Comerţ internaţional
dimensiona aceste fluxuri şi consecinţele pe care le produc
1. Introducere în comerţul internaţional
1.1. Aspecte generale privind disciplina comerţului
internaţional
 Relevanţa comerţului internaţional
Zilnic consumăm o multitudine de produse, din care doar o
parte sunt realizate în România. Toate celelalte sunt obţinute
pe calea importului. Chiar şi produsele autohtone pot fi
realizate din materii prime, materiale şi componente obţinute
din ţară sau importate. În lumea economică actuală, odată cu
creşterea interdependenţelor dintre ţări, este greu de delimitat
în ce proporţie produsele sunt de fabricaţie autohtonă şi în ce
proporţie de provenienţă străină. (Exemple)
Important este că ne procurăm o mare parte din
produsele necesare pe calea importului, aşa cum şi exportăm
o serie de produse care sunt consumate în alte ţări, rezultând
comerţ internaţional. În general, ţările caută să importe
produse ce nu pot fi realizate pe plan intern sau ar presupune
costuri prea ridicate şi exportă produse în care au un element
de avantaj faţă de alte ţări. Această idee a specializării în
producţie, combinată cu diviziunea internaţională a muncii şi
apoi schimbul în sine, constituie bazele conceptuale ale
comerţului internaţional.
Comerţul internaţional nu este un fenomen recent,
ideile de mai sus regăsindu-se în istorie încă din timpuri
străvechi, primele relaţii comerciale fiind atestate din timpul
sumerienilor. Încetul cu încetul, toate ţările au ajuns să
depindă de comerţul internaţional în vederea creşterii
standardului de viaţă, izolarea de economia mondială având
efecte dăunătoare asupra bunăstării naţionale.
 Disciplina comerţului internaţional
Def.: Disciplina comerţului internaţional şi a politicilor
comerciale analizează fluxurile de bunuri şi servicii dintre ţări,
reglementările pe care le adoptă statele pentru a orienta şi
Comerţ internaţional 1 din 36
aceste reglementări.
Prima parte - teoria comerţului internaţional –
examinează cauzele pentru care se realizează comerţ
internaţional, beneficiile pe care le aduce acesta ţărilor
implicate şi direcţia fluxurilor comerciale.
Partea a doua – politicile comerciale – analizează
motivele impunerii unor bariere în comerţul internaţional şi
efectele acestora asupra bunăstării.
Această materie s-a conturat ca o disciplină separată,
deoarece spre deosebire de comerţul intern, cel internaţional
se confruntă cu dificultăţi şi restricţii suplimentare de ordin
comercial, legislativ, administrativ, cultural, lingvistic.
Majoritatea teoriilor din comerţul internaţional se
bazează pe nişte modele abstracte care conţin ipoteze
simplificatoare, menite să faciliteze elaborarea, prezentarea şi
înţelegerea teoriilor. Modelele pot fi de regulă extinse la un
număr mai mare de factori sau generalizate, fără a-şi pierde
valabilitatea de ansamblu sau fără a altera explicaţia de bază,
esenţa teoriei. De asemenea, teoria comerţului internaţional
operează în general cu schimburi barter (bun pe bun) şi
preţuri relative, fără a implica monedele naţionale. Chiar dacă
o astfel de presupunere este nerealistă, introducerea
mijloacelor de plată băneşti în analiză complică modelele în
mod nejustificat pentru scopul lor explicativ.
Teoriile comertului international contin 3 elemente de
baza:
 cauzele (ce dă naştere comerţului internaţional)
 câştigurile ce pot fi obţinute din comerţul
internaţional
 direcţia comerţului internaţional (ce fel de
bunuri se exporta/importa?)