,,Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Iasi

UTILIZAREA ANTIOXIDANTILOR IN ALIMENTE DE ORIGINE ANIMALA

Nume : Graunte Andreea Grupa : 431 Anul: III Specializare: T.P.P.A

Capitolul 1. Notiuni introductive

Conform Directivei cadru 85/107/CEE, se nelege prin aditiv alimentar orice substan care nu este consumat ca aliment sau care nu este utilizat n mod obinuit ca ingredient caracteristic n alimentaie, care posed sau nu valoare nutritiv i a crei adugare intenionat n produsele alimentare, n scop tehnologic n stadiul lor de fabricaie, transformare, tratament, condiionare, transport, depozitare are ca efect sau poate avea un efect rezonabil, direct sau indirect, indiferent c devine ea nsi sau derivaii si, un component al produselor alimentare. nainte de a fi autorizat un aditiv alimentar, trebuie alctuit un dosar care trebuie s cuprind o serie de informaii necesare comisiei de analiz care este format din specialiti din domeniul sntii, nutriiei, igienei, toxicologiei, comisie care activeaz la nivel national.

Conditii de admisibilitate pentru aditivi din punct de vedere al consumatorilor :

Conform Codex Alimentarius i Directivei CEE din 21.XII.1988 (directiva 89/107/CEE) utilizarea aditivului alimentar poate fi luat n consideraie dac se dovedete c utilizarea aditivului respectiv conduce la avantaje demonstrabile n folosul consumatorului. Pentru consumator este necesar ca aditivul s ndeplineasc urmtoarele condiii: - securitate (inocuitate) pentru consumator; - corectitudine, n sensul c adausul de aditiv se constituie ca o falsificare dac modific produsul sau indicele de eroare a consumatorului; - necesitatea tehnologic, n sensul c aditivul poate fi utilizat numai dac efectul scontat nu poate fi obinut i prin metode de fabricaie normale i eficiente din punct de vedere economic i tehnic; - controlul aditivului, n sensul c trebuie s existe metode rapide de decelare, calitativ i cantitativ, a aditivului ntr-un produs alimentar; - etichetarea n sensul c utilizarea aditivului trebuie menionat pe eticheta care nsoete produsul alimentar.

Capitolul 2. Antioxidantii
Antioxidanii sunt substante ce se utilizeaz pentru protecia fa de oxidare a grsimilor, uleiurilor i produselor alimentare care conin grsimi/uleiuri, deoarece degradarea oxidativ a constituenilor lipidici prezint inconveniente de natur senzorial, nutriional i igienic, conducnd la scoaterea din circuitul economic a produselor alimentare rncede. Procesul de oxidare afecteaza: - Valoarea nutritionala a alimentelor prin oxidarea vitaminelor A i E precum i a acizilor grai polinesaturai aparinnd familiei acidului linoleic ( ) i linolenic ( ). 6 3 -Siguranta alimentara deoarece prin oxidarea lipidelor se formeaz produi volatili, peroxizi, acizi oxidai cu aciune toxic. Dac oxidarea este cuplat cu degradarea termic se formeaz, de asemenea, produi toxici, cum ar fi monomerii ciclici i polimerii. Pprincipalii factori care influnenteaza oxidarea lipidelor:

-Natura materiei prime grase: gradul de saturare i poziia dublelor legturi, respectiv prezena acizilor grai nesaturai liberi; - Suprafata de contact a produsului cu oxigenul; -Activitatatea apei la aw>0,3 se favorizeaz oxidarea enzimatic i activitatea unor metale; -Prezenta unor enzime lipaze si lioxigenaze; -Pigmentii care catalizeaza fotooxidarea; -Metale de tranzitie Fe, Cu; -Temperatura; -Lumina si in special radiatiile UV si ionizate; Antioxidantii folositi in industria alimentara , dupa modul lor de actiune apartin la doua grupe: -Antioxidanti primari care intervin n mecanismul radical, pe care l ntrerup prin transfer de H i care, de asemenea, pot transforma radicalii alcoxilici (RO ) i ROH, blocnd astfel formarea de aldehide responsabile de miros i gust de rnced. Antioxidanii primari sunt, n general, compui fenolici. -Antioxidanti secundari sunt reprezentai de acidul ascorbic i izoascorbic care acioneaz ca reductori, respectiv captatori de oxigen. Conditii de utilizare a antioxidantilor: - s fie lipsii de toxicitate; - s fie lipsii de miros, gust i culoare; - s fie eficace la concentraii reduse; - s fie uor de ncorporat; - s fie rezisteni la tratamente termice; - s fie disponibili la preuri reduse; s nu produc coloraii n prezena ionilor metalici

