Nasterea operei

În mod curent, termenul clasic se referă la apartenenţa

stilistică la epoca clasică. Spre deosebire de literatură,
muzica clasică apare mai târziu şi durează mai puţin,
fiind cuprinsă între 1750 şi 1827, anul morţii lui Bach şi
Beethoven. Situat în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, clasicismului muzical i se mai adaugă epitetul
de vienez, întrucât cei mai de seamă reprezentanţi ai
acestei perioade au trăit la Viena.

Caracteristici ale muzicii clasice

 În muzica clasică vieneză domină simplitatea şi
claritatea expresiei muzicale, armonia formei, ce conferă
plasticitate imaginilor artistice. Năzuind spre sinceritate
şi firesc, clasicii vienezi se apropie de bogata artă
populară. Ei îmbogăţesc limbajul muzical cu noi
mijloace, mai expresive, şi, implicit, cu noi imagini
artistice. Melodica are o naturaleţe, fiind susţinută de un
ritm ordonat, în care formulele ritmice formează unităţi
simetrice. Există un echilibru între melodie, ritm şi
armonie, între construcţia sobră şi claritatea expresiei,
există o logică şi o ordine a structurilor sintactice şi cultul
perfecţiunii formale. Se remarcă limpezimea
arhitectonicii, relieful sculptural al temelor şi simetria
armonioasă a întregului discurs muzical. Întruchipând în
cel mai înalt grad principiile stilului clasic, creaţia
clasicilor vienezi a devenit prototipul clasicismului
muzical, astfel că astăzi, prin termenul clasic înţelegem
un atribut desemnând un autor sau o lucrare care
aparţine epocii clasice a veacului al XVIII-lea sau chiar
şcolii vieneze.

Forme muzicale ale muzicii clasice instrumentale

  Serenada - Piesa instrumentala dedicata unei
persoane. In Evul Mediu se obisnuia sa fie
interpretata seara, cu sau fara acompaniament
vocal, sub balconul iubitei.
 Divertismentul - Compozitie distractiva, in
succesiune libera
 Sonata - Compoziție muzicală executată la un
instrument sau la un grup restrâns de instrumente
(da sonare), în opoziție cu "cantata" (din
latină: cantare), care indică o bucată muzicală
interpretataă de vocea omenească
 Simfonia - Compoziție muzicală instrumentală de
proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de
regulă, patru), fiind executată în sălile de concert
sau pentru înregistrări de o amplă orchestră
simfonică.
 Muzica de camera - Compoziție muzicală pentru un
număr restrâns de instrumente. În funcție de
numărul interpreților, orchestra de cameră se
numește duo, trio, cvartet, cvintet, etc. De regulă, o
astfel de orchestră constă din instrumente cu
coarde, la care uneori, se adaugă și instrumente de
suflat .
 Menuet - Dans utilizat in special in piesele de
factura clasica și preclasica.
 Uvertura - Piesă orchestrală care “deschide” drama
unei reprezentaţii de teatru muzical

Compozitori
 Carl Philipp Emanuel Bach (1714-1788)
 Christoph Willibald Ritter von Gluck (1714-
1787) - Orfeu şi Euridice
  Joseph Haydn (1732-1809) - Cvartetul imperial
(imnul Germaniei)
 Antonio Salieri (1750-1825) - Armida
 Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) - Nunta
lui Figaro, Flautul fermecat
 Ludwig van Beethoven (1770-1827) - Oda
bucuriei, Sonata lunii
Nici o artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica.”
                                                                                                                                            
Schopenhauer

PROIECT MUZICA – PERIOADA CLASICISMULUI

Eleva – Turda Giulia

Clasa- 9 D
Scoala – C.N.V.G. Arad
Prof. Coordonator – Vonvea Robert