Sunteți pe pagina 1din 5

l )t{ o/n

It,t( A

L u p ta

c u i ngerul

U n r a $A c u M p A N A A L u M r r, urniti de ritmul cosmic,misca talge_ rele-i potrivni ce, ziua si noaptea, penrm asfinlire. Talgerul luminii, ingreuiat de plecasede tot si spinzura jos in rasul pimintului, dincolo de apus; buza 1t.,-t: lui fulgera' ?nainte de scufundare, cirre talgerul noptii, care se ridica gol in slavi gi astupa, cu fundu-i negflr, cerul. Sigeata cumpanitoare incremenise, cu luceafirul in ascuqis. caprele riciiau girina inchinind cu copita culcugul... clopotele aninate de turlele giturilor sunau limpede si fiecare viti era o vecernie. Apa riului luneca in liuta lirmurilor cintare innbugiti sub cilus de sdlcii ginditoare 9i plopi amintitori. $arpe descolicit din aur, amurg.ul descinta p;selile cristaline, care picau din slivi, inqelenite,pe ramuri. Cind' o prevestire trecu si scuturi din florile tilincilor o roui de clinchete. Pistorul tresiri sub cerul unde se ruga. S-a sculat leul pustiei si vine sn-i dijmuiascaturmele ? o formd nedeslusiti inainra, fire pagi, spre staul. sirise din talgerul luminii, care acum se cufundasein pugul de dincolo de pimint. Iacob se ,.fezi cu ghioaga si-gi apere averile. starura mdreagi.il agteptain strungi, aqintindu-i calea. Nu era leu, nici fur. Pirea o aritare de pe alt tirim. - Ce vrei ? - ricni ciobanul, clitinat intre spaimi uimire. Ei - Lupti - rispunse celilalt, ca Ei cum ar fizis buni_seara. Nu dorea nici oi, nici bogiqie, ci altceva,mai de pret: puterea. spre a fi stipin se cere si fii tare. care din ei doi e mai vrednic ? vedenl rr, prop.rrr." enigme, $i pretindea incercarea puterilor.

l)rirr labirintul crengilor despletitepentru somn, vintul treceadegetele-iinc:ircatcdc plinsetc moi. Caprele se sculaseri si priveau din tirli. infiqigareacu chip de zburitor il infrunta din poarta qarcului.Iacob ii deslusea asupracapului un mo{, adus ca gluga cioc?rliei... glasulii cintasea viers. Cine, oare,se ascun$i dea in vesmint pisiresc ? Iacob simgi o rivni tinereasci si se misoare cu taina... Necunoscutul ii cizuse drag deodati, asacum iqi cadeun prinl hoinar, colinditor dupi ciudigenii, ciruia nu i te poqi impotrivi sa nu-i faci gustul" El primi lupta f;r; vrijmisie, prinzindu-se ca intr-o hori cu ingerul, ochii ieztlor - bucurosi de salturile stipinului in lupta cu cerescul partener. $i astfel Iacob s-a luptat cu ingerul, nu impotriva lui... Fiecare din noi, micar o dati in vreme, trebuie si ne misurim trimisul Domnului, la un popas, sub sicomor, lingi o fintini de riscruci. Te iei cu el la lupti, agacum te lupqi, copil, cu un frate mai mare, dornic si te inveqelupta. E un exerciliu pe caretrebuie si-l deprinzi, mi.surindu-te cu cinevamai puternic. E o voinicie la care trebuie si te ridici sub povala unui superior, unui dascdlcunoscitor al tuturor adevirurilor atletismului soiritual. ingerul si Iacob isi imprumu,ru ,ru-rip. ezenta,nu si substanla.Aparenta lui se lisa cuprinsi... $i rezistenqa divind se echilibra prin forta umani, care se mhdia pe tirie si urca, tiriiti de model, victorioasi asupraei insesi.ingerul, senin, se impotrivea opintelilor, nu ataca.Zimbitor, a$gala sfortare, nu ciuta sa doboare. Desi inger, el se alcatuiaintr-un prilej chibzuit si cumpinit pentru incordareamuschilor sufletestiai omului ripit in ideeabiruintei. Nici arc, nici pali. Luptau lupti dreapti, incingi cu braqele.$i miinile omului seinclegtau,pafta cu zimgii degetelorpetrecuti unii intr-al1ii in galele ingerului. Iar aripile acestuia,ridicate din sfirc, se incondeiau pe umerii discipolului, asa incit el, citind drept in ochii miraculogi care-l stirneau la vitejie, nu le vedea strejuindu-I, ca si nu se inspiiminte. E ingiduit fiului de om si biruie, in virtute si har, un inger, alcituit din gapte stihii mai mult ? Oricum, indemnul ingerului adevirat e totdeaunalupta. Numai Satanae ispita,vrala de cigtig usor asupraa tot ce cuprinzi cu ochii. Minunea ce mare a fost ci atingereacu ingerul il intarea pe om. El devenea mai puternic, pe mesuri ce se indelunga imbrdqigarea. Virtutea lui crestea,cu cit misterioasainiqiere. Iacob se imputernicea ca Anteu, dar, spre deosebire de dura acela,nu atingind pimintul, ci cu cerul coborit de inger. Omul alaturat de inger sugeafluid sfint, caretreceain el ca in legeavaselor comunicante,din cel plin in cel go1,prin mediatorul inaripat, incit precursorul lui Cristos a trebuit si sesmulgi cu violenqi din veriga ce-l stringea din ce in ce mai cumplit, inainte de a se umple de el omul intreg. Cici nu era el Mesia, menit si sivirseasci deplin tansfuzia divini. A durat lupta o noapte, un veac? Cine gtie...Solul a zburat. Dar leclia rimase indelebili. in zori, nostalgic,ciuta urmele vinzolelei. Dar nici un semn nu sta

