MEDIU ȘI SĂNĂTATE CURS 1

Dr. Letiția Duceac

MEDIU ȘI SĂNĂTATE

I. Noțiuni introductive ( concept, universalitate )

II. Definiția sănătății dupa OMS ( Organizația Mondială a Sănătății )
III. Factorii de mediu sanogeni și nesanogeni
IV. Acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății
V. Metode de cercetare a factorilor de mediu
VI. Indicatorii stării de sănătate
VII. Măsuri pentru un mediu sanogen și pentru menținerea sănătății populației

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

IGIENA este ramura a medicinei preventive; promoveaza sanatatea populatiei. Ca stiinta medicala,
se ocupa cu implementarea unor norme corecte igienice si de viata, cu scopul de a mentine si promova
sanatatea individului si a colectivitatii.

Face parte din stiintele ecologiei deoarece studiaza factorii de risc ce provin din mediul
inconjurator, cu efect asupra sanatatii.

SĂNĂTATEA PUBLICĂ ( POPULAȚIONALĂ ”SP”)- reprezinta ansamblul cunostiintelor, deprinderilor

si atitudinilor populatiei indreptate catre mentinerea si imbunatatirea sanatatii.

II. DEFINIȚIA SĂNĂTAȚII DUPA OMS

SĂNĂTATEA INDIVIDUALĂ reprezinta starea de bine completa din punct de vedere fizic, mintal si
social numai in absenta bolii sau a infirmitatii.

SĂNĂTATEA - reprezinta integritatea sau buna stare fiziologica si sociala a individului, in absenta
bolii sau a unei infirmitati (handicap).

SĂNĂTATEA GRUPURILOR UMANE – reprezinta sinteza sanatatii individuale, apreciata intr-o

viziune globala.

Obiectul S.P. : grupuri umane ( nu individul )

Scopul S.P. : de a reduce :discomfortul, boala, incapacitatea ( invaliditate, handicap), decesul

prematur.
Scopurile se realizeaza prin :

 Promovarea sanatatii: oamenii sa fie cat mai sanatosi, apti pentru viata sociala.
 Ocrotirea sanatatii : prin mentinerea sanatatii si prevenirea bolilor
 Controlul morbiditatii : prin combaterea bolilor si a consecintelor lor
 Redobandirea sanatatii : prin contributia personalului medico-sanitar + servicii de sanatate si
sociale.

DOMENIILE SĂNĂTĂȚII
 Demografia
 Biostatistica
 Igiena
 Epidemiologia
 Medicina ocupationala sau medicina muncii
 Stiinte sociale si comportamentale aplicate in studiul bolilor cu determinism social
 Conducerea serviciilor medicale (management)
 Dreptul
 Etica

III. FACTORII CARE INFLUENȚEZĂ STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

 Comportamentul populatiei (atitudini, obiceiuri, stil de viata)

 Factorii biologici, demografici, personali =30% - 40%
 Mediul de viata (factori de mediu : fizici, chimici, socio-culturali, educationali)=20%
 Serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii ) =10%

FACTORII DE MEDIU :

A. Factorii interni sau endogeni – sunt factori care au actiune decisiva in producerea
anumitor boli. Pot fi factori genetici, ce determina bolile genetice sau ereditare (ex:
dismetaboliile, methemoglobinopatia ereditara ).
Exista situatii in care factorii interni genetici actioneaza ca factori predispozanți (ex: Diabetul
zaharat – este o boala metabolica in care se considera ca factorul ereditar are rol predispozant,
mai ales la persoanele cu alimentatie bogata in glucide si lipide care suprasolicita pancreasul).
B. Factorii externi sau exogeni - au o inuenta mare asupra sanatatii deoarece starea de
sanatate depinde de inter-relatia dintre organism si factorii de mediu (externi).

Cu studiul factorilor de mediu externi se ocupa igiena mediului, care poate fi considerata
medicina mediului sau ecologie medicala.

