CURS NR 1

ÎNGRIJIRI ACORDATE ÎN URGENŢE MEDICO-CHIRURGICALE

Suferinta organismului provocata prin agresiunea unor factori ai mediului inconjurator (soare, apa,
foc, curent electric, obiecte dure sau taioase) constituie o urgenta care trebuie tratata din primele minute de
la producerea ei, deoarece intarzierea poate periclita vindecarea bolii prin aparitia unor complicatii
(infirmitati definitive sau deces).
Toate masurile luate pentru salvarea vietii si sanatatii bolnavului alcatuiesc asistenta de urgenta, din
care primele ingrijiri reprezinta primul ajutor. Aceste masuri se aplica de catre persoane instruite de la locul
accidentului. Ingrijirile se acorda bolnavilor in functie de cauzele care au generat suferinta.
Aceste cauze se impart in 4 categorii:
- cauze mecanice;
- cauze chimice;
- cauze termice;
- cauze electrice.
Actiunea distructiva a unora din factorii de mai sus asupa corpului omenesc reprezinta un traumatism
. Acest factor distructiv (agent vulnerant) poate provoca:
- fracturi;
- luxatii sau entorse;
- contuzii( zdrobiri) ;
- plagi(răni) ;
- leziuni viscerale (in cadrul organelor interne) insotite de hemoragie externa sau interna.
Exista agenti vulneranti ce pot actiona asupra organismului, dar nu produc traume (apa care daca
patrunde in caile respiratorii produce inecul; corpii straini care astupa gura, nasul, sau traheea produc asfixie,
substantele toxice otravitoare produc intixicatii).
Toate aceste cauze sunt considerate urgente medicale pentru ca pun in pericol viata.
Factori mecanici: arme de foc, obiecte dure taioase care actioneaza asupra corpului.
Factori chimici: substante acide, bazice care actionand pe piele produc arsuri iar cand patrund in caile
respiratorii sau digestive, conjuntivelor produc arsuri si intoxicatii.
Factori termici: flacara, apa, vaporii fierbinti sau frigul produc arsuri, degeraturi si socul caloric.
Factori electrici: produc electrocutarea si arsura electrica. Salvarea accidentatului electrocutat se face foarte
repede respectand unele principii.
Pentru salvarea accidentatului indiferent de cauze si gravitate se va actiona cu rapiditate respectandu-
se principiile primului ajutor:
1. Scoaterea victimei de la locul accidentului si asezarea ei in conditii favorabile acordarii primului ajutor.
2. Examinarea rapida si sumara a victimei pentru aprecierea gravitatii accidentului.
3. Informarea scurta asupra cauzelor accidentului.
4. Interpretarea cauzei care a produs accidentul.
5. Efectuarea la nevoie a primelor ingrijiri (masaj cardiac extern si respiratie artificiala, hemostaza
provizorie, toaleta si pansarea plagilor, imobilizarea provizorie a fracturilor).
6. Indepartarea persoanelor straine curioase si crearea unui baraj de securitate in jurul accidentului.
7. Efectuarea miscarilor cu blandete pentru a nu mari suferinta.
8. Anuntarea accidentului.
9. Transportarea accidentatului la spital.
10. Insotirea victimei pana la unitatea sanitara, urmarind functiile vitale.

Acordarea primului ajutor la locul accidentului

Acordarea primului ajutor este diferita, se face dupa locul in care s-a produs accidentul, daca sunt sau
nu truse de prim ajutor.
Actul medical propriu-zis va fi adaptat locului respectiv, cand victima nu poate fi transportata repede
la spital.
Etapele acordarii primului ajutor:
1. Scoaterea victimei din focarul de agresiune. Se scoate victima de la locul accidentului pastrandu-i-se pe
cat posibil pozitia in care a fost surprinsa.
Mobilizarea se executa astfel incat segmentul cap-gat-trunchi- baza sa formeze un bloc rigid (sa fie
la acelasi nivel, nu se flecteaza capul spre trunchi si trunchiul pe bazin). In cazul unei leziuni la nivelul
coloanei vertebrale, poate muri.
2. Asigurarea barajului de securitate are un rol important pentru ca prezenta curiosilor in numar mare
impiedica aerisirea bolnavului, creaza panica si impiedica miscarile celor ce dau primul ajutor.
3. Examinarea rapida si sumara a victimei consta in:
- masurarea pulsului la artera carotida si concomitent cu cea radiala (in caz de stop cardiac, se examineaza
pulsul, respiratia, pupilele) se controleaza pavilioanele urechilor, narinele, membrele, bazinul, toracele.
4. Informarea asupra cauzelor accidentului.
5. Efectuarea primelor ingrijiri:
- in caz de hemoragie abundenta se face hemostaza provizorie;
- se efectueaza masajul cardiac extern si respiratia artificiala;
- se face imobilizarea (daca sunt fracturi sau luxatii);
- se efectueaza toaleta plagii si pansarea sa.

