Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică

Specialitatea Robotica si Mecatronica

Planul de afacere
la disciplina
Management
Tema: „Dezvoltarea la SRL eRobotics Group”

Elaborat: st. Gr RM-201

Sultan Anna,
Bivol Vladimir,
Brumă Mihai,
Constantin Voinu

Coordonat și verificat:
lect. universitar Dodu Aliona

Chișinău, 2022
 Cuprins
1. Rezumatul planului de afacere:
2. Descrierea ideii de afacere:
2.1. Caracteristica întreprinderii:
2.2. Descrierea activității desfășurate:
2.3. Analiza S.W.O.T.
3. Piața și marketingul afacerii
3.1. Cercetarea pieței (concurenți, clienți, segmentul de piață)
3.2. Politica de preț (orientarea după concurență și costuri)
3.3. Politica de distribuție (argumentarea canalelor de distribuție, logistica)
4. Activitatea operațională
4.1. Descrierea produsului/ serviciului
4.2. Procesul tehnologic
4.3. Furnizorii de bunuri și servicii
4.4. Necesarul de mijloace fixe, OMVSD și materiale
5.Planificarea resurselor umane
5.1. Structura organizatorică a întreprinderii
5.2. Planul de asigurare a forței de muncă
5.3. Planificarea fondului de remunerare a muncii
5.4 Relaţiile cu angajaţii
6.Analiza riscurilor .............................................................................................................................
 1. Rezumatul planului de afacere:
Persoanele stocate, extrase, procesate și transmise informații din momentul invenției de a
scrie aproximativ 3000 de ani î.Hr., dar termenul „tehnologie informațională” în sensul său
modern a apărut pentru prima dată în 1958. Și astăzi, tehnologiile informaționale găsesc aplicații
în toate domeniile și domeniile: procesoare, computere, limbaje de programare, structuri de date și
altele.

Dar chiar și într -o formă colectată, în sine, un computer nu poate îndeplini diverse funcții
utile. Pentru a face posibil, folosim software. Și deci, software -ul este un set de programe
efectuate de computere, fiecare rezolvând una sau mai multe probleme. De asemenea, este
clasificat în funcție de zona de aplicație: sistemic, atunci când software -ul este responsabil pentru
munca și funcționarea computerului în ansamblu, instrumentală, care permite utilizatorilor să își
creeze propriile utilități pentru un computer și aplicat - tipul de Utilitatea are ca scop în întregime
rezolvarea problemelor utilizatorilor.

Dezvoltarea tehnologiei obligă companiile și persoanele fizice să -și cumpere și să își

actualizeze software -ul, ceea ce a influențat metodele de a face afaceri. Iar concurența constantă
pe piață motivează programatorii să îmbunătățească și să dezvolte toate software -urile noi și noi.
Noile tehnologii și programe oferă întreprinderilor capacitatea de a -și raționaliza activitățile, de a
crește eficiența și de a reduce costurile.

2. Descrierea ideii de afacere:

Pornind de la punctul anterior putem constata că domeniul IT este unul foarte profitabil,
care atrage multe investiții și comparativ cu alte domenii, dispune de numeroase avantaje și un
potențial enorm de dezvoltare și profit. Deci direcția de orientare ar fi deschiderea unei
întreprinderi (un mic start-up) care va executa aplicații web în dependență de cerințele și nevoile
clienților. De asemenea, pe lângă dezvoltarea aplicațiilor, vom propune clienților și servicii de
mentenanță a aplicațiilor create.

O direcție care ar scoate în evidență start-up-ul respectiv ar fi concentrarea asupra părților

de UI (user interface) și UX (user experience) în cadrul proiectelor realizate. Eventual, este
evident că serviciile prestate pot fi mai puțin necesare în Republica Moldova (din diverse motive),
deci o cale frumoasă de dezvoltare poate fi colaborarea cu clienți internaționali. În urma unor
cercetări de piață, am stabilit că există un mare spațiu de dezvoltare pe arena internațională unde
asemenea servicii sunt la mare căutare, iar start up-ul ar putea avea multe de câștigat.
 2.1. Caracteristica întreprinderii:

Pe baza primului punct, putem spune că sfera IT este destul de profitabilă. Atrage o
mulțime de investiții și are multe avantaje, potențial de dezvoltare și câștiguri bune în comparație
cu alte domenii. Ideea noastră este să deschidem compania (mică, pentru început, startup),
specializată în dezvoltarea încorporată.

Direcția pe care a evidențiat -o această pornire este automobilele, adică sistemele

încorporate în computerul mașinilor, aeronavelor, rachetelor etc. După efectuarea unei cercetări de
piață, putem spune că serviciile furnizate pot fi mai puțin la cerere în Republica Moldova (din
diferite motive). O modalitate bună de a dezvolta proiectul nostru este cooperarea cu clienții
internaționali, deoarece aceste servicii sunt la cerere mare pe piața mondială, astfel încât există o
mare probabilitate de finanțare, ceea ce va încuraja dezvoltarea și succesul ulterior al unei viitoare
companii.

2.2. Descrierea activității desfășurate:

SRL „Erobotics Group” este o companie cu răspundere limitată înființată de 4 persoane.

Compania este specializată în proiectarea și dezvoltarea microprocesorului programabil, a
procesorului, a plăcilor de circuite imprimate cu microcontroller, precum și la programarea la
două niveluri a acestor plăci folosind programare încorporată.

Compania este împărțită în mai multe sectoare, fiecare fiind angajată în sarcini strict
stabilite. Sectorul de programare este împărțit în mai multe departamente, și anume:

1. încorporat C.

2. încorporat C ++

3. Java încorporat

4. Python încorporat

5. Departamentul de criptare

6. Departamentul de Dezvoltare Web (front-end, back-end, full-stack).

De asemenea, există propriul său departament de marketing și publicitate care lucrează cu

piața mondială pentru a atrage noi clienți, ocolind concurenții și găsind investitori solvenți.
 Scopul afacerii este de a dezvolta și de a programa un nou software, de a coopera cu
companii mari și de a obține cel mai mare profit posibil.

2.3. Analiza S.W.O.T.

Tehnologia SWOT este utilizată pe scară largă în managementul și managementul

strategic, deoarece este în același timp un instrument simplu și de înaltă calitate pentru evaluarea
competitivității companiei pe piață. O caracteristică a metodei este că, din anii 1980, analiza
SWOT a fost folosită activ pentru a dezvolta soluții strategice și nu și -a pierdut relevanța pe
întreaga existență a managerilor în instrumente.

Această metodă sugerează că pentru dezvoltarea cu succes a unui proiect comercial,

trebuie luate în considerare următoarele caracteristici:

S (Puncte forte) - Puncte forte. Acestea sunt avantaje, valori, abilități unice.

 Dezvoltarea de produse pe cont propriu.

 Demn de salarii mari.
 Lucrați cu cele mai noi echipamente.
 Un mediu atractiv pentru investiții.
 Modificarea produsului în timpul pregătirii sale pentru parametrii clientului.
 Dezvoltarea tehnologiilor avansate.
 Cooperare cu companii internaționale - lideri mondiali.