CLASIFICĂRI ale factorilor de mediu (factori ecologici ):

Prima clasificare :

1) Factori fizici : temperatura, umiditatea, radiatiile ionizate si neionizate, radiatiile ultraviolete

(RUV)
2) Factori chimici : diferite elemente sau substante chimici din mediu
3) Factori biologici : virusuri, bacterii, fungi (ciuperci), paraziti
4) Factori sociali : factori rezultati din relatia inter-umana.

A-2-a clasificare :

1) Factori naturali: apa,aer,sol

2) Factori artificiali: locuinta (habitat), imbracamintea, alimentatia, etc
 A-3-a clasificare :

1) Factori sanogeni : cei cu actiune favorabila asupra sanatatii

2) Factori nesanogeni : cei cu actiune nefavorabila asupra sanatatii. Se mai numesc
factori patogeni sau patologici (deoarece produc imbolnaviri).

Factorii patogeni actioneaza ca factori de risc, adica factori capabili de a induce imbolnaviri intr-un
timp mai indelungat, in anumite conditii. De aceea, cunoasterea si identificarea factorilor de risc din
mediu este foarte importanta pentru a ne proteja sanatatea.

IV. ACȚIUNEA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Aceasta actiune poate fi :

- Imediata – efect acut

- Tardiva – efect cronic

De asemenea, actiunea factorilor de mediu se manifesta asupra organismului in functie de

concentratia/intensitatea lor, mai mare sau mai redusa, precum si in functie de durata si actiunea lor.
Factorii de risc sau de mediu pot inregistra mai multe efecte, in functie de modul lor de actiune,
astfel :

a) Daca acestia actioneaza la nivel foarte ridicat si intr-un timp foarte scurt, rezulta ca vorbim de o
actiune acuta sau imediata in care reactiile organismului apar rapid (situatie mai rara).
b) Daca factorii de mediu actioneaza la nivel redus intr-un timp mai indelungat, rezulta ca vorbim de
o actiune cronica sau tardiva.
c) Actiunea factorilor de mediu se poate exercita si asupra descendentilor astfel :
- Fie asupra informatiei genetice, iar ca si conseciinta sunt mutatiile erediatare sau
genetice;
- Fie asupra produsului de conceptie; si rezulta malformatiile congenitale (ereditare).

V. METODE DE CERCETARE A FACTORILOR DE MEDIU

Medicina mediului sau igiena mediului, pentru a putea cuantifica starea de sanatate a individului si
a populatiei, recurge la o serie de metode de studiu:

1. Metode imprumutate de la alte stiinte (fizica, chimie, biologie)

2. Metode specifice medicinei pentru investigarea organismului uman; examenele clinice ,
paraclinice si epidemiologice pentru investigatiile populationale
3. Metode experimentale – efectuate pe animale in laborator
4. Metode statistico-matematice

Cu ajutorul acesto metode combinate, se poate cuantifica actiunea factorilor de mediu si se

poate supraveghea permanent starea de sanatate. In cadrul acestei actiuni, un rol important il
constituie monitorizarea factorilor de mediu (detectarea, identificarea, inregistraraea si prelucrarea
datelor obtinute).

MĂSURAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

VI. INDICATORII STĂRII DE SĂNĂTATE (indicatorii igienico-sanitari)

Pentru efectuarea unei supravegheri sanitare corecte a factorilor de mediu este necesara
stabilirea unor indicatori ai starii de sanatate a populatiei, care trebuie sa fie unitari conform OMS.

1. Indicatori generali- mortalitatea, morbiditatea generala, natalitatea, dezvoltarea fizica si

neuropsihica, starea de nutritie a individului si a colectivitatii.
2. Indicatori specifici- morbiditatea pe tipuri de boala : morbiditatea prin boli infectioase, prin boli
cronice degenerative, prin boli cardio-vaculare, digestive, tumorale, reumatice si morbiditatea
prin boli profesionale.
Prin actiunea de supraveghere cu ajutorul acestor indicatori, se exercita un control continuu
asupra populatiei, prin doua tipuri de actiuni sau masuri.

