ALIAJE -Aliaje feroase si neferoase

I. Aliajele feroase

1. FONTA

Fierul pur nu prezinta importanta practica. In schimb, aliajele fierului cu carbonul –fonta si otelul- sunt
materialele metalice cele mai utilizate in tehnica.
Fonta este aliajul fierului cu carbonul, care conține intre 2,06% si 4,3% carbon, iar otelul, aliajul
fierului cu carbonul care conține sub 2,06% carbon. In afara de fier si carbon, atât fontele cat si otelurile, mai
conțin, in cantități mici, si alte elemente –siliciu, mangan, sulf, fosfor(numite elemente însoțitoare)-care nu au
putut fi complet îndepărtate in procesul de elaborare sau care au fost introduse in mod voit, pentru a le conferi
anumite proprietăți (elemente de aliere).
Fonta se obține prin topirea si reducerea minereurilor de fier in cuptoare speciale numite furnale.
Fontele obținute in furnale se numesc fonte brute.
După compoziția chimica se deosebesc in fonte brute obișnuite si fonte brute aliate. Ele pot
fi folosite in:
~elaborarea otelului (fonte pentru afinare)
~turnarea pieselor (fonte pentru turnatorie)
Fonta prezinta următoarele caracteristici generale:
➢ se toarnă bine,
➢ se lucrează prin așchiere, dar
➢ nu se poate prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja)si
➢ nu se poate suda.
Fontele turnate in piese mai sunt numite si fonte de a doua topire si se obțin din fonte brute, prin
retopirea in cuptoare speciale (cubilouri)in scopul înlăturării impurităților si a obținerii anumitor compoziții.
Fontele turnate pot fi:
a) fontele cenușii (simbol Fc, urmat de cifra care ii indica rezistenta minima de rupere la
tracțiune, in daN/cm2) se toarnă foarte bine si se prelucrează prin așchiere, fiind ieftine.
b) fontele nodulare (simbol Fgn -fonta cu grafit nodular)se obțin prin adăugarea de magneziu in
baia de fonta. Prezintă proprietăți mecanice la fel de bune ca otelul si se toarnă la fel de bine ca fonta
cenușie.
c) fontele maleabile (simbol Fm) se obțin printr-un tratament termic special (de maleabilizare)se
poate prelucra bine prin așchiere, are proprietăți mecanice apropriate de ale oțelului. 2.
OȚELURI
Otelul se obține din fonta si fier vechi (deșeuri), prin topire si afinare( proces de oxidarea a elementelor
însoțitoare si de eliminarea lor) in cuptoare speciale: Siemens-Martin, convertizoare cu oxigen, cuptoare
electrice, etc.
Otelul se toarnă bine, poate fi p relucrat prin deformare plastica –laminare (in profiluri laminate,
rotund, pătrat, cornier: table, țevi, sârme groase), tragere(in sârme subțiri ), forjare (in piese)-poate fi
prelucrat prin așchiere; otelul cu conținut mic de carbon poate fi sudat.
Proprietățile mecanice ale otelului sunt superioare celor ale fontei si ale majorității metalelor si
aliajelor utilizate in tehnica. Aceasta este cauza pentru care majoritatea fontei nu este transformata in
piese, ci constituie materia prima din care se obține otelul.
După compoziția chimica se deosebesc: oteluri-carbon si oteluri aliate

