Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ

Referat
Disciplina:Economia mondială

Tema:Noi abordări ale conceptului de promovare a


comerțului exterior în contextul globalizării economiei

Profesor:Ramona-Mariana Călinică

Elaborat:Vrabie Adelina

Afaceri internaționale II(Gr.1)

Cahul,2022
Noi abordări ale conceptului de promovare a comertului exterior în contextual globalizarii
economiei

Actualmente, globalizarea presupune crearea unui spaţiu mondial unic bazat pe patru piloni de
bază: fluxuri de bunuri/servicii, persoane (migraţia), capital şi transfer tehnologic. Aceştia din
urmă fiind asistaţi de alte structuri importante ale sistemului unic mondial: norme de drept,
concepţii politice, scheme sociale, sisteme educaţionale şi de ocrotire a sănătăţii. Cu alte cuvinte,
globalizarea nu este altceva decât conştientizarea lumii ca un fenomen complex integru.
Globalizarea este un proces de integrare internațională, iar dezvoltarea sa se datorează unui
schimb sporit de produse, servicii la nivel global, de asemenea cu influențele altor aspecte
culturale și sociale legate de mediu inconjurator. Acest proces a fost influențat de-a lungul anilor
de dezvoltarea și progresul în diverse domenii, de la ITC la transport care susțin interdependența
crescândă între activitățile de marketing și alte operațiuni de afaceri precum management,
logistică, contabilitate etc. Creșterea și diversificarea proces de producție pentru diverse produse,
cum ar fi textile, mașini, dezvoltarea de canale de comunicarea etc. au fost factori decisivi în
dezvoltarea schimbărilor survenite în secolul al XIX-lea, cel Secolul XX fiind influențat și de
evoluțiile din domeniul TIC și al transporturilor. Globalizarea este un proces complex având
implicații sociale, de mediu, culturale, fiind strâns legat de mecanismele economice, şi diverse
aspecte legate de pieţe, producţie etc. care trebuie discutate şi luate în considerare atunci când se
dezvoltă activități specifice de marketing dincolo de granițele unei țări. Globalizarea arată
influențe legate de extinderea investițiilor în diferite țări, dezvoltarea comerțului internațional,
dezvoltarea comunicării etc.

Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă strategică


pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară.
Respectivul comerţ este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate,
structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin distribuţiei cu
amănuntul, depozitării mărfurilor şi aprovizionării cu ridicata, precum şi activităţilor de import-
export. Într-o asemenea accepţiune, comerţul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale
economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piaţă, indiferent de forma
acesteia.

Comerțul internațional, atât din punct de vedere al valorii, cât și al tonajului, a fost o tendință de
creștere în economia globală. Este important de subliniat atunci când ne uităm la structura
comerțului global că nu națiunile fac comerț, ci în principal corporațiile cu produsele finale
consumate în majoritate de indivizi. O națiune este pur și simplu o unitate de reglementare și
jurisdicție în care sunt colectate date, deoarece frontierele de marfă sunt supuse supravegherii
vamale și sunt tabulate ca fluxuri comerciale. Comerțul inter și intra corporativ se desfășoară în
jurisdicțiile naționale și este contabilizat ca comerț internațional. Apariția structurii actuale a
comerțului global poate fi articulată în principal în trei faze majore:

