Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Tehnologia Alimentara

Departamentul Alimentatie si Nutritie

Lucru individual

Tema:Utilizarea si toxicitatea plasticului in industria

alimentara

Studenta programului de studiu

Tehnologia si Managementul alimentatiei publice Palamarciuc Cristina

Conducator din partea

Departamentului Alimentatie si Nutritie Paladi Daniela

Chisinau 2022
Cuprins:

Introducere
1.Definitia masei plastice
2.Mituri despre plastice
3.Rolul ambalajelor in industria alimentara
4.Toxicitatea plasticului
5.Concluzie
Bibliografie
Introducere
In industria alimentara protejarea marfurilor dar si asigurarea unei igiene corespunzatoare
reprezinta doua aspecte fara de care nu ar fi posibila comercializarea lor. Pentru a asigura toate
conditiile necesare pentru protejarea eficienta a alimentelor au castigat mult teren ambalajele din
polietilena, deosebit de utile dar si cu o serie de caracteristici deosebite. In primul rand, putem sa
mentionam despre protejarea eficienta a marfurilor in timpul transportului si a manipularii lor.
Putem sa va dam o multime de motive pentru care merita sa alegeti ambalajele din polietilena in
domeniul dumneavoastra de activitate. Mai ales in industria alimentara pastrarea alimentelor este
deosebit de esentiala pentru a putea livra produse proaspete catre consumatorul final iar
ambalajele din polietilena pot sa ofere o mana de ajutor in acest sens. Apoi pastreaza igiena
alimentelor intr-un mod corespunzator.

O data ce utilizati ambalaje din polietilena nu mai este necesar sa folositi si ambalaje
suplimentare. Pot sa fie personalizate dupa bunul plac ceea ce reprezinta un avantaj deosebit mai
ales pentru cresterea vanzarilor produsului. Personalizarea ambalajelor joaca un rol foarte
important in vanzarea produselor intrucat un client este mai atras sa cumpere un produs
personalizat decat unul care nu are o prezentare prea atractiva. In ochii consumatorilor un produs
personalizat castiga mai mult teren decat unul neambalat si, totodata imaginea companiei va fi
una mult mai buna.

Desi ambalajele din polietilena sunt aspru criticate de cei care doresc sa protejeze mediul
inconjurator eliminarea completa a acestora nu este posibila. Insa, ceea ce se poate face in acest
sens este ca fiecare persoana care le utilizeaza sa o faca intr-un mod responsabil. Este singura
cale prin care se pot utiliza in mod responsabil. Insa, tehnologia de ultima generatie si tehnicile
dezvoltate au creat posibilitatea de a se fabrica ambalaje din polietilena ecologice care au un grad
de descompunere mult mai rapid si pot sa fie utilizate in deplina siguranta.

Ambalajele din polietilena reusesc sa protejeze in mod eficient alimentele de factori

externi precum praf, umezeala si multe altele, care rezulta fie in urma modului in care sunt
manipulate marfurile fie datorita expunerii lor indirecte. In industria alimentara, protejarea
alimentelor este una dintre cele mai importante aspecte pentru a putea fi consumate. Pungi, folii,
saci si multe alte produse similare fabricate din polietilena reprezinta una dintre modalitatile
ideale pentru a va asigura ca alimentele sunt protejate si trec cu bio de controlul calitatii. In plus,
ambalajele din polietilena pot sa fie etichetate pentru a usura identificarea tipurilor de marfuri si
pot fi personalizate. Astfel, veti putea castiga mai mult la capitolul imagine.

1.Definitia masei plastice

Termenul de plastic face referire la acele materiale (de obicei denumite materiale
plastice sau mase plastice), produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se
pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune.
Plasticele sunt adesea materiale polimerice de natură organică, cu masă moleculară mare,
care conțin de obicei alți aditivi. Majoritatea materialelor plastice sunt sintetice, derivate
din produse petrochimice, însă există și alte tipuri de plastice realizate din materiale regenerabile.
[1]

Majoritatea plasticelor sunt polimeri organici, deci sunt alcătuite din unități repetitive

numite monomeri (numărul acestora poate ajunge la câteva mii de unități pentru fiecare
moleculă).[5] În funcție de natura grupelor care s-au legat de catena principală a moleculei
polimerice, compusul respectiv prezintă diverse proprietăți. Altfel spus, structura catenelor
laterale influențează proprietățile plasticului.
Plasticele sunt clasificate pe baza structurii chimice a catenei principale a polimerului și
a catenelor laterale. Câteva categorii de materiale plastice
sunt: acrilice, poliesterice, poliuretanice și halogenate.
De asemenea, un alt criteriu de clasificare este procesul chimic folosit în sinteza
plasticelor: reacțiile de condensare, poliadiție sau reticulare.
Plasticele prezintă următoarele proprietăți fizice: duritatea, densitatea, rezistența la
rupere, rezistența la căldură. Din punctul de vedere al proprietăților chimice se poate menționa
rezistența sau reacția cu diferiți produși chimici, precum solvenții organici sau agenții oxidanți,
sau comportamentul în prezența radiațiilor ionizante. Majoritatea materialelor plastice se topesc
încălzite la temperatură de câteva sute grade Celsius.
Clasificare
Materialele plastice utilizate în tehnică se împart în două grupe:

 Termoplaste, care prin încălziri repetate trec în stare plastică (polistiren,

polimetacrilat,
celuloid, poliamidă, policlorura de vinil). Piesele din aceste materiale se obțin prin
presare și turnare, având o mare productivitate.