W (slăbiciuni) - Puncte slabe. Dezavantaje unde și ce pierzi concurenților.

 Dimensiunea mică a echipei.

 cantitate limitată de informații deschise.
 posibilă neînțelegere între angajați, care va încetini procesul de dezvoltare.
 Posibile defecțiuni în funcționarea echipamentelor tehnice.
 Apariția bug -urilor.
 Diverși factori umani.

O (oportunități) - Oportunități. Acestea sunt pârghiile care sunt în mâinile afacerilor și care pot fi
influențate direct.

 Existența programelor de finanțare a afacerilor.

 Tendința mondială a avut ca scop dezvoltarea în acest domeniu.
  varietate de proiecte de lucru.
 Pregătirea avansată a lucrătorilor.

Sprijin și investiții din partea guvernului.

T (amenințări) - amenințări. Dificultăți, factori externi care nu depind de deciziile pe care le luați.

 Creșterea costului forței de muncă.

 Subsaturarea piețelor.
 Concurență între țările vecine.
 Guvernul limitat al guvernului.
 Lucrători ne calificați în domeniul specializat de activitate.
 Lipsa cooperării intersectorale.

3. Piața și marketingul afacerii

3. Piața și marketingul afacerii

Apărut la începutul secolului al XX-lea în SUA, marketingul are o istorie relativ scurtă,
reprezentând o consecinţă firească a evoluţiei relaţiilor de schimb şi, în special, a intensificării
dificultăţilor pe care le întâlneau întreprinzătorii în realizarea ofertei lor. Gândirea de marketing
îşi are începutul în momentul în care ofertanţii produselor şi serviciilor pe piaţă au început a-şi
dimensiona şi structura oferta pornind de la cunoaşterea prealabilă a cerinţelor consumatorilor şi –
pe această bază – asigurând o satisfacere cât mai deplină şi complexă a acestor cerinţe.Potrivit
unei definiţii generale, marketingul reprezintă funcţia afacerii responsabilă de piaţă şi de
satisfacerea cerinţelor consumatorilor, pornind de la cunoaşterea pieţei şi gestionarea activităţii
firmei vizând piaţa. În acest context, marketerul (specialistul în marketing) nu încetează să-şi pună
următoarele întrebări – fundamentale în marketing:

- Cine reprezintă piaţa (consumatorii care vor cumpăra produsele firmei)?

- Ce doreşte piaţa (şi corespunde oare oferta firmei sau trebuie modificată)?

- Cine sunt concurenţii, care este oferta lor şi care sunt cotele de piaţă ale fiecărei firme
(respectiv, cum poate firma să-şi menţină/mărească cota de piaţă)?

- Ce oportunităţi şi riscuri oferă zilnic firmei mediul economico-social (mediul de afaceri)

şi cum ar putea fi acestea folosite în interesul firmei?
 Încercând să găsească răspunsuri la aceste întrebări, marketingul a evoluat pe parcursul
anilor, devenind un domeniu distinct al afacerilor, cu funcţiile şi principiile sale specifice.

3.1. Cercetarea pieței (concurenți, clienți, segmentul de piață)

Cercetarea pieței este un proces care ajută la luarea deciziilor de afaceri. Aceasta implică
colectarea, înregistrarea și analizarea sistematică a datelor și informațiilor despre clienți,
concurenți și piață.

Cercetarea se poate baza pe date și informații primare sau pe date și informații secundare.
Cercetarea primară este efectuată atunci când sunt adunate date sau informații pentru un anumit
produs sau ipoteză. Aici informațiile nu există deja sau nu sunt accesibile și, prin urmare, trebuie
colectate în mod specific de la consumatori sau întreprinderi. Sondajele, grupurile focus, grupurile
de cercetare și comunitățile de cercetare pot fi toate utilizate atunci când se efectuează cercetări de
piață primară.

Cercetarea secundară folosește datele și cercetările existente, publicate ca sursă de

cercetare. Poate fi mai rentabil decât efectuarea cercetării primare, iar Internetul oferă o mulțime
de resurse pentru efectuarea acestei cercetări. Cu toate acestea, datele ar fi fost colectate inițial
pentru rezolvarea altor probleme decât cea în cauză, așa că s-ar putea să nu fie suficient de
specifice. Acestea fiind spuse, cercetarea secundară poate fi utilă în identificarea problemelor care
trebuie investigate prin cercetarea primară.

Cercetarea poate fi, de asemenea, clasificată în cercetare calitativă sau cantitativă.

Cercetarea calitativă poate fi clasificată drept exploratorie. Cercetarea calitativă ajută la
identificarea potențialelor ipoteze, în timp ce cercetarea cantitativă pune valori seci în spatele
acestor ipoteze. Cercetarea calitativă urmărește să afle ce percepții și sentimente potențiale ale
consumatorilor există în jurul unui anumit subiect. Această cercetare poate fi adesea folosită
pentru a recomanda proiectarea cercetării cantitative, care se bazează pe date numerice pentru a
demonstra rezultate semnificative statistic.

Internetul este un instrument util atât pentru cercetarea primară, cât și pentru cea
secundară, și poate fi folosit pentru a colecta atât date calitative, cât și cantitative. De fapt,
comunitățile de pe Web pot fi privite ca un grup mare de discuții, împărtășindu-și în mod regulat
și de bunăvoie opiniile despre produse, piețe și companii. Astăzi, organizațiile care efectuează
tranzacții online au la dispoziție gratuită o mulțime de informații de cercetare, precum și
instrumente sofisticate pentru a colecta date suplimentare.
 Cercetarea de piață ar trebui să producă informații care să conducă la acțiuni.

Concurenți:

Numărul TOP companiilor, care lucrează cu sisteme Embedded:

"Infineon Technologies" SRL

"ADLINK Technology" SRL

"Analog Devices" SRL

"AROBS" SRL

"Siemens" SRL

"GUNT" SRL

Complaniile din ”IT Park” din Moldova populare

"PENTALOG CHI" SRL

"ENDAVA" SRL

"CODE FACTORY" SRL

"BEST4U DEVELOPMENT" SRL

"AMDARIS" SRL

"CODIFUN" SRL

Acestea sunt printre cele mai populare companii ce ar putea să ne devină concurenți în
sfera activităților serviciilor pe care ne propunem să le acordăm.

Clienți:

Persoanele fizice și juridice care au nevoie de servicii referitor la crearea sistemele

incorporate in cadrul tehnicii de calcul la automobile, aeronave și altele, care au nevoie de
proiectarea și conceperea plăcilor(PCB-urilor) programabile pe bază de
microprocesoare/procesoare/microcontroloare(in dependentă de utilizare: Sisteme de
frânare/parktronice, sisteme de monitorizare alimentare cu combustibil automatizate,
Monitoare/Console, panouri inteligente, sisteme anti-accident, comunicări inteligente prin CAN
BUS) sau la crearea soft-ului.
 Segmentul de piață:

Segmentarea pieței este o procedură care presupune împărțirea publicului țintă în diferite
grupuri și segmente de clienți.

Segmentarea se realizează în funcție de anumite criterii, cum ar fi: zona geografică în care
locuiesc, vârstă, sex sau anumite interese.