496

V o l r t J l , ,(

rrr;ir1 trr-ic:1r;irrirrrr-rl cra giurit de cilciie. rarba,treazd,, igi mijea lumina-i 'u vc*lc rrcsrrivitri clin pirnint- A fost o nilucire ? totugi n-aveanici o goviial;... $i Nirrric pitrunde mai de-a dreptul in suflet ca un miros respirat... 'r-r $i el simlea rrrirclsma i'gerului stiruindu-i adinc, acolo unde amintir." r" f"r. uitarea, irrrplctind sufletul. lngerul a fost ? Dar s-a hir.nrit cu "r, elafari,in lunci ? sau in liun_ tru, in gind ? Fusese lupti sau o medita o zavoziilui o itiau mai bine, cici nu 9ie? rliduscri nici un litrat.

T o ia g ul

minunilor

D I u t N E A T e, t gt R I D I c A p R o n e alb; intr-un cer amar 9i pinzele aurorei, umflate de vintul zorilor, vibrau lin pe albii de clegtar. Moise, purtind toiagul minunilor ca pe o osindi, urca fir' de razimmuntele morgii. Nivalnicul profet fusesepedepsit si nu intre in pimintul f;geduingei, fiindcn la Meriba lovise stinca in loc si-i vorbeasci. $i-acum, ostracizat din implinirea visului, trebuia si moard la pragul Chanaanului. El, care oriunde mergea tira lumea prin nisipul pustiului ca o poali dupi el, suia singur. I se ingiduise si priveasci numai de departe tara tuturor rivnelor. Dar, de la piciorul muntelui in zarea care venea cu alb; grabi, nu se vedea decit un pimint scofilcit si ciolinos, fdri orizont dumnezeiesc. Cum il inchideau limbi de Mqiguri gi cozi de mare, profetul igi intoarse ochii de la el. ln urma-i hiiau b;ietani cu capra, luindu-gi merinde si fluiere cu doine in sin. ,,Tot un fluier am fost gi eu in miinile poporului ales" - isi spuneael. ,,M-am scobit tot, am zvirlit afari miduva iubirii de sine, ca vizduhul intreg, plinitatea de pretutindeni si mi umple. Gol de mine m-am dat lor. Pe douasprezecegduri tliate in sufletul meu, cele douisprezece triburi gi-au plimbat degetelegrele de dureri qi picate". Urcind necontenit, trecusela amiazl"dincolo de marile asezlminte ale pidurii, cu umbre de templu pigin. Iegise in lumina de piatri a muntelui, unde un r"ulrur uriag igi desficu inaintea lui aripile ca doui crengi de palmier. ,,Vulturii igi innoiesc tinereqile cind ajung suta de ani. Pe noi, Doamne, ne ingridegti cu garc ingust de ani, lisindu-ne o singuri preluci, moartea.Cine va putea odati trece in om nemurirea ereditari, cea agonisiti din tati in fiu ? Eu nu pot fi acela, eu, omul lui Dumnezeu. Dar un fiu ?"