1. Prima fază (factori imobili de producție). Se referă la o perspectivă convențională


asupra comerțului internațional care a predominat până în anii 1970, când factorii de
producție erau mult mai puțin mobili. Înainte de sfârșitul Primului Război Mondial,
comerțul global era structurat în principal de relații coloniale, dar era destul de
nereglementat. A existat un nivel limitat de mobilitate a materiilor prime, pieselor și
produselor finite. Dezvoltarea tehnologiei de transport în sectoarele de transport maritim
și feroviar a permis parcurgerea unor volume și distanțe mai mari. După Primul Război
Mondial, comerțul internațional a devenit corect reglementat, cu impedimente precum
tarife, cote și limitări ale proprietății străine. Comerțul a vizat în principal o gamă de
produse specifice, și anume mărfuri (și foarte puține servicii) care nu erau ușor
disponibile în economiile regionale. Datorită reglementărilor, protecționismului și
costurilor de transport relativ ridicate, comerțul a rămas limitat și întârziat de distribuția
ineficientă a mărfurilor. A fost o provocare să coordonez producția și distribuția. În acest
context, comerțul a fost mai degrabă un exercițiu de a face față penuriei decât de a
promova eficiența economică.
2. A doua fază (mobilitatea factorilor de producție). Din anii 1970 până în anii 1990,
mobilitatea factorilor de producție, în special a capitalului, a devenit posibilă. Mediul
juridic și fizic în care se desfășura comerțul internațional duce la o mai bună realizare a
avantajelor comparative ale unor locații specifice. Concomitent, au apărut acorduri
comerciale regionale, iar cadrul comercial global a fost consolidat din punct de vedere
legal și tranzacțional (GATT/OMC). În plus, containerizarea a oferit capabilitățile de a
susține fluxuri comerciale mai complexe și pe distanțe lungi, la fel ca și traficul aerian în
creștere. Datorită costurilor mari de producție (moștenire) în regiunile industriale vechi,
activitățile care necesitau forța de muncă au fost relocate treptat în locații cu costuri mai
mici, care au ajuns să fie cunoscute sub numele de offshoring. Procesul a început la nivel
național, apoi a mers în țările din apropiere, atunci când a fost posibil, iar ulterior a
devenit un fenomen cu adevărat global. Astfel, investițiile străine directe au crescut, în
special către noile regiuni de producție, pe măsură ce corporațiile multinaționale au
devenit din ce în ce mai flexibile în poziționarea globală a activelor lor. Comerțul cu
bunuri finite și intermediare a crescut.
3. A treia fază (lanțuri valorice globale). Există o creștere a comerțului internațional,
incluzând acum o mare varietate de servicii care anterior erau fixate pe piețele regionale
și o creștere a mobilității factorilor de producție. Deoarece aceste tendințe sunt bine
stabilite, prioritatea este trecerea către integrarea geografică și funcțională a producției,
distribuției și consumului odată cu apariția lanțurilor valorice globale. Au fost stabilite
rețele complexe care implică fluxuri de informații, mărfuri, piese și produse finite, care,
la rândul lor, necesită un nivel ridicat de control al logisticii și distribuției de mărfuri.
Într-un astfel de mediu, au apărut actori puternici care nu sunt direct implicați în funcția
de producție și vânzare cu amănuntul, ci își asumă în principal responsabilitatea
gestionării rețelei de fluxuri. Comerțul internațional devine din ce în ce mai susținut de
tehnologiile digitale care permit tranzacții mai eficiente, respectarea reglementărilor și
gestionarea activelor de transport și logistică care susțin comerțul.

Comerțul internațional apare susținut de procesul de globalizare, cu o piață dincolo de granite a


tarii natale. Comerțul internațional se referă în primul rând la comerțul cu bunuri și servicii peste
granița țării. Companiile multinaționale joacă, printre altele, un rol important în dezvoltarea
comerțului international factori precum globalizarea și externalizarea. Datorită comerțului
internațional, consumatorii din diferite țări pot achiziționarea de bunuri și servicii care sunt
realizate în străinătate, implicând resurse importante, ca punct de trecere a frontierei necesită
anumite costuri, cum ar fi unele taxe și diferențe economice, sociale, culturale, legislative și
politice intre tari. Este important să ia în considerare o companie care dorește să își
comercializeze produsele și serviciile în alte țăriCultura locala si limba locala, pentru a putea
astfel gasi o pozitie strategica cu succes pe piata. Companiile se confruntă cu multe provocări pe
piață, nu numai în ceea ce privește marketingul produselor sau serviciilor. Ei trebuie să aibă un
program de planificare eficient și să dezvolte strategii eficiente pentru aprovizionare, transport,
activitate de marketing, cu cerințe și rezultate care diferă de la o țară la alta, supuse diferitelor
regimuri legate de politici comerciale, legislație, infrastructură, cultură etc. De asemenea,
companiile trebuie să fie social și responsabil față de mediu, necesitând angajarea în aceste
acțiuni pentru binele societății, dar și construirea a afacerii de success.

