000  0.00

1 0.500 256980.00

2 1.000 393000.00

3 5.000 620000.00

4 10.000 1130000.00

5 15.000 1355000.00

1800000.00

Calibrare 1705048.613
15.000
1600000.00

1400000.00

10.000
1200000.00
1135455.157

1000000.00
----- curba de calibrare
----- interval de incredere
800000.00

600000.00
565861.702
5.000
400000.00

200000.00
1.000
110186.937
0.500
53227.592
53227.592
0.00
0.000 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000
ug/kg

73
 Prepararea curbei de calibrare Tetraciclina

Curba de calibrare a fost preparata pe concentratii stoc de tetraciclina standard in solutie

de acetonitril+acid formic 0.1%. Pentru preparare au fost pregatite solutii cu concentratii
succesive incepand de la 0.5 ng/mL pana la 15 ng/mL. Pentru fiecare concentratie a fost
masurata aria picului cromatografic iar din aceste valori a fost construita o curba de calibrare
reprezentata mai jos:

74
 Tabel 12.

Curba de calibrare pentru Monensin (ion 411.3 m/z)

Domeniu de concentratii de la 0.5-15 ng/mL

Nr Concentratie Arie

puncte ng/mL  

Blank  0.000  0.00

1 0.500 586780.00

2 1.000 1123000.00

3 5.000 2250000.00

4 10.000 4250000.00

5 15.000 11280000.00

1800000.00

Calibrare 1705048.613
15.000
1600000.00

1400000.00

10.000
1200000.00
1135455.157

1000000.00
----- curba de calibrare
----- interval de incredere
800000.00

600000.00
565861.702
5.000
400000.00

200000.00
1.000
110186.937
53227.592
53227.592
0.500
0.00
0.000 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000
ug/kg

75
76
 CAPITOLUL VI

REZULTATE OBŢINUTE

6.1. REZULTATELE OBŢINUTE LA ANALIZA CONCENTRAŢIILOR DE

MONENSIN, NICARBAZIN ŞI TETRACICLINĂ DIN NUTREŢURILE COMBINATE

6.1.1. Rezultatele obţinute la analiza concentraţiilor de Monensin din nutreţurile

combinate

Au fost constituite 3 loturi experimentale de păsări la care au fost administrate cate 3

tipuri de furaj combinat (reţetele furajere 21-1, 21-2 si 21-2F) cu concentratii teoretice (calculate)

Pentru determinarea conţinutului de Monensin din probele de furaj s-au cantărit câte
10±0,5g într-un tub de centrifugă, se adaugă 10ml acetonitril, se omogenizează, se fortifică proba
şi se lasă 15 min la temp. camerei. Se centrifughează la 6000 rpm 30min, la 4C (sau 15min la
10000 rpm). Din supernatant se recoltează 2,5 ml supernatant, se evaporă la sec la 60 grade pe
baie de apa se adauga 1ml hexan +250 µl amestec metanol:apa distilata (80:20) iar dupa o
omogenizare energică, se repetă centrifugarea la 6000rpm timp de 30min, la 4 C (sau 15 min la
10000 rpm). Faza organică de hexan se aruncă şi se centrifughează 5min la 10000 rpm. Se
filtrează extractul dacă nu este clar şi se pipetează aproximativ 100 µl în flacoane de 2 mL. Acest
extract final este injectat în aparat.

Dozarea cantităţii de Monensin din reţetele furajere utilizate în experimente pe loturi a

fost efectuată pe mai multe probe pentru fiecare reţetă în parte pentru obţinerea concentraţiei
medii utilizate. La retetele 21-2F nu au fost detectate concentraţii măsurabile de Monensin
pentru fiecare lot în parte.

Tabel 13.