Alegerea si domeniile de aplicatie ale antioxidantilor

Se stie ca nu exista un antioxidant universal valabil pentru toate produsele alimentare, ceea ce ridica problema alegerii antioxidantului adecvat.La alegerea unui antioxdant trebuie sa se tina seama de: -Compatibilitatea cu produsul alimentar (de exemplu galatii se folosesc pentru conservarea unturii si mai putin pentru conservarea margarinelor si uleiurilor vegetale); -Potentialul antioxidant (ex: propilgalatul poate fi utilizat singur in timp ce BHA si BHT sunt utilizati impreuna in care caz se obtin efecte sinergetice); -Tipul de prelucrare a produsului alimentar: in cazul prajirii in grasimi sau in uleiuri cu adaos de antioxidanti trebuie sa se aiba in vedere eventuala lor distilare cu vapori de apa (cazul BHA si BHT) sau descompunerea (cazul galatului de propil); -Solubilitatea si dispersabilitatea antioxidantului (majoritatea antioxidantilor sunt solubili in uleiuri si grasimi deci vor putea fi folositi in sisteme alimentare care contin lipide); -Modificarea culorii produsului (modificarea poate fi rezultatul combinarii antioxidantului cu anumite componente ale produsului ex: galatul de propil, sau modificarea culorii antioxidantului insusi, ex: BHA care in prezenta de Na si K da un produs colorat in roz); -Aciditatea sau alcalinitatea produsului alimentar (in produsele acide se recomanda folosirea antioxidantilor fenolici care au caracter acid, deoarece in caz contrar isi pierd eficacitatea, mai ales la temperaturi ridicate;

-Modul de aplicare a antioxidantului: antioxidantul poate fi incorporat direct in grasimi si uleiuri poate fi pulverizat la suprafata produsului, poate fi ,,incorporat in ,, purtatori (sare, condimente), sau in folia de ambalaj de unde migreaza in produs in timp; Atat din punct de vedere economic cat si toxicologic, este recomandat sa se reduca la minimum concentratia de atnioxidant, prin asociere acestuia cu alt oxidant primar sau prin asociere cu un sinergetic.De exemplu asocierea a 0,01% BHA cu 0,02 palmitat de acorbil permite dublarea perioadei de inductie in cazul unturii de porc in comparatie cu actiunea fiecarui antioxidant in parte.