VII. PROFILAXIA- este de trei tipuri :

 Primară – se adreseaza populatiei sanatoase, cu scopul de a nu se imbolnavi. Factorii

patogeni (de risc) trebuie cunoscuti,identificati pentru a fi evitati.

Factorii sanogeni trebuie promovati.

 Secundară- priveste actiunile ce trebuie realizate pentru depistarea cat mai precoce
a bolii, cat mai aproape de debut.
 Terțiară-se refera la prevenirea complicatiilor, bolilor, handicapului, decesului.

VIII. MĂSURI PENTRU UN MEDIU SANOGEN ȘI

PENTRU MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

a) Măsuri preventive (profilactice)- care se iau inainte de constatarea efectului nociv al factorilor
de mediu. Este mai usor sa previi decat sa tratezi.
b) Măsuri curative (terapeutice)- care se iau dupa constatarea efectelor nocive.

Măsurile sanitare preventive pot fi de două feluri:

- Măsuri medicale – care se aplica de catre institutiile medico-sanitare

- Măsuri nemedicale – care se aplica de catre alte institutii (administrative, comerciale, culturale,
industriale)

Normele sanitare – sunt niste reguli care prevad limitele concentratiilor maxim admise (CMA) pentru
diversi factori de mediu, pana la care nu se constata efecte nocive asupra sanatatii populatiei.
 Normele sanitare constituie dispozitii sau reglementari legale, obligatorii, cuprinse in legislatia
sanitara in vigoare. Nerespectarea normelor sanitare constituie contravenție si se sanctioneaza
confor legii.

MEDIU ȘI SĂNĂTATE CURS 2 si 3

Dr. Letiția Duceac

IGIENA AERULUI

AERUL ȘI INFLUENȚA SA ASUPRA ORGANISMULUI

1. Compozitia chimica a aerului si influenta sa asupra organismului.

2. Poluarea aerului si actiunea sa asupra sanatatii.
3. Sursele de poluare a aerului atmosferic.
4. Actiunea aerului poluat asupra sanatatii (sinteza).
5. Prevenirea si combaterea poluarii atmosferice.

1. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A AERULUI

Aerul este un amestec de gaze format din : azot (78-79%), oxigen (20-21%), CO2 (0,03-0,04%),
ozon , gaze rare : argon, xenon, neon, cripton, radon, heliu si vapori de apa, pulberi, bacterii,
virusuri si fungi.

INFLUENȚA AERULUI ASUPRA ORGANISMULUI

Influenta aerului asupra organismului uman este consecinta modificarii presiunilor partiale a
fiecarui gaz component si a schimburilor gazoase ce au loc la nivelul alveolei pulmonare.

a). EFECTELE AZOTULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Azotul influenteaza sanatatea numai ca urmare a modificarii presiunii aerului inspirat. Cresteri
importante ale presiunii aerului inspirat apar in cazul scafandrilor si a muncitorilor care lucreaza in
adancime. Azotul inspirat la presiune constanta depaseste membrana alveolo-capilara si se dizolva in
plasma, trecand apoi in tesuturile bogate in lichide ( tesutul muscular si in sistemul nervos
) cu urmatoarele efecte :

 Sindromul de decompresiune.
 Narcoza hiperbară sau beția adâncurilor (la coborârea bruscă a scafandrilor).
 Dureri musculare, parestezii periorale si ale membrelor.
MODIFICĂRI ALE GAZELOR SURVENITE ÎN TIMPUL
INSPIRULUI ȘI EXPIRULUI
 GAZUL INSPIR EXPIR
N2 78—79 % 78—79 %
O2 20—21 % 16—17 %
CO2 0,03—0,04 % 3—4 %

Sindromul de decompresiune ( narcoza)—apare la revenirea brusca din adancimea apei spre

suprafata, deoarece in conditii de reducere a presiunii aerului, N2 trece din stare lichida in stare
gazoasa si se elimina prin plamani. Daca trecerea N2 din stare lichida in stare gazoasa se produce in
ritm mai rapid decat se poate elimina, o parte a gazelor se acumuleaza in sange si se produce embolia
gazoasă cu localizare la creier, cord si plamani.