 Termoreactive, care prin încălziri repetate nu mai trec în stare plastică

(polistireni nesaturați, rășini fenolfolmaldehidice, etc.). piesele în acest caz se
prelucrează prin presare.
 Plasticul este fabricat din petrol, benzină, gaze naturale şi cărbune (resurse
neregenerabile). Cea mai mare parte din materialele folosite pentru fabricarea plasticului provin
din reziduurile rafinării petrolului, care altfel ar fi arse sau irosite. Ca o curiozitate,
descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din cauza
materialelor care îl alcătuiesc. Material versatil, plasticul se găseşte în aproape orice consumăm,
de la sticle, pahare, farfurii, pungi, până la caserole, cutii şi chiar ustensile de bucătărie şi, cu
toate că ne este foarte la îndemână să le folosim (pentru că nu se sparg, sunt uşor de transportat
ş.a.), trebuie să fim foarte atenți la modalitățile de utilizare a acestor ambalaje. Unii specialişti
susţin că în industria ambalajelor sunt folosite nu mai puţin de 6.000 de substanţe chimice,
numeroase cercetări scoţând la iveală că unele tipuri de plastic ne afectează grav sănătatea în
mod direct, şi tocmai de aceea, în urma unor reglementări internaţionale, producătorii au fost
obligaţi să ştanţeze pe ambalaj tipul de material din care acesta este realizat, fie prin simboluri,
fie prin litere sau cifre. Astfel, verificând ceea ce este scris în partea de jos a ambalajelor, putem
învăţa să le descifrăm pe fiecare în parte.

* PET sau PETE (Tereftalat de Polietilenă) (tip 1) – reprezintă recipientele de unică

folosinţă. Acestea pot elibera metale grele ce afectează echilibrul hormonal. PET este probabil
cel mai folosit tip de ambalaj pentru comercializarea apei plate. Dar multe alte tipuri de ambalaje
sunt realizate din acest material. Tocmai din cauza faptului că utilizarea repetată a acestui tip de
ambalaj creşte riscul degajării de substanţe nocive precum şi al creşterii numărului de bacterii,
ambalajele de tip PET nu trebuie refolosite. Decontaminarea sau curăţarea corespunzătoare ar
implica substanţe chimice nocive la rândul lor.

* HDP or HDPE (Polietilenă de înaltă densitate) (tip 2) – este probabil cel mai sigur tip
de ambalaj. De aceea instalaţiile moderne de aducţiune a apei sunt realizate din acest tip de
material. Este un material plastic care, practic, nu eliberează nicio substanţă chimică. Experţii
recomandă alegerea acestui tip de ambalaj la achiziţia de apă plată, fiind probabil cea mai
sănătoasă variantă disponibilă pe piaţă. HDPE este un plastic rigid folosit mai ales la ambalajele
pentru lapte şi sucuri naturale, detergenţi lichizi, cloruri, uleiuri, dopuri, pahare, canistre
(butoaie), cutii pentru gheaţă, castroane, cutii de alimente şi jucării.

* PVC sau V (Policlorură de vinil) (tip 3) – reprezintă o variantă de ambalaj

nerecomandată pentru produse destinate consumului uman, dat fiind faptul că poate elibera două
toxine cauzatoare de boli hormonale. PVC este un material mai moale, uşor flexibil. De regulă
din el se fac folii alimentare, sticle de ulei, blistere pentru medicamente, si multe alte produse.
Datorită costului redus, este un tip de ambalaj economic. De asemenea, datorită faptului că nu
este afectat de razele solare şi de efectele vremii, mai este folosit la tâmplărie (geamuri tip
termopan) sau furtunuri de grădină. Policlorura de vinil este deosebit de periculoasă pentru că are
în compoziţie DEHA, un produs chimic folosit pentru a face plasticul mai flexibil, dar care,
potrivit specialiştilor, este extrem de nociv. Aceştia avertizează că expunerea îndelungată la
DEHA poate cauza scăderi în greutate, afectează ficatul şi poate duce la cancer. PVC se găseşte
în recipientele de mâncare, în perdelele de duş, jucării, sticle de ulei vegetal, ambalaje de
cosmetice, mănuşi chirurgicale, tuburi, pungi pentru sânge, măşti de oxigen. Un recent studiu
american relevă faptul că PVC-ul conţinut în perdelele de duş eliberează în aer 108 chimicale
toxice care pot afecta plămânii, sistemul nervos central, ficatul şi rinichii. Ortoftalaţii, cunoscuţi
mai bine sub numele de ftalaţi, sunt folosiţi la fabricarea PVC-ului. Ftalaţii se găsesc, prin
urmare, în produse ca săpunuri, şampoane, deodorante, cosmetice, conducte de apă, jucării, fire
electrice, tuburi medicale şi podele vinilice. Ftalaţii interferează în dezvoltarea hormonilor.
Producătorii sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă existenţa ftalaţilor, cu excepţia parfumurilor.
Ftalaţii utilizaţi pot purta diferite denumiri: Dibutilftalat (DBP), Dimetilftalat (DMP), Dietilftalat
(DEP).