Antioxidanti utilizati in produsele de origine animala

Acid ascorbic (Vitamina C) E 300
Vitamina C este ce mai raspandita vitamina din natura mai ales in regnul vegetal si poate fi sintetizata in regnul animal cu exceptia omului.Se gaseste in fucte si legume proaspete ca de exemplu: macese (120-180 mg/100g), coacaze negre( 140-300 mg/100g) tomate( 18-60 mg/10 g) etc. Se prezinta sub forma de pulbere alba cristalina sau de cristale aciculare, incolore, precum si sub forma de foite albe.Are un gust acru pronuntat si este inodora, punctul sau de topire este de 180-190C, este solubila in apa rece(1:4) in apa calda (1:0,8) in alcool absolut (1:50) si in glicerina (1:100).In prezenta apei sau in medii slab alcaline,prin expunere la lumina sau aer sau radiatii ultraviolate, se oxideaza foarte repede proces ce are loc cu imbrumarea sa.Vitamina C are proprietati oxidoreducatoare (redox) pe care, de fapt, se bazeaza actiunea sa biologica.Aditivul alimentar trebuie sa contina 98% substanta pura, iar pierderile la deshidratare sunt de maximum 0,4%. In industria alimentara acidul ascorbic este unul dintre cei mai utilizati aditivi nutritivi ca agent antioxidant, agent de conservare, inhibator de nitrozamina, fortifiant etc.Utilizarea aditivului E 300 ca agent antioxidant este o necesitatea deoarece acesta este capabil sa blocheze procesul de autooxidare a produselor alimentare in care se incoporeaza. Ca si alti aditivi antioxidanti, acidul ascorbic retine oxigenul prezent in produse, prevenind procesele oxidative.Este considerat un reducator puternic , care prin cedarea a doi atomi de hidrogen, se transforma in acid dehidroascorbic, el mai poate actiona in prevenirea proceselor oxidative, prin prelungirea etapei de initiere a autooxidarii produsleor alimentare datorita capacitatii sale de a forma compusi complecsi cu ionii metalici(cupru,fier) adica de formare a unor complexe inactive.In ceea ce priveste implicarea sa in procesul de sarare a carnii vitamina C prin efectul sau antioxidant previne actiunea enzimelor oxidante, astfel ca sunt protejati nitrozopigmentii fata de oxidare.Impreuna cu izoascorbatul, acidul ascorbic mareste capacitatea de inhibare a azotitului de potasiu sau de sodiu fata de bacteria Clostridium boutlinum, prin complexarea fierului.Tot in procesul de sarare a carnii, acidul ascorbic ca si acscorbatii participa la reducerea vitezei de formare a nirozaminelor (substante cancerigene).In panificatie aditivul contribuie la imbunatatirea reologiei aluatului in prezenta oxigenului acest efect fiind sporit de bromatul de potasiu.De asemenea acidul scorbic are un rol important in prelucrarea fainurilor de grau incoltit prin reducerea activitatii enzimatice a -amilzei fapt ce determina micsorarea cantitatii de dextrine din miez. Conform actului normativ OMS/2002 in tara noastra se utilizeaza acidul scorbic in doze ,,qs pentru urmatoarele produse:sucuri de fructe si nectaruri, in gemuri extra si jeleuri extra, in lapte partial si total deshidratat, in fructe si legume neprelucrate, inghetate si congelate, refrigerate si preambalate, in cartofi neprelucrati si decojiti, in uleiuri si grasimi neeemulsionate

de origine animala sau vegetala destinate prajirii sau pentru prepararea sosurilor, in preparate din carne tocata proaspata.De asemenea se mai adauga in paine preparata exculsiv din faine de grau, apa, drojdie sau plamadeala , sare, in specialitatile ,,pain courant francais , in paste proaspete, in bere.Se mai adauga in pateul de ficat, in suc si nectar de ananas si in fructele pasiunii(3h/l).Se mai adauga si in alimentele pentru sugari si copii de varsta mica ca: bauturi, sucuri alimente pentru sugari pe baza de fructe si legume si in alimente pe baza de cereale cu continut de grasimi inclusiv biscuiti si pesmeti. Vitamina C nu prezinta nici un risc asupra sanatatii consumatorului, fiind principala vitamina de care omul are nevoie deoarece nu o poate sintetiza.Ea paricipa la toate procesele celulei vii functionand ca un sistem oxidoreducator.Lipsa vitaminei C din alimentatie produsce boala numita scorbut, isuficienta vitaminica are repercusiuni asupra formarii colagenului, a tesutului osteoid si a formarii substantelor fundamentale intracelulare, precum si a dezvoltarii normale a scheletului si a dintilor.Functionand ca un antioxidant hidrosolubil acidul ascorbic poate inhiba formarea nitrozaminelor in cursul digestiei., contribuie la reducerea continutului de LDL (lipoproteine cu densitatea joasa, ,,colesterol rau) si astfel protejeaza peratii celulelor.In acelasi timp acidul ascorbic joaca un rol important in crestrea continutului de HDL(colesterol cu densitatea inalta ,,colesterol bun) care protejeaza organsimul de bolile cardiovasculare.Utilizarea in cantitati mari a vitaminei C poate duce la balonari, gazeintestinale, diaree, poces reversibil si benign.Necesarul zilnic de vitamina C pentru organismul uman (adulti) este de 60-80 mg/zi, doza maxima admisibila este sub 500 mg/zi vitamina sintetica.