b). EFECTELE OXIGENULUI

Oxigenul este un gaz indispensabil vietii, iar variatia presiunii lui se rasfrange puternic asupra
starii de sanatate a organismului, in functie de concentratia O2 astfel:

 Scaderea concentratiei O2 este bine tolerata pana la 16-17 %, cand se apropie de

concentratia din aerul alveolar;
 La concentratii ale O2 sub 16-17%, organismul se adapteaza prin intrarea in actiune a
unor mecanisme compensatorii: cresterea debitului cardiac si a frecventei cardiace
(tahicardie), cresterea volumului ventilatiei pulmonare (tahipnee), cresterea
numarului de hematii in sangele periferic (poliglobulie).
 La concentratii foarte mici ale O2: mecanismele compensatorii ale organismului
sunt depasite si apare sindromul hipoxic.

 HIPOXIA se pune in evidenta prin:

a. Manifestari cerebrale : - euforia, vertij;
- tulburari senzoriale;
- tulburari neuro-motorii.
b. Dezechilibre acido-bazice care vor duce la:
- respiratii neregulate, superficiale;
- convulsii;
- deces.
Scaderea presiunii partiale a O2 apare odata cu scaderea presiunii atmosferice.

Nivelul hipoxiei depinde de altitudine, astfel:

- presiunea O2 scade in general cu 1mm/Hg la 10 m altitudine;

- pana la 3000 m altitudine, mecanismele compensatorii nu prezinta fenomene de
suprasolicitare;
- intre 3000-6000 m intervin mecanismele compensatorii ale organismului;
- intre 6000-8000 m mecanismele compensatorii sunt depasite si apare
hipoxia cerebrală, fiind necesara administrarea de O2 (masca de O2).
- Peste 8000 m altitudine – viata nu este posibila fara O2.
EFECTELE O2

Ascensiunea pe munte RĂUL DE AVION

La efort fizic, chiar la 2000 m ”Răul de avion” se datoreaza scaderii

altitudine, poate apărea ”răul de presiunii O2, zgomotelor si vibratiilor
munte”, manifestat prin: aparatului de zbor precum si emotiilor
oboseala, tahipnee, tahicardie, calatorului
cefalee, vertij, cianoza, epistaxis. ( tulburari vegetative si vestibulare)

c). EFECTELE DIOXIDULUI DE CARBON

CO2 este un gaz ce rezulta din arderile combustibililor, din procesele metabolice ale tuturor
vietuitoarelor, din procesarile ce au loc in fabricile de bere si alcool.
Efectele CO2 apar datorita cresterii presiunii partiale si a concentratiei de
CO2.
 La concentratii ale CO2 de 3-4 % (cat este in aerul expirat) apare
hipercapneea, care are drept consecinte:
- cresterea amplitudinii si frecventei respiratiei;
- CO2 este excitant pentru centrii respiratori din scoarta cerebrala.
 La concentratii ale CO2 de 4-5 % apare dispneea cu senzatie de constrictie toracica, tulburari
senzoriale: vertij, greata, voma, somnolenta.
 La concentratii de 9-10 % rezulta lipotimia (leșin).
 La concentratii de peste 16% apare paralizia centrilor respiratori, care este responsabila de
moartea subita sau stopul respirator.

MASURI PROFILACTICE pentru combaterea efectelor negative ale aerului

- Aerisirea incaperilor;
- Masti de oxigen in situatii de altitudine sau adancime ridicata;
- Educarea populatiei pentru evitarea noxelor si a zonelor periculoase.

2. POLUAREA AERULUI ȘI ACȚIUNEA SA ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Prin poluare se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care in functie de
concentratia sau durata si actiune produc modificari ale sanatatii omului sau altereaza mediul.
Substantele care pot polua pot fi cele normale din aer sau substante diferite.

