CATAGRAFIA SCHITULUI POIANA MĂRULUI

ÎNTOCMITĂ LA 29 NOIEMBRIE 1862

dr. Sorin GEACU

Introducere
Un interesant document referitor la frumosul aşezământ de la Poiana
Mărului, l-am identificat recent la Arhivele Naţionale Centrale ale României
din Bucureşti, în cadrul fondului Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice
(dos. 845/1862, f. 1-24).
Acesta este intitulat „Catagrafie de toată averea schitului Poiana
Mărului, mişcătoare şi nemişcătoare aflată în fiinţă astăzi 1862, noiembrie
29". Urmărind-o, ne dăm seama de situaţia de acum un secol şi jumătate a
mănăstirii Poiana Mărului, schit pe atunci.
„Catagrafia", întocmită foarte aproape de momentul secularizării averilor
mănăstireşti, redă - cu lux de amănunte - imaginea de la sfârşitul anului 1862 a
stării bisericilor, chiliilor şi tuturor dependinţelor schitului, dar şi „dotările"
existente pe proprietăţile pe care le avea atât în judeţul Râmnicu Sărat (de care
aparţinea), cât şi judeţul vecin, Buzău. De fapt, poziţia geografică a
aşezământului de la Poiana Mărului a fost, până în toamna anului 1950, la
contactul acestor două judeţe.

Biserica Mică
Construită din lemn de gorun cu un turn la mijloc, avea 3 cruci. Era
învelită cu şindrilă veche şi atunci avea pridvor. Hramul este Naşterea Maicii
Domnului. Pe jos pardosită cu scânduri de brad. Era „veche, însă în putere,
numai învelişul pornit spre ruinare" (f. 2).
Pristolul din lemn era învelit cu o pânză albă, peste care erau: două
„îmbrăcăminţi de pânză rusească vopsită cu albastru şi roşu, apoi o
îmbrăcăminte rusească cu flori roşii şi albe", încă o îmbrăcăminte galbenă cu
flori de mai multe culori, dar şi „o basma de adămască [stofă produsă în trecut
la Damasc, n.n.] galbenă cu flori albe de inşi mătase" (f. 2).
Chivotul era de argint suflat cu aur, cu ,,Închipuirea" în faţă,
,,Înmormântarea Domnului" şi 4 serafimi. Tot pe masa altarului existau: o

Analele Buzăului VII, Buzău, 2015, p. 127-138.

https://biblioteca-digitala.ro
128 S. Geacu

cruce mică îmbrăcată cu argint cu „scăunaşul său" (f. 2); un sfeşnic de alamă
galbenă, cu flori; un Antimis din 1850; o Evanghelie rusească îmbrăcată cu
catifea roşie datând din iulie 1769, cu chipul Mântuitorului din argint iar la
colţuri cu 4 evanghelişti; tot de argint mai era o Evanghelie „veche, pornită
spre stricăciune" (f. 2), dar şi un acoperământ pentru Sf. Masă. Exista o
candelă de argint deasupra Pristolului, iar acoperământul acestuia era „ca o
boltă rusească în vârste albe şi albastre" (f. 2).
Tot în altar era şi o masă din lemn la Sf. Proscomidie, având
îmbrăcăminte de „aţică" albă şi o faţă de masă albastră veche. Pe ea erau: un
sfeşnic mic de lemn, galben, un potir de argint suflat cu aur cu 4 chipuri de
sfinţi pe dinafară tot suflate cu aur, un disc de argint, o stea de argint, o
linguriţă de argint suflată cu aur pe dinăuntru, 3 procoveţe verzi, o „copaie" de
fier şi tisă suflată cu cositor, un ibric de alamă galbenă pentru spălat. Exista şi
„un proscomidiar rusesc" (f. 2v).
Mai erau: o icoană mică înfăţişând patima Domnului Hristos, un sfeşnic
de lemn, un procovăţ de masă vărgat cu margini roşii, o icoană nouă cu
Patimile Mântuitorului, o icoană nouă de muşama (Sf. Maria Egipteanca) şi 3
iconiţe praznicare: una cu Sf. Vasile şi tăierea împrejur a Mântuitorului, alta cu
Sf. Ioan şi una cu Sf. Dimitrie al Rostovului.
Cărţile nu erau foarte multe: 12 Minee tipărite la Mânăstirea Neamţ la
1846; 12 Minee tipărite la Episcopia Râmnicului; 9 volume despre Vieţile
Sfinţilor tipărite la Bucureşti şi încă 12 volume tot despre Vieţile Sfinţilor dar
tipărite la Mânăstirea Neamţ; 2 Trioade (unul tipărit la Mănăstirea Neamţ şi
altul la Episcopia Râmnicului), o carte referitoare la Sf. Efrem Sirul; alta
despre Sf. Maria Egipteanca; un volum referitor la Sf. Ilie, 4 Psaltiri
(„Psaltichii") tipărite la Bucureşti, un Catehism Bisericesc, 2 Panahide şi alte
20 alte cărţi „în stare proastă" ( f. 3 ).
Tot în altar erau: 9 Epitafuri, 2 feloane de stofă, un stihar diaconesc „de
adămască" galben, un stihar diaconesc de stofă, un stihar preoţesc „de
adămască'', trei epitrahire (două de stofă şi unul de plasă) şi un brâu preoţesc
de lână, vărgat. Catapeteasma are 4 icoane împărăteşti cu 3 rânduri de icoane
deasupra dar „în stare proastă" (f. 3).
Biserica era dotată cu: 7 candele de argint, 2 sfeşnice de alamă, 2 sfeşnice
de lemn, apoi un sfeşnic de lemn la tetrapod, o perdea din mătase la uşile
împărăteşti, acestea având „5 imagini pe dânsele" (f. 3), un policandru de
alamă cu 19 „sfeşnice" (f. 3) şi încă un policandru în pridvorul bisericii suflat
cu aur cu 4 „sfeşnice" de lemn, iar în pridvor erau 2 icoane mari de lemn (una
cu botezul Domnului şi alta cu Maica Domnului).
Mai erau: un analog îmbrăcat cu piele, o cădelniţă de alamă, 28 strane, o
ladă pentru cărţi, 2 cleşti de fier (lung şi scurt) şi o toacă.