L-Ascorbat de sodiu (301). L-Ascorbat de calciu (E 302)

L-Ascorbatul de sodiu se obtine industrial din L-glucoza care prin transformari succesive formeaza acidul 2,3,4,6-di-O-isopropiliden-2-ceto-L-gulonic, acest compus este esterificat cu metanol.Esterul metilic este apoi transformat in ascorbat de sodiu in prezenta bicarbonatului sau acetatului de sodiu.Ascorbatul de sodiu este o substanta solida cristalizata, alba, care la lumina se innegreste, este inodora. L-Ascorbatul de calciu se prezinta ca o pudra cristalina de culoare alb-galbuie sau cenusie, este o substanta inodora.Continutul minim de ascorbat de calciu trebuie sa fie de 98% raportat la substanta fara materii volatile. L-Ascorbatul de sodiu si L-Ascorbatul de calciu sunt substante solubile in apa dar insolubile in grasimi , motiv pentru care sunt utilizate drept antioxidanti in medii alimentare apoase.Se utilizeaza in cantitati nelimitatea in produsele: fructe si legume conservate, in preparate din carne tocata, proaspata, preambalate in paine, in lapte partial sau total deshidratat.Pentru preparatele din ficat L-ascorbatul de sodiu se utilizeaza in concentratie de 3g/l.Conform Codex Alimentarius ascorbatul de sodiu se foloseste in cantitate de 500 mg/kg singur sau in combinatie cu acidul izoascorbic sau cu ascorbatul de calciu pentru diverse alimente pe baza de cereale pentru sugari si pentru copii mici sanatosi precum si pentru specialitatile ,,luncheon meat jambon fiert, etc. De asemenea E 301 este utilizat la bulioane si consomeuri, in conserve de peste,fileuri de peste congelate, in carne tocata din peste in cantitate de 1 g/kg singur sau in combinatie cu acidul ascorbic si cu ascorbatii. Utilizarea aditivilor E 301 si E 302 reprezinta o necesitatea pentru prelungirea duratei de pastrare a produsleor alimentare avand o actiune protectoare fata de acestea la modificarile care au loc datorita diverselor reacti de oxidare.Ascorbatii ( E 301 si E 302) nu reprezinta niciun risc

asupra consumatorilor, totusi ascorbatul de calciu poate determina o intensificare a procesului de formare a oxalatilor de calciu in organismul uman, acel cunoscut ,,nisip renal.

Palmitat de ascorbil ( E 304 I). Stearat de ascorbil ( E 304 II)