Dupa natura lor, agentii poluanti pot fi de 2 categorii :

1. Suspensii sau aerosoli;

2. Gaze si vapori poluanti.
1. SUSPENSIILE DIN AER sunt reprezentate de poluantii dispersati in aer sub forma de particule
solide sau lichide care au dimensiuni foarte mici de ordinul micronilor.
 Particulele mai mari se depun, iar cele mai mici sunt particule moleculare si prin urmare vor forma
dispersia gazoasa.

Agresivitatea aerosolilor depinde de:

a) Concentratia in atmosfera;
b) Dimensiunea particulelor din suspensie;
c) Natura chimica a particulelor din suspensie.
ACTIUNEA AEROSOLILOR:

a) Actiune toxică specifică- pulberile patrunse in organism provoaca intoxicatii

(ex. - plumbul si compusii sai, mercur, cadmiu ).
b) Actiune alergică - provocata de alergeni care pot fi prezenti in orice mediu de
viata sau de munca.
c) Actiune cancerigenă - prin inhalarea pulberilor anorganice periculoase (arseniu,
kripton, azbest). Pulberile anorganice pot fi hidrocarburile policiclice aromatice
(din gazele de esapament) si aerosolii radioactivi.
d) Actiune infectantă - prin pulberi care vehiculeaza o serie de germeni patogeni.
e) Actiune iritantă - produsa de orice suspensie din aer care induce inflamatia
aparatului respirator.
f) Actiune fibrozantă - se produc fenomene patologice fibrozante din cauza expunerii
la anumite categorii de pulberi (siliciu, azbest, particule ce dau leziuni de fibroza ale
aparatului respirator)
2. GAZELE ȘI VAPORII POLUANȚI - acestia patrund in organism predominant pe cale respiratorie, dar
si pe cale cutanata si digestiva. La nivelul alveolelor pulmonare se realizeaza o imensa suprafata
de contact.

De la nivelul membranelor capilare, substantele toxice ajung in circulatia generala,

manifestandu-si apoi efectele nocive asupra organismului.

Dupa actiunea lor se disting:

a. Gaze asfixiante (CO2, CO)

b. Gaze toxice specifice (vaporii din plumb si mercur)
3. SURSE DE POLUARE ALE AERULUI
Sunt 2 mari categorii :

- surse naturale;
- surse artificiale.
SURSELE NATURALE sunt :
 - eruptiile vulcanice
- descompunerile naturale ale materiei organice
- pulberile de meteoriti
SURSELE ARTIFICIALE sunt principalele surse de poluare a aerului fiind reprezentate de:

1. Arderile sau procesele de combustie care au loc in vederea obtinerii energiei electrice,
termice sau mecanice pentru procesele industriale. Principalele surse de energie sunt
reprezentate de carbune si gaze naturale, petrol.
Evaluand riscul pentru sanatate prin procesele de combustie, s-a observat ca acestea
prezinta doua efecte:
a) Efectul iritant – cand este o poluare redusa
b) Efectul asfixiant – cand poluarea este mult mai intensa si cand rezulta CO2 si CO in
concentratii mari .
2. Autovehiculele reprezinta si ele o sursa de poluare importanta prin natura si cantitatea de
substanta poluanta datorita gazelor de esapament ce contin: hidrocarburile (in timp au efect
cancerigen), CO2, NO2, aldehide, Pb care au si alte efecte nocive.

POLUAREA PRODUSĂ DE GAZELE DE EȘAPAMENT are urmatoarele efecte :

1. Efect iritant al cailor respiratorii (cand poluarea este redusa)

2. Efect asfixiant (poluare intensa)
3. Efect toxic specific prin halogenurile de plumb din gazele de esapament.
4. Efect cancerigen prin hidrocarburile policiclice aromatice din benzina.
3. POLUAREA INDUSTRIALĂ rezulta din procesele industriale. Acestea contribuie la
poluarea aerului atmosferic prin diversitatea de produse eliminate sub forma de gaze si vapori.
Astfel, riscul pentru sanatate produs de poluarea industriala depinde de profilul industrial
tehnologic al zonelor respective.