* LDPE (Polietilenă de densitate scăzută) (tip 4) – este folosit în producția de sacoşe,

plase şi saci menajeri.  Totuşi, dat fiind faptul că acest tip de material nu eliberează substanţe
chimice nocive, în ultimul timp i s-au găsit noi întrebuinţări chiar în producţia de mobilă şi de
haine. Se mai întâlneşte la ambalajele unor produse cosmetice şi de igienă, cum sunt cele de tip
tub (pastă de dinţi, demachiante, creme), flacoane farmaceutice, pungi pentru depozitare, folie
pentru ambalat alimente, pahare, castroane sau jucării flexibile.

* PP (Polipropilenă) (tip 5) – un tip de plastic alb sau semitransparent, folosit pentru

ambalarea iaurturilor, a sucurilor, a cutiilor de cereale, scutecelor de unică folosinţă, a găleţilor, a
caserolelor, a dopurilor de sticle şi a cutiilor pentru margarină şi iaurt. Este un material rigid dar
uşor, având o rezistenţă termică deosebită. Asigură o barieră pentru umiditate, substanţe chimice
şi grăsimi. Este folosit la recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele sticle, boluri, paie
pentru băut, unele cutii de iaurt, cosmetice şi biberoane (dacă ţineţi neapărat să folosiţi biberoane
de plastic pentru bebeluş, acest tip de plastic este cel recomandat).
* PS (Polistiren) (tip 6) – cu toate că este des folosit în industria ambalajelor alimentare, este un
alt material periculos, întrucât eliberează substanţe chimice cancerigene, ca de exemplu stirenul.
Din el sunt fabricate paharele de cafea, sucuri, caserole pentru mâncare de tip fast-food
(ambalajele tip scoică). Multe dintre ambalajele fast-food sunt fabricate din PS, datorită faptului
că e un bun izolator termic, nepermiţând mâncării să se răcească sau sucurilor reci să se
încălzească. Este un plastic ieftin, uşor şi deformabil. Mai este cunoscut şi sub denumirea de
„styrofoam” (spumă de polistiren). În construcţii este des folosit ca termoizolator (expandat sau
extrudat), dar şi la ambalajele pentru ouă şi la învelirea produselor elctrocasnice în vederea
transportării în siguranţă.

* PC (Policarbonat) sau plasticul neetichetat (tip 7) – este cel mai periculos tip de
ambalaj alimentar din plastic, poate elimina BPA (bisfenol A) şi este des utilizat la producţia
sticlelor de apă pentru sportivi, a recipientelor pentru mâncare şi, din păcate, chiar a biberoanelor
pentru sugari. Această categorie a fost gândită astfel încât să includă atât policarbonatul cât şi
alte plastice, astfel reciclarea şi reutilizarea acestei categorii de ambalaje nu este
standardizată. Practic, bisfenolul A este un xenoestrogen cu efecte secundare ce afectează
sistemul endocrin. Temerile sunt legate de posibilitatea ca, în anumite condiţii, bisfenolul să
migreze în alimente într-o cantitate care ar pune în pericol sănătatea. În aceste condiţii a apărut
cererea de înlocuire a policarbonatului cu materiale alternative care nu conţin BPA. Un studiu
realizat în cadrul Programului Naţional de Toxicologie, condus de National Institutes of Health
din SUA, a arătat impactul asupra sănătăţii pe care îl are bisfenolul A, cel mai periculos compus
al plasticului policarbonat, prescurtat PC – acel plastic dur. BPA este prezent în majoritatea
ambalajelor din plastic, dar şi în compoziţia CD-urilor şi a unor electronice şi dispozitive
medicale. S-a demonstrat că BPA poate pătrunde în alimentele sau lichidele cu care intră în
contact. Contaminarea se poate face la trecerea prin microunde, prin contactul cu un lichid foarte
cald ori cu mâncare acidă (sau sucuri). O cantitate semnificativă de BPA este eliberată în
alimente când în vas este turnată apă fiartă. Astfel, bisfenolul se eliberează de 55 ori mai repede
decât în alte situaţii şi persistă şi după ce apa fierbinte a fost aruncată. Acest lucru indică faptul
că până şi simpla spălare a paharului sau a sticlei din plastic cu apă fierbinte duce la creşterea
conţinutului de BPA. Urmările BPA asupra sănătăţii sunt deosebit de grave, întrucât provoacă
diabet, cancer chiar şi persoanelor care au ingerat cantităţi mici de bisfenol A, leziuni structurale
ale creierului, hiperactivitate, sporeşte agresivitatea, slăbeşte puterea de învăţare, creşte riscul
obezităţii şi slăbeşte sistemul imunitar. Cercetătorii încă studiază dacă ftalații și BPA sunt de fapt
cauza tuturor acestor probleme de sănătate și, dacă da, care este cantitatea care le poate
declanșa. În cazul femeilor însărcinate care vin în contact cu materiale plastice, studiile efectuate
în timp au demonstrat că acidul folic sau vitamina B9 protejează fătul de orice efecte potenţial
negative ale bisfenolului.