Scopul segmentării este de a crea mai multe grupuri de clienți și potențiali clienți, cu nevoi
sau caracteristici comune.

În urma segmentării, companiile pot lua decizii eficiente privind dezvoltarea produselor, a
strategiilor de marketing și a loialității clienților.

Către 2024, piața serviciilor IT din Moldova va crește cu 69,8%

Piaţa serviciilor IT din Moldova, care include piaţa internă şi outsourcing, va creşte până
în anul 2023 cu 69,8% comparativ cu 2018 şi va ajunge la 262,2 milioane de dolari.

Despre aceasta se menţionează într-un studiu elaborat de compania internaţională

"International Data Corporation" cu susţinerea Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională
(USAID), transmite Știri.md cu referire la Infotag.

Autorii studiului consideră că creşterea principală a pieţei globale va fi realizată prin

externalizare, care va creşte de la $120,9 mil. în 2018 la $203,25 mil. până în 2024.

Ei cred că serviciile software şi hardware, care sunt cel mai puternic motor al pieţei
interne, îşi vor reduce prezenţa pe piaţă de la 46% în anul trecut la 41% către 2024.

Influenţa acestui tip de servicii se va menţine datorită investiţiilor guvernamentale

permanente, precum şi creşterii numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care vor apela la
companii cu comenzi de creare a unei anumite infrastructuri.

De asemenea, se consideră că în Moldova va creşte cloud computing-ul. În acest sens,

Moldova poate urma exemplul altor ţări din regiune cu un număr mare de proiecte de consultanţă
care pregătesc tranziţia către infrastructura cloud publică, privată sau hibridă, în timp ce serviciile
de asistenţă vor deservi sistemele existente până când acestea vor începe să funcţioneze în cloud",
spune studiul.

Studiul afirmă că, în prezent, în Moldova serviciile IT predomină în structura outsourcing,

însă până în 2024 ponderea acestora se va reduce de la 70% la 52%.
 Companiile locale caută o cale de ieşire din tipurile tradiţionale de proiecte şi, având în
vedere că legislaţia în domeniul parcurilor IT se extinde şi asupra domeniilor creative (elaborarea
jocurilor, crearea/editarea video, design grafic), se poate trage concluzia că anume elaborarea va
avea cea mai mare importanţă pentru creşterea pieţei outsourcing a Moldovei.
Structura actuală a pieței de externalizare din lumea este asigurată de SpiceWorks.

Fig. 1. Ponderea subsectoarelor pieței de externalizare a Moldovei.

Cele mai recente evoluții în sprijinul guvernului pentru inovarea IT includ trecerea Legea
„Parcul IT virtual” în 2018. În timp ce oferea stimulente fiscale competitive, legea a avut succes
în atragerea companiilor IT care în prezent se ridică la 525. Activitățile eligibile includ software
dezvoltare, procesare date, consultanță IT, management hardware, cercetare și dezvoltare,
animație, design digital.

Date preluate din Bancul Național de statistică referitor la Activitati de servicii in

tehnologia informatiei:

J62 Activitati de Rezultatul

servicii in tehnologia financiar
Numarul de
informatiei Numarul Venituri soldat pina la Rezultatul financiar al
Numarul de intreprinder
mediu de din vinzari, impozitare. intreprinderilor cu
intreprinderi i care au
personal milioane lei Profit (+) profit, milioane lei
primit pro
Pierdere (-),
milioane lei
1 515 12 603 6 444,24 1 056,44 1 000 1 117,21
Numarul de Rezultatul Profit net Imobilizari Imobilizari Investitii financiare pe
intreprinderi financiar al (pierdere necorporale, corporale, termen lung, milioane
care au suferit intreprinderi neta) al milioane lei milioane lei lei
 lor care au perioadei
suferit de
pierderi
pierderi, gestiune,
milioane lei milioane lei
367 -60,77 708,40 104,32 585,80 123,44
Creante pe Creante
Active Investitii
termen lung si curente si alte
imobilizate - Stocuri, financiare Numerar si documente
alte active active
total, milioane lei curente, banesti
imobilizate, circulante,
milioane lei milioane lei
milioane lei milioane lei
34,18 847,73 157,08 1 130,67 63,21 750,31
Profit
nerepartizat
Active Total active (pierdere Datorii pe
Total capital
circulante - (Totalul neacoperita termen Datorii curente,
propriu,
total, milioane bilantului), ) in lung, milioane lei
milioane lei
lei milioane lei capitalul milioane lei
propriu,
milioane lei
2 101,28 2 949,01 1 358,75 1 671,15 323,91 857,03
Date preluate din Bancul Național de statistică referitor la Activitati de servicii informatice:

J63 Activitati Rezultatul financiar Rezultatul

Numarul de
de servicii Numarul Venituri din soldat pina la financiar al
Numarul de intreprinder
informatice mediu de vinzari, milioane impozitare. Profit intreprinderilor
intreprinderi i care au
personal lei (+) Pierdere (-), cu profit,
primit pro
milioane lei milioane lei
406 6 458 3 048,17 805,35 261 818,72
Rezultatul
Profit net
Numarul de financiar al Investitii
(pierdere neta) al Imobilizari Imobilizari
intreprinderi care intreprinderilor financiare pe
perioadei de necorporale, corporale,
au suferit care au suferit termen lung,
gestiune, milioane lei milioane lei
pierderi pierderi, milioane lei
milioane lei
milioane lei
104 -13,38 697,92 46,76 1 100,25 121,29
Creante pe
Active Creante curente si Investitii
termen lung si Numerar si
imobilizate - Stocuri, milioane alte active financiare
alte active documente
total, milioane lei circulante, milioane curente,
imobilizate, banesti
lei lei milioane lei
milioane lei
1,34 1 269,64 155,81 289,85 71,97 591,88
Profit
Total active nerepartizat Datorii pe
Active circulante
(Totalul (pierdere Total capital termen Datorii curente,
- total, milioane
bilantului), neacoperita) in propriu, milioane lei lung, milioane lei
lei
milioane lei capitalul propriu, milioane lei
milioane lei
1 109,49 2 379,13 717,65 1 358,03 335,69 554,13
3.2. Politica de preț (orientarea după concurență și costuri)

În medie, costul pentru construirea unei sisteme embedded, care include proiectarea,
construirea, programarea și lansarea acestuia, este de la 10 până la 100 de dolari, prin ce companii
cumpără mai multe pentru, spre exeplu mașinele sale sau pentru a le vinde mai departe. Dar costul
pentru construirea unui site web, care include lansarea și proiectarea acestuia, este de la 12.000 la
150.000 de dolari.

În cadrul companiei ,,E Robotics Group” politica de preţ va fi stabilită în raport cu

standartele actuale pe piaţa din Republica Moldova, iar în cazul ieşirii pe piaţa internaţională
preţurile vor fi ajustate conform normelor internaţionale.

3.3. Politica de distribuție (argumentarea canalelor de distribuție, logistica)

Distrubuţia se referă la circuitul fizic şi economic al mărfurilor, la sistemul de relaţii ce

intervin între agenţii de pe piaţă de mase largi şi eterogene de unităţi aparţinând mai multor ramuri
economice. Elementul central al distribuţiei este reprezentat de canalul de distribuţie. Acesta este
înţeles drept un ansamblu coerent de unităţi şi funcţiuni asigurate de agenţii economici ce
derulează un fascicul de fluxuri între cele două capete ale canalului.