Palmitatul de ascorbil industrial se obtine prin reactia de transesterificare a acidului ascorbic cu esterii metilici sau etilici ai acidului palmitic in prezenta acidului sulfuric concentrat.Are aspectul unei pulberi fine, cristaline de culoare alb-crem sau alba, nu prezinta niciun gust dar are miros placut de citrice.Se topeste la temperatura de 112-115C , spre deosebire de acidul ascorbic din care provine palmitatul de ascorbil este greu solubil in apa dar usor solubil in grasimi si in alcool etilic. Pentru a putea fi utilizat ca aditiv alimentar trebuie sa aiba un continut minimum 98% substanta activa raportat la substanta anhidra. Stearatul de ascorbil industrial se obtine prin reactia de transesterificare a acidului ascorbic cu esterii metilici sau etilici ai acidului stearic in prezenta de acid sulfuric concentrat.Se prezinta sub forma unei pulberi fine de culoare alb-galbuie cu miros specific de citrice si fara gust.Are punctul de topire 116 C. Se solubilizeaza usor in grasimi si etanol dar este greu solubil in apa, continutul minim de substanta activa a aditivului trebuie sa fie de 98% iar pierderile la deshidratare de maximum 2%. Actul normativ 438/295 din oct. 2002 prevede folosirea aditivilor E 304 I-II in doze ,,qsin produsele:lapte partial deshidratat, in uleiuri si grasimi neemulsionate de origine animala si vegetala destinate prepararii culinare a sosurilor, in paine.Pentru preparatele specifice sugarilor se foloseste numai palmitat de ascorbil in doza maxima de 10 mg/l.Conform Codex Alimentarius si a directivei 92/2 EC aditivii E 304 I si II se mai utilizeaza pentru margarina 200 mg/kg in maioneza 500 mg/kg , in peste congelat, batoane din peste, fileuri din peste congelat, carne de peste tocata sau amestecuri de fileuri si carne tocata din peste, in doza 1000 mg/kg. Actiunea antoxidanta a palmitatului si a stearatului de ascorbil se manifesta prin absorbtia oxigenului fapt ce blocheaza procesul de autooxidare.Din acest motiv sunt considerati antioxidanti preventivi. Palmitatul de ascorbil nu prezinta niciun risc asupra sanatatii consumatorului, stearatul de ascorbil nu este admis in alimentatia sugarilor si a copiilor mici deoarece provoaca reactii alergice.Doza zilnica admisibila pentru palmitatul de ascorbil este de 0-1,25 mg/kg corp.

Esterii acidului galic(propil, octil, dodecil) E 310-E 312

Din puncte de vedere chimic E 310-312 sunt esteri de propil, octil si dodecil ai acidului galic.Industrial se obtin prin esterificarea directa a acidului galic cu alcoolii corespunzatori, urmata de distilarea azeotropica a fazei apoase rezultate din reactie.Acidul galic se obtine din tanin prin hidroliza acida, bazica sau enzimatica, fiind componentul principal al galotaninurilor.Hidroliza enzimatica este realizata cu ajutorul mucegaiurilor Aspergillus niger sau Penicillium glaucum.Acidul galic se mai poate obtine pe cale sintetica din acid diiod-mhidroxibenzoic cu KOH. Galat de propil (E 310) se prezinta sub forma unei substante solide, cremoase, de culoare alba, cu gust slab amar si inodora.Este putin solubila in apa, usor solubila in etanol, eter, propanol 2- diol, in uleiuri si grasimi.Se topeste la 146C , in ceea ce priveste actiunea sa antioxidanta, are efect sinergetic cu acidul citric.Prezinta stabilitatea termica scazuta, si in consecinta, un efect antioxidant slab.