2.Mituri despre plastice

Fals:
plasticul nu este recomandat în industria alimientară

Utilizarea plasticului in industria alimentara este chiar recomandata in unele cazuri. Acesta nu
este influenţat de mirosul alimentelor sau de compoziţia acestora, şi nu are un efect negativ
asupra alimentelor care să afecteze sănătatea omului.

Datorită acestor proprietati şi a faptului că nu prezintă un mediu de dezvoltare al bacteriilor şi

microorganismelor, masele plastice polietilena alimentară PE 100 sau polietilenă de înaltă
densitate PE 1000 și PE 500 sunt recomandate a fi folosite în toate brutăriile, patiseriile,
carmangeriile, etc. ca blat de lucru, drept înlocuitor al tradiţionalului blat de lemn, care este un
mediu propice de dezvoltare al bacteriilor şi microorganismelor.

În cazul aplicațiilor în care solicitările mecanice nu sunt mari apar diferențe foarte mari de preț
între plăcile din oțel inoxidabil alimentar și plăcile din polietilenă, de aceea vă recomandăm
să folosiți plăci din polietilenă. Chiar și în cazul în care apar unele soliciări mecanice mai mari,
se pot alege plăci din polietilenă mai groase care să reziste solicitărilor mecanice. Prin această
soluție tehnologică puteți face economii importante, iar costul produsului finit va fi mult
redus.

În general, plăcile din otel inoxidabil sunt de 10 ori mai scumpe decât plăcile din polietilenă la
aceeași grosime.

MIT:

sticla este cel mai transparent material.

Fals
: PMMA-XT este materialul plastic cu cea mai mare transmisie a luminii (LT 92%), mai mare
decât cea a sticlei (maxim 89.9%), urmat de Polistirenul Transparent (LT 89%)
apoi Policarbonatul Compact (LT 86%).

MIT:
nu este cerere pentru plasticul reciclat.
Fals:
În prezent piața pentru plasticul reciclat este în creștere. De asemenea, este mai ieftin de
obținut plasticul reciclat decât obținerea de noi materiale. Plasticul reciclat utilizat anterior în
industria alimentară (blaturi, ambalaje, plase etc.) este transformat în noi produse ca plase, decor
pentru exterior, balustrade, garduri etc.

Oglinzile din plastic nu înlocuiesc oglinzile tradiționale și nu sunt recomandate  pentru utilizarea
în medii cu umiditate ridicată (ex.băi)

Fals: 
Plăcile oglindate realizate din material plastic sunt o alternativă viabilă la oglinzile tradiționale
din sticlă, înlocuindu-le cu succes în mediile cu umiditate ridicată precum oglinzile din toaletele
publice sau particulare, oglinzile din căzile de dus.
Materialul plastic transparent folosit ca suport este acoperit pe una din fețe cu un strat metalizat
(de argint sau aluminiu) care reflectă lumină în proporție de 85 – 90 %.

Mai mult de atât, spre deosebire de oglinzile din geam, plăcile oglindate cu protecție contra
aburilor vor scapa de formarea aburilor sau a condensului pe suprafața acestora. Deasemenea,
existând posibilitatea să fie confecționate din policarbonat compact, excludeți riscul ca acestea să
se spargă accidental și se pot procesa cu mult mai multă usurință, fără a exista pericolul de
spargere sau fisurare a plăcilor în momentul tăierii lor.