Concentraţia de Monensin din reţeta 21-1 la lotul experimental 1

Nr crt Conc Monensin (mg/kg)

1 58.5 58.8

77
2 57.6 57.5

3 61.2 62.0

4 63.5 62.8

5 58.0 57.8

6 59.8 57.5

7 61.2 61.8

8 61.5 62.2

9 62.0 61.8

10 62.6 60.5

Medie 60.43

Tabel 14.

Concentraţia de Monensin din reţeta 21-2 la experimentul 1

Nr crt Conc Monensin (mg/kg)

1 48.5 51.8

2 58.1 58.7

3 50.7 53.5

4 48.7 48.9

5 53.9 52.8

6 56.0 56.4

7 58.9 58.6
78
8 54.8 55.3

9 58.0 58.1

10 49.5 49.8

Medie 54.05

Tabel 15.

Concentraţia de Monensin din reţeta 21-1 pentru lotul experimental martor

Nr crt Concentratie Monensin (mg/kg)

1 105.5 102.0

2 115.0 112.3

3 98.9 98.7

4 105.0 106.0

5 112.0 115.2

6 95.5 98.7

7 105.8 108.4

8 112.0 111.6

9 118.2 115.6

10 108.0 106.3

Medie 107.52

79
 Tabel 16.

Concentraţia de Monensin din reţeta 21-2 în lotul experimental martor

Nr crt Conc Monensin (mg/kg)

1 102.0 103.0

2 101.8 105.3

3 98.8 95.8

4 105.3 103.7

5 108.2 107.2

6 103.0 105.4

7 108.5 106.8

8 98.5 98.7

9 96.5 95.9

10 103.4 105.6

Medie 102.66

Tabel 17.

Concentraţia de Monensin din reţeta 21-1 în lotul experimental 2

80
Nr crt Conc Monensin (mg/kg)

1 120.0 125.3

2 128.0 131.0

3 115.0 119.8

4 145.0 135.0

5 128.0 135.0

6 136.3 140.0

7 155.0 153.2

8 138.7 139.2

9 145.8 146.3

10 127.6 129.6

Medie 137.68

Tabel 18.

Concentrţia de Monensin din reţeta 21-2 în lotul experimental 2

Nr crt Conc Monensin (mg/kg)

1 152.0 155.0

2 158.7 151.0

3 138.6 139.7

4 145.2 145.0

81
5 158.0 155.3

6 153.6 155.3

7 155.1 154.3

8 148.5 149.6

9 145.8 146.3

10 157.6 159.3

Medie 151.19

6.1.2. Rezultatele obţinute la extracţia şi dozarea Nicarbazinului din probe de nutreţ

combinat

Au fost constituite 3 loturi experimentale de pasari la care au fost administrate cate 3

tipuri de furaj combinat (retetele furajere 21-1, 21-2 si 21-2F) cu concentratii teoretice (calculate)

Pentru determinarea conţinutului de Nicarbazin din probele de furaj s-au cântărit câte
10±0,5g într-un tub de centrifugă, se adaugă 10ml acetonitril, se omogenizează, se fortifică proba
şi se lasă 15 min la temp. camerei. Se centrifughează la 6000 rpm 30min, la 4C (sau 15min la
10000 rpm). Din supernatant se recoltează 2,5 ml supernatant, se evaporă la sec la 60 grade pe
baie de apă se adaugă 1ml hexan +250 µl amestec metanol: apă distilată (80:20) iar după o
omogenizare energică, se repetă centrifugarea la 6000rpm timp de 30min, la 4 C (sau 15 min la
10000 rpm). Faza organică de hexan se aruncă şi se centrifughează 5min la 10000 rpm. Se
filtrează extractul dacă nu este clar şi se pipetează aproximativ 100 µl în flacoane de 2 mL. Acest
extract final este injectat în aparat.

Tabel 19.

Concentraţia de Nicarbazin din reţeta 21-1 în lotul experimental 1

82
Nr crt Conc Nicarbazin (mg/kg)

1 58.5 58.8

2 57.6 57.5

3 61.2 62.0

4 63.5 62.8

5 58.0 57.8

6 58.3 57.5

7 61.2 61.8

8 61.5 62.1

9 62.0 61.8

10 62.6 61,9

Medie 60.42

Tabel 20.