4. ACTIUNEA AERULUI POLUAT ASUPRA ORGANISMULUI (SINTEZA)

a) Manifestari respiratorii:
- Dispnee, tahipnee (peste 18 respiratii/min.);
- Infectii acute si cronice ale cailor respiratorii superioare(IACRS): rinite,faringite,
laringite;
- infectii acute si cronice ale cailor respiratorii inferioare (traheite,tranheobronsite,
bronsite, emfizem pulmonar, BPOC)
- Tuse iritativa , cronica, persistenta;
- Hipersecretie de mucus;
- Astm bronsic.
 b) Manifestari cardiace
- Tahicardie;
- Aritmii(tulburari ritmice), modificari pe ECG, HTA, cardiopatie ischemica, infarct
miocardic, extrasistole, palpitatii.
c) Manifestari metabolice
- Cresterea colesterolului si a trigliceridelor (dislipidemie), ceea ce predispune la
ateroscleroza (ATS).

d) Manifestari nervoase
- Iritabilitate, irascibilitate, nervozitate
- Tulburari de memorie si de concentrare
- Tulburari de vedere
- Tulburari de auz
- Oboseala, apatie.
e) Efecte cancerigene - la persoanele fumatoare si la cele cu imunodepresii care dezvolta mai
usor un cancer pulmonar;
f) Efectele teratogene asupra fatului : malformatii congenitale precum si nasteri premature,
feți prematuri, avort spontan.

5. PREVENIREA ȘI COMBATEREA POLUĂRII ATMOSFERICE

- Se iau masuri legislative privind protectia mediului inconjurator;

- Se iau masuri de protectie ale mediului, care au drept scop mentinerea la un nivel superior al
criteriului de calitate a aerului atmosferic;
- Se iau masuri tehnice si administrative care vor urmari stabilirea criteriilor privind calitatea aerului si
supravegherea lor in limite normale, stabilite prin lege.

IGIENA SOLULUI

1. Definitia solului si proprietatile sale fizice

2. Compozitia chimica a solului
3. Poluarea solului
4. Indicatorii de poluare ai solului
5. Implicatiile medicale ale poluarii solului
6. Mijloacele de combatere a germenilor patogeni
1. DEFINITIE
 Solul reprezinta un factor de mediu deosebit de important. Solul este acea parte a scoartei terestre in
care se desfasoara diverse procese biologice.
Proprietatile fizice ale solului:
- permeabilitatea pentru aer;
- permeabilitatea pentru apa;
- capilaritatea (proprietatea de a permite apei subterane sa se ridice prin porii sai);
- selectivitatea solului de a retine prin porii sai diferite impuritati;
- temperatura de care depinde viabilitatea diferitelor organisme sau microorganisme.

2. COMPOZITIA CHIMICA A SOLULUI

Solul contine toate substantele chimice. Cea mai mare parte a acestora trec din sol in aer, dar mai
ales in apa si vegetatie, avand consecinta asupra animalelor si omului, care isi procura elementele naturale
minerale din apa si plante sub forma de hrana.
Din punct de vedere fizic, solul este format din grunji de marime si forma diferite. Intre grunji raman
spatii libere, numite porii solului, care confera porozitatea solului.

Omul este direct influentat de compozitia minerala a solului, prin inter-relatia sol-apa- flora-
fauna-om.

3. POLUAREA SOLULUI SI INFLUENTA SA ASUPRA SANATATI

A) Poluarea biologica a solului

Se produce prin diseminarea pe sol a germenilor patogeni odata cu diversele reziduuri.
Solul este foarte bogat in flora microbiana proprie denumita flora telurica, care participa activ la
procesele biologice din sol.
Din punct de vedere al provenientei si al modului de transmitere, germenii patogeni din sol se
impart in doua categorii:
a) Germeni patogeni excretati de om si transmisi prin intermediul solului tot la om (germeni de
provenienta intestinala umana), realizand contaminarea om-sol-om.
b) Germeni patogeni excretati de animale si transmisi prin intermediul solului la om, realizand
contaminarea animale-sol-om.