https://biblioteca-digitala.ro
Catagrafia Schitului Poiana Mărului 129

Biserica Mare
Construită din bârne de brad cu acoperiş de şindrilă veche, are pereţii
zugrăviţi, 5 turle, hramul „Tuturor Sfinţilor'', temelie de piatră, fiind fondată în
1812. Era „în putere" (f. 3v).
Pristolul era de zid dar acoperit cu lemn învelit cu o pânză albă veche,
peste care era un acoperământ de „adămască" de bumbac, apoi o basma
albastră şi încă o „basma de lână învârstată albastră-verde" (f. 3v). Pe Sf. Masă
existau 3 chivote, unul mare de argint suflat cu aur, altul mijlociu de argint care
în faţă era suflat cu aur şi un chivot mic de argint. De asemenea existau: o
cruce mare de chiparos îmbrăcată cu argint şi suflată cu aur „cu scaunul ei" (f.
3v), o cruce mai mică tot din lemn de chiparos, îmbrăcată cu argint şi suflată cu
aur. Existau atunci 2 Evanghelii ruseşti vechi, una din iulie 1789, cu
îmbrăcăminte de catifea roşie, pe coperta sa fiind imaginea mică a Răstignirii
Mântuitorului la mijloc, executată din argint, iar la colţuri erau cei 4
Evanghelişti cu imagini realizate tot din argint suflat cu aur. Cealaltă
Evanghelie era din noiembrie 1815, fiind îmbrăcată în verde, iar „în faţă cu
argint cu ,,Învierea" la mijloc şi cu 4 Evanghelişti" (f. 3v).
Se mai aflau încă 2 Evanghelii: una românească din 1833 „bună" şi alta
tot „bună" dar rusească tipărită în luna mai 1774 (îmbrăcată cu catifea roşie şi
cu argint suflat cu aur pe amândouă părţile) (f. 4). Antimisul data din luna mai
1851.
Tot pe Sf. Masă mai erau: 2 sfeşnice de alamă galbenă, un clopoţel mic
de alamă, dar şi o candelă de argint deasupra Pristolului. Pentru acoperire,
exista o pânză de bumbac cu lână.
Pentru serviciul liturgic existau 3 cădelniţe de argint. În altar exista şi o
icoană mare cu Sf. Treime (din 1859), aurită.
La Proscomidie era o masă de lemn cu acoperământ decorat cu flori
cenuşii dar şi o basma de bumbac „roşie cu câmp negru" (f. 4), peste care era o
muşama de culoare verde întunecat. Pe aceasta se aflau: un potir de argint
suflat cu aur pe dinăuntru, un disc de argint, o stea de argint, o linguriţă de
argint suflată cu aur, o icoană mică a Maicii Domnului cu pruncul în braţe,
suflată cu aur, un Sfânt Aer [Epitaf n.n.] cu căptuşeala albastră cu florile din jur
de argint, dar şi un ibric de alamă galbenă.
Perdeaua la dveră era tot „de adămască" de culoare roşie, din lână şi
bumbac, cu flori albe şi roşii. Pentru distribuţia anafurei erau 2 tăviţe de
tinichea şi 2 table de cositor, la care se adăuga o tavă de alamă galbenă pentru
litie.
În biserică mai erau 2 mese de lemn, 2 lăzi din lemn de gorun nevopsite
legate cu fier; o ladă din lemn de tei legată cu fier, o ladă tot din lemn de gorun