Concentraţia de Nicarbazin din reţeta 21-2 în lotul experimental 1

Nr crt Conc Nicarbazin (mg/kg)

1 48.5 49.3

2 58.1 58.7

3 50.7 51.5

4 48.7 48.9

83
5 53.7 52.8

6 56.0 56.4

7 58.9 58.6

8 54.8 55.3

9 58.0 58.1

10 49.5 49.8

Medie 53.81

Tabel 21.

Concentraţia de Nicarbazin din reţeta 21-1 în lotul experimental martor

Nr crt Conc Nicarbazin (mg/kg)

1 105.5 104.8

2 115.0 114.3

3 98.9 98.7

4 105.0 105.8

5 114.7 115.2

6 98.1 98.7

7 107.8 108.4

8 112.0 111.6

9 116.2 115.6

84
10 107.5 106.3

Medie 108.00

Tabel 22.

Concentrţia de Nicarbazin din reţeta 21-2 în lotul experimental martor

Nr crt Conc Nicarbazin (mg/kg)

1 102.0 102.8

2 104.8 105.3

3 98.8 97.8

4 105.3 104.7

5 108.2 107.6

6 104.8 105.4

7 108.5 107.8

8 98.5 98.7

9 96.5 95.9

10 105.4 105.9

Medie 103.23

Tabel 23.

Concentraţia de Nicarbazin din reţeta 21-1 în lotul experimental 1

Nr crt Conc Nicarbazin (mg/kg)

85
1 124.8 125.3

2 128.4 129.0

3 119.0 119.8

4 134.6 135.0

5 128.0 129.2

6 139.3 140.0

7 154.0 153.2

8 138.7 139.2

9 145.8 146.3

10 127.6 128.8

Medie 134.30

Tabel 24.

Concentraţia de Nicarbazin din reţeta 21-2 în lotul experimental 2

Nr crt Conc Nicarbazin (mg/kg)

1 152.0 151.5

2 151.7 151.2

3 148.6 149.7

4 149.2 149.9

86
5 153.0 153.8

6 153.6 154.3

7 155.1 154.5

8 148.7 149.6

9 145.8 146.3

10 158.6 159.3

Medie 151.82

6.1.3. Rezultatele obţinute la extracţia şi dozarea Tetraciclinei din probe de nutreţ

combinat

Au fost constituite 3 loturi experimentale de păsari la care au fost administrate cate 3 tipuri
de furaj combinat (reţetele furajere 21-1, 21-2 si 21-2F) cu concentraţii teoretice (calculate)

Pentru determinarea conţinutului de Tetraciclină din probele de furaj s-au cântărit câte
10±0,5g într-un tub de centrifugă, se adaugă 10ml acetonitril, se omogenizează, se fortifică proba
şi se lasă 15 min la temperatura camerei. Se centrifughează la 6000 rpm 30min, la 4C (sau 15min
la 10000 rpm). Din supernatant se recoltează 2,5 ml supernatant, se evaporă la sec la 60 grade pe
baie de apă se adaugă 1ml hexan +250 µl amestec metanol: apă distilată (80:20) iar după o
omogenizare energică, se repetă centrifugarea la 6000rpm timp de 30min, la 4 C (sau 15 min la
10000 rpm). Faza organică de hexan se aruncă şi se centrifughează 5min la 10000 rpm. Se
filtrează extractul dacă nu este clar şi se pipetează aproximativ 100 µl în flacoane de 2 mL. Acest
extract final este injectat în aparat.

Tabel 25.