Din categoria germenilor cu provenienta intestinala umana (a) fac parte:

- bacilii tifici – produc febra tifoida
 - bacilii dizenterici – produc Dizenteria bacilara
- vibrionul holeric – produce holera
- virusurile hepatice – A si E – produc hepatitele virale A si E
- virusul poliomielitic – produce poliomielita

Din categoria b) amintim:

- fungii/micetele – produc micoze
viermii – produc boli numite verminoze oxiuri –
produc boala oxiuroza
- parazitii - ascarizi – produc boala numita ascaridioza
helmintii – produc boala numita helmintiaza. Ex de helminti: teniile
care dau teniaze
- chistii de lamblia – produc boala numita lambliaza (giardioza)
- toxoplasma gondi – produce boala numita toxoplasmoza (cauza de infertilitate la femei).

B) Poluarea chimica a solului

Se realizeaza prin deversarea in sol a rezidurilor: menajere, zootehnice, industriale si radioactive si
prin folosirea substantelor chimice sub forma de ingrasaminte in agricultura.
Poluarea chimica a solului are mare importanta pentru plantele care se pot incarca in exces de
substante chimice din ingrasaminte chimice (nitriti, nitrati, pesticide, substante organo- clorurate), urmand
sa intre in compozitia hranei pentru animale si om.
Exemplu: morcovii si ceapa absorb o mare cantitate de nitriti din sol putand produce tulburari
digestive grave mai ales la copii si gravide.
Substantele organo-clorurate din ingrasamintele chimice se concentreaza mai ales in tesutul adipos
al animalelor, urmand apoi sa ajunga in hrana omului.
Pentru substantele pesticide, se recomanda rationalizarea lor in ingrasamintele ce se aplica solului.
C) Poluarea radioactiva
Este foarte nociva prin depunerile in sol a substantelor radioactive cu continut mare de izotopi
radioactivi (strontiu, cesius, iod radioactiv, uraniu, radiu)
D) Poluarea industriala
Substantele toxice trec in sol, apoi in plante si s-au descoperit cazuri de selenoza la animalele
intoxicate cu Se datorita furajelor consumate. Tot in sol s-au mai descoperit cantitati mari de Pb, F, Cl, Hg.
 E) Poluarea agricola fertilizatorilor;
Este determinata de prezenta: biostimulatorilor in sol;
antidaunatorilor.
Ex.: Nitratii in sol ajung in morcovi, ridichi, telina, spanac, salata (care retin concentratii mari de
nitrati).

4. Indicatorii poluarii solului

Se folosesc pentru a indica gradul si tipul de poluare a solului.
Pentru poluarea biologica:
- Numarul total de germeni din sol (NTG)
- Numarul total de germeni coliformi
- Numarul de germeni mezofili (se dezvolta la 37º)
- Numarul de germeni termofili (se dezvolta la 58-60º) – arata poluarea solului cu reziduri
zootehnice.
Pentru poluarea chimica:
- Prezenta si numarul de germeni nitrificatori (evidentiaza poluarea cu substante azotate)
- Numarul de paraziti intestinali (indica o poluare recenta sau mai veche a solului)
Daca vara se constata prezenta in sol a oualelor de geohelminti (viermi) nedezvoltate indica o poluare
recenta.
Daca iarna se constata oua de geohelminti in faza infestanta indica o poluare veche a solului
(inca din timpul verii).
- Indicatori chimici – prin determinarea continutului in azot si carbon a solului
- Prezenta si numarul de germeni nitrificatori
- Plantele „test” sau „indicator”.
Pentru poluarea chimica se folosesc ca indicatori si plantele care concentreaza cea mai mare parte
din substantele chimice ale solului si de aceea se numesc plante „test” sau plante
„indicator”.
Ex.: morcovul, cartoful si ceapa sunt considerate plante „test” deoarece concentreaza cea mai mare
parte din pesticide si nitrati.
Indicatorii pentru poluarea chimica a solului pot fi:
a) Indicatori directi: ex.: plantele test – morcov, cartof, ceapa
b) Indicatori indirecti: ex.: azotul oganic, care indica gradul de poluare a solului rezultat prin
descompunerea chimica a produselor azotate.

