UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE STIINȚE ALE EDUCAȚIEI , ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

STUDENT:MOZOC ADRIANA

SPECIALIZARE:ASISTENȚĂ SOCIALĂ –ANUL III

MĂSURILE EDUCATIVE APLICATE MINORILOR DELICVENȚI

( REFERAT)

INTRODUCERE

Este unanim recunoscut faptul că orice societate umanã funcționeazã în cadrul unui ansamblu de
norme care reglementează comportamentul individual și colectiv al membrilor săi. În marea lor
majoritate oamenii care compun o colectivitate se conformează normelor de conduită unanim
recunoscute dar există, însă, și comportamente nonconformiste, evazioniste și deviante.
Forma cea mai gravă a devianței o reprezintă criminalitatea.Sistemul sancțiunilor împotriva
criminalității a cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare și o perfecționare continuă, pornind de la
forme empirice de sancționare (legea talionului), continuând cu forme retributive, cea mai frecventă
fiind detenția, ajungându-se în prezent la forme umaniste.Modul de organizare a societății,cadrul
familial,sărăcia, inegalitatea socială, reprezintă o parte din factorii ce pot influența conduita
umană.Cei mai afectați de schimbările sociale sunt minorii, ei nefiind capabili să le înțeleagă ,
carențele din societate reflectându-se indiscutabil asupra comportamentelor acestora și asupra
formării personalitaților minorilor.Noul Cod Penal, la fel ca și Codul Penal în vigoare, acordă o
atenție deosebită aspectelor privind minorii, aducând numeroase modificări, principala fiind
renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor
educative.

CUPRINS
Delicvența juvenilă constituie un motiv de îngrijorare pentru întreaga noastră societate datorită
creșterii treptate a numărului de infracțiuni comise de minori.În urma unor date preluate din cadrul
unui studiu realizat de Institutul de Sociologie, din numărul total de invinuiri aduse copiilor,furtul
reprezintă 80%, tâlhăria 12%, vătămarea corporală 3,59%, prostituția 1%, date confirmate și de
informațiile Adminstrației Naționale a Penitenciarelor care identifică furtul , tâlharia ,vătămarea
corporală care include și violul, ca fiind principalele infracțiuni săvârșite de minorii care ispășesc
pedepse privatoare de libertate.Infarcțiunile comise de minori au crescut ca incidență și au cunoscut
o diversificare din punct de vedere al formei, arărând noi tipuri de infracțiuni printre care se numără
și cele de natură electronică.Legislația actuală din România acordă o atenție deosebită protecției

1
minorului, asigurând o reglementare mai ales în domeniul ocrotirii părintești și al adopției.Interesul
superior al copilului este avut în vedere de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului și de legea 273/2004 privind regimul juridic al adopției. Prin legea nr.118/1990,
România a ratificat Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care a dobândit
astfel forță juridică în dreptul intern și legea nr.203/2000 pentru ratificarea Convenției Organizației
Internaționale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și
acțiunea imediată în vederea eliminării lor, ambele legi reprezentând etape ale procesului de ocrotire
a minorilor.Majoritatea legislațiilor penale, luând în considerare caracterul progresiv al dezvoltării
psihice a copiilor, au divizat minoritatea in trei perioade , fiecare crespunzând unui anumit stadiu de
dezvoltare biopsihică: perioada neresponsabilității absolute și necondiționate, perioada
responsabilității indoielnice sau relative(existența răspunderii penale este condiționată de constatarea
discernământului) și perioada responsabilității certe dar atenuante.Articolul nr.113 din Noul Cod
penal, împarte minorii în două categorii:
-conform art.113 alin.1 din Noul C.P,minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani(nu au capacitate de
exercițiu) în favoarea acestora reținându –se o prezumție legală absolută de incapacitate penală care
nu poate fi înlăturată prin nici un fel de probă;
- potrivit art.113, alin.2 din Noul CP,minorii care au vârsta între 14-16 ani ( capacitate de exercițiu
restrânsă), față de această categorie se reține o prezumție legală relativă de incapacitate penală având
în vedere faptul că aceasta poate fi înlăturată prin probe care ar stabili dacă minorul a avut sau nu
discenământ în momentul săvârșirii faptei.
Noul CP,reglementează sistemul unic de sancționare a infractorilor minori, în sensul că este alcătuit
numai din măsuri educative care pot fi neprivative sau privative de libertate.În cazul minorilor cu
vâsta cuprinsă între 14-18 ani, se pot lua măsuri privative de libertate doar în următoarele situații:
-dacă minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început inaintea comiterii infracțiunii pentru care este judecat;
-atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este inchisoarea de 7 ani, ori
mai mare sau detențiunea pe viață.
Măsurile educative privative de libertate, potrivit art.115 alin.2 din Noul CP sunt:internarea într un
centru educativ sau internarea într un centru de detenție.
Măsura internării minorului într-un centru educativ constă în internarea acestuia pe o perioadă
între 1 și 3 ani într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, în cadrul căreia va urma un
program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe
de reintegrare socială. În situația în care minorul a dovedit interes pentru însușirea conoștințelor
școlare, fiind receptiv la pregătirea profesională și făcând progrese evidente în vederea reintegrării
sociale, instanța poate dispune:eliberarea din centrul educativ,dacă minorul a împlinit vârsta de 18
ani sau inlocuirea acestei măsuri educative privative cu una neprivativă și anume,măsura asistării
zilnice pe o perioadă egală cu cea neexecutată ,dar nu mai mare de 6 luni.Dacă în perioada executării
acestei măsuri educative minorul săvârșește o nouă infracțiune, instanța poate prelungi durata
internării sau o poate înlocui cu măsura internării într un centru de detenție.
Măsura internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituție
specializată în recuperarea minorilor cu regim de pază și supraveghere unde va urma programe
intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională
potrivit aptitudinilor sale.
Referitor la măsurile educative neprivative de libertate, conform art.115 alin.1 din Noul CP, acestea
sunt:stagiul de formare civică,supravegherea(masura libertății supravegheate), consemnarea la
sfârșit de săptămână și asistarea zilnică.
Stagiul de formare civică reprezintă o măsură educativă și constă în obligativitatea minorului de a
participa la un program(curs de formare civică) cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să
înteleagă consecințele legale și sociale ce vin în urma săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l
responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.Organizarea,asigurarea participării și