V , ' t ' , r tl

l )t{ o/n

It' t( n

lrrir(:rr()irstcm()artc:I"- isi mai spuncael. ,,De ce ar veni la minc ?..se .,'Nr rrraii.rrcb:r cl, tulburat. ,,Nu pogi aveaaringerecu ceva decit luind cunostinri clcsprc' lnsuqi Dumnezeu, zupremul ,r..rrrror.rrr, a trebuit cl. si mi se arate.Si am triit mai departe. Safie cevamai presus,mai necunoscut decit .;*i gcre si nu o simt decit in clipa cind nu mai sint ? Moartea "1, " "dri-ar fi un lucru pidosnic, care-contrazicepe Dumnezeu. Nu, nu poate fi moartea... Tristeqea,ca o seari timpurie, il adumbrea in prinur amtezti,f;cindu-l si nu simti diafana povard" cildurii. Sufletul ciuta, ii mihnitele-i a iimpezimi launrrice, intunecateputeri de impotrivire. ,,ce coaja amarde,riata, chiar cind inima nu-i un cheagde lumini dulce... Nu-i mai bine oare si se sparga?* - igi spuneael, indoiernicl in,,r^td.,arunecim virtindu-ne pe cercul zilelo.r,caumbra pi ariastearpa a ornicului de pimint. ceva sti neclintit. Dar noi alunecamcit e soarepeste niste semne stranii, si cind vine umbra ne stergem." Meditaqia elegiaci il insoqi pini aproape de virful muntelui si il pirnsi. $ipotul unui sarpeverde curse o Jip; r..., prelins pe cirare; ,r."gr'.po," grijn de poporul lisat singur il trezi. Profetul seintoarse .r, f"r" c;t.. purti..;os seinchipuia ca.otabiri de pisiri migratoare gata deduci, gi el, pilotur, lips"ea din capul unghiuhri, surghiunit in inilgimi. o lacrimn aluneci g;-r orpa,; b,rz.le cu sare. Profetul, cu ochii la patafremdtitoare,poposi indelung. F.r ." o ,t"1irrrr. i'u.cugul unui calvar.Toiagul ii cizu din mi*, mai g..., ." ir' bustean de cruce. Era osindit la moarte, dar nu-si intelegeanicicum vta. pingnrise'toiagul ? Nedrep_ talise piatra, care,nevinovati, ridicase pringeri la cer ? i^, strigitere intelite ale razvrititjlor, !petele femeiltr, s"irr"etrrl copiilor ^u."^inci insetati. Trebuia si cr.eeze apa.Api grabnici, din piatri seacd, ficuti cu mlnuni. $i a izfit cu iuqime piatra ca pe un chiabur z$rcit, si-si dezregebilerile pungilor dordora. ca sub o junghiere de cutit, a fost un zbucnet,rn hi*n d. r..I Le auzeafi r"rr"p. vea gilgiitul; le vedeaiezuirea in fala taberei din Meriba. "i.Gloata, i'p"i* labe, ca un ciine uriag,lipiia apa care-l costase pierdereapimintului fegnduinlei. E drept ci lovise cu sere minie, degi primire porunci 9i ,r,i-ri si griiasci. Dar cind, pentru ascultarea oamenilor, ,r.,roi. ie vargd, p.rt." sta el la "u." vorba tocmiti cu gresiile ? Toati gtiinqalui despre lu-., -"i to"'ti deprinderea lui de cirmuitor ii impinseseri mina citre rovire. poate c; pi.at a rrao piatre ascurtitoare de cuvinr... Dar cu ce a greqitel ? Toiagul rui nu era d. re-r, .." id.. cretrzatl,, gind infiptuit in creier, scipat ca dintr-o temnili "or,a forlelor. Toiagul era cuger strimutar in fapti, gind tare luat in mini cum ai ridrca'o vargd, sd. izbegti lumea pentru indreptare. Lemnul noduros era ulucul pe care se descirca gindul zimislitor. De aci virtuqile-i magice,puterile-i extrao;dinare. cu el, odinioari, sub cerul fanatic al Egiptuti, birrrr. marea, care se despi4ise, blestemindu-si apele sacre.valurile se sreiseri in doui maluri uriase, lisind in 500