3.Rolul ambalajelor in industria alimentara

Produsele alimentare pentru a putea fi conservate si comercializate trebuie sa fie ambalate
in diverse tipuri de ambalaje care au rolul de a le proteja de factorii externi si care faciliteaza
transportul si manipularea acestora.
Indiferent de natura lor, produsele alimentare suferă modificări fizico-chimice mai mult
sau mai puţin evidente în funcţie de: – tipul de ambalaj, – perioada si temperatura de depozitare –
termenul de valabilitate.
Tipul si design-ul materialelor de ambalare trebuie să asigure o protecţie adecvată pentru
produsele alimentare, să reducă la minim riscurile de contaminare, să prevină deteriorarea şi să
permită etichetarea adecvată.
Materialele de ambalare sau gazele inerte (acolo unde sunt folosite), trebuie să nu fie
toxice, să nu constituie un pericol pentru siguranţa alimentelor şi să menţină produsele
alimentare corespunzătoare pentru consumul uman, în condiţiile specifice de depozitare şi
utilizare.
4.Toxicitatea plasticului in industria alimentara
Produsele din plastic sau, mai bine zis, aditivii chimici din compozitia produselor de plastic, au
efecte negative asupra mediului si, implicit, asupra sanatatii umane.

Microplasticul –îl găsim în ocean, în ghețarii arctici, în pești, ba chiar în organismul

uman. În oceanul Pacific, unde se află cea mai mare pată de gunoi, cantitățile de microplastic
sunt deja de șase ori mai multe decât cele de produse întregi din plastic. Acesta este echivalentul
a 10 miliarde de sticle de plastic.

Ce este microplasticul?

Microplasticul reprezintă particule practic invizibile (mai mici de 5mm) de plastic și pare
să pătrundă pretutindeni.

Haideți să încercăm să ne dăm seama de unde provine și cum să-l evităm.

Majoritatea materialelor din plastic produse în lume sunt utilizate pentru ambalarea
alimentelor și a băuturilor.

La nivel global doar în anul 2016 au fost produse 322 milioane de tone de plastic. Aceste
materiale conțin o serie de substanțe chimice, inclusiv stabilizatori, lubrifianți, diferite umpluturi
și plastifianți. În timpul utilizării ambalajele se uzează și se rup în fragmente mici numite
microplastic, care ulterior migrează și contaminează alimentele.

Unde găsim microplasticul?

Ambalajele de unică folosință pentru apă, caserole, cutii de depozitare pentru alimente
sunt printre produsele care conțin microplastic. De asemenea, îl mai găsim în ceaiul ambalat în
pachețele, pește, moluște, chiar și în sarea de mare.

Cantitatea de microplastic și de substanțe chimice nocive care migrează în alimente

depinde de mai mulți factori: tipul de ambalaj din plastic, încălzirea alimentelor  direct în
ambalajele din plastic, timpul îndelungat de depozitare, păstrarea la temperaturi ridicate sau
direct sub razele soarelui, reutilizarea recipientelor de unică folosință. În alimente microplasticul
generează:

 bisfenol A: producătorii utilizează acest plastifiant pentru a face clorură de

polivinil, plasticul „părinte” al multor produse;
 dioxina: acesta este un produs secundar provenit din producerea erbicidelor și
albirea hârtiei care cel mai frecvent contaminează mediul;
 ftalați: acești compuși fac materialele plastice mai flexibile, mai transparente și
durabile și sunt prezente în multe tipuri de ambalaje alimentare;
 polietilena și polipropilena: acestea fac ambalajele ușoare și durabile și sunt cele
mai frecvente materiale plastice prezente în alimente și în mediu.
 Experții au clasificat multe dintre aceste substanțe chimice drept toxice și dăunătoare
sănătății umane. Pe lângă plasticul ingerat din alimente, ne contaminăm cu particule toxice şi din
aer, unde există compuşi toxici rezultaţi din arderea deşeurilor de plastic și din unele produse
cosmetice și detergenți.

Care sunt riscurile contaminării mediului cu microplastic?

Perturbarea hormonală:

Oamenii de știință consideră că cel puțin 15 substanțe chimice folosite la producerea

ambalajelor din plastic pot acționa ca perturbatori endocrini.

Perturbatorii endocrini sunt similari din punct de vedere structural cu unii hormoni din
organism cum ar fi estrogenul, testosteronul și insulina. Ei au capacitatea de a  imita acești
hormoni perturbând funcțiile lor naturale, ce determină efecte nocive asupra sănătății.

Cercetările au demonstrat că expunerea la aceste substanțe poate influența indirect

fertilitatea atât la bărbați, cât și la femei, precum și dezvolta sindromul ovarului polichistic.  

Bisfenolul A concurează cu estrogenul și testosteronul pentru receptorii lor, reducând

cantitatea acestor hormoni foarte importanți pentru sănătatea reproductivă.

Creșterea riscului de boli cronice:

Expunerea pe termen lung la microplastice poate duce la creșterea riscului de dezvoltare

al diabetului zaharat de tip 2 și al bolilor cardiace.

Unele cercetări sugerează că ingerarea acestor substanțe împreună cu alimentele provoacă

aceleași daune sănătății umane și crește riscul bolilor cronice în aceeași măsură ca și în urma
unei diete dezechilibrate.