https://biblioteca-digitala.ro
130 S. Geacu

legată cu fier, 3 lăzi mici legate cu fier, pentru lucruri vechi, 2 lădiţe mici fără
capace pentru tămâie, 2 ibrice mici de argint şi unul de aramă, un sfeşnic cu 3
„fofezi" de lemn şi un vătrai mic de fier (pentru foc).
La veşmântărie existau 51 de veşminte preoţeşti din stofă, adămască,
catifea şi mătase, de diferite culori (verde, albastru, galben, alb, cenuşiu) sau
vărgate, cu flori roşii, galbene, verzi. Unele dintre acestea erau „de Ţarigrad"
[Constantinopol n.n.] (f. 5v). Cu alcătuire şi culori similare erau şi veşmintele
diaconeşti. Existau şi 6 paftale de argint, o pafta de alamă, 2 bederniţe din care
una de catifea cusută cu fir de aur şi pietre scumpe, dar şi un covor „de
Ţarigrad" (f. 6).
Argintăria bisericii era reprezentată de:
- o mitră arhimandricească de argint suflat cu aur având pietre scumpe şi
mărgăritare (din care lipseau 6 pietre mari şi 4 mici), cu 9 iconiţe şi crucea
deasupra;
- o cârjă arhimandricească cu trei „înădituri" (f. 6v), de argint suflat cu
aur;
- 2 cruci mari de argint poleite cu aur cu câte 1O pietre scumpe (la una
din cruci lipseau 2 astfel de pietre);
- o cruce îmbrăcată cu argint suflată cu aur cu pietre scumpe ş1
mărgăritare (din care lipseau 4 pietre);
- o cruce pentru gât - engolpion arhimandricesc -, în faţă având
reprezentată Răstignirea Mântuitorului, iar pe spate, în argint suflat cu aur, era
reprezentat Botezul Domnului; engolpionul era împodobit cu pietre scumpe, cu
coroană deasupra tot cu pietre din care 5 mari (smaralde şi safire), 7 rubine mai
mici, iar celelalte de jur-împrejur, mai mici. Toate erau suflate cu aur, iar lanţul
de argint era şi el suflat cu aur;
- o cruce de argint suflată cu aur în faţă cu 6 pietre mari, lanţul de argint
suflat tot cu aur;
- o cruce pentru gât (cu 9 „lăcriţe" cu sf. moaşte) de argint suflată cu aur,
cu lanţ de argint suflat cu aur;
- o cruce pentru gât suflată cu aur şi lanţ de argint;
- 3 cruci de lemn îmbrăcate cu argint;
- o cruce de argint pentru Sf. Împărtăşanie;
- o floare de argint împodobită cu 4 topaze;
- o pafta cu 7 pietre scumpe;
- un potir mare suflat cu aur;
- un potir mic suflat cu aur;
- 5 panaghiare de argint;
- 2 păhăruţe de argint;
- 2 potiraşe de argint suflate cu aur;

https://biblioteca-digitala.ro
Catagrafia Schitului Poiana Mărului 131

- 2 sfeşnice simple de argint pentru Sf. Masă;

- 3 paftale vechi de argint;
- un tas mic de argint;
- 2 linguriţe mici de argint şi cositor;
- o Evanghelie mică rusească din 1759 îmbrăcată cu argint, suflată cu
aur.
De la toate acestea căzuseră 1O pietre scumpe, ele fiind păstrate ca
„slobode" (f. 6v).
Biserica avea părticele de Sf. Moaşte păstrate într-o cutiuţă de tablă. La
ferestre erau 16 perdele.
Mai existau: o mantie, un acoperământ pentru Sf. Masă de „adămască"
cu roşu şi alb, alt acoperământ mai mic, o basma de mătase, 6 procoveţe de
mătase, stofă şi catifea; 2 Sf. Aere [Epitafe n.n.] (unul de stofă şi altul de
mătase), un lighean mic de alamă, 47 icoane praznicale, o masă din lemn de tei
cu sertar, 2 acoperăminte (unul de „adămască" şi altul de lână şi bumbac), o
tăviţă cu 2 păhăruţe de argint pentru băut agheasma, 2 analoguri de lemn
acoperite cu piele/muşama pentru cărţi, un tetrapod, 2 acoperăminte (unul de
mătase, altul de tulpan), 4 sfeşnice de alamă galbenă dinaintea icoanelor
împărăteşti şi alte 3 sfeşnice mai mici de lemn.
Catapeteasma are 4 icoane împărăteşti cu 3 rânduri de icoane deasupra
reprezentând cele 12 praznice, apoi cei 12 apostoli, 12 prooroci şi crucea
răstignirii, toate poleite şi 4 iconiţe de mijloc. Alături de strana arhierească
existau în biserică încă 61 strane.
Cărţile ruseşti erau reprezentate de: o Biblie mare, 3 rânduri Minei, 3
rânduri de cărţi referitoare la Vieţile Sfinţilor, 3 exemplare din Triod, 3
exemplare din Octoihul Mare, 3 Penticostare, 4 Moliftelnice, 4 Evanghelii
legate şi cu argint, 2 Evanghelii simple, 4 exemplare din Apostol, 15 Psaltiri, 4
Liturghiere, 2 Ceasloave, un Moliftelnic şi alte 328 cărţi din care două scrise la
metocul Grabicina (f. 7v).
Clopotniţa („Klodniţa") era din lemn, acoperită cu şindrilă, cu cămară
dedesubt. Erau 6 clopote (3 mari şi 3 mici). Avea stare „bună" (f. 8).