Comerțul internațional îi afectează pe cetățenii UE într-o multitudine de moduri. Comerțul și


globalizarea ne influențează ciclurile economice, influențează piețele noastre de muncă și lărgesc
spectrul de alegere a consumatorilor. Comerțul internațional este, de asemenea, o forță motrice
centrală din spatele globalizării, un proces de integrare între ţări şi oameni. Conform teoriei
economice, pe măsură ce dezvoltarea tehnologică conduce scăderea costurilor de tranzacție
(comunicații, transport), comerțul transfrontalier și investițiile crește. Această predicție este
valabilă pentru UE, atât în interiorul pieței sale unice, cât și în afara granițelor sale.
Astăzi, UE-28 formează cel mai mare bloc comercial din lume, oferindu-i o poziție puternică în
comerțul global . Această poziție de forță se datorează faptului că UE are ponderea economică
combinată a 28 de țări, ceea ce își mărește puterea de negociere în raport cu țările terțe.

Statele membre ar trebui să acționeze singure în comerțul internațional, ar avea mult mai puțin
economic influență și influență în lume, iar acest lucru ar scădea și mai mult în viitorul previzibil
datascensiunea de noi puteri economice.

În prezent, UE este mai globalizată în ceea ce privește comerțul decât oricând. O măsură cheie a
economiei globalizarea reprezintă procentul exporturilor și importurilor de bunuri și servicii din
PIB produs (PIB). Conform datelor Eurostat, proporția comerțului în raport cu dimensiunea
națională economia a crescut în ultimul deceniu, în special pentru exporturile UE (care au crescut
de la 38,6 % în 2010 la 45,7 % în 2017). Investiții străine directe (ISD) către și dinspre țări din
afara UE a crescut în raport cu PIB-ul, la fel ca și ponderea valorii adăugate din produsele
intermediare reflectând legătura dintre UE și lanțurile valorice globale. Ca urmare a dezbaterilor
aprinse din interiorul UE despre beneficiile comerțului internațional și globalizarea din ultimii
ani, UE și-a revigorat politica comercială. Două documente publicate de Comisia au o
importanță deosebită în acest sens.

Prima este noua strategie comercială a UE „comerț pentru toți – Către un comerț mai responsabil
și politica de investiții”, pe care Comisia a prezentat-o în octombrie 2015. Această strategie
subliniază trei principii în politica UE de comerț și investiții, și anume:

• Eficacitate: politica comercială și de investiții a UE ar trebui să fie eficientă prin abordare noi
realități economice, cum ar fi creșterea lanțurilor valorice globale, și ar trebui să fie la înălțimea
promisiunile sale, în special în ceea ce privește punerea în aplicare, aplicarea, mici întreprinderi
și muncitori.

• Transparență: politica UE (procesul de elaborare) în domeniul comerțului și investițiilor ar


trebui făcute mai transparente și mai deschise, inclusiv prin colaborarea mai strânsă cu Statele
membre, Parlamentul European și societatea civilă.