Galatul de octil (E 311) este o substanta solida cu un aspect cremos , prezinta un gust slab amarui si este inodora, nu este solubil in apa dar este solubil in alcool etilic, eter si propan-1, 2diol, si in uleiuri si grasimi.Intervalul sau de topire este 99-102C si are efect sinegetic cu acidul citric. Galatul de dodecil (E 312) mai este cunoscut sub denumirea de galat de lauril, se prezinta sub forma de pulbere cristalina, de culoare alb-galbuie, inodora cu un gust usor amarui.Are temperatura de topire 96C si este insolubil in apa, dar solubil in alcool etilic in grasimi si in ulei. Aditivii E 310-312 se adauga in doze de 200 mg/kg, separat sau in combinatie E 320 si E 321 ( BHA si BHT), in grasimi si uleiuri pentru fabricarea profesionala a produselor alimentare tratate termic, in ulei sau grasime de gatit, in untura, ulei de peste, grasime de pasare si de oaie.Aditivii E 310-E312 se mai utilizeaza singuri sau in combinatie cu BHA, in doze de 200 mg/kg in amestecuri pentru patiserie, in lapte praf pentru automate, in supe si ciorbe deshidratate, in sosuri, in carne deshidratata etc. Ca si actiune antioxidanta, galatii intrerup procesele oxidative prin reactiile la care participa cu radicalii liberi peroxidici.Ei cedeaza radicalilor liberi un ion de hidrogen de la gruparile fenolice pe care le au in structura lor.Lantul de reactii este intrerupt pana la epuizarea antioxidantului, galatii sunt recomandatoi pentru conservarea in special a grasimilor animale si mai putin a grasimilor vegetale sau a margarinei. Din punct de vedere toxicologic se recomanda utilizarea aditivului in concentratie minima prin asocierea cu un alt compus cu efect sinegetic.Galatul de dodecil poate provoca dermite de contact, urticarie, vertij, sau dureri abdominale.Unii autori includ galatii in grupa substantelor periculoase pentru organismul uman, deoarece acestea afecteaza organismul uman.De asemenea galatul de propil nu este permis in alimentatia copiilor mici si a sugarilor, administrarea orala a galatului de octil produce o reactie a mucoasei bucale.Doza zilnica admisibila pentru galatul de propil este de maximum 1,4 mg/kilocorp, pentru galatul de octil 0,0-0,01 mg/kilocorp, iar pentru galatul de dodecil 0,005 mg/kilocorp.

Acidul erithorbic( E315).Erithorbat de sodiu (E 316)

Acidul erithorbic (E 315) este sinonim cu acidul izoascorbic sau cu acidul Daraboascorbic.Se obtine sintetic din sorboza reactia avand loc in mai multe etape.Se prezinta sub forma de pudra cristalina de culoare alb-galbuie, care se innegreste treptat prin expunere la lumina. Temperatura de topire este 164-174C , este solubil in etanol .Aditivul alimentar trebuie sa contina minimum 98% substanta activa raportat la substanta uscata. Erithorbatul de sodiu (E 316) este sinonim cu izoacorbatul de sodiu, are aspectul unei pudre cristaline sau de granule albe cu temperatura de topire 172C, solubilitatea in apa a erithorbatilor este mai redusa decat a acidului erithorbic, se dizolva usor in etanol.Aditivul trebuie sa contina minimum 98% substanta activa . Actele normative prevad utilizarea aditivilor E 315 si E 316 la produse din carne semiconservate si conservate ii cantitate de maxim 500 mg/kg exprimat in acid erithorbic iar in produse semiconservate si conservate din peste, precum si in peste cu carnea rosie, refrigerat si congelat, se utilizeaza in cantitatea de maxim 1500 mg/kg exprimat in acid erithorbic.In produsele din carne sunt utilizati si la ,,luncheon meat , de porc, in carne fiarta, in jambon fiert impreuna cu acidul ascorbic sau cu sarurile sale de sodiu, in doza de 500 mg/kg. Acidul erithorbic si erithorbatul de sodiu sunt antoxidanti in industria alimentara cu scopul de a preveni procesele de degradare ale grasimilor continute in diverse produse ( carne, peste).Prin structura lor chimica, aditivii E 315 si E 316 sunt puternic reducatori, deci

acceptatori de oxigen.Actiunea antioxidanta se manifesta numai in solutii apoase , un stare solida cristalizata nu sunt reactivi.Utilizarea erithorbatului de sodiu la produsele din carne afumata este o necesitate si pentru reducerea continutului de aditivi E 250-E 251 (nitriti si nitrati)folositi in amestecurile de sarare. E 315 si E 316 nu prezinta niciun risc asupra sanatatii consumatorului, daca sunt utilizati in dozele recomandate de legislatiile in vigoare, nu are activitate vitaminica .Acidul erithorbic este caracterizat prin faptul ca in organismul uman este retinut in cantitate mica, iar eliminarea sa se face repede.