2
supravegherea minorului pe toata durata cursului intră in atribuțiile Serviciului de Probațiune fără a
afecta programul școlar sau profesional al minorului.
Măsura libertății supravegheate constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul
programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și șase luni, sub coordonarea serviciului de
probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea
desfășurării unor activități sau intrarea în contact cu anumite persoane care ar putea percilita procesul
de îndreptare a acestuia. Măsura educativă a libertății supravegheate poate fi luată numai pentru
minorul care la data judecății nu a împlinit 17 ani , ea fiind executată numai in perioada stării de
minoritate.Pe durata măsurii, minorului i se pot aplica una sau mai multe obligații prevăzute la
art.103, alin.3, lit a)-c) din Codul penal:să nu frecventeze anumite locuri stabilite,să nu intre în
legătură cu anumite persoane și să presteze o activitate neremunerată într-o intr o instituție de interes
public fixată de instanță, cu o durată între 50 și 200 ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de
școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță.
Consemnarea la sfârșit de săptămână se referă la faptul că minorul nu are voie să părăsească
locuința, pe o anumită perioadă de timp in zilele de sâmbătă și duminică exceptând situația în care
minorul are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități impuse
de instanța de judecată. Si în acest caz, coordonarea intra in atribuțiile serviciului de probațiune.
(art.119 alin.2)
Asistarea zilnică, presupune obligația minorului de a respecta un program stabilit și coordonat de
serviciul de probațiune, care conține orarul și conditiile de desfășurare a activităților precum și
interdicțiile impuse minorului. Asistarea zilnică se poate dispune pe o perioadă cuprinsă între 3 și 6
luni.

