METODE SI PROCEDEE

Bună ziua, sunt Timea Pataki și astăzi voi prezenta câteva metode și procedee din
perspectiva didacticii moderne.
Pentru început vreau să vă prezint o serie de date statistice.
Cercetarile efectuate in ultimii ani26 arata ca pasivitatea din clasa (inteleasa ca rezultat al
predarii traditionale, in care profesorul tine o prelegere, iar elevii il urmaresc) nu produce
invatarea decat in foarte mica masura. Iata cateva rezultate ale acestor studii:
elevii sunt atenti numai 40% din timpul afectat prelegerii ( Howard R. Pollio);
elevii retin 70% din continuturile prezentate in primele 10 minute si numai 20% din
cele prezentate in ultimele 10 minute ale prelegerii (Wilbert McKeachie);
elevii care au urmat un curs introductiv de psihologie bazat pe prelegere au demonstrat
ca stiu numai 8 % mai mult decat elevii din clasa de control care nu au facut cursul deloc
( Henry Rickard).
Un studiu mai recent27 vizand implicatiile predarii centrate pe discursul de tip
traditional releva faptul ca :
- atentia elevilor descreste cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii;
- prelegerea se potriveste numai celor care invata eficient prin canal auditv;
- prelegerea promoveaza invatarea de nivel inferior a informatiilor factuale;
- elevilor nu le plac prelegerile.
Asadar este insuficient pentru invatare daca, in timpul orei, elevii asculta (explicatiile
profesorului) si, eventual, vad (o demonstratie facuta de profesor). Daca elevilor nu li se ofera
ocazia discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc.
Întrebarea mea este ce părere aveți despre aceste date?

Așadar, metodele de învăţământ reprezintă un aspect extrem de important, asigurând

căile prin care profesorul pune elevii în legătură cu un anumit sistem de cunoştinţe şi le
stimulează activitatea pentru a şi le însuşi mai uşor. Folosirea acestora urmăreşte, în ultima
instanţă, realizarea obiectivelor informativ-formative stabilite în vederea pregătirii temeinice
a elevilor şi în vederea integrării lor socio-profesionale eficiente .
Termenul de metodă provine din grecescul " methodos", care înseamnă cale spre, drum,
modalitate de acţiune. Metodele de învăţământ se bazează pe principiile didactice şi
acţionează în strânsă legătură cu tehnicile, mijloacele şi formele de activitate didactică.
 Metoda include în structura ei o suită echivalentă de procedee, fiecărei operaţii îi
corespunde un procedeu. Procedeul reprezintă o tehnică mai limitată de acţiune, o
particularizare sau o componentă a metodei. Metoda poate fi definită şi ca un ansamblu
organizat de procedee.
Noţiunea de „metodă de învăţământ" trebuie înţeleasă într-un sens mai larg. Metoda
serveşte nu numai la transmiterea cunoştinţelor, ci şi la dezvoltarea capacităţilor creatoare, a
deprinderilor practice, a însuşirilor de caracter, calităţi foarte necesare pentru integrarea
rapidă şi socio-profesională a elevilor.
Pentru a avea cu adevarat elevul in centrul demersului didactic, profesorul exercita
roluri cu mult mai complexe decat inainte. Succesul la clasa depinde de competentele
profesorului de a crea oportunitatile optime de invatare pentru ele
Din perspectiva unui invatamant modern, in stransa concordanta cu nevoile actuale ale
societatii, se impun tehnici moderne de studiu pentru elevi :
O metodă este considerată modernă în măsura în care cultivă însuşirile fundamentale
necesare elevilor în prezent, dar mai ales în viitor: independenţă, spirit critic, gândire
creatoare, aptitudini, atitudine exploratoare etc.
În cele ce urmează, voi prezenta câteva metode și procedee din perspectiva didacticii
moderne.