„Osebite stabilimente şi lucruri"

Un stabiliment avea rol de arhondărie. Era construit din cărămidă,
acoperit cu şindrilă, avea 6 camere (3 mari, 3 mici), din care 3 tăbănuite şi 3
podite cu dulapi. Toate erau pardosite cu dulapi de brad. Cele 8 uşi, din lemn
de brad, aveau „broaşte nemţeşti". Exista numai o sobă, iar pereţii aveau 14
ferestre de „la care lipsesc geamurile" (f. 8). De jur-împrejur avea galerie
pardosită cu dulapi şi 23 de stâlpi. Dedesubt exista un beci de piatră cu 2
despărţituri şi 2 stâlpi (unul de piatră şi unul de lemn), uşa de acces fiind din

https://biblioteca-digitala.ro
132 S. Geacu

lemn de gorun. La arhondărie existau: o icoană pe pânză reprezentând

Răstignirea Domnului şi Cina cea de Taină, apoi un portret pe hârtie al
împăratului Nicolae [I] al Rusiei şi un portret pe pânză al stareţului Paisie de la
mănăstirea Neamţ.
Arhondaricul era dotat cu: un pat din lemn de brad cu mindir de paie, 5
perne de perete umplute cu paie şi feţe de „adămască'', un cearşaf de pânză
„adămască'', un macat, o canapea din lemn de brad cu cutie pentru lighean,
ibric de aramă, 11 perechi perdele, 2 dulapuri de scânduri de brad (unul cu 2
uşi, altul cu o uşă), un pat mare din lemn de brad cu două dulapuri dedesubt, un
mindir umplut cu paie, 5 perne cu feţe de „adămască'', un covor „de târg" (f. 8)
aşternut pe pat, un macat, o masă din lemn de paltin, o faţă roşie de meşină, 2
scaune mici tot din lemn de paltin, 4 icoane (3 de hârtie şi una de pânză), una
reprezentând pe Mântuitorul, 2 pe Maica Domnului şi alta capul lui Adam, apoi
un pat mare din lemn de brad, o masă cu muşama înflorată, 2 mese din lemn de
brad acoperite cu muşama, dulap, o masă mare cu 2 caturi şi 4 uşi din lemn de
brad şi 1O scaune din lemn de brad.
O clădire („stabiliment") cu 16 încăperi, în care se afla şi stăreţia, era
construită din bârne de lemn lipite cu pământ. Acoperişul era din şindrilă şi
pardoseala din dulapi. Avea bagdadie şi sobe. Clădirea era „bună" (f. 8v).
Altă clădire avea 17 încăperi, servind ca locuinţe pentru călugări, acolo
aflându-se şi trapeza. Era executată din bârne de brad lipite cu pământ şi
acoperită cu şindrilă. Avea 12 sobe şi 14 paturi. Trapeza din mijloc era
pardosită cu scânduri de gorun, podul era din lemn de fag, iar dedesubt exista
un beci de zid cu 2 uşi. Avea „stare de mijloc" (f. 8v).
Mai era un „stabiliment" cu 11 încăperi-chilii podite cu dulapi, având
sticlă la unele ferestre, fiind dotat cu 4 sobe, 5 mese de lemn, 11 paturi, dulap,
3 lăghicere vechi de lână şi un ceas mare de perete. Era „pornit spre stricare"
(f. 8v).
Altă construcţie avea 14 încăperi-chilii fiind realizată din bârne de brad şi
acoperită cu şindrilă. În interior erau doar 6 sobe, la unele camere lipsind
sobele, uşile şi geamurile. Una din încăperi avea o icoană de muşama cu Maica
Domnului. Era „căzută în ruină" (f. 8v). În apropiere era un hambar „bun" din
lemn de brad acoperit cu şindrilă cu 7 „ochiuri" de păstrare.
Pităria era construită din lemn de brad acoperită cu şindrilă, podită pe jos
cu scânduri, alături fiind o magazie pentru lemne cu 4 uşi şi 4 ferestre. Era „în
stare de mijloc" (f. 9).
O locuinţă cu tindă, făcută din lemn de brad şi acoperită cu şindrilă era
„pornită spre stricăciune" (f. 9). În aceeaşi stare era şi o altă chilie cu două
încăperi din lemn de brad acoperită cu şindrilă, având 3 ferestre şi o sobă.