• Valori: politica comercială și de investiții a UE ar trebui să se bazeze pe valori: la acasă, fiind


receptivi la așteptările publicului cu privire la reglementări și investiții, și în străinătate, prin
promovarea dezvoltării durabile, a drepturilor omului și guvernare buna. Strategia „comerț
pentru toți” a Comisiei subliniază, de asemenea, importanța unei perspective de perspectivă
program de negocieri pentru modelarea globalizării, în special prin revigorarea multilaterală
sistemul comercial și promovarea relațiilor bilaterale. Parlamentul European a Salutat această
nouă strategie comercială.
De asemenea, Comisia și-a afirmat concentrarea asupra modelării globalizării atunci când a
publicat un document de reflecție privind valorificarea globalizării în mai 2017. În acel
document, Comisia sugerează ca UE răspunde globalizării la nivel extern cu:

• cooperarea internațională pentru a modela globalizarea, inclusiv prin continuarea susține


instituțiile internaționale existente, precum și reglementează noi domenii care sunt în prezent
nesupus normelor internaționale;

• diplomația economică pentru a urmări interesele economice ale UE în străinătate;

• instrumente care să asigure condiții de concurență echitabile, de exemplu printr-un comerț


efficient instrumente de apărare (TDI) și o mai bună aplicare a acordurilor comerciale existente
și reguli.

La nivel intern, Comisia propune ca UE să răspundă globalizării prin:

• construirea rezilienței printr-o mai bună partajare a beneficiilor globalizării, în special prin
politici sociale și educaționale solide;

• promovarea competitivității pe termen lung, cu un accent deosebit pe inovare; investiții, politici


sectoriale, reglementare și impozitare;

• lucrul în parteneriat strâns cu regiuni mai împuternicite atunci când răspund la globalizare.

Ca răspuns la acest document, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în octombrie 2018


privind aspecte comerciale ale valorificării globalizării. Împreună, noua strategie comercială și
documentul de reflecție constituie elemente cheie ale abordării actuale a UE față de comerțul
internațional și globalizare și au ghidat cele mai recente activități ale UE în acest domeniu.

Una dintre cele zece priorități de politică inițiale ale actualei Comisii a fost schimbată la jumătate
acest termen de la „un acord de liber schimb rezonabil și echilibrat cu Statele Unite” la „a
politică comercială echilibrată și progresivă pentru a valorifica globalizarea”. În afară de
reflectarea politică schimbări de ambele maluri ale Atlanticului (în special încheierea
negocierilor TTIP), aceasta schimbarea demonstrează dorința actualei Comisiei de a lega în mod
explicit agenda și politica comercială la problema mai largă a globalizării.

În zilele noastre, globalizarea nu poate fi ignorată de afaceri, în primul rând din cauza
concurenței puternice pe piață piaţa internă, dar şi oportunităţilor oferite de pieţele externe şi de
clienţii străini. Piața globală cuprinde țări multilaterale și interdependente din punct de vedere
economic, cultural și etnic iar din acest motiv orientarea de marketing la nivel international este
vitala si un domeniu critic pentru manageri (Doole și Lowe, 2008) – care trebuie să planifice, să
ajusteze și să implementeze strategia de marketing la specificul obiectivele strategiei generale a
companiei. Globalizarea este procesul prin care economiile diferitelor țări sunt interconectate și
consumatorii într-o țară poate cumpăra cu ușurință produse din alte țări. Globalizarea a fost
susținută de aspecte precum creșterea comerțului transfrontalier, reducerea barierelor comerciale,
simplificarea procedurilor etc. Ambele avantajele și dezavantajele vin odată cu globalizarea,
printre care se numără o mai bună ofertă de produse și servicii pentru consumatori, reducerea
costurilor pentru companii, accesul la noi piețe etc., pe de o parte, dar există influențe asupra
economiilor țărilor în curs de dezvoltare, lipsa capacității companiilor mici de a concura cu mai
mari cele, etc pe de altă parte. Globalizarea influenteaza dezvoltarea companiilor, oferind
oportunitatea să se adreseze pieței globale prin exploatarea avantajelor, și a modului de
dezvoltare a activităților la nivel international nivelul variază în funcție de dimensiunea
companiei. Dar pentru orice companie, de orice dimensiune, mediul internațional are
oportunități, provocări și, de asemenea, riscuri, iar acestea din urmă pot fi reduse printr-o
planificare eficientă.