Afectarea sistemului imun:

S-a stabilit că inflamația cronică cauzată de expunerea la microplastice provoacă disbioză

și duce la o sănătate intestinală precară și la o imunitate slăbită.    Cunoaștem că 70-80% din
celulele imune ale organismului sunt situate în intestin, respectiv orice patologie intestinală
afectează și sănătatea imună.

Studiile demonstrează că o persoană obișnuită poate consuma în jur de 5 grame de plastic

pe săptămână și poate atinge cifra de 250 grame pe an.

Această cifră crește la aproximativ  90.000 particule de microplastic pe an pentru cei care
consumă în mod regulat apă îmbuteliată în plastic și până la 120.000 atunci când se ia în calcul
inhalarea microplasticului din surse nealimentare.
 Specialistii au tras un semnal de alarma, iar Parlamentul European a anuntat recent ca,
incepand din 2021, produsele din plastic de unica folosinta, care in momentul de fata constitutie
70% din deseurile marine, vor fi interzise in Uniunea Europeana.

Anumite tipuri de produse din plastic, precum sticlele din plastic, cutiile pentru inghetata,
fructe, legume si deserturi, precum si ambalajele pentru burgeri si sendvisuri vor avea un termen
de utilizare mai lung, respectiv pana in 2025.
Marile lanturi de restaurante si cafenele din Europa au facut deja un pas important in
aceasta directie, renuntand la paiele de unica folosinta, care contin BPA, o substanta toxica,
asociata cu numeroase afectiuni.

De-a lungul anilor, cercetarile in domeniu au demonstrat ca anumite tipuri de plastic pot afecta
sanatatea.

Ce boli poate provoca plasticul?

1.Unii compusi din recipientele de plastic sunt suspendati ca afecteaza functiile sexuale
provocand cancer de san,prostata,cancer testicular si ca reduc nivelul de fertilitate.

2.Chimicalele eliberate de plastic in alimente sunt suspendate si de afectarea functiilor

neurologice.

PET-ul (polietilena tereftalat) este unul dintre cel mai des intanit tip de plastic de pe
piata si se regaseste in compozitia celor mai uzuale produse: sticle de suc si apa, recipiente
pentru mancare, betisoare pentru cafea, jucarii, covoare sau pahare de plastic de unica folosinta.
Utilizarea repetata a produselor din PET creste riscul de dezvoltare al bacteriilor. In plus,
aceste recipiente pot elibera metale grele si substante chimice, care modifica si afecteaza
echilibrul hormonal.
HDP sau HDPE (polietilena de inalta densitate) este un material rigid, care se foloseste in
fabricarea pungilor de lapte si detergent, sticlelor de ulei, pungilor de plastic, manusilor
chirurgicale sau jucariilor.

Este, se pare, cel mai sigur tip de ambalaj, intrucat nu contine substante chimice. De
altfel, expertii recomanda acest tip de ambalaj, mai ales cand vine vorba de achizitionarea apei
plate, fiind probabil cea mai sanatoasa varianta de plastic disponibila pe piata, in prezent.
PVC (policlorura de vinil) se gaseste in recipientele de mancare, in jucarii, ambalaje
pentru cosmetice, suzete, folii alimentare, perdele de dus sau in masti de oxigen.
PVC-ul este o amenintare majora pentru sanatate pentru ca are in compozitie DEHA, un
produs chimic care face plasticul mai flexibil, dar care potrivit specialistilor, este nociv.

Expunerea indelungata la DEHA poate afecta sistemul nervos central, plamanii, ficatul si

rinichii si poate cauza scaderi in greutate si chiar cancer.
PS (polistiren) este unul dintre cele mai folosite plasticuri, regasindu-se in pahare de
unica folosinta, ambalaje pentru iaurt si smantana sau caserole pentru alimente.
 Este, totodata, si un material foarte periculos pentru sanatate, intrucat elibereaza substante
chimice cancerigene, precum stiren. In plus, PVC-ul poate cauza iritatii ale ochilor, nasului si
gatului si poate migra din mancare direct in organism, formand depozite de grasime.

PC (policarbonat) sau plasticul neetichetat, este cel mai periculos tip de ambalaj

alimentar din plastic. Este folosit la sticlele de apa, recipientele pentru mancare si chiar si pentru
biberoane, dar si pentru CD-uri, DVD-uri sau produse electrocasnice.
Produsele din policarbonat sunt periculoase pentru ca, in anumite conditii (cand sunt
incalzite, zgariate, rupte) elibereaza o substanta toxica, numita BPA sau bisfenol A.

Acesta este un hormon sintetic cu efecte secundare, care afecteaza sistemul endocrin,
poate provoca diabet, cancer, obezitate, hiperactivitate, precum si leziuni la nivelul creierului.