A) Oteluri-carbon

Otelurile-carbon sunt otelurile care, in afara de fier, carbon si elemente însoțitoare (mangan, siliciu,
sulf, fosfor) mai conține si alte elemente însoțitoare (introduse in mod voit).
In funcție de destinație, se deosebesc:
- oteluri-carbon pentru construcții;
*a) oteluri-carbon obișnuite
*b) oteluri-carbon de calitate
- oteluri-carbon pentru scule;
a) Otelurile–carbon obișnuite pentru construcții (simbol OL 00.. OL 70) sunt produse folosite in
mod curent fără tratament chimic, la construcții metalice(sârme, nituri, table, șuruburi, cuie, otel beton,
balamale, etc. ) si in construcția de mașini, putând fi livrate cu garantarea caracteristicilor mecanice si cu
garantarea compoziției chimice.
b ) Otelurile–carbon de calitate pentru construcții (simbol OLC 10…OLC 60) sunt oteluri
elaborate mai îngrijit cărora li se garantează atât ca racteristicile chimice cat si compoziția chimica. Se
folosesc cu tratament termic sau termochimic in construcții de mașini (pentru piesele care lucrează in
condiții mecanice grele).
Otelurile-carbon pentru scule (simbol OSC 7…OSC 13)sunt oteluri carbon superioare cărora li se
garantează caracteristicile mecanice, compoziția chimica si structura. Sunt destinate executării sculelor de
lăcătușerie, de tâmplărie, a ferăstraielor, a dălților etc. (adică a sculelor care prelucrează metalele mai puține
dure, lemnul si materialele plastice etc.).

B) Oteluri aliate

Otelurile aliate sunt oteluri care, pe lângă fier, carbon si elementele însoțitoare, conțin si elemente
introduse in mod voit(crom, nichel, wolfram) pentru a le conferi anumite proprietăți. Ele sunt destinate:
~construcțiilor cu solicitări mecanice mari;
~sculelor si uneltelor care prelucrează metale si aliaje dure;
~unor utilizări speciale (fabricării: arcurilor, rulmenților, pieselor rezistente la temperaturi înalte, la
uzura, la coroziune, etc)
Dintre otelurile aliate cele mai importante sunt:
~otelurile cu crom (pana la 5%)care sunt inoxidabile si foarte rezistente la tracțiune;
~otelurile cu nichel (pana la 36%Ni)care sunt foarte rezistente la coroziune, la tracțiune, au coeficient de dilatație
foarte mic si rezistenta electrica foarte mare;
~otelurile cu wolfram(oteluri rapide )care sunt destinate executării pieselor de așchiere rapida.

II. Metale si aliaje neferoase

Metalele si aliajele neferoase cele mai întrebuințate in tehnica sunt: aluminiul (Al), cuprul Cu),
nichelul(Ni), zincul (Zn), staniul (Sn), plumbul (Pb) cromul(Cr), etc. Unele dintre acestea au proprietăți
comparabile cu ale otelului, iar in ceea ce privește rezistenta la coroziune sunt superioare. Minereurile
neferoase găsind-se, in general in cantități mai mici decât minereurile neferoase, metalele neferoase sunt
deficitare si deci scumpe. Face excepție aluminiul, care, prezentând proprietăți deosebite si fiind foarte
răspândit in scoarța pământului, se produce in cantități din ce in ce mai mari.

1. ALUMINIUL

Proprietăți:
Aluminiul este:
✓ un metal ușor
✓ de culoare alb-albăstruie,
✓ ușor fuzibil (se topește ușor),
✓ bun conducător de căldura (este întrecut doar de Ag si Cu) și electricitate (Este întrecut doar de Ag,
Au, Cu).
În aer, aluminiul este practic inoxidabil. Se acoperă repede cu un strat subțire de oxid care-i da luciu
argintiu si-l apară de oxidare mai adânca. Apa, benzina, uleiurile, laptele, untul, nu acționează asupra
aluminiului, fiind optim pentru fabricarea vaselor de menaj. Are mare afinitate pentru oxigen, adică se
oxidează ușor la suprafața pe cale electrochimica, formând un strat protector. Prin procesul de eloxare se
poate colora chimic, obținându-se un aspect foarte plăcut.
Caracteristicile mecanice si in special rezistenta la rupere (15daN/mm2) sunt slabe. Aluminiul se toarnă
bine si fiind maleabil si ductibil (depășit doar de Au si Ag) se poate ușor lamina. Se poate
prelucra prin așchiere.