https://biblioteca-digitala.ro
Catagrafia Schitului Poiana Mărului 133

Un „stabiliment" cu 3 încăperi, sală, cămară, foişor, realizat de lemn de

brad, era acoperit cu şindrilă veche. Pardoseala era din scândură de brad, avea
bagdadie, 2 sobe, 2 paturi, 2 mese din lemn de brad şi un dulap din lemn de
brad. Alături era şi un „lemnar" (f. 9).
Un imobil de chilii cu 5 încăperi din lemn de brad, acoperit cu şindrilă,
era „dotat" cu sobe nemţeşti şi ruseşti. Avea 2 uşi din lemn de brad, 16 ferestre
de sticlă, pe paturi erau 2 lăghicere de lână. Era atunci în „stare proastă" (f. 9).
Alt „stabiliment" de chilii cu 4 încăperi era construit tot din lemn de
brad, acoperit cu şindrilă veche. Era pardosit cu scânduri de brad, avea chiler
alături, fiind prevăzut cu 2 sobe nemţeşti, 5 ferestre de sticlă, 2 mese de lemn, o
scoarţă de „lână aleasă" (f. 9), dulap de perete şi altă ţesătură din lână cadrilată.
Era în „stare mijlocie" (f. 9).
Chilia unui călugăr, lipită cu pământ, având 2 încăperi, acoperită cu
şindrilă, cu 2 uşi şi 3 ferestre cu geam, era „veche" (f. 9v).
Altă chilie, a 2 călugări avea 2 încăperi şi sală la mijloc. Era construită
din lemn de brad, dar acoperită cu şindrilă „veche de tot". Avea sobă şi 4
ferestre mici de sticlă. Era „veche" (f. 9v).
În aceeaşi clădire cu camera prescurăriei era şi cea a călugărului
prescurar, între ele fiind o sală. Făcută tot din lemn de brad, era acoperită cu
şindrilă. Avea 2 sobe, cuptorul de prescurărie, 3 uşi, 4 ferestre mici de sticlă şi
o rriasă de lemn. Era în „stare de mijloc" (f. 9v).
Casa călugărului Chesarie făcută de el însuşi, era din lemn de brad
acoperită cu şindrilă, având 2 încăperi pardosite cu scânduri, 6 ferestre de
sticlă, 4 uşi, 2 sobe. Era tot în „stare de mijloc" (f. 9v). Chesarie construise încă
o clădire din lemn şi învelită cu şindrilă, pardosită pe jos cu scânduri de brad,
având sobă nemţească şi 2 uşi.
Gospodăria schitului mai includea:
- un grajd bun din bârne de lemn de brad învelit „cu tinichea" (f. 9v),
podit cu scânduri şi 2 rânduri de iesle;
- 2 hambare vechi, executate din bârne învelite cu şindrilă şi pardosite cu
scândură;
- uleiniţă veche de bârne învelită cu şindrilă şi gard de nuiele;
- şopron vechi de bârne învelit cu şindrilă împrejmuit cu scândură;
- velniţă veche de bârne, lipită cu pământ;
- spălătorie veche, realizată din bârne şi învelită cu şindrilă;
- fierărie tot veche, din bârne, învelită cu şindrilă;
- bucătărie veche din bârne învelită cu şindrilă, cu şopron tot din bârne în
spate;
- cişmea bună de piatră învelită cu şindrilă veche, având 8 stâlpi din lemn
de gorun.

https://biblioteca-digitala.ro
134 S. Geacu

În cămara aşezământului erau: 2 butoaie de 3 vedre, 2 butoiaşe cu rachiu

de 12 vedre, 8 cazane mari de aramă pentru bucătărie, 2 cazane mici de aramă
pentru melasă (unul fără capac), o căldare de aramă, o tigaie mare de aramă, 5
tingiri de aramă cu capace pentru bucătărie, 2 tipsii (mare şi mică) de aramă
pentru colivă, 5 lanţuri de fier pentru cană, lanţ de fier pentru plug, 7 sape, 6
topoare, 3 cântare (unul mare şi 2 mici), 6 sfredele, 2 cuţitoaie, 2 clopote cu
lanţ de fier, 3 butoaie de rachiu, 3 buţi de rachiu, ceainic de aramă, o piele de
bou, cazan de făcut rachiu, 11 căpestre, 1O oca lumânări de ceară, 1O funii de
tei, 1O carafe de sticlă, 2 şorţuri de lână, Yi oca de bumbac, o oca de morun, o
piuă de pisat cafea, un vas de tinichea de 5 oca pentru ulei, 2 fiare, 2 cofe
pentru vin, o cofiţă, 40 cupe de pământ pentru vin, 40 străchini, 15 talgere
pentru masă, ploscă pentru rachiu, cuţit de tocat, şa de piele, 4 icoane mari de
muşama la trapeză, dulap de scânduri la trapeză, 3 mese de lemn lungi la
trapeză, 4 scaune de lemn lungi la trapeză, 2 căţui şi candelă de alamă la
trapeză, o oca de fasole, o oca de prune uscate, 80 oca de pasat, 6 putini de
brânză (100 oca brânză de oi), 3 putini cu lapte, grâu, porumb, maşină de
vânturat grâu.
Schitul avea 3 care de boi, 4 cai de trăsură, 2 rânduri de hamuri, 1O cai,
16 boi, o vacă, un mânzat, 3 sănii (2 de boi, una de cai), 4 buţi de grâu vechi, o
cadă de grâu veche, o cadă de brad, 2 putini din lemn de gorun vechi şi hambar
vechi de bârne învelit cu şindrilă având beci dedesubt.