1. INSTRUIREA ȘI AUTOINSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR

Sintagma “instruire şi autoinstruire asistate de calculator” se referă la utilizarea

calculatorului electronic/computerului în procesul de învăţământ, respectiv în scopuri
didactice.
Realizarea instruirii asistate de calculator presupune existenţa unui program de
instruire, care este un produs pedagogic, respectiv rezultatul programării pedagogice.
Programul de instruire urmează să fie transpus într-un program-computer, care reprezintă un
produs informatic. În termeni tehnici, produsele informatice (care sunt produse intelectuale)
sunt numite software, iar aparatura electronică (care nu s-ar putea utiliza fără software) -
hardware. Se mai utilizează termenul de courseware, care se referă la elaborarea lecţiilor şi a
celorlaltor forme de organizare a activităţii instructiv-educative.
În legătură cu instruirea asistată de calculator se conturează patru direcţii de activitate:
(1) învăţământul de informatică (predarea informaticii)
 (2) programarea pedagogică a conţinutului, a materialului de studiat şi a activităţii
elevului în legătură cu acel conţinut
(3) elaborarea programului-computer
(4) abordarea şi soluţionarea problemelor legate de hardware.
Introducerea calculatorului în şcoală nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o
modalitate de creştere a calităţii, a eficienţei învăţării şi predării.
I.A.C. reprezintă, o strategie de lucru a profesorului şi a elevilor, de tip interactiv, un
nou mod de concepere a instruirii şi învăţării, care îmbogăţeşte sistemul activităţilor didactice
pe care aceştia le desfăşoară şi care prezintă importante valenţe formative şi informative.
Acestea se analizează în contextul învăţământului pe clase şi lecţii, care va constitui pentru
mult timp cadrul de inserţie a mijloacelor tehnice de instruire.
Prin intermediul calculatorului, se oferă elevilor modelări, vizualizări, justificări şi
ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservabile sau
greu observabile din diferite motive. În acelaşi timp, calculatorul “construieşte” contexte
pentru aplicaţii ale conceptelor, oferind celor ce studiază şi limbajul cu ajutorul căruia ei îşi
pot descrie propria activitate. Astfel, utilizarea calculatorului electronic oferă facilităţi ca:
- simularea unor procese şi fenomene în mişcare prin imagini animate şi suplinirea, în
felul acesta, a unor demonstraţii experimentale
- crearea de situaţii-problemă cu valoare stimulativă şi motivaţională pentru elevi sau
cu statut de instrument de testare a nivelului de cunoştinţe şi abilităţi însuşite de aceştia
- îmbunătăţirea procesului de conexiune inversă, graţie posibilităţilor de menţinere sub
control a activităţii elevilor
- desfăşurarea de activităţi diferenţiate pe grupe nivel
- desfăşurarea de activităţi de autoinstruire
- desfăşurarea de activităţi de autotestare
- desfăşurarea de activităţi recapitulative
- organizarea de jocuri didactice în scopul aprofundării cunoştinţelor şi abilităţilor sau
în scopul îmbogăţirii acestora.
Meritul deosebit al instruirii asistate de calculator constă în faptul că presupune
participarea activă a elevilor în procesul de predare-învăţare şi că permite dezvoltarea
intelectuală a acestora, adecvată ritmului lor de lucru.

2. STUDIUL DE CAZ
 In domeniile exterioare scolii, studiul de caz se refera la strangerea si prezentarea de
informatii detaliate despre un individ/ grup mic sau grup ca intreg, incluzand adesea rapoarte
sau marturii ale subiectilor insisi. De cele mai multe ori, studiul de caz presupune o problema
care cauta o intelegere holistica a unui eveniment sau a unei situatii prin folosirea
rationamentului inductiv.