Ideal ar fi sa limitam pe cat posibil folosirea produselor din plastic, insa pentru ca, in
prezent, acest lucru este aproape imposibil, pentru a ne proteja de pericolele din plastic, este
important sa respectam cateva reguli simple:

• Cititi etichetele si invatati codurile. Cand cumparati un produs din plastic, cautati
simbolul de reciclare (ilustrat printr-un triunghi verde, format din trei sageti). Pe langa asta, fiti
atenti la codul care indica tipul de plastic. Codurile sigure sunt considerate a fi 1, 2, 4 si 5, in
timp ce cifrele 3 si 7 nu au ce cauta in cosul de cumparaturi;

• Nu refolositi sticlele din plastic pentru a bea apa pe parcursul zilei sau mai multe zile la
rand;

• Nu incalziti mancare in recipiente din plastic, la cuptorul cu microunde. Unele obiecte

din plastic pot elibera substante toxice, la caldura;

• Folositi materialele de unica folosinta o singura data;

• Pastrati in congelator doar obiecte din plastic care au o eticheta ce recomanda acest
lucru. Temperatura rece poate deteriora plasticul, eliberand substante chimice in produsele
alimentare;

• Inlocuiti plasticul acolo unde se poate. Folositi caserole din sticla, beti apa din sticla de
sticla, folositi palate pentru cafea din lemn si biberoane din sticla in detrimentul celor din plastic.

Ce înseamnă bisfenol A?
 Este o substanșă chimică industrială folosită încă din 1960 la fabricarea plasticului și
care, prin efectul de dispersare în alimente provocat de temperaturi înalte, devine un real pericol
pentru organismul uman. În realitate, plasticul este periculos, fie el și fără BPA, și chiar mult mai
toxic atunci când el este reciclat sau manipulat la temperaturi de peste 60 grade Celsius.

În acest sens, în afară de înlocuirea tuturor ustensilelor din plastic din bucătăriile
dumneavoastră, trebuie să alegeți cu grijă și ce alimentele ambalate în plastic cumpărați.
Mâncarea gătită nu este din start o idee bună, deoarece ea este adesea pusă fierbinte în aceste
recipiente, favorizând emanarea toxicității direct în preparate.

Același lucru este valabil și atunci când comandați mâncare la pachet, de la o cantină, și
alegeți să o mâncați la birou sau acasă din caserole de unică folosință fabricate dintr-un foarte
toxic plastic expandat, utilizând și tacâmuri de plastic de unică folosință. Nu încălziți mâncarea
în cuptorul cu microunde, în recipiente de plastic. Nu turnați cafea sau ceai fierbinte în pahare de
plastic. Nu introduceți paiul de plastic într-un lapte sau ceai fierbinte. Dacă folosiți biberoane
BPA free, aveți grijă ca niciodată să nu puneți laptele sau ceaiul fierbinți în interior. Folosiți
biberoanele de plastic doar pentru băuturi la temperatura corpului (37 grade Celsius).

La apariția sa, plasticul a ajutat la evoluția omenirii. Nu s-a știut din prima clipă că acesta
ar putea deveni un dușman al sănătății noastre, însă pe măsură ce industria îl folosea tot mai
intens, lucrurile au devenit clare. În primul rând, primul contact pe care trebuie să-l evităm total
este cel dintre plastic și alimentele fierbinți.

La o temperatură mai mare de 60 de grade Celsius, plasticul începe să se descompună la

nivel micro și, astfel, să contamineze alimentele pe care le conține după cum am spus mai sus.
Așadar, e timpul să scăpăm definitiv de castroanele, farfuriile, pâlniile din plastic, paharele,
caserolele, paletele sau tacâmurile din acest compozit. Mai mult, recipientele pentru mâncarea
bebelușilor, precum biberoane, castrone și tacâmuri să nu fie din plastic, ci din sticlă, ceramică,
inox sau lemn.

O să vă gândiți, probabil, că pe accesoriile destinate copiilor scrie „BPA Free”, adică fără
biosfenol A, dar credeți că doar acesta e problema?! Evident că NU! Evitați împachetarea cu
folie alimentară de plastic a alimentelor fierbinți, a sandviciurilor fierbinți. Nu utilizați folia de
plastic în procesul de încălzire, fierbere, coacere a alimentelor! Nu folosiți pungi de plastic
pentru a împacheta alimente fierbinți. Evitați și iaurturile în recipiente de plastic. Alegeți-le pe
acelea în recipiente de sticlă. Laptele se pune la prins în recipientele respective, când este încă
fierbinte.