Globalizarea se referă la interdependența tot mai mare a țărilor rezultată din creșterea integrării
comerțului, finanțelor, oamenilor și ideilor într-o singură piață globală. Comerțul internațional și
fluxurile de investiții transfrontaliere sunt elementele principale ale acestui lucru integrare
globală. Libertatea comercială este cea mai bună strategie economică pentru toate popoarele
lumii. Nu singur națiunea are suficiente resurse naturale, infrastructură și capital uman cantitate
şi calitate pentru a realiza nivelul de trai la care au naţiunile dezvoltate se obişnuiesc şi la care
aspiră naţiunile în curs de dezvoltare. Deci facem comerț. Beneficiile economice majore ale
comerțului liber derivă din diferențele dintre comerț parteneri, care oferă oricărei țări șansa de a
concura pe piața globală conform la punctele sale forte economice fundamentale. Costuri
salariale reduse, acces la capital ieftin, a forță de muncă înalt calificată și alte variabile
fundamentale joacă toate un rol în determinând ce avantaj comparativ are o țară față de alta la
nivel global piață și astfel obținerea presupunerii succesului în afaceri. Procesul de
tranzacționare, împreună cu progresul tehnologic, care este în mare parte stimulat de dinamica
comerțului, este la baza tuturor câștigurilor de productivitate — cu adevărat baza pentru bogăția
națiunilor. Această creștere a comerțului nu a venit întâmplător; aceasta a fost rezultatul
conducerii politice vizionare în economii care au susținut 50 de ani angajamentul de a reduce
barierele care separa popoarele lumii și de a integra comunități și națiuni într-o piață globală.
Comerțul mondial este și ar trebui să fie un fenomen în continuă evoluție, fiecare comerț acord o
trecere la următorul, având drept rezultat o libertate comercială din ce în ce mai mare. Comerțul
este extrem de competitiv și complex și niciodată mai mult decât într-o criză economică precum
a experimentat lumea din 2008. Societăţile care întreprind protecţioniste măsurile își impun
costuri care includ prețuri mai mari la bunuri și serviciipentru consumatori și producători și
productivitate și salarii mai scăzute pentru muncitori. Noul locuri de muncă care ar fi fost create
într-o economie deschisă și în evoluție rapidă niciodată se materializează, iar stagnarea
economică înlocuiește creșterea în societățile care condamnă ei înşişi la subdezvoltare. Timp de
șase decenii, lumea a cules beneficiile expansiunii rapide a comerțului. Acea expansiunea sa
oprit în timpul recesiunii din 2008–2009. Dacă guvernele cedând presiunii politice sau panicii,
un răspuns protecționist ar putea deveni temporar recul într-o schimbare pe termen lung. Asta ar
dăuna creșterii economice mondiale decenii. Dacă, în schimb, liderii rămân fideli viziunii
integrării mondiale și interdependența care i-a inspirat pe predecesorii lor, creșterea economică
reînnoită și comerțul care decurge din el și îl susține cu siguranță va urma.