Proprietăţile schitului
La Jitia avea o cârciumă construită din bârne (cu tejghea de brad şi
tarabă), având 3 încăperi şi acoperită cu şindrilă. Avea 3 uşi, sobă, paturi,
cuptor, pivniţă de piatră învelită cu pământ şi uşă din lemn de brad, coşar din
bârne de brad acoperit cu păiş vechi, moară de zid învelită cu şindrilă, cu roată
de apă (avea 3 uşi, moara fiind podită cu scânduri de brad), ceaun, cadă de 400
oca, putină, baniţe ş. a. Tot la Jitia mai avea încă o cârciumă de bârne,
acoperită cu şindrilă, cu beci dedesubt, cu foişor dinainte dar „ruinată mai cu
tot" (f. 13v).
Hanul din Râmnic[u Sărat] era de zid, acoperit cu şindrilă, avea 4 ferestre
cu geamuri, 2 sobe, 4 încăperi (2 din faţă fiind pentru brutărie şi cârciumă, ele
având beci de zid dedesubt). Lângă poarta acestuia mai era o casă cu 4 încăperi
de zid, acoperită cu şindrilă. Porţile erau bune, învelite cu şindrilă deasupra.
Hanul era „bun" (f. 13v).
Proprietatea Valea Fântânii era în Plaiul Pârscov, având 95 familii de
clăcaşi.
Acolo era o casă făcută din nuiele lipită cu pământ, acoperită cu şindrilă.
Avea sală, 2 camere şi o cămară toate pardosite cu scândură, iar ferestrele

https://biblioteca-digitala.ro
Catagrafia Schitului Poiana Mărului 135

aveau geamuri (lipsea unul). Era dotată cu: 3 paturi, 2 mese de lemn, duplap de
perete, 4 perne cu feţe de „adămască" umplute cu paie, 3 perne umplute cu lână
şi 2 icoane din lemn reprezentând pe Maica Domnului şi Învierea Domnului.
Într-o altă clădire se păstrau uneltele. Era lipită cu pământ având 2
camere şi 3 uşi. Exista şi o bucătărie de nuiele lipită cu pământ tot cu 2 camere,
învelite cu şindrilă.
Se mai găseau: un grajd de bârne podit cu lemn de gorun şi învelit cu
şindrilă, hambar din lemn de brad cu 2 despărţituri, uşi de geam şi învelit cu
şindrilă, un „viţelar" învelit cu stuf, o poartă mare „şindrilită" (f. 14) şi 2 porţi
mici, velniţă din bârne de brad podită cu scânduri de gorun, învelită cu şindrilă
veche, lesă de ţinut porumb, şopron cu 6 despărţituri învelit cu şindrilă, 140
doage din lemn de gorun pentru buţi, 3 buţi din lemn de gorun, 5 putini mari,
teasc, plug, fierăstrău, copaie, 6 tocitori de mână şi alte unelte agricole.
Existau totodată: o bute de ţinut mierea, 104 stupi, 211 stupi „seci"
(f. 15), dar şi următoarele animale: cal, 1O noateni [mânji mici n.n.], o noatenă,
3 mânji, 1O iepe mari, 324 oi mari, 57 berbeci, 100 cârlane şi cârlani [miei sub
un an n.n.], 33 vaci, 2 tauri, 8 boi juncani, 6 gonitori [vite la vârsta reproducerii
n.n.], 9 gonitoare, 10 mânzate şi 2 mânzaţi. Stupina avea o casă cu gard. Mai
era şi o cârciumă din bârne acoperită cu şindrilă, cu 2 camere, 3 uşi, sobă şi
podea din lemn de tei.
Pe valea Fântânii era o moară din bârne de gorun, acoperită cu şindrilă,
cu o roată de apă, cu pietrele groase de „3 degete şi lată de 4 palme"(f. 16).
Altă moară veche, de piatră, avea 2 pereţi de piatră şi 2 din lemn de plop, se
afla tot pe valea Fântânii. Era acoperită cu şindrilă având o roată. Încă o moară
avea 2 pereţi de piatră şi 2 din lemn de gorun acoperită cu şindrilă şi roata de
piatră. Mai era o moară de bârne de gorun, acoperită cu şindrilă cu o roată de
apă ce avea 2 cercuri de fier şi pietre late de „5 palme" (f. l 6v). Altă moară tot
din bârne de gorun, acoperită cu şindrilă „veche spartă" (f. 17) avea roata de
apă cu cercuri de fier.
Cârciuma din satul Valea Fântânii, era construită din lemn de brad,
acoperită cu şindrilă, având 2 camere. Era podită cu scânduri de tei, avea 2
ferestre, 3 uşi din lemn de brad, 3 paturi, 2 sobe nemţeşti. Avea foişor în faţă şi
galerii cu 8 stâlpi din lemn de gorun.
Moşia Brăieşti avea 1O stânjeni. Acolo era o casă construită din nuiele
lipită cu pământ, cu 2 încăperi şi sală în mijloc. Podită cu grinzi din lemn de
tei, avea 2 paturi, sobă, beci de piatră dedesubt şi uşi din scânduri de brad. Era
„veche" (f. 17).
Moşia Grabicina cuprindea două sate (Grabicina de Jos şi Grabicina de
Sus) şi 160 clăcaşi. Acolo schitul construise o casă de bârne de fag acoperită cu
şindrilă, cu 2 uşi şi 2 ferestre. La locul numit Umbrărel existau 7 pogoane de