Logistica comercială reprezintă mişcarea şi manipularea bunurilor economice de la locul

unde sunt produsele la cel în care sunt utilizate/consumate, precum şi toate activităţile adiacente
antrenate de acest proces. Principalul obiectiv al logisticii comerciale este asigurarea serviciilor de
natura distribuţiei în conformitate cu cerinţele utilizatorilor.

Majoritatea companiilor care se ocupă cu dezvoltarea produselor software, în special

dezvoltarea web are o politică de distribuţie a produsului relativ simplă. Livrarea produsului către
client poate fi efectuată prin canale securizate de comunicare online. Ce ține de sisteme embedded
noi le putem livra pentru magazinele robotice în țara noatra, online și pentru alte companii.

4. Activitatea operațională
Ce este profitul operațional? Acest tip de profit mai este cunoscut și sub numele de EBIT
(Earnings before Interest and Taxes) sau profitul înainte de dobânzi și impozite. Profitul
operațional se obține prin scăderea cheltuielilor operaționale din profitul brut. În cadrul
cheltuielilor operaționale sunt incluse cheltuielile de marketing, administrative și generale ale
companiei, cum ar fi cheltuielile cu sediul, utilitățile, cheltuieli de marketing și unele salarii.

Profitul operațional este un indicator financiar foarte important deoarece mmăsoară performanța
companiei strict din activitatea operațională. Mai exact, profitul operațional măsoară performanța
cu care firma ta realizează activitatea de bază. Este urmărit îndeaproape atât de acționari, cât și de
potențialii investitori deoarece reflectă atât cererea pentru produsele companiei (venituri
operaționale), cât și eficiența companiei în livrarea acestora (cheltuieli operaționale).

4.1. Descrierea produsului/ serviciului

eRobotics Group SRL încearcă să ofere consumatorilor:

1. O gamă variată de produse-servicii în sectorul IT;

2. Servicii-produse de calitate superioară;

3. Modernitate și inovație în orice proiect pe care îl realizăm;

4. Cele mai bune prețuri, calculate pe bază de sarcini care ne veți pune;

5. Atitudine respectuoasă și disponibilitate maximă din partea personalului;

Categoriile de servicii-produse vândute:

Ø Servicii legate de realizarea produselor embedded:

o Modficarea programelor existente, în funcție de dorințele clienților;

o Analiza și designe-ul de proiecte conform cerințelor Dvs.;

o Implementarea tehnologiilor în dependență de standarde pe piață;

o Testarea corespunzătoare a produsului înainte de lansare;

o O mare precizie a produselor noastre;

o Service și mentenanța aplicației pe percursul ciclului de viațiă acesteia.

o Adaptarea vehiculelor mai vechi la funcționare cu noile tehnologii.

Ø Servicii legate de realizarea produselor software:

o Analiza și designe-ul de proiecte conform cerințelor Dvs.;

o Implementarea tehnologiilor în dependență de standarde pe piață;

o Testarea corespunzătoare a produsului înainte de lansare;

o Service și mentenanța aplicației pe percursul ciclului de viațiă a cesteia.

4.2. Procesul tehnologic

Scopul ciclului de dezvoltare al unei aplicații este să construiască un produs/ software care să
îndeplinească sau chiar să depășească așteptările clientului, încadrându-se în estimările de cost și
timp.

Pasul 1. Planificare și analiză

De regulă, procesul începe ca un răspuns la o anumită nevoie (personală, corporativă sau publică).
Poate fi necesar să se construiască o soluție complet nouă sau o reninginer una deja disponibilă
prin adăugarea funcționalității sau lansarea unei noi versiuni. Ar trebui să realizezi esența nevoii
din spatele ideii tale.

Orice produs încorporat își propune să rezolve o anumită problemă. Astfel, un dispozitiv ar trebui
să corespundă cu cerințele specifice privind funcționalitatea și aspectul său. Aflați care sunt aceste
cerințe înainte de a ajunge la dezvoltare.

Pasul 2. Proiectarea

De îndată ce aveți un concept viabil pentru o soluție încorporată, puteți merge mai departe cu
proiectarea prototipului. În această etapă, ar trebui să alegeți o abordare de dezvoltare care să vă
permită să vă implementați ideea în buget.

Arhitectură
Procesul începe cu crearea arhitecturii produsului, care ar trebui să se bazeze pe cerințele colectate
în etapa anterioară (planificare și analiză). În arhitectură, ar trebui să reflectați componente
software și hardware care în combinație vor asigura performanța funcțiilor țintă.

Resurse tehnice

Pe baza arhitecturii, trebuie să alegeți tehnologii și instrumente pentru a dezvolta o dovadă de

concept-un model mic pentru a demonstra fezabilitatea ideii dvs.

Kituri de dezvoltare

Pentru a construi rapid prototipuri încorporate și IoT, puteți utiliza kituri de dezvoltare sau plăci-
platforme hardware din afara casetei care pot avea software integrat, cum ar fi:

Periferice disponibile

Conectori pentru scoaterea pinilor de microcontroller

Senzorii de bord și periferice de comunicare (accelerometre, senzori de combustibil, Wi-Fi,

Bluetooth etc.)

Instrumente de dezvoltare software

În afară de hardware, ar trebui să alegeți, de asemenea, dintr -o serie de instrumente de dezvoltare

software încorporată. Vei avea nevoie:

Sisteme de operare (Linux, RTO)

Limbi (C, C ++, Python, JavaScript etc.)

IDES, SDKS (Pycharm, Webstorm, Creator QT), compilatori, debuggeri și multe altele.

Echipă de dezvoltare

Pasul 3. Implementare

Odată ce conceptul este dovedit a fi viabil, este timpul să -l transformăm în realitate. În această
fază, creați un prototip - un model de lucru al IoT sau produsul dvs. încorporat, care poate fi testat
și extins prin noi funcții. Faza de implementare se referă, de asemenea, la îmbunătățirea calității
soluției dvs. și la pregătirea acesteia pentru producție.

Prototip alfa
Când integrați complet componentele hardware ale dispozitivului dvs. pe un PCB (placă de circuit
imprimat), primiți un prototip alfa. Acesta este un produs brut care dezvăluie probleme
funcționale și necesită anumite ajustări.

Prototip beta

Prin abordarea problemelor și extinderea produsului după noi funcții, primiți un prototip beta - o
versiune care este gata pentru producție.

Utilizatorii finali pot testa această versiune și pot oferi feedback pentru a ajuta la îmbunătățirea
calității. Mai mult, puteți aplica o serie de alte teste pentru a vă asigura că soluția dvs.
funcționează așa cum este de așteptat.

Pasul 4. Lansare comercială

În acest moment, aveți un produs din viața reală care poate fi lansat pentru producția în masă.
Faza de lansare comercială este, de asemenea, destul de complicată.

Nu puteți începe imediat producția. Poate dura timp pentru a procura piesele de schimb și a
configura procesul de fabricație, motiv pentru care ar trebui să intenționați să mergeți pe piață în
mult timp, până la trei luni.

