a fiecare 30 de minute un român moare de infarct.

 Boala cardiovasculară este principala

cauză de deces și dizabilitate la noi în țară. La nivel mondial, această afecțiune este
responsabilă de 17 milioane de decese în fiecare an şi se estimează că, în 10 ani, numărul
deceselor la nivel mondial va atinge 25 de milioane anual. 50% din totalul deceselor din
Europa sunt provocate de bolile de inimă, indică rezultatele studiului EuroAspire III.

Cum funcționează inima

Inima omului are doar dimensiunea unui pumn, însă este cel mai puternic mușchi din
organism. Ea bate încă din perioada intrauterină și înregistrează cam 100.000 bătăi pe zi.
Bate de aproximativ 70 de ori pe minut, însă valoarea se dublează în timpul exercițiului fizic
sau în momente de emoție extremă. Acesta este motivul pentru care inima are nevoie de
cantități mari de oxigen și nutrienți.

Inima este împărțită în patru camere, două atrii situate în partea superioară și două
ventricule aflate în partea inferioară. Mușchiul inimii se numește miocard. Acesta se
contractă pentru a expulza sângele din inimă (sistolă). Când inima se relaxează, sângele
intră din nou și procesul se reia. De la inimă pleacă arterele, cele care transportă sângele în
organism. Capilarele sunt vase de sânge mici care conectează arterele de vene. Venele sunt
cele care transportă din nou sângele la inimă.

Ce sunt bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare sunt tulburări care implică atât inima cât și vasele de sânge.

Principalele tipuri de boli cardiovasculare sunt:

 Bolile aterosclerotice (în special bolile coronariene) - sunt cele mai frecvente boli
cardiovasculare. În cazul acestora, vasele de sânge sunt obstrucționate progresiv de
depozite de grăsime numite plăci de aterom. Astfel, fluxul sanguin către inimă este
redus;
 Boli cardiace congenitale (malformații ale inimii prezente de la naștere sau din viața
intrauterină) - pot duce la boli cronice cardiovasculare;
 Boli reumatice de inimă (afectarea mușchiului cardiac și a valvelor inimii, provocată
de infecția cu streptococ);
 Accidentul vascular cerebral - se produce ca urmare a întreruperii alimentării cu
sânge către creier. Acest lucru poate apărea fie ca urmare a unui blocaj (accident
ischemic), fie după o ruptură a unui vas de sânge (accident hemoragic). Factori de
risc: hipertensiunea arterială, fibrilația atrială (o tulburare de ritm cardiac),
colesterolul crescut, consumul de tutun, alimentația nesănătoasă, sedentarismul,
diabetul și vârsta înaintată;
 Tromboza venoasă profundă (TVP) și embolismul pulmonar (trombii de la nivelul
venelor picioarelor care se pot disloca și muta la nivelul inimii și al plămânilor) –
printre factorii de risc se numără: intervenția chirurgicală, obezitatea, cancerul, un
episod anterior de TVP, nașterea recentă, folosirea contraceptivelor orale și a
terapiei de substituţie hormonală, perioadele lungi de imobilitate (de exemplu, în
călătorii), nivelurile ridicate de homocisteină în sânge.
Care sunt categoriile de risc
Oricine, inclusiv copiii, pot dezvolta boală de inimă.

În prezent, se folosesc mai multe sisteme de evaluare a riscului cardiovascular total, cel mai
uzual fiind riscul SCORE - care estimează riscul de evenimente cardiovasculare în
următorii 10 ani la indivizii sănătoși fără boală cardiovasculară dovedită, fie că este vorba
de infarct miocardic, AVC, boală arterială periferică sau moarte subită.