Metoda poate fi folosita si la o ora de limba si comunicare. Se va prezenta un

eveniment frecvent intalnit in viata scolii, precum o altercatie intre doi elevi. Elevii vor forma
grupe care vor simula : judecatorul, inculpatii, juriul, jurnalistul, publicul consumator de
media. Fiecare grupa va trebui sa emita punctul ei de vedere, exceptie facand jurnalistii care
vor scrie un articol despre eveniment. Se vor compara punctele de vedere si se va selectiona
versiunea cea mai apropiata de adevar. In continuare, cititorii vor avea rolul principal. Ei isi
vor expune parerea in urma lecturarii articolului, pe baza unor intrebari ca: Ce au urmarit
jurnalistii?; Ce ar fi trebuit sa transmita jurnalistii, prin articol?

3. PROBLEMATIZAREA

Problematizarea este o metoda de dinamizare a elevilor in procesul invatarii prin

crearea unei situatii-problema a carei rezolvare sa starneasca interesul si curiozitatea acestora.
Dupa J. Piaget, gandirea este un sistem de “operatii logice”, iar “operatiunea” constituie
elementul “activ”al gandirii. Aceasta poate fi stimulata in special prin intrebari-problema.
Pentru liceu, exista mai multe modalitati de realizare a problematizarii :

- punerea unei intrebari-problema axata pe o reala sau aparenta contradictie intre

cunostintele elevilor si cerintele intrebarii-problema;
- punerea unor intrebari-problema cu doua sau mai multe cai de rezolvare;
- punerea unor intrebari-problema care sa pretinda elevilor o sinteza a cunostintelor
lor, in vederea unei judecati globale.

De pilda, in cadrul unei lectii de limba romana, profesorul poate formula urmatoarele
intrebari-problema: Este stilul publicistic, comparativ cu celelalte stiluri functionale, cel mai
sensibil la inovatie?; Ce observi comparand stilul publicistic cu celelalte stiluri functionale
ale limbii romane sub raportul accesibilitatii?

4. ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE

 Metoda consta in crearea conditiilor de reactualizare a experientei si a capacitatilor
individuale, in vederea deslusirii unei noi situatii-problema. Esential e sa se delimiteze de
catre profesor ce trebuie sa ii fie oferit elevului si ce trebuie sa fie lasat sa descopere singur.
Dupa relatia care se stabileste intre cunostintele anterioare si cele la care se ajunge prin
descoperire, se disting trei variante ale metodei: descoperirea inductiva( pe baza unor date si
cunostinte particulare sunt dobandite cunostinte si se efectueaza operatii cu un grad inalt de
generalitate), descoperirea deductiva (realizeaza trecerea de la general la fapte particulare),
descoperirea transductiva (bazata pe rationamente prin analogie).