Nu uitați de testarea post-fabricare pentru a dezvălui defecte în procesul de producție și pentru a

împiedica produsele defecte să se îndrepte către clienți.

Odată ce plăcile produse au fost încercate și testate, le puteți asambla în capacul lor și le puteți
livra utilizatorilor.

Suportul și întreținerea post-producție este o activitate necesară în timpul ciclului de viață al

dezvoltării produselor încorporate.

SDLC conține:
Arhitectura Produsului

SRS va fi punctul de referință pentru arhitecții de produs care trebuie să livreze cea mai bună
arhitectură pentru produsului ce urmează a fi dezvoltat. De obicei, sunt propuse mai multe
arhitecturi de produs ce sunt documentate în documentul DDS – Design Document Specification.

DDS este revizuit pe baza mai multor parametri: risc, robustețe, modularitate, restricții de timp și
buget, design.

Design-ul este cel care definește în mod clar modularitatea arhitecturată a produsului, alături de
reprezentarea fluxului de date.

Deployment

Atunci când produsul este testat și pregătit, se lansează în mod oficial. Uneori, acest lucru se
realizează pe etape în funcție de strategia de business a organizației. Produsul trebuie mai întâi
lansat într-un segment limitat și testat în mediu de business real (UAT – User Acceptance Testing)

În industrie, există mai multe modele ale ciclului de dezvoltare a unei aplicații. Toate acestea pot
avea o abordare diferită, însă fazele de bază și activitatea rămân la fel pentru toate modelele.

Cele mai utilizate modele sunt:

 Waterfall – este modelul cel mai vechi și mai direct, în care se trece la următoarea fază
doar după finalizarea celei dinainte. Principalul dezavantaj al acestui model este că micile
detalii nefinalizate pot decala întregul proces.
  Agile – acest model separă produsul în cicluri și livrează un produs foarte rapid. Această
metodologie produce o sucessiune de lansări.

 Modelul Iterativ – dezvoltatorii creează o versiune foarte rapidă și pentru un cost relativ
mic, apoi testează și îmbunătățesc rapid versiuni succesive. Principalul dezavantaj este că
poate consuma foarte multe resursă dacă nu este supervizat

 V-Shaped – este o extensie a modelului Waterfall care testează la fiecare fază a

dezvoltării.

 Spiral – este cel mai flexibil model, similar cu cel iterativ. Trece prin planificare, design și
build și testează fazele de mai multe ori, aducând îmbunătățiri la fiecare pas.

Astfel, odată ce produsul trece prin toate etapele expuse mai sus, noi primim un rezultat conform
așteptărilor, care este absolut pregătit pentru a fi implimentat fie desinestătător, fie în cadrul unui
sistem mai complex.

4.3. Furnizorii de bunuri și servicii

În cadrul unei companii IT, nu este nevoie de un număr mare de furnizori, mai jos va fi expusă
lista acestora:

1. Furnizor de servicii Internet – S.A Moldtelecom

2. Furnizor de apă – S.A Apă-Canal Chișinău

3. Furnizor de energie electrică – Î.C.S. Premier Energy SRL

1. Furnizor de gaze naturale – S.A MoldovaGaz

2. Furnizor de servicii securitate – Bercut-Grup SRL

3. Furnizor securitatea cibernetică – KPMG Moldova

4. Furnizor produse alimentare – S.C. CIALCRIS SRL

1. Furnizor de apă potabilă – aquaunIQa SRL

4.4. Necesarul de mijloace fixe, OMVSD și materiale

Mijloace fixe - active materiale (mijloace de muncă), preţul unitar al cărora depăşeşte plafonul
stabilit de legislaţie (6000lei), planificate pentru utilizare mai mult de peste un an în activitatea de
producţie, comercială şi în alte activităţi, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, sau sînt
destinate închirierii sau pentru scopuri administrative.

Nr. d/o Denumirea investitiei Nr. de unități Suma,lei

1 Calculatoare Desktop 4 52000

3 Laptop 4 44000

4 Tablă electrică 1 15000

Total 111000

Nr.
Denumirea investitiei Nr. de unități Suma / unitate,lei Suma / total,lei
d/o

1 Căști 4 150 600

2 Tastatură 4 100 400

3 Mouse 4 100 400

4 Boxe - PC 4 250 100

5 Mese pentru calculator 4 1000 4000

Total 5500

OMVSD - Evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora.

Denumirea
Nr. d/o Nr. de unități Suma,lei
investitiei

Cheltuieli
1
administrative 85000

1.1 Mobilier 11 65000

1.2 Altele 20000

 Total 85000

Necesarul de spațiu

Denumirea
Nr. d/o Nr. de unități Suma,lei
investitiei

Cheltuieli
1
administrative 39000

1.1 Mobilier 5 19000

1.2 Altele 20000
Total 39000

5.Planificarea resurselor umane

5.1. Structura organizatorică a întreprinderii

Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea

obţinerii de bunuri şi servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoană juridică, în care
elementele de natură materială, financiară şi umană se combină în scopul realizării unor obiective.

Trăsăturile întreprinderii sunt:

1) Este un organism social deoarece cuprinde activităţi umane cu finalitate bine

determinată. Indiferent de baza tehnico-materială de care dispune, orice întreprindere funcţionează
prin implicarea resursei umane, care devine cea mai importantă în alegerea şi practicarea
metodelor de management;

2) Este un organism tehnico-productiv deoarece foloseşte mijloace materiale, tehnici

şi tehnologii de producţie potrivit profilului activităţii;

3) Este un organism economic deoarece urmăreşte gestionarea resurselor în cele mai

bune condiţii în vederea satisfacerii obiectivelor urmărite, adică administrarea eficientă a
patrimoniului;

4) Este un organism stabil, care utilizează elemente materiale, financiare şi umane în

vederea funcţionării continue şi permanente potrivit profilului şi perspectivelor de dezvoltare,
direcţii de acţiune consecvente, metode de conducere cunoscute de factorul uman, instrumente de
lucru adecvate;

5) Este un organism dinamic, care dincolo de tehnicile şi direcţiile constante de

acţiune utilizează instrumente noi, strategii de rezervă, metode de lucru adecvate schimbărilor de
mediu;

6) Este un organism complex, care formează un sistem bine definit, construit din mai
multe subsisteme, adică direcţii şi compartimente între care există legături funcţionale şi ierarhice;

7) Este un organism cu reglare proprie, care se bazează pe aplicarea principiilor de

autoconducere, autogestionare şi autofinanţare în derularea funcţiilor managementului.

Întreprinderile se pot clasifica astfel:

a) După natura activităţii, există:

• întreprinderi de producţie1 (industriale, agricole, de construcţie, etc.);

• întreprinderi prestatoare de servicii (comerciale, bancare, de transport, etc.);

b) După forma de proprietate pe baza căreia se constituie, există:

• întreprinderi publice (de tipul regiilor autonome);

• întreprinderi private (de forma societăţilor comerciale);

• întreprinderi mixte2.