Concentraţia de Tetraciclină din reţeta 21-1 pentru lotul experimental 1

Nr crt Conc Tetraciclina (mg/kg)

87
1 21.3 22.5

2 22.4 23.8

3 20.9 21.6

4 21.9 21.3

5 25.6 24.9

6 24.7 25.9

7 23.0 23.8

8 21.9 21.2

9 20.8 21.6

10 27.5 26.8

Medie 23.17

Tabel 26.

Concentraţia de Tetraciclină din reţeta 21-2 în lotul experimental 1

Nr crt Conc Tetraciclina (mg/kg)

1 24.6 25.2

2 28.6 27.9

3 23.5 22.7

4 21.6 21.9

5 23.5 22.9
88
6 27.5 28.4

7 26.4 27.1

8 22.6 23.4

9 25.4 25.9

10 23.7 22.9

Medie 24.78

Tabel 27.

Concentraţia de Tetraciclină din reţeta 21-1 în lotul experimental 1

Nr crt Conc Tetraciclina (mg/kg)

1 102.3 103.5

2 104.6 105.2

3 104.9 103.5

4 106.7 106.0

5 101.6 102.8

6 108.6. 107.8

7 98.6 99.4

8 102.9 103.8

9 107.5 108.3

10 109.3 107.9

89
Medie 104.76

Tabel 28.

Concentraţia de Tetraciclină din reţeta 21-2 în lotul experimental martor

Nr crt Conc Tetraciclina (mg/kg)

1 104.8 105.2

2 110.3 109.8

3 98.4 99.6

4 106.4 106.9

5 102.4 103.8

6 107.6 108.5

7 103.5 103.9

8 99.5 100.8

9 104.8 106.0

10 108.6 107.4

Medie 104.91

Tabel 29.

90
 Concentraţia de Tetraciclină din reţeta 21-1 în lotul experimental 2

Nr crt Conc Tetraciclina (mg/kg)

1 214.6 215.1

2 219.5 220.4

3 206.3 205.9

4 198.4 199.2

5 204.9 203.9

6 208.4 207.6

7 199.4 200.5

8 202.7 203.4

9 206.9 207.3

10 213.7 214.1

Medie 207.61

Tabel 30.

Concentraţia de Tetraciclină din reţeta 21-2 în lotul experimental 2

Nr crt Conc Tetraciclina (mg/kg)

1 224.6 225.9

2 219.4 220.8

91
3 207.6 208.6

4 209.4 209.9

5 198.3 199.5

6 206.9 205.8

7 209.3 210.8

8 215.8 214.9

9 227.9 228.6

10 234.6 233.3

Medie 215.81

6.1.4. Compararea mediilor determinarilor cu concentraţia totală

În acest experiment au fost utilizate 3 substante diferite din punct de vedere a structurii
chimice astfel:
Monensin este un antibiotic de tip polieteric, ionofor, utilizat pentru prevenirea
coccidiozei la păsările de carne.
Nicarbazin este un chimioterapic format dintr-un amestec echimolecular de
dinotrocarbanilidă (DNC) si dimetilpirimizină. Nicarbazin este utilizat de asemenea pentru
prevenirea şi combaterea coccidiozei şi histomonozei.
Tetraciclina este un antibiotic utilizat în diverse combinaţii pentru prevenirea şi
combaterea unor infecţii. Poate fi utilizată la ora actuală doar ca tratamet de scurtă durată
nemaifiind permisă utilizarea ca aditiv furajat. În această lucrare au fost utilizate concentraţii
terapeutice (100-200 mg/kg nutreţ combinat) şi a fost utilizată şi o concentraţie subterapuetică
(20 mg/kg nutreţ combinat) care se poate presupune ca utilizare frauduloasă a Tetraciclinei in
scopul stimulării creşterii.