6. Asezarea victimei la sol si pe brancarda.

- la sol se aseaza prin gesturi blande in decubit dorsal, cu capul mai jos decat trunchiul, daca este inconstient.
- bolnavul traumatizat constient va fi asezat in decubit dorsal.
- bolnavul cu plagi abdominale va fi asezat in decubit dorsal cu coapsele flectate pe bazin.
- bolnavul cu fracturi ale coloanei vertebrale se aseaza in decubit ventral pe o planseta cu capul intors intr-o
parte.
- in fracturile coloanei cervicale bolnavul va fi asezat in decubit dorsal cu capul imobilizat pe partile laterale
si crestet cu rulou, fixandu-le de brancarda cu o banda ce trece peste frunte.
- bolnavul cu traumatism toracic si fracturi costale se aseaza in pozitie semisezanda dorsal, iar cand prezinta
tulburari respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie) in pozitie semisezanda pe partea olnava (miscarea
respiratorie se executa la maxim in hemitoracele sanatos).
- cand bolnavul prezinta semne de hemoragie abundenta (puls tahicardic, paloare, sete, mucoase palide) va fi
asezat in decubit dorsal cu capul inclinat mai jos decat corpul (picioarele se ridica la verticala daca
hemoragia este foarte mare).
7 . Ridicarea victimei de la sol.
- brancarda este acoperita cu o patura;
- victima se ridica cu ajutoare prin metoda: „cules” sau ridicarea din lateral cu 4 salvatori;
- primul cuprinde capul si umerii;
- al doilea bazinul;
- al treilea membrele inferioare si la comanda unuia dintre salvatori este ridicat pe genunchiul liber al
acestora iar al patrulea impinge targa sub accidentat;
8. Transportul se face cu autosanitara.
Principiile in efectuarea transportului:
- pozitia victimei care este in directia de deplasare (cu capul in acea directie pentru a putea fi supravegheat;
- mentinerea pozitiei targii;
- mersul lin cu pas invers.

Ingrijirea pacientilor in soc

Definitie:
Socul este o grava tulburare (reactie complexa) a intregului organism aparuta la actiunea unui agent
agresiv cu evolutie acuta si fazica, manifestata hemodinamic si metabolic.
Axul patogenic al socului este suferinta de oxigen la nivelul tesuturilor- hipoxia tisulara.
Factorii principali cauzatori starii de soc (socul este cea mai grava forma a insuficientei cardiovasculare
acute) sunt:
- hemoragiile;
- traumatismele, arsurile, elecrtocutarea, deshidratarile masive, infarctul miocardic acut, tamponada
cardiaca, embolia pulmonara masiva, septicemiile si unele cauze neuroendocrine.
Clasificare : exista numeroase criterii in functie de care se clasicica starile de soc
*etiopatogenice *clinico-terapeutice *stadiale
Clasificarea etiopatogenica:
Insuficienta circulatorie periferica (vaso-gena)
Hipovolemic (soc hipodinamic) provocat de:
- pierderi de sange (hemoragie);
- pierderi de plasma (arsuri);
- pierderi de hidro-electrolitice (ocluzii, peritonite);
- cauze mixte (traumatisme, operatii).
Normovolemic (soc normo si hiperdinamic)
- toxico-septic;
- neurogen
- anafilactic;
- insuficienta endocrina acuta.
Insuficienta circulatorie centrala (cardiogena):
- infarct miocardic;
- aritmie grava cardiaca;
- embolie pulmonara;
- tamponada cardiaca (traumatism toracic, plagi);
- chirurgie cardiaca.
Clasificare clinico-terapeutica (clasificarea
Clasificarile stadiale
I. Clasificarea Mares-Suteu:
1. Stadiul de soc compensat (de excitatie corticala);
2. Stadiul de soc decompensat reversibil (de inhibatie corticala);
3. Stadiul de soc decompensat ireversibil (terminal).
II. Clasificarea Hardway
a. Soc reversibil cu 3 etape de evolutie:
- soc reversibil precoce, cu tensiune arteriala normala, vasoconstrictie in microcirculatie (tegumente palide si
oligurie) si hipoxie circulara.
- soc reversibil tardiv, caracterizat prin scaderea tensiunii arteriale, vasodilatatie si staza in microcirculatie.
- soc reversibil refractar cu tensiune arteriala aleatorie cu aparitia in microcirculatie a colmatarii celulelor
sangelui, incepe fenomenul de coagulare intravasculara diseminata.
b. Soc ireversibil: tensiune arteriala scazuta, coagularea intravasculara diseminata devine manifestare clinica
Incidente:
- eroarea cea mai mare in tratamentul socului este neintelegerea evolutiei sale fazice, stadiale, de soc
compensat (manifest clinic) si soc decompensat, necunoasterea si nerecunoasterea mecanismelor
fiziopatologice care duc la decompensare, lipsa de masuri terapeutice precoce si energice in faza compensata
(manifest clinic) constituie greseli grave.
- o alta confuzie repetabila este aceea dintre soc si colaps (insuficienta circulatorie acuta cu prabusirea
tensiunii arteriale).
Colapsul poate aparea in cursul evolutiei socului (semn de evolutie spre agravare).
- socul poate evolua spre vindecare, fara a trece prin faza de colaps, daca masurile terapeutice prompte si
eficace sunt aplicate inca din faza compensata.