Specificare ! eRobotics Group reprezintă o întreprindere Mixtă2de Producție1 în sectorul

Tehnologiilor Informaționale implicând domeniul Automotive.

Regiile autonome se constituie în domenii de importanţă strategică naţională cum ar fi:

industria de armament, energetică, exploatare a minelor şi gazelor, poştă, transport feroviar etc.
Conducerea întreprinderii este asigurată de consiliul de administraţie care cuprinde între 7 şi 15
persoane şi de directorul general şi directorii de profil care se ocupă de managementul operativ.

Societăţile comerciale se regăsesc sub mai multe variante, în baza Legii nr. 15/1990 privind
reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale:

1) Societatea în nume colectiv se constituie prin asocierea persoanelor pe bază de

încredere reciprocă, asociaţii răspunzând numai pentru obligaţiile asumate sub formă socială;
 2) Societatea în comandită simplă se caracterizează prin garantarea obligaţiilor sociale
cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, iar asociaţii
comanditari răspund până la limita aportului la capitalul social;

3) Societatea în comandită pe acţiuni se formează prin împărţirea capitalului social în

acţiuni şi se caracterizează prin răspunderea nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi,
ceilalţi răspunzând limitat;

4) Societatea cu răspundere limitată este o societate de capitaluri la care se poate face

aportul asociaţilor în natură până la cel malt 60% din capitalul social, şi cuprinde cel mult 50 de
membri;

5) Societatea pe acţiuni reprezintă o societate de capitaluri care cuprinde cel puţin 5

acţionari şi se constituie fie prin subscripţie publică, fie pe contul propriu al acţionarilor.

Specificare ! eRobotics Group reprezintă o Societate cu Răspundere Limitată (abreviat

S.R.L.).

Sistemul de conducere al societăţilor comerciale este ca şi la regiile autonome, tot pe baze

participative, adică există o conducere colectivă cu atribuţii şi competenţe ce decurg din strategia
folosită.

Conducerea la societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă este realizată de unul sau
mai mulţi administratori prin majoritate absolută.

Întreprinderea este un sistem care funcţionează folosind elemente de intrare numite factori
de producţie sau resurse utilizate în vederea obţinerii unor rezultate sub forma ieşirilor din sistem
de natura producţiei de bunuri şi servicii. În acest scop, intervine managementul prin procesul
decizional. Sintetic, astfel de legături, între manager şi subalterni în scopul corelării intrărilor cu
ieşirile.

În aceste condiţii asigurarea cu resurse reprezintă condiţia de bază a funcţionării

întreprinderii, agentul economic având preocupări multiple privind determinarea necesarului de
resurse, prospectarea pieţei furnizorilor de resurse, încheierea de contracte de aprovizionare,
transportul, recepţia, eventual depozitarea resurselor, apoi, gestionarea corectă şi raţională a
resurselor, economisirea lor, etc.

Resursele atrase în cadrul echipei eRobotics Group, ca de altfel întregul volum de resurse
existente pot fi:
 a) Naturale;

b) Material-tehnice;

c) Financiare;

d) Umane;

e) Informaţionale.

Organizarea reprezintă un proces esenţial al activităţii într-o întreprindere şi depinde de

capacitatea întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de muncă pe formaţii de lucru,
compartimente pentru simplificarea realizării lor şi creşterea eficienţei.

H. Fayol defineşte procesul de organizare prin aprovizionarea întreprinderii cu resursele

necesare pentru funcţionarea ei: materii prime, utilaje, bani şi personal.

Organizarea întreprinderii poate fi procesuală şi constă în determinarea unor activităţi

diferite şi coordonate ce au loc într-o organizaţie şistructurală sub forma stabilirii componentelor
de lucru sub forma direcţiilor şi altor subdiviziuni organizatorice.

Organizarea procesuală grupează activităţile după criterii de omogenitate şi

complementaritate în funcţiuni.

Funcţiunea întreprinderii reprezintă un ansamblu de activităţi omogene sau complementare,

respectiv identice, asemănătoare sau înrudite care au o logică în manifestarea lor propriu-zisă şi
contribuie la o mai bună gestionare a resurselor şi creşterea eficienţei de ansamblu a întreprinderii.

Funcţiunile de bază dintr-o întreprindere sunt:

1) Funcţiunea de cercetare-dezvoltare3 care cuprinde activităţile de studiere,

concepere şi elaborare a cadrului tehnic şi tehnologic. Ea vizează aspecte cum ar fi proiectarea
produselor, asimilarea de produse noi, elaborarea planurilor şi previziunea activităţii, etc.;

2) Funcţiunea de producţie4 se referă la activităţile de bază ale întreprinderii şi

include acţiuni care contribuie la desfăşurarea normală a proceselor de producţie, inclusiv a celor
auxiliare, etc.;

3) Funcţiunea comercială include totalitatea activităţilor care vizează relaţiile

întreprinderii cu exteriorul, respectiv activităţile de aprovizionare şi desfacere. În acest context,
preocupările agenţilor economici includ încheierea unor contracte economice avantajoase,
asigurarea aprovizionării ritmice, prezentarea produselor şi publicitatea, prospectarea pieţei, etc.;
 4) Funcţiunea financiar-contabilă înglobează activităţile de obţinere şi folosire
raţională a disponibilităţilor băneşti, controlul operaţiilor în care s-au investit fonduri băneşti,
stabilirea necesarului de mijloace financiare şi găsirea de noi surse de finanţare a activităţii, etc.;

5) Funcţiunea de personal reprezintă un ansamblu de activităţi care urmăresc

procesele la care se supun resursele umane cum ar fi asigurarea întreprinderii cu forţă de muncă
calificată, recrutarea personalului, selecţionarea, încadrarea, promovarea, retribuirea salariaţilor,
pregătirea şi specializarea angajaţilor.

De asemenea, în cadrul acestei funcţiuni sunt analizate problemele sociale, de asistenţă

medicală şi raporturile manager-salariaţi, şi sunt incluse activităţi administrative, de secretariat şi
protocol.

Specificare ! Funcțiunea întreprinderii eRobotics Group este de producţie4 și de cercetare-

dezvoltare.

Organizarea structurală a unei întreprinderi se concretizează în structura organizatorică a

acesteia.

Structura organizatorică desemnează un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite

prin gruparea unor activităţi corelate în vederea funcţionării normale a întreprinderii precum şi
relaţiile care se manifestă între acestea.

Prin urmare, structura organizatorică este un sistem care include mai multe componente,
relaţiile dintre acestea, dar şi persoanele implicate în desfăşurarea activităţii acestora, cu
competenţe şi responsabilităţi adecvate poziţiilor pe care le ocupă.

Componentele structurii organizatorice sunt:

1)Postul;

2)Funcţia;

3)Ponderea ierarhică;

4)Compartimentul;

5)Nivelul ierarhic;

6)Relaţiile organizatorice.
 Postul este cea mai simplă verigă organizatorică care cuprinde obiective, sarcini, competenţe
şi responsabilităţi. Înseamnă că titularul postului urmăreşte realizarea anumitor scopuri pentru
care se îndeplinesc anumite activităţi a căror finalitate este influenţată de competenţa, adică de
autoritatea formală care exprimă limitele dreptului de acţiune pentru care există obligaţia de
îndeplinire.