5. Implicatiile medicale (a se vedea bolile transmise de viermii din sol)

 O serie de afectiuni pot fi legate de compozitia chimica a solului. Afectiunile respective se numesc
endemii bio-geo-chimice, denumire care arata ca bolile se gasesc endemic (permanent) intr-o anumita
zona, fiind legate de factori locali.
Ex. de astfel de afectiuni:
- gusa endemica (legata de carenta de I2 din sol);
- fluoroza endemica (legata de excesul de fluor din sol);
- nefrita endemica (la noi in tara, in jurul orasului Turnu-Severin, la intersectia dintre Romania-
Bulgaria-Iugoslavia (componente chimice a solului din acea regiune).

6. Mijloace de combatere a germenilor patogeni, a insectelor si rozatoarelor

a) DEZINFECTIA SAU DECONTAMINAREA

- este metoda de distrugere a germenilor patogeni
- se realizeaza prin :
 Metode fizice: ex: RUV
 Metode chimice – folosite mai frecvent mai ales pentru reziduurile contaminate de
spital
Ex de substante chimice: Clorul si substantele clorigene, Fenoli, Trezoli, detergenti anionici – in
aplicatii de 2-4 l/m²
Eficienta dezinfectiei este uneori incerta datorita dificultatii substantelor active de a patrunde in
profunzimea substraturilor solului.

b) DEZINSECTIA
- este metoda de distrugere a insectelor vectoare (muste, gandaci, tantari)
- se realizeaza prin metode:
 Fizice
 Chimice
 Biologice
Metode fizice
- Blocarea accesului in interiorul incaperilor mai ales la depozitele de alimente
- Folosirea de benzi adezive
- Folosirea de apa calda peste 60ºC pentru distrugerea gandacilor, furnicilor, larvelor de muste

Metode chimice
- Folosirea de substante chimice ucigatoare: insecticide:
 organo-clorurate (DDT, HCH)
 organo-fosforice
 eteri ai acidului carbonic
 piretrine, piretroide pentru pediculoze si scabie la pacientii din spital (PIRETRINA
P, PIRETRINA S).

Dezavantajul insecticidelor:
- pot fi toxice si pentru om si animale;
- rezistenta mare la degradare in mediul inconjurator;
- dau fenomene de obisnuinta si rezistenta si de aceea este necesara inlocuirea lor dupa un timp.

Metode biologice – folosirea unor dusmani naturali ai insectelor.

c) DERATIZAREA
Este metoda de distrugere a rozatoarelor. Se realizeaza prin
metode:
 Fizice
 Chimice
 Biologice

Metode fizice:
- Capcane;
 - Infometarea rozatoarelor (prin izolarea alimentelor si indepartarea rezidurilor menajere si de
strada etc.);
- Blocarea locurilor de acces (mai ales catre depozitele de alimente);
- Iluminarea acceselor catre depozite;
- Folosirea de capcane sau dispozitive de ucidere (ghilotina).

Metode chimice cele mai folosite

- Substante chimice iritante: SO2

- Substante chimice toxice:

 acid cianhidric
 anhidrida arsenioasa
 sulfura de carbon
- Raticide substante ucigatoare ale rozatoarelor
 cu efecte intarziate
 cu efecte imediate
 cu efecte indirecte specific asupra rozatoarelor (deoarece produce senzatia de voma
la alte animale – caini, pisici, care eventual ar consuma raticide)

Metode biologice
folosirea de dusmani naturali ai rozatoarelor (pisici, caini, soricari, arici, nevastuica, jder,
bufnita, cucuvea.
folosirea de germeni patogeni ca Salmonela (thyphymurium sau Salmonela enteritidis) care
sunt insa periculoase atat pentru om cat si pentru animale.

1
7