92
 Din schema experimentala se poate observa că au fost făcute experimente separate pentru
fiecare substanta in parte prin utilizarea unor nutreţuri combinate din reţetele 21-1, 21-2 şi 21-2F.
Aceste reţete au fost preparate cu cantitaşi variabile de substanţă activă în funcţie de
concentarţia recomandată pentru utilizare.
În cazul Monensinului concentraţia permisă (Regulamentul UE Nr.1096/2008) pentru
utilizarea în nutreţurile combinate pentru păsări este cuprinsă între 60 – 125 mg/kg sub forma
unor produse comerciale diferite. În acest sens, din punct de vedere experimental au fost formate
3 loturi cu concentraţii diferite.
Concentraţia utilizată în lotul 3 este puţin mai mare decât cea recomadată pentru a putea
observa influenta depaşirii dozei asupra reziduurilor din carnea de pui.
Pentru verificarea concentarţiei practice au fost efectuate teste de omogenitate prin
analiza a 10 esantioane examinate în dublu (20 măsurători) din care au fost obţinute valori medii
pentru fiecare reţeta şi pentru fiecare concentraţie în parte aşa cum reiese din tabelele 10,11, 12,
13, 14, 15.

Tabel 31.
Rezultatele medii obţinute din testele de omogenitate pentru Monensin

Reteta Concentraţie teoretică Media rezultatelor de

omogenitate

21-1 60 60.43

21-2 60 54.05

21-1 100 107.52

21-2 100 102.66

21-1 150 137.68

21-2 150 158.19

93
 Reteta 21-2F a fost utilizată ca lot martor si nu au fost decelate reziduri ale substanţelor
testate.
Aceste furaje au fost utilizate la hrănirea păsărilor din experiment, pe perioada 0-35 zile,
pana la finisare. Probele de ţesuturi au fost recoltate de la păsări în intervalul ziua 15 – ziua 20 si
au fost efectate teste pe ţesut muscular, ficat piele şi grăsime pentru a putea compara valorile
rezultate cu limitele maxime permise de legislaţia în vigoare.
Pentru testarea reziduurilor din ţesuturi au fost utilizate probe medii obţinute din
omogenizarea de ţesut muscular, ficat, respectiv piele şi grăsime de la 10 păsări sacrificate
radomizat. Rezultatele finale sunt prezentate în tabelul urmator

Tabel 32.
Concentraţii de Monensin din ţesuturi
Concentartie medie din Concentraţiile de reziduuri din ţesuturi
Lotul nutreturi
   
Tesut muscular Ficat Piele+Grasime
E1 60.43mg 4,6 3,7 12,5
E1 54.05 mg 3,6 4,8 9,6
M 107.52 mg 4,6 5,8 14,6
M 102.66 mg 6,1 4,8 12,75
E2 137.68 mg 8,6 7,8 32,5
E2 151.19 mg 9,2 8,3 28,5

Din tabelul 32 se poate observa că valorile cele mai mari au fost decelate în cazul
concentraţiilor maxime la reţele cu 150 mg/kg nutreţ combinat. Valorile obţinute au fost direct
proporţionale cu concentraţia de Monensin din nutreţul combinat. Nu au fost detectate
concentraţii peste limitele maxime admise în cazul concentraţiilor de 60 şi respectiv 100 mg/kg.
La păsările hrănite cu nutreţ combinat cu concentraţie de 150 mg/kg s-a constatat că în cazul
ţesutului muscular au fost obţinute concentraţii de 8.6 – 9.2 pentru ţesutul muscular, 7.8-8.3
pentru ţesut hepatic şi 28.5-32.5 pentru piele şi grăsime. În acest caz reziduurile de Monensin din
aceste ţesuturi depăşesc limitele maxime admise conform Regulamentului UE Nr.1096/2008
respectiv 8 şi 25µg.
În cazul Nicarbazinului concentraţia permisă (Regulamentul UE Nr.875/2010) pentru
utilizarea în nutreţurile combinate pentru păsări este de 125 mg/kg sub forma unor produse

94
comerciale diferite. În acest sens, din punct de vedere experimental au fost formate 3 loturi cu
concentraţii diferite.
Tabel 33.
Rezultate medii obţinute din testele de omogenitate pentru Nicarbazin