Funcţia reprezintă totalitatea sarcinilor de un anumit fel ce trebuie realizate în mod obişnuit
de un salariat. Într-o întreprindere există funcţii de conducere care vizează o sferă largă de
competenţe şi responsabilităţi şi funcţii de execuţie care se concretizează într-o arie mai restrânsă
de competenţe şi responsabilităţi. Altfel spus, esenţa funcţiei de conducere este decizia privind
munca altor persoane, iar a funcţiei de execuţie, decizia privind propria activitate. Desigur, pe o
anumită treaptă ierarhică o funcţie de conducere se completează cu una sau mai multe funcţii de
execuţie în sensul că un manager poate fi şi executant al unor sarcini potrivit poziţiei pe care o
ocupă în organizaţie.

Ponderea ierarhică reprezintă totalitatea persoanelor aflate în subordinea directă a unui

manager. Cu cât managerul se situează pe o treaptă spre baza piramidei managerială, cu atât
dimensiunea ponderei ierarhice creşte, adică un manager are mai mulţi salariaţi în subordine.

Compartimentul este un grup de indivizi reuniţi pe criterii de omogenitate şi

complementaritate a activităţilor pe care le desfăşoară sub o singură autoritate. În general, există
compartimente de bază care vizează atât nivelul de conducere cât şi de execuţie şi în care se
desfăşoară activităţi omogene

şi compartimente de ansamblu care cuprind mai multe organisme de bază. La rândul lor,
compartimentele de bază pot fi operaţionale (sub forma secţiilor, atelierelor, laboratoarelor) şi
vizează activitatea care conferă profilul întreprinderii, şi funcţionale (sub forma birourilor,
serviciilor) vizând activităţi de îndrumare organizatorică şi pregătire a deciziei.

Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse organisme ale
întreprinderii situate la aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei manageriale. Numărul nivelelor
ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de natura activităţii, dimensiunea firmei,
complexitatea activităţilor, competenţa managerilor, etc.

Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre diferite organisme ale

întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime, produse finite, bani, informaţii şi resurse
umane şi sunt determinate de regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii sau alte
documente oficiale. Într-o întreprindere se pot identifica relaţii organizatorice:

• de autoritate;

• de cooperare;

• de control.

Relaţiile de autoritate sunt legăturile care se manifestă în procesul managerial între manageri
şi salariaţi inclusiv ca urmare a delegării de autoritate. Ele pot fi:

1) Relaţii ierarhice atunci când exprimă raporturile dintre titularii posturilor de

conducere şi titularii posturilor de execuţie;

2) Relaţii funcţionale atunci când exprimă legăturile dintre două organisme în care
unul dispune de autoritate funcţională asupra celuilalt;

3) Relaţii de stat major atunci când exprimă raporturile dintre diverse organisme între
care unul dispune de autoritate delegată din partea conducerii privind anumite activităţi.

Relaţiile de cooperare sunt legăturile dintre organismele întreprinderii situate pe acelaşi

nivel ierarhic dar care au conducere diferită şi desfăşoară activităţi corelate.

Relaţiile de control se manifestă între organismele cu atribuţii de control şi celelalte verigi

ale întreprinderii supuse activităţii de verificare.

La baza conceperii, proiectării şi construirii structurii organizatorice a unei întreprinderi se

află câteva principii şi anume:

1)Principiul supremaţiei obiectivelor şi unităţii de acţiune;

2)Principiul aprofundării conducerii de producţie;

3)Principiul unităţii de conducere;

4) Principiul interdependenţei minime

5) Principiul economiei de comunicaţii;

6) Principiul economiei de personal şi realizării unui grad raţional de ocupare a

personalului;
 În o întreprindere există o structură organizatorică formală stabilită în mod oficial şi având
caracter obligatoriu consfinţit prin regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii şi o
structură organizatorică informală care este neoficială şi neobligatorie şi se stabileşte prin relaţiile
interumane spontane în funcţie de preocupările şi afinităţile indivizilor.

Funcţionarea eficientă a unei întreprinderi necesită o suprapunere între structura formală şi

cea informală, dar aceasta este o raritate în practică. Aceasta, deoarece autoritatea informală a
unui individ reflectă prestigiul şi popularitatea, competenţa profesională şi încrederea colegilor în
raţionamentele acestuia, în timp ce autoritatea formală este conferită de poziţia oficială pe care o
ocupă individul în piramida managerială.

Schema pune în evidenţă elementele de organizare a unei întreprinderi din punct de vedere
procesual şi structural, formal şi informal.

Structura organizatorică a firmei se exprimă în câteva documente esenţiale pentru

funcţionarea normală a activităţii şi anume organigrama, regulamentul de organizare şi
funcţionare şi fişa postului.

Organigrama este o reprezentare grafică a structurii organizatorice sub forma unor cadrane
corelate care exprimă relaţiile organizatorice dintre diverse organisme ale întreprinderii.

Regulamentul de organizare şi funcţionare este o detaliere a structurii organizatorice în care

se includ atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile specifice funcţiilor existente în
întreprindere. El cuprinde

o bază legală care vizează obiectul de activitate, organigrama, obiectivele detaliate şi

responsabilităţile diverselor funcţii şi o descriere amănunţită a compartimentelor existente.

Fişa postului este documentul care descrie toate elementele activităţii unui salariat sub forma
aspectelor specifice: denumirea postului, obiectivele, sarcinile, autoritatea, responsabilitatea,
relaţiile la care se supune, etc.

Organizarea si functionarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale în

sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa corespunda unor cerinte clar
definite reiesite din obiectivele acesteia.

Sistemele de conducere a unei întreprinderi reprezinta totalitatea elementelor componente si

a relatiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfasoara
proceslee de conducere ale activitatii în ansamblul său.
 Sistemul de conducere al unei întreprinderi și componentele sale se prezintă astfel: Exista un
sistem alcatuie din doua componente principale:

1) Structura de conducere.

2)Procesul de conducere.

La rândul sau, structura de conducere cuprinde structura organizatorica si sistemul

informational. Procesul de conducere este structurat în 4 componente și anume:

- structura informală, metodele si tehnicile de conducere utilizate, stilurile de conducere

precum si metodele de fundamentare si transmitere a deciziilor.

Se mai poate spune ca sistemul de conducere a unei întreprinderi este definit de urmatoarele
componente și anume: subsistemul decizional sau conducător; subsistemul operational sau
condus; subsistemul informațional sau de legatură.

Elementele care formeaza cadrul organizational sunt decisive pentru existența, functionarea
și dezvoltarea întreprinderii.

Organizarea şi funcţionarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor propuse.

Sistemul de conducere a unei întreprinderi reprezintă ansamblul elementelor şi al relaţiilor dintre
acestea, structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfăşoară procesele de
conducere.

Sistemul de conducere este definit de următoarele subsisteme componente:

a) subsistemul decizional - ansamblul funcţiilor de conducere;

b) subsistemul operaţional - ansamblul funcţiilor de execuţie;

c) subsistemul informaţional dirijează acţiunile subsistemului operaţional către cel

decizional.