spirrura lor o chingi de nisip umed, pe care, cu tilpile infierbintate, si calce in pelerinii idealului. Gindul zvirlit jos se preschimbase balaur inghiqind gerpii pe vrijitorilor la picioarelelui Faraon.El ucisese toqi intiii niscuqi ai marilor necredinciogi,ca trisnetul pe cei adipostiqi sub frunziguri inalte. De ce si nu izbeascaqi de data aceeapiatra avar6,asacum lovise totul in cale cu caresigeta din z,bor vepin-atunci ? Nu tot acestgind din toiag il indoia in ^rc deniile viitorului ? Cu el smulsesesecoli din jugul vremii, si-i storsesede faptele dumnezeiegti pentru noua eternitate, carteafacerii, inceputul lumii... Se adinci acum cu gindul inapoi, cum ii sunaseodinioari numele Domnului, ca o auror|. a auzului, in Sinai. Da, la inceputul lumii, ca 9i la inceputul sau propriu, a fost un Dumnezeu, agacum la zimislirea pomului a stat siminga. Dar cine mai cauti siminqain haosul rid;cinilor, dupi ce seinalli dpina ? Dumnezeu sti acum susin roadele crengilor noastre,gi ale lui erau fere de moarte, atirnate de gind, toiag pur al minunilor. Ce alt element ar fi putut stribate in inima cremenelor, prin milioane de ani impietrite 9i ripind pietrei atomi de oxigen gi hidrogen, si-i recomcu bine intr-o clipi in alt chip, sinrezd, chip de api ? Gindul lui a bitut cu toiag puternic la po4ile stincilor, dindu-le intr-o parte; acolo, intrat ca un magistru stipinitor in vastul laborator al naturii, el a plem;dit mani qi foc, gerpi 9i api' ci Dar profetul nu ingelegea gindul omului, oricit de mare, e singur si gol, ca un toiag. Toiagului trebuie si-i pui un virf spiritual gi si-l prefaci in steag - care si nu loveasci, ci si cheme lumea slobodi sub el. Toiagul lui era numai al minunilor. Dar minunea e o simpli schimbare,o trecere risturnati de la o formi la materie in fel gi chip, agacum face gtiinqavrialta. Gindul poate schimba aceeagi jitorilor gi inviqagilor,minuni stititoare pe loc - joc de atomi 9i de echilibru de forqe. Minuni, izvoadele incepitoare, sint stinca gi apa. Eterna realitate se arati numai spiritului, nef ezematlpe nimic, dincolo de orice cuget, cit de tare gi inalt ar fi el. lncercind vremurile, citre acesrspirit voise Dumnezeu si duci pe Moise, poruncindu-i si foloseasci nu toiagul, ci cuvintul, duhul, nu mintea raqionah. bar el nu inlesni venirea vremii spirirului flcut cuvint. El era inci omul bitiii cu intruparea in el gi tacea.Moise nu vorbise, lotoiagul. Spiritul sfint nu-gi gasea vise, rridase intenqiile divine. Trebuia si moari afari din Chanaan, cu generaqia b;t;ii, cu care, ca-ntr-o minune, trecuse de la clidirea piramidelor la clidirea unui popor. Vremea da in lituri gi se boltea deasupralui intr-un gol de eternitate. Se lisa sear|tirzie. Profetul se scuh, cupola cerului pirea un schit uriag de iacint inchis care-l agtepta.Departe, ristignit pe zd"ri,apusul murea impuns in coastecu suliqede raze.Yenea,imbelgugati-n vinturi, aroma pustiei, si-n auroingrozira morqii Moise ridici ochii spre DumnezevDar acolo sus il agtePta, toare, neagrapronie a morqii.