https://biblioteca-digitala.ro
136 S. Geacu

livadă. Avea velniţă din lemn de fag învelită cu stuf, cu 2 camere şi obor pentru
vite. Mai exista şi un bordei la locuinţa îngrijitorului din livada de 11 pogoane
din Dumbrava, dar şi o casă din bârne acoperită jumătate cu şindrilă şi jumătate
cu stuf, cu 2 uşi de brad şi obor de vite cu adăpătoare.
În satul Grabicina de Jos schitul avea o cârciumă construită din nuiele cu
2 camere, 3 ferestre, 3 uşi din lemn de gorun, podina din scânduri de fag,
dedesubt având beci de piatră cu două uşi. Clădirea era însă „ruinată cu totul"
(f. 18). Mai avea încă 2 cârciumi: una ruinată (construită din nuiele) acoperită
cu stuf, cu o cameră (cu 2 ferestre, tindă), foişor cu 4 stâlpi, iar dedesubt beci
zidit cu uşă din lemn de brad şi încă una de nuiele „ruinată mai cu totul"
(f. l 8v), acoperită cu şindrilă, cu uşă din lemn de gorun, beci dedesubt de piatră
cu 2 uşi, cu foişor în faţă cu 4 stâlpi. Deteriorată, exista alături o casă de bârne
acoperită cu şindrilă cu 3 încăperi, 2 ferestre cu 4 geamuri, sobă, 2 paturi din
scânduri de brad, galerie în faţă şi beci de zid dedesubt cu uşă din lemn de
brad.
La Grabicina erau tot felul de unelte agricole, 6 putini, 2 copăi, cazan de
aramă nemţesc, hârdău din lemn de brad, 5 tocitori, 5 hambare, puţuri, grajd de
bârne învelit cu şindrilă şi pardosit cu lemn de gorun, cazane, tuciuri. Mai era o
bucătărie construită din nuiele lipită cu pământ acoperită cu stuf, 2 odăi cu 2
ferestre, porumbar din lemn de gorun îngrădit cu nuiele şi învelit cu şindrilă.
Moşia din Plaiul Slănic avea 4 pogoane, fiind lângă satul Podu Muncii.
Acolo era o casă construită din nuiele acoperită cu şindrilă, cu 2 încăperi,
foişor, 3 uşi din lemn de brad, 3 ferestre, sobă, beci cu uşi din lemn de gorun,
hambar, moară de zid acoperită cu şindrilă cu roţi de apă şi 2 perechi de pietre,
plus diferite unelte agricole.
Lângă satul Coca avea livezi. Şi aici exista o casă de bârne cu 2 odăi
acoperită cu şindrilă, cu foişor, 3 ferestre, bucătărie construită din nuiele lipită
cu pământ, velniţă veche de nuiele lipită cu pământ, hambar de bârne de brad
acoperit cu şindrilă cu 2 despărţituri şi multe obiecte de bucătărie şi unelte
agricole. Acolo se mai păstra o veche trăsură braşoveancă acoperită cu piele,
pentru cai. Era o moară cu un perete de piatră şi 3 pereţi de scânduri de gorun,
acoperită cu şindrilă. Mai exista încă o moară de piatră acoperită cu şindrilă, cu
2 roţi de apă, apoi o casă alături (pentru morar) construită din nuiele lipită cu
pământ, cu 2 uşi din lemn de brad. Mai era şi o cârciumă cu pereţi din nuiele,
foişor, 2 camere de locuit, prăvălie, sobă şi beci de piatră.
La Metocul Urecheşti schitul avea o vie împrejmuită cu gard (stricat în
unele locuri), cu pădure alături. Acolo era o casă cu 4 încăperi, construită din
nuiele, învelită cu şindrilă, cu balcon de scânduri, 6 ferestre de sticlă, 5 uşi, 4
paturi (2 cu aşternuturile lor, iar 2 doar cu rogojini), masă. Altă clădire era
folosită ca bucătărie, construită tot din nuiele şi acoperită cu şindrilă, cu 3

