Sunteți pe pagina 1din 1

Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :

Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”


Nu era cine ţine socoteală
Că întârzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat
Şi te găseşte prânzul tot în pat. Arghezi amestecă
registrul înalt, solemn, al textului biblic – marcat prin cuvinte şi construcţii
precum: Dumnezeu, Adam, Eva, puterea dumnezeiască, a zămisli, stihii, porunci, Prea
Sfinţiei Sale, Domnul, o a pârât – cu registrul familiar şi oral – evidenţiat prin
cuvinte si expresii ca: urându-i-se, i-a ieşit, niţeluş scuipat, să nu te miri,
cată, zbanghiu, scăpătat, nu-i vorbă, l-a nimerit, au cutreierat, s-au luat de
mâini, li se julea si nasul prin urzici. Mănâncă din pomul interzis şi, prinşi
asupra faptului, nu-şi recunosc vinovăţia, ci folosesc pâra pentru a scăpa de
pedeapsă:
Adam pe Eva lui o a pârât,
Eva pe şarpe, care s-a târât.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.
În concluzie, Arghezi se joacă, prezentând Biblia pe înţelesul – şi
pentru uzul – lui Miţu şi Baruţu.
În a doua poezie din ciclu – Porunca – Arghezi descrie traiul fericit
pe care prima pereche îl duce în rai. Acolo, primii oameni aleargă prin livezi,
jucându-se cu gâzele şi iezii, se culcă şi se scoală după pofta inimii, Adam n-are
lecţii de făcut, Eva poate să stea, nepieptănată, în pat, până la prânz, nu există
taţi, mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i sâcâie:
Este evident că, privite astfel, scenele biblice îşi pierd solemnitatea
sacră din Vechiul Testament, se desacralizează deci, păstrându-şi doar funcţia
moralizatoare, exprimată, şi aceea, în notă umoristică, pe înţelesul celor mici: ai
furat, ai minţit, eşti pedepsit!
A treia poezie a ciclului – Pedeapsa – prezintă secvenţa biblică a
alungării lui Adam şi a Evei din rai.
Supărat, ca un tată pe copiii cei răi, Dumnezeu îi pedepseşte:
Din Raiul dulce şi din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.
Totul era de glumă şi de joacă
Şi aşteptai doar pomii să se coacă.
Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul
de poezii Tablouri biblice (Versuri de abecedar) o viziune personală, originală, a
modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Atunci, luând
Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de
viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
În ceea ce priveşte mijloacele artistice, pe lângă cele semnalate deja,
originală este combinaţia registrelor stilistice.

S-ar putea să vă placă și