COMERTUL INTERNATIONAL ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Este evident, că Republica Moldova pentru a adera la procesul general al globalizării, nu poate ocoli
procesele de localizare şi regionalizare la nivel European. Inevitabil, ea trebuie să-şi construiască calea
proprie spre economia mondială ca parte componentă a unei zone geografice locale, concomitent să-şi
constituie raporturi durabile şi echilibrate în cadrul UE, însă nu prin participarea directă la toate
structurile instituţionale internaţionale. Globalizarea prin formele sale concrete, cum este comerţul
internaţional, integrarea şi cooperarea fiind orientate spre economia mondială devin factorii esenţiali de
dezvoltare rapidă, de obţinerea avantajelor competitive în producţia de mărfuri şi servicii prioritare. În
domeniul comerţului exterior, Republica Moldova a promovat o politică consecventă, orientată spre
diversificarea pieţelor de desfacere, spre facilitarea accesului mărfurilor şi serviciilor moldoveneşti pe
pieţele externe. Acest lucru s-a realizat mai cu seamă prin semnarea unor acorduri menite să stimuleze
activitatea comercială externă. De exemplu, înmai 2001, Republica Moldova a semnat protocolul ce i-a
conferit statutul de membru plenipotenţiar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Acest pas se
argumentează prin: – consolidarea politicii naţionale privind comerţul exterior; – accesul la pieţele
externe; – acces la mecanismele internaţionale de rezolvare a litigiilor comerciale. De asemenea, ea a
semnat acorduri de comerţ liber cu ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente, iar în iunie
2001 a devenit ţară participantă cu drepturi depline la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est,
semnînd ulterior acorduri de comerţ liber cu toate ţările participante la Pact. În afară de aceasta,
Moldovei i-au fost acordate facilităţi în vederea reducerii suplimentare a tarifelor în cadrul Sistemului
Generalizat de preferinţe vamale ale Uniunii Europene. Dacă ne referim la R. Moldova, nu putem trece
cu vederea unele progrese care au loc în specializarea economiei reieşind din avantajele comparative.
Liberalizarea comerţului considerabil favorizează, în special, ţările în curs de dezvoltare, care pot nu
numai să extindă exporturile, ci şi să controleze subsidiile necesare oferite prin programele pentru
protecţia industriilor. De menţionat, că la creşterea de export-import o contribuţie destul de importantă
o au taxele vamale, regimul vamal şi profesionalismul cadrelor careactivează în acest domeniu. Referitor
la taxele de import-export care sunt stabilite de R. Moldova, lasă de dorit: la un set considerabil de
mărfuri importate (preponderent la cele agroalimentare) necesită o majorare, în timp ce altele
(calificate ca materie primă – sursele energetice), necesită o micşorare, aliniindu-se cât de cât cu cele ale
ţărilor care beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizată. În acelaşi timp nu se face nici un fel de
specificări privind latura negativă a unei aşa politici unilaterale, care provoacă un şomaj în masă şi un
declin general în ramurile prioritare de specializare, invadarea pieţei autohtone de mărfurile străine,
imposibilitatea de rezistenţă concurenţială din partea antreprenoriatului naţional etc. Piaţa autohtonă a
Republicii Moldova are o capacitate redusă, deoarece declinul economic a generat diminuarea
veniturilor populaţiei, plasând capacitatea solvabilă a populaţiei pe unul dintre ultimele locuri din
Europa. Concomitent se reduce volumul importului, dar mai ales a exportului pentru a. 2009( in 2009
importul a scazut mai tare ca exportul) in 2010 se atesta o crestereatit la export cit si la import. Întru
asigurarea echilibrului balanţei comerciale este necesar de o creştere substanţial a exportului prin
înviorarea ramurilor tradiţionale a economiei ca: vinificaţie, producerea uleiurilor pentru industria
cosmetică şi parfumerie, a conservelor din legume şi fructe, sucuri etc. Promovarea continuă a
exportului devine o problemă vitală pentru creşterea economică şi stabilizarea ei. În viziunea noastră, se
cer măsuri radicale ale organelor de decizie pentru: - încurajarea antreprenoriatului mic şi mijlociu în
privinţa producţiei prime pentru prelucrarea ulterioară a lor în articole de export; - perfectarea bazei
legislative privind achiziţiile publice pentru a asigura o piaţă garantată producătorilor autohtoni; -
susţinerea ramurilor, care produc mărfuri de substituire a celor de import ca suport de ameliorare a
stării balanţei comerciale; - reorientarea structurii exportului în direcţia produselor cu o mai mare
pondere a valorii adăugate; - implementarea tehnologiilor avansate posibile să majoreze calitatea
produselor la cererea pieţei europene; - stabilizarea tarifelor vamale de durată medie la obiectele de
import-export etc.

S-ar putea să vă placă și