Socul hemoragic
Se intalneste mai rar sub forma pura, de obicei el se asociaza cu elemente de soc traumatic, septic.
Modificarile fiziopatologice ale socului hemoragic sunt:
- scaderea volumului sanguin; - scaderea presiunii sanguine; - scaderea fluxului sanguin; - scaderea
consumului de O2.
Hemoragiile cauzatoare de soc hemoragic pot fi:
a. Chirurgicale:
- exogene – traumatisme accidentale, operatorii.
- endogene – hemoragii digestive, metroragii, hemoperitoneu (sarcina extrauterina rupta), hematoame.
b. Medicale:
- trombocitopenii, vasculopatii, coagulopatii, fibrinoliza.
Semne clinice: tahicardie, scaderea amplitudinii pulsului,
scaderea tensiunii arteriale sistolice, extremitati reci, palide apo cianotice, transpiratii abundente, oligurie
apoi anurie, senzatie de sete intensa.
Paraclinic: scaderea Hb si Ht, valorile fiind mici.
Particularitati terapeutice ale socului hemoragic sunt:
a. Hemostaza este esentiala.
b. Transfuzia de sange izogrup – izoRh este tratamentul optim.
c. Administrarea de substituienti volemici: dextranii, mai ales cu greutate molecilara mica pentru ca ei reduc
si vascozitatea sangelui, sol. Ringer, plasma.
d. Administrarea vasodilatatoarelor
Socul traumatic
Se deosebeste de socul hemoragic prin faptul ca nu este insotit (in mod obligatoriu) de o pierdere de
masa sanguina.
Variantele socului traumatic:
a) socul de strivire; b) operator si anestezic; c) prin suflu; d) de garou.
a) Socul de strivire- este intalnit in urma cataclismelor naturale. Sindromul apare in urma compresiunilor
(strivirilor) prelungite cu distrugerea masei musculare. Dupa inlaturarea fortei de compresiune se instaleaza
un edem voluminos si in 24ore apare socul hipovolemic. In urina apar cilindri de hemoglobina libera,
bolnavul devine palid-cianotic, prezinta transpiratii profunde.
Sondajul vezical indica o urina de culoare brun-inchisa, factorul evolutiv agravant al sindromului. Diureza
scade progresiv, manifestarile digestive sunt dominate de varsaturi.
b) Socul operator si anestezic. Pentru prevenirea unor astfel de socuri se impune o evaluare completa si
corecta preoperatorie a functiilor: pulmonare si renale, cardiovasculare, hepatice. Este absolut necesar sa fie
cunoscut mecanismul de actiune si efectele adverse a substantelor folosite in anestezie (locala regionala sau
generala).
c) Socul prin suflu este rezultatul actiunii asupra corpului omenesc a unei mase de aer cu viteze foarte mari,
care produce o actiune de compresiune si decompresiune cu maxima putere. Se pot produce: leziuni
pulmonare, abdominale, de tip nervos (come).
d) Socul de garou: ori de cate ori se impune aplicarea unui garou in scop hemostatic, este necesar sa se
noteze exact ora si minutele cand a fost aplicat pentru a nu declansa starea de soc