Aliajele aluminiului

Aluminiul se întrebuințează foarte mult sub forma de aliaje:

✓ aliaje de aluminiu pentru turnatorie si
✓ aliaje de aluminiu luminabile.
Aliaje de aluminiu pentru turnatorie:
~aliaje de aluminiu–siliciu (denumite siluminuri): sunt cele mai întrebuințate, prezentând proprietăți
foarte bune de turnare si caracteristici mecanice satisfăcătoare. Procentul de siliciu in aliaj ajunge pana
la 15%;
~aliaje aluminiu cupru: prezinta proprietăți mecanice superioare ;
~aliaje aluminiu-magneziu : sunt aliajele cele mai ușoare si mai rezistente, se prelucrează prin așchiere
si se lustruiesc foarte frumos.
Aliaje de aluminiu luminabile
Cel mai cunoscut aliaj din aceasta grupa este duraluminiul. Este un aliaj complex, conținând:
aluminiu, cupru, magneziu, siliciu si fier. Este foarte ușor, dur cu o rezistenta buna la tracțiune. Se
întrebuințează mai mult sub forma de semifabricate: table, bare, sârme, țevi.

2. CUPRU (ARAMA)

Proprietățile cuprului:
➢ este un metal greu
➢ de culoare roșiatică,
➢ greu fuzibil,
➢ foarte bun conducător de electricitate si căldura.
În aer uscat cuprul nu se oxidează, dar in aer umed se acoperă cu un strat verzui de cocleala(carbonat
basic de cupru), care-l apară de oxidare in adâncime. În contact cu acizii din alimente (oțetul) si cu grăsimile,
coclește. Cocleala este otrăvitoare, de aceea vasele de cupru destinate preparării alimentelor se cositoresc.
Cuprul are rezistenta buna la tracțiune: celelalte proprietăți mecanice sunt însă reduse.
Cuprul este foarte maleabil si ductibil, putându-se prelucra ușor la rece si la cald.

Aliajele cuprului

Cele mai importante aliaje ale cuprului sunt:

➢ alamele,
➢ bronzurile si
➢ aliajele cupru-nichel-zinc.
Alamele –sunt aliaje ale cuprului cu zincul, al căror conținut in cupru este de max 55%Cu. Aliajele
care conțin peste 80% cupru se numesc tombacuri. Zincul introdus are rolul de a mari rezistenta,
plasticitatea si capabilitatea de turnare. Culoarea alamelor este cu atât mai galbena cu cat conțin mai mult
zinc. Tombacul are culoarea roșcată. Din el se fabrica a lame luminabile si alame de turnatorie.
Bronzurile - sunt aliaje ale cuprului cu:
o staniu (Cu+Sn),
o cu aluminiu (Cu+Al) sau
o cu plumb (Cu+Pb)
Bronzurile cu staniu conțin max 14% Sn, sunt foarte rezistente la coroziune, au caracteristici mecanice
bune si excepționale calități antifricțiune(coeficient de frecare mic). Bronzurile cu staniu se simbolizează prin
literele Bz(bronz) urmate de un număr care indica conținutul procentual de staniu (Exemplu Bz 6). Din
bronzurile cu staniu se fabrica bare, benzi, armaturi, lagăre, obiecte de arta.
Bronzurile cu aluminiu conțin 5-10% Al, iar restul cupru. Sunt bronzuri cu proprietăți mecanice si
chimice foarte bune. Se simbolizează prin literele BzAl cu un număr (procentul de aluminiu). Din bronzurile
cu aluminiu se fabrica bare, profiluri, benzi, lagăre, roti dințate, armaturi, monede, conductoare electrice.
Bronzurile cu plumb sunt aliaje cupru-plumb cu max 10-40% Pb. Se folosesc numai pentru turnare de
lagăre sau piese speciale. Exemplu de simbolizare: BzPb25
Aliaje cupru-nichel-zinc sunt foarte numeroase, constituenții principali putând intra in diferite procente.
Cel mai cunoscut este alpacaua care se întrebuințează pentru tacâmuri, instrumente de măsura, instrumente
chirurgicale, obiecte de arta etc., având aspect plăcut si proprietăți foarte bune de coroziune.