STUDIU DE CAZ

Minorul M.A., nascut in anul 2005, a fost coinculpat în legătură cu săvârșirea infracțiunii
de “furt calificat” . Astfel, așa cum rezultã din rechizitoriu(act prin care procurorul pune in mișcare
acțiunea penală impotriva unui infractor și dispune trimiterea lui în judecată) într-o perioadă scurtă
de timp , ianuarie – februarie 2021, minorul RA, în vârstă de 16 ani, fără antecedente penale, a
participat, pe timp de noapte, alături de alte două persoane minore la comiterea unei fapte penale, a
cărei obiect material s-a arătat a fi dezmembrarea și/sau sustragerea unor bunuri din autoturisme .
Bunurile sustrase au fost ulterior comercializate de către făptuitori, iar prejudiciile parțial
recuperate.Drept urmare, în legătură cu cercetarea faptei Judecătoria a solicitat Serviciului de
Reintegrare Socialã și Supraveghere, întocmirea unui referat evaluare psihosocială privind pe
inculpatul minor MA.
In urma întocmirii referatului de evaluare presentențial s-au aflat următoarele informații:
minorul, în vârstã de 16 ani, provine dintr-o familie monoparentală pe linie maternă. Acesta locuiește
împreuna cu mama și sora in vârstă de 12 ani, în casa proprietate personală a mamei, în condiții
adecvate, însă veniturile familiei sunt modeste.Dificultățile minorului apar odată cu decesul tatălui
său, concomitent cu înrăutățirea stării sănătății mamei. Ca efect imediat se poate observa, pe fondul
diminuării autorității parentale și implicit a supravegherii minorului, apariția unui comportament
delicvent , cu referire strictă la lipsa de acasă pe timp de noapte asociată cu frecventarea unui anturaj
negativ, absenteism corelat cu scăderea randamentului școlar și consum excesiv de alcool .Această
conduită anunță practic comportamentul infracțional al minorului, ce se manifestã ca o criză de
scurtă durată, în contextul mai sus amintit. Din această perspectivă , a fost estimat un risc mediu de a
comite infracțiuni de același gen și un risc scăzut pentru siguranța publică, minorul fiind o victima a
acțiunii factorilor psiho sociali familiali. În consecință, ținându-se cont de caracterul evolutiv al
factorilor psihosociali, cu relevanță asupra conduitei generale, au fost conturate perspective realiste,
fezabile privind reinserția socială a minorului.

3
Măsura instituită de către instanță a fost aceea a uneia neprivative de libertate , si anume măsura
libertății supravegheate .În termen de zece zile lucrătoare de la comunicarea sentinței, a avut loc
prima întrevedere cu minorul în care, i s-a adus acestuia la cunoștință modul de desfãșurare a
supravegherii, ale cărei obiective au fost stabilite în funcție de măsurile și obligațiile prevăzute în
hotărârea judecătorească.
În prezent, minorul RA, în vârstã de 16 ani , aflat aflat în supravegherea Serviciului de Reintegrare
Socială și Supraveghere, de aproximativ patru luni, are o conduită adecvată, în sensul respectării
măsurilor și obligațiilor impuse prin hotărâre judecătorească și puse în executare prin intermediul
planului de supraveghere. Minorul va beneficia, concomitent, de consiliere și terapie de grup axate
pe însușirea de cunoștințe despre infracțiune și efectele sale negative, despre tehnici de a rezista la
presiuni externe , modul de alegere a prietenilor, cat si despre prevenirea abuzului de alcool .De
asemenea, minorul va fi susținut pe tot parcursul perioadei de supraveghere în vederea continuării
studiilor,a obținerii unei calificări și a angajării profesionale.

CONCLUZII
Din informațiile prezentate anterior, rezultă că sancțiunile penale prevăzute de lege pentru minorii
infractori au un caracter de sistem sancționator special,răspunderea penală a minorilor determinându-
se în raport cu vârsta acestora la data săvârșirii faptei.
În concluzie,minorilor care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal,nu li se pot aplica sancțiuni
penale, însă, potrivit unor dispoziții legale speciale, se pot lua anumite măsuri de ocrotire.În cazul
minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani, potrivit art.113 alin.3 din Noul CP,aceștia pot răspunde
penal, aplicându-se sancțiuni penale.Însă,această prezumție legală nu exclude posibilitatea ca minorii
infractori să aibă dreptul de a proba, în momentul săvârșirii faptei, că s-au aflat într o stare care,
potrivit legii le poate determina absolvirea de raspundere penală(art.113 alin.2 din Noul CP).
Pentru alegerea celei mai potrivite măsuri educative, instanța trebuie să țină cont de condițiile cerute
de lege și în raport cu gravitatea infracțiunii , cu periculozitatea infractorului și de următoarele
criterii:împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol generată victimei,natura și
gravitatea infracțiunii,motivul săvârșirii ei și de natura si frecvența infracțiunilor care constituie
antecedente penale ale infractorului și nu in ultimul rând,nivelul de educație, vârsta, starea de
sănătate, situația familială și socială.Noul Cod penal acordă o atenție deosebită aspectelor privind
minoritatea, aducând numeroase schimbări, principala modificare fiind renunțarea completă la
pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.

BIBLIOGRAFIE
Apetrei Mihai, Drimer Cleopatra: Reglementări ale Noului Cod de Procedură Penală privind
urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, Ecologia Universitaria, Editura Pro-
Universitaria;
Buzducea Doru : Asistența Socială a grupurilor de risc, Editura Polirom 2010
Mitrache Constantin, Mitrache Cristian, Drept penal român:Partea generală, Editura Universul
Juridic, 2010 , București;
Fundația Non-profit Organisation -Dezvoltarea masurilor alternative la detenție pentru minori in
România, Penal Reform Internațional- 2002 București

4
5