Este esențial de a asigura prevenția apariției aterosclerozei ca rezultat a acțiunii cumulate a

factorilor de risc (fumat, dislipidemie, hipertensiune arterială, diabet zaharat). Cu cât riscul
este mai mare, cu atât acțiunea de prevenție trebuie să fie mai intensă.
Cauze
Cauzele apariției bolilor cardiovasculare sunt în strânsă legătură cu factorii de risc care pot
fi considerați:

 Modificabili - factori care pot fi controlați prin dietă sau tratament, cum ar fi
fumatul, obezitatea, dislipidemia, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, statusul
socio-ecomonic, nivelul educațional, anxietatea, depresia, stresul prelungit;
 Nemodificabili: vârsta (odată cu înaintarea în vârstă, vasele devin mai rigide și, prin
urmare, mai puțin compliante), sexul (în prima parte a vieții, riscul este mai mare la
bărbați, iar după menopauză, femeile ajung la același nivel de risc), ereditatea (riscul
crește atunci când o rudă a dezvoltat o formă de boală cardiovasculară înaintea
vârstei de 55 de ani la bărbați, respectiv 65 de ani la femei).;

Factorii de risc sunt extrem de utili în realizarea unui diagnostic, mai ales pentru evaluarea
prognosticului unei afecțiuni cardiovasculare și/sau aprecierea riscului ca aceasta să se
dezvolte de-a lungul vieții.

Simptome
Simptomele bolilor cardiovasculare întâlnite sunt, la rândul lor, în strânsă legătură cu
patologia în cauză. Totuși, există și simptome comune, nespecifice, care pot duce cu gândul
la implicarea sistemului cardiovascular și, astfel, să orienteze diagnosticul către o anumită
afecțiune. Așadar, simptomele problemelor cu inima sunt:

 durerea toracică (în piept) și dificultatea în respirație;

 durerea la nivelul spatelui, brațelor, coatelor, umerilor sau mandibulei;
 durerile de cap;
 edemul membrelor (membre umflate);
 palpitațiile;
 pulsul accelerat sau diminuat;
 oboseala;
 amețelile cu/fără senzație de leșin;
 pierderea conștienței;
 febra.

În cazul apariției a unul sau mai multe dintre simptomele enumerate, este necesar un
consult medical cardiologic. În cazul asocierii dintre durere toracică, dificultăți în respirație
și stare de leșin, este necesar un consult de urgență pentru că pot exista probleme cardiace.
Diagnosticare
În cadrul unui consult medical cardiologic, se va lua un istoric medical complet al
pacientului (inclusiv despre membrii familiei) și se va efectua un examen fizic, pentru a
putea decela semnele specifice unei boli cardiace. În plus, se vor efectua anumite teste
suplimentare, în funcție de suspiciune:

 analize de laborator (profilul lipidic - colesterol total, HDL, LDL colesterol,

trigliceride, glicemie, creatinină serică; urina pentru glicozurie și proteinurie; teste
înalt sensibile- CRP, lipoproteina A, fibrinogen, homocisteina evaluate în cazul unei
boli cardiovasculare premature sau a istoricului familial);
 electrocardiograma (ECG) – urmărește activitatea electrică a cordului;
  monitorul Holter – este un ECG portabil, care urmărește activitatea cordului pe
parcursul a 24-72 de ore;
 testul ECG de efort;
 ecocardiografia – reprezintă o investigație neinvazivă, extrem de utilă în depistarea
modificărilor structurale și a funcției de pompă a inimii;
 CT și/sau RMN – sunt investigații imagistice cu un grad ridicat de precizie;
 cateterizarea – este o investigație invazivă, cu riscuri asociate, însă extrem de utilă
datorită multitudinii de informații furnizate (presiunea în fiecare dintre cele patru
camere ale inimii, dar și la nivelul vaselor, vizualizarea valvelor și vaselor de sânge).