5.2. Planul de asigurare a forței de muncă

Planul de asigurare a forței de muncă cuprinde:

1) planul de recrutare , care se elaborează diferențiat:

 pentru muncitorii necalificați – pe termen scurt;

• Dereticătoare
  pentru muncitorii calificați și personalul tehnic – pe termen de 2 – 3 ani;

• Project Manager

• Tehnician / Programator (Junior / Regular / Senior).

 pentru cadrele de specialitate şi cele de conducere – pe perioade de 5 – 10 ani;

• Dezvoltatori / Developeri (Junior / Regular / Senior).

• Designeri.

• Testeri. (Junior / Regular / Senior).

• Ingineri (categoria : I / II / III ).

• HR.

• Contabili / Personal Financiar.

2) planul de formare și perfecționare a personalului;

3) planul de promovare , la elaborarea căruia se tine seama de inventarul actualizat al

cadrelor existente şi al cadrelor susceptibile de a fi promovate în funcții de conducere.

Instruirea personalului firmei este un proces de învățare prin care oamenii își actualizează
deprinderile și cunoștințele pentru a îi ajută în îndeplinirea sarcinilor de muncă specifice postului
pe care îl ocupă în prezent.

Există și anumite metode indirecte de dezvoltare ce ajută la dezvoltarea spirituală a

angajaților, acestea ar putea fi:

• Cursuri în sala de clasă, pot fi organizate și în cadrul firmelor, precum și în cadrul

instituțiilor / centrelor de învățământ (universități, colegii, școli de afaceri, etc.);

• Simularea la calculator, diferite jocuri, programe de studiu, business games;

• Testarea psihologică, un set de teste folosite pentru a determina potențialul de

dezvoltare a angajaților.

• Metoda de pregătire a relațiilor inter-umane ce reprezintă o metodă complexă de

dezvoltare a personalului, și anume: pregătirea în domeniul psihologiei și încadrarea concomitentă
a salariatului respectiv în diferite echipe de lucru pentru a-și dezvolta aceste cunoștințe și abilități;

• Studii de caz;
 Evaluarea performantelor profesionale reprezintă procesul de stabilire a modului și a
măsurii în care angajatul își îndeplinește îndatoririle si responsabilitățile care revin postului
ocupat, comparativ cu standardele stabilite și comunicarea către angajați a rezultatelor. Aceste
evaluări pot fi efectuată de către o persoană cu poziție ierarhică superioară.

5.3. Planificarea fondului de remunerare a muncii

Managementul recompenselor constă în proiectarea, implementarea şi menţinerea sistemelor de

recompense ale salariaţilor care trebuie să fie adaptate îmbunătăţirii continue a performanţelor
organizaţionale.
Scopul principal al unui sistem de recompense este de a motiva angajaţii firmei de a adopta un
comportament dorit de firmă, un comportament în concordanţă cu misiunea firmei, cu viziunea
echipei manageriale privind modul de derulare a afacerii.
Principalele componente ale satisfacţiei în muncă:
1)Nivelul aspiraţiilor salariatului; 2)Statutul social;
3)Atitudinea faţă de munca prestată şi de firma în care îşi desfăşoară activitatea; 4)Condiţiile
igienice în care se derulează munca;
5) Atitudinea faţă de manageri; 6)Avantajele materiale; 7)Starea de sănătate.

La nivelul firmelor fondul de salarizare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare pentru
recompensarea angajaţilor, proporţional aportului fiecăruia, cantitativ şi calitativ, la atingerea
obiectivelor organizaţionale.
În practica antreprenorială,de cele mai dese ori, pentru planificarea fondului de salarizare se
utilizează metoda salarizării medii.
Salariul lunar per funcție este descris in tabelul 1.1
Nr. de Funcție Salariul Lunar, (val. Euro €)
ordine
ierarhică
1. Director General. 5000 € =<
2. Project Manager. 3500 € =<
3. Manager pe dezvoltare Software. 3000 € =<
4. HR Manager. 900 € =<
5. Manager Departament de Administrare. 700 – 900 €
6. Software Developer – Senior. 2500 € =<
7. Software Developer – Regular. 800 – 1500 €
8. Software Developer – Junior. 500 – 800 €
 9. Programator – Senior. 1000 € =<
10. Programator – Regular. 800 – 1000 €
11. Programator – Junior. 400 – 800 €
12. Team Lead. 2500 € =<
13. Inginer categoria I. <= 1000 €
14. Inginer categoria II. 500 – 950 €
15. Inginer categoria III. 250 – 500 €
16. Tester – Senior. 700 €
17. Tester – Regular. 500 €
18. Tester – Junior. 250 €
19. HR. 400 – 500 €
20. Contabil(ă). 350 – 450 €

5.4 Relaţiile cu angajaţii

Interrelația conducere-angajați se bazează pe ideile unanim create și formate a conducerii

vis-a- vis de angajații și reprezentanții lor în concordanță cu modul de desfășurare a regulilor și
relațiilor create în cadrul părților participante (managerii, angajații și sindicatele) precum și
evoluarea manifestărilor comportamentale și a responsabilităților asumate între aceștia.

Factori de motivaţie pentru angajați în cadrul întreprinderii sunt:

 Componenta salarială.
 Proiectele, work-shop-urile în care sunt implicaţi toți membrii echipei, oportunități
de învăţare și dezvoltare personală.
 Asigurările de sănătate.
 Echipă amiabilă, receptivă, cu oameni plăcuți de la care poți învăța.
 Companie cu echipe bine sudate sau antrenate (cu perspective de evoluare pe plan
internațional).
 Participări active pentru dezvoltarea abilităților profesionale.
 Dezvoltarea unei relații similare celei familiale, empatie între angajați și
conducere.
 Echilibrul dintre viaţa profesională și viața privată.
  Posibilitatea de a călători și dezvolta abilitățile profesionale la un alt nivel, unul
internațional, pe baza unei cooperativități eficiente .
 Principiul american ”fair-play” bazat pe o concurență sănătoasă, cu excluderea
factorului toxic interuman sau, în cazul dat, angajat-angajat sau conducere- angajat.

6. Analiza riscurilor
Riscurile pe care le asumăm atunci când decidem să investim într-o afacere pot avea efecte
negative asupra obiectivelor pe care ni le-am stabilit. De aceea, se impune o analiză a tuturor
factorilor de risc identificați și formularea unei strategii de răspuns, care să diminueze efectele
resimțite. Riscul reprezintă posibilitatea de a pierde sau de a suferi prejudicii, ca urmare a
producerii unor evenimente viitoare care în prezent sunt incerte. Totodată, se impune formularea
unei strategii de răspuns care să conducă la eliminarea completă a acestor riscuri, iar atunci când
nu este posibil acest lucru, se urmărește cel puțin diminuarea efectelor negative.

Este foarte important ca toate riscurile să fie analizate minuţios întrucât chiar şi o singură
scăpare ar putea provoca daune ireversibile.

Riscurile identificate:

• Creșterea costului forței de muncă.

• Accentuarea (перенасыщение) piețelor.

• Concurența între țările vecine.

• Muncitori necalificați în domeniul specializat de activitate.

• Lipsa cooperării intersectorale