Reteţa Concentraţie teoretică Media rezultatelor de

omogenitate

21-1 60 60.42

21-2 60 53.81

21-1 100 108

21-2 100 103.23

21-1 150 134.30

21-2 150 151.82

Concentraţia utilizată în lotul 2 este puţin mai mare decat cea recomadata pentru a putea
observa influenta depaşirii dozei asupra rezidurilor din carnea de pui.
Pentru verificarea concentraţiei practice au fost efectuate teste de omogenitate prin
analiza a 10 esantioane examinate în dublu (20 măsurători) din care au fost obţinute valori medii
pentru fiecare reţetă şi pentru fiecare concentraţie în parte aşa cum reiese din tabelele 16, 17, 18,
19, 20, 21.
Rezultatele obţinute au fost prezentate în tabelul 31 şi nu a fost nici o valoare depaşite
faţă de limitele impuse de regulamentul în vigoare.

Tabel 34.
Concentraţii de Nicarbazin din ţesuturi

95
 Concentraţia medie din Concentraţiile de reziduuri din ţesuturi
Reţeta nutreţuri  
     
Ţesut muscular Ficat Piele + Grăsime
21-1 60.42 mg 17,3 23,4 18,6
21-2 53.81 mg 17,3 8,5 18,6
21-1 108 mg 17,4 19,3 27,2
21-2 103.23 mg 15,6 18,7 22,2
21-1 134.3mg 23,4 18,5 32,3
21-2 151.82 mg 23,4 21,75 30,75

În cazul Tetraciclinei concentraţia permisă pentru utilizarea ca tratament în scop

terapeutic este de 50 – 100mg/kg. Limitele maxime admise pentru tetraciclina în ţesuturi
conform Regulamentului UE 37/2010 sunt de 100µg/kg pentru ţesut muscular şi 300µg/kg
pentru ficat.
Tabel 35.
Rezultatele medii obţinute din testele de omogenitate pentru Tetraciclină

Reteta Concentraţie teoretică Media rezultatelor de

omogenitate

21-1 20 23.17

21-2 20 24.78

21-1 100 104.76

21-2 100 104.91

21-1 200 207.61

21-2 200 215.81

Tabel 36.
Concentraţia de Tetraciclină din ţesuturi

Reţeta Concentraţia Concentraţii de reziduuri din ţesuturi

96
 medie din
nutreţuri Tesut muscular Ficat Piele + Grasime
21-1 23.17 mg <5 8,5 <5
21-2 24.78 mg <5 8,3 <5

21-1 104.76 mg 95,2 95,5 7,5

21-2 104.91 mg 95,7 95,1 5,7
21-1 207.61 mg 109,25 315,5 11,6
21-2 215.81 mg 104,15 325,3 18,5

Din rezultatele obţinute prezente în tabelul 36 se observă că în cazul concentraţiei