În plus față de aceste investigații standard, medicul poate opta pentru efectuarea unor teste
genetice. Acest lucru se întâmplă, în general, în cazul în care un membru al familiei a fost
diagnosticat cu o afecțiune cardiovasculară cu potențial de transmitere ereditară (ex:
cardiomiopatii, sindromul Brugada, hipercolesterolemia familială). Testele genetice se
recoltează, în general, din sânge sau cu ajutorul unui tampon, din salivă. Astfel se identifică
o eventuală genă modificată și se poate evalua riscul dezvoltării unei boli cardiovasculare pe
viitor sau se poate depista cauza uneia preexistente.

Tratament
Tratamentele sunt adaptate în funcție de patologia și nevoile fiecărei persoane în parte,
precum și în funcție de gradul de risc și de prezența altor afecțiuni asociate. La modul
general, o schemă terapeutică poate include:

 Tratament nefarmacologic (fără intervenție medicală) – se bazează pe schimbarea

stilului de viață, în sensul reducerii greutății corporale, adoptarea unei diete
mediteraneene bazate pe legume și fibre, combaterea sedentarismului. Renunțarea la
fumat și consumul moderat de alcool sunt, de asemenea, necesare;
 Tratament farmacologic (medicamentos) – în funcție de capacitatea de reducere a
factorilor de risc și de tipul bolii cardiovasculare, se poate opta pentru instituirea
unui tratament medicamentos;
 Proceduri minim invazive sau invazive – în unele cazuri, intervenția chirurgicală sau
alte intervenții minim invazive reprezintă cea mai bună metodă de tratament pentru
boala de inimă. Această decizie este calculată în funcție de gradul de risc și de
beneficiile aduse.

Prevenție
Mijloacele de prevenție ale afecțiunilor cardiovasculare sunt extrem de utile atât înaintea
dezvoltării unei boli (scad semnificativ riscul), precum și după diagnostic (influențează
pozitiv evoluția și prognosticul și potențează efectul tratamentelor medicamentoase). Aceste
mijloace sunt în strânsă legătură cu stilul de viață, iar adoptarea a cât mai multe dintre ele
va indica o îmbunătățire semnificativă:

 dieta sănătoasă - ajustarea aportului caloric pentru a preveni excesul ponderal;

încurajarea consumului de fructe, legume, cereale, pâine integrală, pește (în special
cel gras), carne slabă, produse lactate degresate; înlocuirea grăsimilor saturate cu
grăsimi mono/ polinesaturate (vegetale și marine); reducerea aportului de sare la
pacienții hipertensivi; alcool în cantitate moderată -1 pahar pentru femei, 2 pahare
pentru bărbați);
  activitate fizică periodică - pentru persoanele sănătoase se recomandă 150 de minute
de activitate fizică moderată pe săptămână sau 75 de minute de activitate fizică
intensă pe săptămână;
 renunțarea la obiceiurile nesănătoase - fumatul are un cunoscut impact negativ
asupra aparatului cardiovascular prin efectul generat la nivelul vaselor de sânge;
 tratarea altor afecțiuni - există anumite afecțiuni recunoscute ca fiind factori de risc
pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Tratarea hipertensiunii, a
hipercolesterolemiei, sau ținerea sub control a diabetului scade riscul apariției
evenimentelor cardiovasculare;
 asigurarea sănătății psihice - nu doar sănătatea fizică este importantă în prevenirea
bolilor cardiovasculare. Stresul și depresia sunt, la rândul lor, factori de risc care nu
trebuie neglijați. Asigurarea sănătății psihice îmbunătățește evoluția unei afecțiuni
cardiovasculare sau chiar scade riscul ca aceasta să apară;
 menținerea unei igiene optime - atât spălatul mâinilor, cât și al dinților, reprezintă
modalitățile cheie prin care se pot preveni infecțiile de la nivelul sistemului
cardiovascular (ex: endocardita infecțioasă);
 analizele uzuale trebuie făcute o dată pe an pentru persoanele care nu au probleme
cardiovasculare.

Astfel, este necesară elaborarea unei strategii de prevenție a bolilor cardiovasculare în

practica clinică, din cauza faptului că aceste afecțiuni reprezintă