https://biblioteca-digitala.ro
Catagrafia Schitului Poiana Mărului 137

încăperi şi cămară, cuptor, 2 paturi, sobă, magazie. Mai era şi o velniţă

(construită tot din nuiele cu 2 uşi şi o fereastră), grajd construit tot din nuiele,
magazie de bârne de brad acoperită cu şindrilă şi o cramă veche din bârne de
gorun acoperită şindrilă cu 2 uşi şi foişor deasupra. O cramă bună, din bârne de
gorun acoperită cu şindrilă, avea 3 camere (2 de ţinut vin şi una pentru linuri,
buţi, tocitori, hârdaie, putini ş.a.). Acolo existau 3 căruţe (2 de boi şi una pentru
cai), 4 boi şi o sanie de boi.
Via de la Terceşti era împrejmuită cu gard, acolo având şi pădure de
peste 150 pogoane, dar şi o cramă veche de bârne de gorun acoperită cu
şindrilă.
Schitul mai avea şi o moară pe Milcov, de zid de piatră, cu 2 pietre şi 3
pogoane de lac împrejur.
La metocul Zaplaz avea o vie pe dealul Zaplazul, împrejmuită cu gard.
Tot acolo era şi o casă construită tot din nuiele cu 4 încăperi, neterminată, doar
acoperită cu şindrilă, cu 6 uşi şi 8 ferestre. Mai avea o cramă veche cu 3
despărţituri, construită din bârne, învelită cu şindrilă şi 4 uşi. Se mai aflau: o
velniţă tot veche cu 2 despărţituri, construită din nuiele acoperită cu stuf, un
grajd mic vechi cu 2 încăperi, cu pereţi de nuiele acoperit cu stuf, plus alte
unele agricole şi viticole.
Catagrafia este semnată de stareţul Calinic.

Concluzii
Documentul prezentat relevă faptul că aşezământul avea în anul 1862
peste 20 de clădiri: 2 biserici, clopotniţă, 12 corpuri de chilii cu număr variat de
încăperi ( 1-17), arhondărie, pitărie, prescurărie, grajduri, hambare, fierărie,
uleiniţă, velniţă ş.a. Majoritatea erau construite din lemn de brad, mai puţin
fiind folosit lemnul de gorun, evidenţiindu-se şi prin acest aspect, poziţia
schitului la contactul etajelor forestiere de răşinoase şi foioase. Multe erau
clădiri vechi, altele „în stare de mijloc". Şi majoritatea obiectelor de interior
erau realizate tot din lemn de brad.
Evidenţiem totodată şi bogata argintărie a schitului, multe obiecte fiind
aurite, altele fiind decorate cu variate pietre preţioase. Existau chiar obiecte de
cult din lemn de chiparos.
Influenţa rusească era evidentă mai ales în rândul cărţilor de cult, dar şi a
iconografiei (în casa de primire a oaspeţilor era portretul împăratului rus
Nicolae I şi nu al unui domnitor român !).
Schitul avea câteva proprietăţi în vechile judeţe Râmnicu Sărat şi Buzău,
cu terenuri agricole, viticole, pomicole, animale, crame, mori etc.

https://biblioteca-digitala.ro
138 S. Geacu

AN INVENTORY OF POIANA MĂRULUI HERMITAGE

ON NOVEMBER 29, 1862

Abstract

According to this document, the hermitage possessed over 20 buildings in

1862: 2 churches, one belfry, 12 groups of cells with a varied number of rooms
( 1-17), a guest-house, a bakery, stables, a smithy, warehouses and on oilpress.
The majority of these structures were built of fir-wood, and only occasionally
of oak-wood, which indicates that the hermitage lay in the contact area
between resinous and leafy forest belts. Many buildings were old, others
looked better. Also, most of the inside objects were made of fir-wood.
The hermitage was rich in silverware, many items being gilded, others
were decorated with different precious stones. Many items were made of
cypress wood.
The Russian influence was visible especially among religious books and
in iconography (it was the portrait of the Russian Emperor Nicholas I and not
of a Romanian voivode that hung in the guest-room!).
The hermitage also held a few properties in the old counties of Râmnicu
Sărat and Buzău, with farmlands, vineyards, orchards, wine-cellars, mills, etc.

https://biblioteca-digitala.ro