s01

[' t{ o/n

It' t( A

B u n a v e s ti re

Voicvodul cerului aduceain mini o veste: floare, sau stea cu raze de mircasmi ? H,alucea ca un crin de api sfinqiti, in chipul unui lotus cu petalele-n cruce,cum urca din inima iezerelor sacre. Fecioara cdzuingenunchi qi adori. Semneale unei uriage amintiri ii spintecd ochii intii, zarise acelagichip, in rai. sufletul degteptat: odinioara, cind deschisese Bucuri-te, fecioari ! grii Solul, intinzindu-i crinul albei nuntiri. La lumina miinii arhanghelului ea igi strevazT)carnea,in care mijea de pe acum aurora unei imense dureri. Dar pe loc bucuria o inibugi. Aritarea dumnezeiescului trimis fu mai covirgitoare ca glasul legiunilor de demoni ai suferinlei urlind la un loc... Prin insigi fiinqa lui, prinqul cerului cinta lauda bucuriei, acatistul Bunei Vestiri. Bucuri-te, fecioara!... Bucuria e mai presusde durere, cum e raiul mai presusde iad. Durerea e turnati in carne,infiptn in os... Bucuria, nepipiiti niciieri, e pretutindeneain tine intreg: nu te bucuri numai cu un deget.Durerea sarpe hrinit cu spaqiu gi adipat cu timP. Bucuria creste din aluneci din afard", liuntru, zimisliti ca un prunc viu, 9i-1i umple fiecare celule de osanale.Bucuria e minunea cea mare, neqtiuti qi nefolositi. Neindeminatec, omul o minuieqte cum ar folosi un car, cind ea este unealti de zburat. Pentru cine 9tie, ea-si deschide aripile, sus...Mintuitorul insusi seva sui la cer nu prin durerea indurati, ci prin bucuria jerdei... ...Sfetnicul sfintului sta cu mina intinsa... Logodnica lui floarea gi 9i-o puse in piept, in freamitul bucuriei universale: lumea trai atunci un timp virgin de orice alt eveniment. Risadul dumnezeiescse prinse. Cici era floarea preursiti, lotusul, care se plismuiegte adinc, in sinul lumilor de tina, dar care se smulge nomolului si deasupraapelor. Rupindu-se, tirigte ca o ancori lutul inclegtat in rise-nal1a germenul spiritual impaminteasca, d;cini. Aga aveasi se inalqe,dupi gestagia plintat in umanitate. Floarea sloboda, desprinsi din citugele pamintului, ancori din cer, se va ridica uriaqi din strifund, biruind oceanul gravitaliei universale a pacatului, tirind deasupra apelor existenqeitrecitoare, la lumina lumea. creatoare, Atotpregtiutorul inger privea uimit transfigurarea fecioarei... inaintea lui gedea acum, mdreatd,insigi creaqiaplastici universali, Eva cosmici, mireasa duhului zimislitor, adorabila. in orbitele ei ardeau luceferii spaliului gi, adunagi acolo, toqi ingerii cerului ii zimbeau din ochii ei... Sinii cu sfircurile de Sori erau stribitugi de fluviile ciilor lactee,alergind sa hraneasci rodul. Prin vinele ei alerga, cu globulele miliardelor de agtri, un singe stelar, exilat pini-n calciielecosei de stele palpitind de toati tineregea mosului, muqcate de haos...ltt ""ttt." toate porlile viefi deodati. vegniciei,dideau 9i iegeau Arhanghelul seinchini gi porni inapoi...

Fr c r oA RA s E T R E z r c Arn n A T R Era straj i anopgi i ,i nci ntecul privighetorii. coborind inci uluit din vis pe clitinate punli de somn, sufletul ei amesteca impresiile. intii se fdceaci suneteleimboboceau pe vrejul risucit al unui viers, aci urcitor gi agilat in slavi cu circei de triluri, aci cd,zindin hohote albe gi-n ciorchini de suspin...Apoi i se nd"zd.rici afli printre viermii ei blinzi, pntuliqi se in dud... unul isi qesea gogoasa din mataseaaeriani,amelodiei gi se-nchijea, nevdzut... intr-o pisli de cintec. Auzul harnic al fecioarei destrima si torcea borangicul cristalin al cintecului. cind igi dete seamaci pasirea cinta aieveapodobia luminii, sari la fereastri. Dar acolo,in risirit, nu se ivea volbura de flori... pintecelealb al zorilor. ingreunat de mister, se zbitea in chinurile unei uriase zimisliri. Carnea cerului se zbircea si se intindea, in dureri, cutreierati de freamite, scuturatd de fiori. insi fpntul alb de usurare al diminegii intirziasi pruncul luminii nu zbucnea pe lume in piraie de singe ceresc. Deodati, l;sind fecioria diminelii neatinsi, soarele insusi se afli in odeiqalogodnicei consacrate.Arhanghelul sta in faqa ei, intruchipat de seninul tot. Coboriror din slevi el patrunseprin geamul neviolat. $i totugi, afari, atins de vijelia firi vint, plopul isi indoia qignetulverde, ca o coloani de frunze lichide repezitd.in sus si curbatd.de legile cdderii. Moile cataracte de foi ale palmierului se zbiteau spiimintate. Genele zorilor,lungi si negre' se lisari la loc peste ochii inchi;i. Roata crugului se-nroarsecu o spili inapoi si peste lume atirni un amurg inginat. Numai trupul fecioarei se lumini de toata lumina inibusiti in ziri.

502

V. VoIcULE Sc U

La fereastri,o pasire,solidari cu eternitatea ce-gideschisese arhivele, profe. tiza, pindind imensulzbucnetal risiritului flnut in loc. Fecioara, ingenuncheati, risfringea extazulradios risiritului liuntric, in al careArhanghelulbucuriei,cu mina intinsi, seafundalin. Cu cir sedepirta, cu atit ndprazrica mirime a femeiiscidea, pini ceajunse misura obiqnuiti omula lui pe lume. Atunci, o perdeade lumini orbitoarecizu greuintre lume qi el.