Butilhidroxianisol (BHA) E 320

Se obtine industrial prin reactia de metilare a hidrochinonei cu metanol in prezenta acidului sulfuric sau a cationitilor puternic acizi.Produsul rezultat este alchilat cu izobutena in prezenta catalizatorilor: alumina, zeoliti sau rasini schimbatoare de ioni care au in structura lor grupari SO3H.Este o substanta cristalina cu aspectul unei mase ceroase de culoare alba sau galbuie, prezinta un miros aromat.Este solubil in alcool, in propilglicol, precum si in uleiuri si grasimi, nu este solubil in apa.BHA se topeste in intervale de temperatura 48-55C, este necesar ca produsul comercial utilizat in industria alimentara sa aiba un continut de substanta activa de minimum 98,5%. E 320 este utilizat pentru grasimi si uleiuri comestibile, unt, materii grase anhidre diverse amestecuri de grasimi vegetale si animale in concentratie maxima de 200 mg/kg, singur sau in combinatie cu butilhidroxitoluenul si cu galatul de propil.BHA in concentratie maxima de 200 mg/kg poate fi folosit pentru unura, ulei de peste, grasime de pasare si oaie, mixuri pentru checuri, lapte praf, supe si bulioane deshidratate, sosuri, carne deshidratata. Aditivul este folosit ca antioxidant pentru o gama larga de produse datorita faptului ca nu modifica proprietatile organoleptice ale alimentelor, are mare actiune antioxidanta si nu-si modifica proprietatile antioxidante in timpul procesarii termice a produsleor alimentare. Este in general bine tolerat de catre organismul uman , totusi sunt cazuri care au semnalat aparitia fenomenelor alergice ca: cefalee, greata, dureri abdominale, somnolenta, astm, urticarie precum si hiperactivitate.Aceste simptome se fac simtite la depasirea dozelor impuse de legislatiile sanitare.In organism acumularea de aditiv este mica , aproximativ 70% din doza ingerata se elimina prin urina sub forma de glucuron conjugat iar 1% sub forma libera.Este interzis in Japonia din 1958 , in Marea Britanie expertii recomanda oficial interzicerea sa.Doza zilnica admisibila pentru om este 0-0,5 mg/kilocorp.

Butilhidroxitoluen (BHT) E 321

Este un antioxidant fenolic cunoscut si utilizat in industria alimentara de aproximativ 50 de ani.Industrial, se obtine prin mai multe metode, dintre care metoda ce utilizeaza paracrezolul ca substanta de plecare este considerata cea convenabila din punct de vedere al realizarii sale tehnice.Reactia de sinteza a BHT are loc prin alchilarea, ca de exemplu izobutena in prezenta unor catalizatori acizi.Reactia de alchilare, in acest caz, poate avea loc in doua moduri:in faza lichida si in faza gazoasa.BHT se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba sau galbuie, sau de fulgi de culoare alba.Este o substanta inodora sau cu un miros slab aromatic.Temperatura de topire este de 70C, iar temperatura de fierbere este de 265C , este solubil in apa, usor solubil in alcool etilic.Pentru a putea fi utilizat in industria alimentara, se cere ca aditivul sa aiba un

continut de minimum 99% BHT, cenusa sulfatata, maximum 0,005%, si impuritati fenolice, maximum 0,5%. Butilhidroxitoluenul este adaugat in produsele alimentare in concentratie de maximum 200 mg/kg (separat sau in combinatie cu galatii si BHA din care BHT este in cantitate de 100 mg/kg) in:in grasimi si uleiuri pentru fabricarea alimentelor tratate termic, in ulei si grasimi de gatit. E 321 se mai adauga in maioneza in concentratie de 60 mg/kg iar pentru amestecuri utilizate in patiserie , in lapte praf pentru automate, in supe, in ciorbe, sosuri, in carne deshidratata. In general E 321 este bine tolerat de catre organismul uman, la respectarea dozelor admise de legislatiile actuale.Totusi unii autori au reclamat aparitia unor fenomene alergice ca de exemplu cefalee, vertij, urticarie, crize astmatice, somnolenta, eczeme, dermite de contact, dureri vagi abdominale.La om doza zilnica admisibila este de 0,3 mg/kilocorp.