Într-o țară în care 40% din oameni nu ascultă niciodată muzică clasică, iar alți 19% doar de

câteva ori pe an sau mai rar, niște tineri și-au dorit să facă un festival de profil în Iași. Trecutul
ne arată că multe astfel de inițiative lăudabile se lovesc de realitățile contextului socio-politic și
economic ieșean și se sting după una sau cel mult două ediții. În cazul Classix, după debutul
din februarie 2020, care a reușit să evite la limită o pandemie care avea să schimbe modul în
care ne raportăm la și consumăm evenimentele culturale, următoarele două ediții s-au
desfășurat cu respectarea celor mai stricte restricții din acești doi ani: grad de ocupare de doar
30%, distanțare, purtarea măștilor, ulterior certificat verde etc. La două zile după ediția de anul
trecut s-a intrat în scenariul roșu, deci norocul a fost, din nou, de partea celor care au încercat.

Organizatorii nu doar că au reușit să navigheze în acest peisaj schimbător și impredictibil, dar

au jonglat cu rezervări ale unor locații din ce în ce mai diverse și nonconformiste, bilete de
avion, teste PCR pentru invitați, camere de hotel, închiriere de echipamente și toate celelalte
elemente de logistică care nu se văd, dar fără de care publicul n-ar mai putea avea experiența
inedită pe care Classix o aduce în ultimii ani la Iași. Pentru că Classix nu e doar o altă serie de
concerte cu interpreți locali și internaționali și partituri inspirat alese. Dacă s-ar fi limitat la asta,
n-ar fi reușit să adune categorii de public care nu obișnuiesc să participe la concertele
Filarmonicii, Operei sau altor instituții publice active în zona muzicii clasice. Însă ceea ce a
reușit Classix să facă, prin alegerea locațiilor, scenografie minimalistă cu elemente de new
media, sinestezie și sincretism nu e puțin lucru: a adus un public activ și interesat de alte forme
de cultură contemporană către muzica clasică.

Mai mult, cu ajutorul unor elemente diverse de programare culturală, care includ masterclass-
uri, proiecții de film, conferințe, expoziții și lansări de carte, are loc o atât de necesară inițiere și
educare a publicului tânăr. Anul trecut a fost lansată (online) traducerea Anei Maria Onisei a
cărții „Un An Magic. Muzică clasică pentru fiecare zi” de Clemency Burton-Hill, prima carte de
popularizare a muzicii clasice în România. Iar luni seară, la concertul intitulat Fata Morgana al
Auner Quartet, un extrem de talentat cvartet de coarde austriac, prezentatorul Cătălin Sava a
atras atenția publicului prezent să nu mai aplaude în pauzele dintre părțile lucrării. Spectatorii s-
au conformat și au avut răbdare să răsplătească prestația senzațională a celor 4 tineri austrieci
după încheierea ultimei note a lucrării de Schubert de la finalul programului.

O altă modalitate de educare a publicului este realizată prin includerea unor piese de muzică
contemporană clasică, uneori mai dificile pentru o audiență care nu este familiarizată. Același
Auner Quartet au interpretat în premieră în România o lucrare a compozitoarei contemporane
Sofia Gubaidulina din 1993 (Cvartetul de Coarde nr. 4), care a presupus o suprapunere de
partituri înregistrate anterior, în format digital, peste prestația live a muzicienilor austrieci. Iar cei
care nu au reușit să cumpere bilete pot urmări întregul program online, gratuit, prin intermediul
platformei și eforturilor logistice suportate de organizatori.

Cu atât mai impresionant și salutar este demersul directorului artistic, Dragoș Andrei Candrea
(rezident în Norvegia), și a directoarei, Patricia Butucel (care s-a mutat între timp în București și
se ocupă și de festivalul Rocanotherworld), cu cât festivalul organizat împreună cu echipa locală
tânără și entuziastă este finanțat exclusiv din fonduri private: un sponsor național și contribuția
unor institute culturale străine active în țară. Săptămâna aceasta au anunțat și burse pentru
artiști independenți, în valoare de 5000 de euro. Din păcate, Primăria Iași, ocupată cu finanțarea
unor șuete și sinecuri cu relevanță minimă pentru comunitate, precum și cu reabilitarea de
morminte și achiziție de busturi anacronice prin Ateneul Tătărași, nu a găsit o formă prin care să
asigure sprijin local unui demers atât de important pentru scena culturală locală.

Cu toate acestea, festivalul a ajuns în 2022 să aibă o durată de o săptămână, fără a pierde din
amploarea evenimentelor și calitatea muzicienilor invitați. Chiar dacă ediția a treia nu s-a
încheiat la momentul scrierii acestui text, putem spune că, din fericire pentru publicul ieșean,
festivalul Classix pare să se clasicizeze și să devină un reper pe harta evenimentelor culturale
locale. Ține și de comunitate cum va răspunde și dacă va reuși să păstreze și prețuiască acest
dar pe care o mână de tineri ambițioși s-au încăpățânat să-l facă orașului lor natal.