5. ALGORITMIZAREA
Este desfăşurarea unei lecţii sau a unei secvenţe dintr-o lecţie după un anumit
algoritm. Se poate utiliza şi pentru părţi ale procesului de învăţământ mai mari
decât lecţia. Prin algoritm înţelegem o succesiune univocă de secvenţe care conduc
întodeauna la acelaşi rezultat. Evident pentru un rezultat dat pot exista mai mulţi
algoritmi. In predarea matematicii algoritmizarea este metoda de predare (metoda
algoritmică) prin care se obţine un anumit rezultat (soluţia unei probleme,
demonstraţia unei teoreme, găsirea unor exemple, ş.a.). Când aplicăm această
metodă presupunem algoritmul deja cunoscut dintr-o lecţie anterioară (predatăde
regulă cu una din metodele: expunerii, descoperirea didactică, conversaţia euristică,
problematizarea). Metoda este apropiată de metoda exerciţiului şi se aplică cu
succes la lecţiile de formare a priceperilor şi deprinderilor sau de consolidare a
acestora.
6. EXPERIMENTUL
Experimentul este folosit în predarea științelor, constând într-o observare
provocată și dirijată de anumite ipoteze, ce urmează să fie verificate experimental.
În condiții didactice, experimentarea de către elevii înșiși reprezintă o
modalitate specifică de explorare a realității, de învățare prin acțiune, prin
experiența trăită direct. A experimenta înseamnă a-i pune pe elevi în situația să
conceapă și să practice ei înșiși un anumit gen de operații cu scopul de a provoca,
a observa, a dovedi, a studia, a aprecia, a verifica, a măsura efectele, rezultatele
etc. (Leif, J.), ceea ce se va solda cu noi achiziții cognitive și operaționale pentru
el.
 Experimentul este o metodă de cercetare în care se urmărește crearea sau
modificarea unor factori determinanți pentru apariția sau manifestarea unui
fenomen, în condițiile de spațiu și timp alese de cercetător.
În practica școlară sunt concepute și aplicate mai multe variante de
experimente:
 experimentul demonstrativ, pregătit de profesor înaintea lecției și apoi prezentat clasei
în vederea demonstrării, explicării, confirmării, precizării sau verificării unor
adevăruri cu ajutorul experiențelor și al explicațiilor ce le însoțesc;
 experimentul de aplicare (aplicativ), utilizat în vederea verificării posibilităților ce le
au elevii de aplicare în practică a unor teze teoretice însușite;
 experimentul destinat formării abilităților (deprinderilor) motrice de mânuire a
aparatelor de laborator, a substanțelor, a instrumentelor de măsurare etc.
În funcție de locul unde se desfășoară experimentul, acesta poate fi de
laborator sau natural.
Etapele de desfășurare a experimentului sunt:
1. stabilirea problemei de studiat;
2. formularea ipotezei de cercetare;
3. stabilirea variabilelor;
4. controlul variabilelor;
5. stabilirea planului experimental și a grupurilor experimentale.
Din punct de vedere organizatoric, lucrările experimentale se pot desfășura
fie individual (pe teme separate, lucrând fiecare elev în mod independent, având
asigurate toate condițiile tehnico-materiale necesare), fie în echipe (2-3 elevi) –
atunci când nu dispunem de suficientă aparatură și instalații sau intenționăm în mod
special să-i deprindem cu munca de echipă, – în forme combinate sau frontal –
adică efectuate de toți elevii în același timp și în același ritm, pe aceeași temă, sub
îndrumarea directă a profesorului, în condițiile în care se pot asigura aparate,
materiale, instalații etc., pentru fiecare elev în parte.

7. MODELAREA

Este denumirea metodei de predare-insusire in cadrul careia mesajul ce urmeaza

transmis este cuprins intr-un model. Modelul reprezinta o reproducere simplificata a unui
original, in asa fel incat sa fie pus in evidenta elementul care intereseaza. Modelarea poate fi
realizata prin mai multe procedee, bine definite: marire sau reducere la scara a unor
reproduceri similare (machete, mulaje); concretizare (redarea figurativa a unor cifre sau
grupuri de cifre); abstractizare (redarea prin anumite formule numerice sau literale a unor
serii intregi de obiecte, procese, actiuni); analogie (imaginarea unui obiect nou sau aparat, a
caror functionare sa fie conceputa prin comparatie cu structura sau utilizarea altui obiect sau
aparat existent, asemanator).
Clasificarile propuse pentru modele nu reflecta inca o viziune unitara. Mai accesibila
pare urmatoarea clasificare
1) modele obiectuale (corpuri geometrice, machete, mulaje, micromodele similare);
2) modele figurative (scheme, grafice, semne conventionale);
3) modele simbolice, adica formule logice sau matematice, care sintetizeaza meca-
nismul de functionare sau actiunea de construire a unor agregate, masini, sau desfasurarea
unor procese din anumite domenii de activitate.
Ratiunile care se pun astazi la baza extinderii predarii prin modelare se sintetizeaza
astfel: utilizarea modelului impune elevului nu numai recunoasterea si explicarea lui, ci si
operarea concreta cu acesta ; construirea modelului, transpunerea unui model in altui de alta
dificultate implica activizarea elevului; modelul incita elevul la un efort de cautare il initiaza
in rationamentul analogic, implicat obligatoriu in modelare, il familiarizeaza cu cercetarea
stiintifica autentica.