Socul septic
Este mai frecvent intalnit la bolnavii inaintati in varsta, tarati, cu rezistenta generala a organismului
diminuata. Aparitia in organism a unui focar septic major poate altera homeostazia. In general socul septic
este rar observat la bolnavii sub 40ani (cu exceptia socului post-abortum si postpartum).
Tablotul clinic este reprezentat de temperatura foarte ridicata (30grade-40grade C), tahicardie, cu
puls filiform (100-120p/min), hipotensiune (maxima sub 80mm Hg), frisoane, transpiratii, tegumente reci
palide, uneori icterice, tulburari neuropsihice, varsaturi, diaree, oligoanurie. Este esential ca diagnosticul de
soc septic sa fie stabilit cat mai precoce pentru a exista sanse ca terapia sa fie eficienta.
Antibioterapia trebuie sa fie bactericida si masiva. Se incepe rapid dupa ce socul septic a fost
diagnosticat clinic si s-au recoltat (produse biologice): sange, urina, puroi pentru culturi.
Asocierile de antibiotice trebuie sa acopere atat spectrul pozitiv cat si cel negativ.
Socul arsilor
Arsura produce alterarea profunda a permeabilitatii capilare care are drept consecinta apariia unei
zone de edem. Aceasta zona este cu atat mai intinsa cu cat tesutul conjunctiv lax permite aceste fenomene.
Flictenele care apar in arsura de gr II sint expresia edemului. Se produce o sechestrare a masei volemice. La
nivelul suprafetelor afectate, rezultate in urma arsurilor, se produce o pierdere de lichide din masa circulanta
si spatiile interstitiale.
Pierderea volemica are in arsuri un caracter particular deoarece se pierde mai mult plasma decat
eritrocitele de unde aparitia unei hemoconcentratii si cresterea vascozitatii sanguine.
Tulburarile de irigatii si hipoxia induc tulburari metabolice-acidoza. Tardiv persistenta pierderilor
hemoplastice in zonele crude, denutritia si tulburarile metabolice sunt agravate de infectia
inevitabila (socul septic). In evolutia unei arsuri socul poate aparea in 2 perioade: in primele 3 zile (soc
hipovolemic) si la 3-2saptamani de la patrunderea arsurii (soc septic suprapus arsurilor grave)

Socul anafilactic
Este un eveniment dramatic, care poate aparea dupa introducerea in organism a oricarei substante,
dar mai ales a proteinelor.
 Socul anafilactic prezinta o etapa imunologica (conflictul antigenului cu anticorpul preformat) si o
etapa biochimica (avalanse de substante vasoactive, care sunt activate de conflictul antigen-anticorp) si o
etapa viscerala cu expresie anatomo-clinica.
Simptomatologia socului anafilactic este brutala, foarte bogata si consta in: hipotensiune brutala,
obstructie bronsica cu criza astmatica, edem laringian, urticarie (edem Quincke), fenomene neurologice,
gastrointestinale, miocardita alergica.
Exista mai multe forme clinice de soc anafilactic, respiratorii, cutanate, cardiace, digestive,
neurologice, hemoragice; toate au insa pe primul plan manifestarile vasculare (hipotensiune brutala) si ...
(episodul de coagulare intravasculara diseminata supraacut).
Conditia terapeutica de maxima urgenta cuprinde:
a) o data cu primele semne de soc anafilactic se aplica garou (numai pentru 20-30min) la radacina
membrului injectat.
b) se administreaza IM, IV 0,5ml Adrenalina 1%o- in caz de stop cardiac doza se introduce intracardiac.
c) se instaleaza perfuzie ce HHC (in doze de cel putin 10mg/kg corp).
d) se practica aspiratii orotraheale – eventual se face o intubatie sau traheostomie si se administreaza O2.

Socul cardiogen
Este un soc secundar unei afectiuni moicardice majore (IM acut) care evolueaza dupa regulile
patogenice ale socului clasic. El reprezinta o insuficienta de pompa a inimii avand consecinta imediata
scaderea debitului sistolic.
Elementele clinice definitorii sunt: scaderea presiunii arteriale sistolice sub 85mm Hg, tahicardie,
aritmie, reducerea perfuziei sanguine, tulburari ale starii de constienta, tegumente reci, umede, cianotice.
Bolnavii sunt tratati in unitati specializate cu echipament necesar pentru masurarea diversilor
parametri ai circulatiei, monitorizarea continua, EKG fiind obligatorie.