Materialele plastice nu sunt inerte, iar moleculele mai mici se transferă din ambalajele din
plastic în alimente. Acest lucru face ca ambalajele din plastic să fie o sursă relevantă de expunere
umană la diferite substanţe chimice sintetice(4).
 Mici molecule prezente în ambalajul plastic (bulinele albastre) pot fi transferate în
aliment, dar şi molecule prezente în aliment pot migra în materialul plastic, determinând
modificarea gustului. De asemenea, contaminanţi prezenţi în mediu (bulinele violet) pot fi
absorbiţi în materialul plastic, fapt ce participă la îngreunarea procesului de reciclare a
materialului plastic (figura 1). Toate cele trei procese prezentate sunt dependente de temperatură,
intervalul de timp de contact, compoziţia chimică a materialului plastic, dar şi de natura
produsului alimentar ambalat(4).

Aceste substanţe chimice pot fi cancerigene, mutagene sau toxice pentru sistemul
reproducător, persistente, bioacumulative, toxice sau perturbatoare endocrine. Mai multe
substanţe chimice de acest tip sunt autorizate pentru utilizarea în ambalajele din plastic pentru
alimente, cum ar fi bisfenolul A (BPA; CAS 80-05-7) şi ftalatul de di-(2-etilhexil).
O prezentare generală a substanţelor chimice asociate ambalajelor din plastic (pentru uz
alimentar şi nealimentar) a arătat că există cel puţin 148 de substanţe cu proprietăţi îngrijorătoare
pentru sănătatea umană şi/sau a mediului. Acest lucru este neliniştitor, deoarece substanţele
chimice cunoscute sau potenţial periculoase conţinute în plastic pot migra în alimente, astfel
încât ambalajul care este folosit pentru a proteja alimentele devine o sursă de contaminare
chimică a acestora. Prin urmare, aproape întreaga populaţie umană este foarte probabil să fie
expusă la substanţe chimice periculoase cunoscute din ambalajele din plastic alimentare. În
acelaşi timp, majoritatea celor peste 4000 de substanţe chimice identificate a fi utilizate în
fabricarea ambalajelor din plastic nu dispun de date toxicologice, lucru care împiedică evaluarea
pericolelor. Aceasta implică faptul că pot exista substanţe chimice periculoase suplimentare care
migrează din ambalajele din plastic pentru care toxicitatea nu a fost încă evaluată(5).
În 2007, Agenţia pentru Standarde Alimentare din Marea Britanie a studiat o serie de
produşi de descompunere ai compuşilor care intră în compoziţia a şase tipuri diferite de materiale
plastice utilizate în mod obişnuit pentru produsele alimentare. S-a concluzionat că un număr
mare de substanţe rămân fie neidentificate, fie doar cu o identificare ambiguă. Aceasta înseamnă
că unele dintre substanţele chimice care migrează din ambalajele din plastic în alimente (şi
mediul înconjurător, când ambalajele din plastic devin un poluant) rămân necaracterizate(5).
5.Concluzie
Produsele din plastic sau, mai bine zis, aditivii chimici din compozitia produselor de
plastic, au efecte negative asupra mediului si, implicit, asupra sanatatii umane.

Pentru a Evita chimicalele din plastic:

1.Nu pastrati alimentele in recipiente de plastic,atunci cand aveti la indemana si alte solutii.
2.Pastrati alimentele in oale ceramice,de portelan,inox,in recipiente de sticla.
3.Nu incalziti alimentele la cuptor cu microunde in recipiente de plastic.
4.Consumati mai multe alimente proaspete si congelate sim ai putine conservate.
5.Hrana bebelusilor si a copiilor trebuie sa intre cat mai putin in contact cu plasticul.
6. Folositi pentru biberoane recipiente de sticla securizata ,decat de plastic.
7.Alaptati bebelusii ,folosind lapte praf si evitati cat se poate conservele,mai ales daca sunt
recipiente de plastic.
8.Evitati ambalajele fabricate din policarbonati(deobicei marcate cu cifra 7,plasat la mijlocul
semnului conventional pentru reciclare ori literele PC).
9.Renuntati la recipientele din plastic uzate sau zgariate.
10.Nu folositi sticlele de plastic.Luati apa sau ceaiul intr-un recipient de sticla sau termos.
Bibliografie
https://www.paradisverde.ro/viata-sanatoasa/cat-sunt-de-periculoase-recipientele-de-plastic-ce-e-
de-facut
https://www.rador.ro/2020/08/08/plasticul-o-continua-si-reala-amenintare/
https://prosanatate.md/ce-cunoastem-despre-microplasticul-din-alimente/
https://polybag.ro/ambalajele-din-polietilena-si-rolul-lor-in-industria-alimentara/
https://ceicunoi.wordpress.com/2014/08/21/plastic-industria-alimentara-toxic-distruge-sanatatea/
https://www.roaliment.ro/stiri-industria-alimentara/ce-produse-din-plastic-de-unica-folosinta-nu-
mai-avem-voie-sa-punem-pe-piata/
https://prosep.ro/informatii/5-mituri-deconspirate-despre-plastice/
https://www.farmaciata.ro/masele-plastice-in-contact-cu-alimentele-pericol-pentru-sanatate/