subterapeutice de 20mg/kg (23.17-24.78) au fost rezultate necuntificabile pentru ţesut muscular,
piele, grăsime şi reziduuri cuprinse între 8.3-8.5µg/kg în cazul ficatului. În cazul concentraţiei de
100mg/kg au fost constatate concentraţii semnificative în ficat şi ţesut muscular cuprinse între
95.1-95.7 fără a depăşii însa limita maximă permisă. În cazul concentraţiei de 200 mg/kg de
nutreţ combinat administrat au fost observate depaşiri ale limitei maxime permise pentru ţesut
muscular, respectiv de 104.15-109.25 şi 315 respectiv 325.3 pentru ficat faţă de 300µg limita
maximă reziduală.
Din datele prezentate se observă că numai Monensinul şi Nicarbasinul se pot acumula
selectiv şi în ţesuturile grase în timp ce Tetraciclina prezintă acumulări mai mari în ţesut
muscular şi ficat.
Ca o concluzie generală se constată că utilizarea concentraţiilor în cazul Monensinului cu
doar 15-16% peste limita recomandată conduce la acumularea în concentraţii semnificative atât
în ţesut muscular cât şi în ficat şi grăsime iar în cazul tetraciclinei depăşirea concentraţiei
terapeutice cu doar 5% duce la concentraţii apopiate de limita maximă permisă în cazul ţesutului
muscular ceea ce concluzionează că utilizarea continuă a Tetraciclinei poate reprezenta un risc
pentru consumator. Utilizarea concentraţiilor subterapeutice în scopuri neautorizate ca promotori
de creştere conduce la prezenţa unor concentraţii reziduale cuantificabile care pot ajunge în dieta
consumatorilor chiar dacă limitele maxime permise nu sunt atinse. Acesta este cazul
Tetraciclinei şi a Nicarbazinului la care au rezultat, din experimentele noastre ca la concentraţii
de 60 mg/kg (Nicarbazin) şi respectiv 20 mg/kg (Tetraciclină) se regasesc reziduuri în
concentraţii măsurabile pe toată durata creşterii păsărilor până la sacrificare.

97
CAPITOLUL VII
CONCLUZII

98
 Din datele prezentate se observă că numai Monensinul şi Nicarbasinul se pot acumula
selectiv şi în ţesuturile grase în timp ce Tetraciclina prezintă acumulări mai mari în ţesut
muscular şi ficat.
Utilizarea concentraţiilor în cazul Monensinului cu doar 15-16% peste limita
recomandată conduce la acumularea în concentraţii semnificative atât în ţesut muscular cât şi în
ficat şi grăsime iar în cazul tetraciclinei depăşirea concentraţiei terapeutice cu doar 5% duce la
concentraţii apopiate de limita maximă permisă în cazul ţesutului muscular.
Utilizarea continuă a Tetraciclinei poate reprezenta un risc pentru consumator.
Utilizarea concentraţiilor subterapeutice în scopuri neautorizate ca promotori de creştere
conduce la prezenţa unor concentraţii reziduale cuantificabile care pot ajunge în dieta
consumatorilor chiar dacă limitele maxime permise nu sunt atinse.
Acesta este cazul Tetraciclinei şi a Nicarbazinului la care au rezultat, din experimentele
noastre ca la concentraţii de 60 mg/kg (Nicarbazin) şi respectiv 20 mg/kg (Tetraciclină) se
regasesc reziduuri în concentraţii măsurabile pe toată durata creşterii păsărilor până la
sacrificare.

BIBLIOGRAFIE

Community Register of Feed Additives pursuant to Regulation (EC) No 1831/2003 (Registrul

European –aditivi furajeri (cat.5 coccidiostatice si medicamente)
99
Casewell M., Marco. E., “The European ban on growth-promoting antibiotics and emerging
consequences for human and animal health”, Journal of antimicrobial chemotherapy, (2003), 52,
159-161

Khachatourians G., “Agricultural use of antibiotics and the evolution and transfer of antibiotic-
resistant bacteria”, CMAJ (1998), (9)159

Feinmen SE., “Antibiotics in animal feed: drug resistance revisited” Am. Soc. Microbiol. News
(1998); 64:24-30

Koelsch R. K., Regassa T., Wortmann C., Antibiotic use in Animal Production-Environmental
Cocern, Nebraska University, (2007)

Tehnical Guidance for assessing the safety of feed additives for the environment, Prepared by the
Panel Additives and Products or Substances used in Animal Feed (Question No EFSA-Q- 2008-
408)

Opinion of the Scentific Panel on Additives and Products or Substances used in Animal Feed on
the request of the Commission on the reevaluation of coccidiostat Elcoban in accordance with
article 96 of Council Directive 70/524/EEC (EFSA –Q- 2003- 0045)

European Union Register of Feed Additives pursuant to Regulation (EC) No 1831/2003

100