Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parabola
Aducerea conicelor la forma canonică, utilizând izometrii (δ ̸= 0)
Motto: ”O filozofie adevărată nu se poate ţese numai din noţiuni ab-
stracte, ci ea trebuie să se bazeze pe observaţie şi experienţă, atât interioară cât
şi exterioară.”
(Arthur Schopenhauer)
1 Parabola
MF
Definiţie 1.1. Parabola este locul geometric al punctelor M care verifică dist(M,d) =
1, unde F este un punct fix, numit focar, iar d este o dreaptă fixă, numită direc-
toare, F ̸∈ d.
Definiţie 1.2. Latus rectum este coarda care trece prin focarul F şi este perpen-
diculară pe axa transversă.
1
Observaţie 1.4. Lungimea semilatus rectum este l = p.
Într-adevăr, latus rectum prin focarul F este P Q : x = p2 . Deducem P ( p2 , p), Q( p2 , −p).
Lungimea segmentului F P este p.
Observaţie 1.5. Modalităţi de construcţie a parabolei.
1. Fie cercul C(F, r), r > 0. Fie dreapta d′ astfel ı̂ncât d′ ∥ d, dist(d, d′ ) =
r, d′ ∩ C(F, r) = {M, M ′ }.
Cum dist(M, d) = dist(d, d′ ) = r = M F, rezultă că M ∈ P. Analog M ′ ∈ P.
2. Fie N ∈ d şi d1 paralela prin N la axa Ox. Fie d2 mediatoarea segmentului
[N F ] şi d1 ∪ d2 = {M }. Rezultă că △N M F este un triunghi isoscel şi M N ≡ M F,
deci M ∈ P.
Mai mult, M T este tangentă la parabolă.
3. Parabola se poate obţine ca intersecţie a unui con cu un plan paralel cu un
plan tangent suprefeţei conice.
Probleme de tangenţă la parabolă.
1. Tangenta ı̂ntr-un punct P( x0 , y0 ) ∈ P.
Tangenta ı̂n P0 la Gf este
y − y0 = yp0 (x − x0 ) ⇐⇒ yy0 − y02 = px − px0 ⇐⇒ yy0 = p(x + x0 ).
2. Tangenta de direcţie dată m.
Fie dreapta d : y = mx + n, m dată şi n necunoscută. Intersectăm dreapta d
cu parabola P.
(mx + n)2 = 2px.
Ecuaţia de gradul al doilea
x2 m2 + 2x(mn − p) + n2 ) = 0
are △x = 4(mn − p)2 − 4m2 n2 = 0.
p
Obţinem n = 2m , m ̸= 0.
Ecuaţia magică este
p
y = mx + .
2m
3. Tangenta dintr-un punct P0 (x0 , y0 ) ∈ ExtP.
p
Considerăm d¯ : y = mx + 2m . Impunem condiţia P0 ∈ d¯ şi obţinem y0 =
p
mx0 + 2m .
a) x0 ̸= 0. Obţinem ecuaţia de gradul al doilea 2m2 x0 − 2y0 m + p = 0.
Relaţiile Viete sunt m1 + m2 = xy00 , m1 m2 = 2xp0 .
Cum △ = 4(y02 − 2px0 ) > 0, rezultă că există două tangente din P0 . Ecuaţia
pătratică a tangentelor din P0 este
(y − y0 )2 − xy00 (y − y0 (x − x0 ) + 2xp0 (x − x0 )2 = 0.
b) x0 = 0, y0 ̸= 0 ⇐⇒ P0 ∈ Oy.
p
Ecuaţiile tangentelor sunt x = 0, y − y0 = 2m (x − x0 ).
c) P0 = O (vârful parabolei). Există o singură tangentă de ecuaţie: x = 0.
Observaţie 1.6. Polara unui punct P0 ̸= O
Fie Tk (xk , yk ) ∈ H, k ∈ 1, 2 punctele de contact cu parabola ale tangentelor din
P0 . Fie
2
d1 : yy1 = p(x + x1 ),
d2 ; yy2 = p(x + x2 )
ecuaţiile tangentelor ı̂n Tk , k ∈ 1, 2, obţinute prin dedublare.
Polara lui P0 este
d0 : xxa2
0
− yy
b2
0
= 1.
Cum T1 , T2 ∈ d0 , rezultă că d0 = T1 T2 . Deci polara lui P0 este coarda care
uneşte punctele de tangenţă T1 şi T2 .
Demonstraţie. Cum panta tangentei ı̂n M (x0 , y0 ) este yp0 , rezultă că panta nor-
malei ı̂n M este − yp0 .
Ecuaţia normalei ı̂n M este y − y0 = − yp0 (x − x0 ).
Fie Q(x0 + p, 0) intersecţia normalei cu axa Ox.
Fie M A ⊥ Ox. Rezultă că A(x0 , 0). Observăm că AQ (subnormala) are lungimea
constantă egală cu p.
Demonstrăm că △M F Q este un triunghi isoscel. Într-adevăr, M F = F Q =
|x0 + p2 |.
Rezultă că m(F\M Q) = m(M \ QF ). Cum M B ∥ Ox, avem m(BM \ Q) = m(M \ QO)
şi deci M Q este bisectoare exterioară.
Ecuaţia tangentei ı̂n M este yy0 = p(x + x0 ).
Intersecţia tangentei cu axa Ox este punctul T (−x0 , 0). Observăm că F ( p2 , 0)
este mijlocul segmentului [T Q].
△T M Q este un triunghi dreptunghic. Rezultă că T F ≡ M F şi M T este
bisectoarea (N \ M F ).
Mai mult, M T este mediatoarea segmentului [N F ].
Teoremă 1.2. Locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente perpen-
diculare la o parabolă este directoarea parabolei.
3
Demonstraţie. Pantele tangentelor din M (x0 , y0 ) ∈ ExtP se determină din
ecuaţia
2m2 x0 − 2y0 m + p = 0.
Impunem ca tangentele să fie perpendiculare şi m1 m2 = −1 ⇐⇒ 2xp0 =
−1 ⇐⇒ x0 = − p2 .
Rezultă că locul geometric este directoarea d : x = − p2 .
Reciproc, ∀M ∈ d există două tangente din M perpendiculare.
f (x, y) = X T AX + 2BX + c = 0,
( ) ( )
x a11 a12
unde X = ,A = = AT , rg(A) = r ≥ 1,
y a12 a22
( )
A BT
B = (b1 b2 ), Ã = , rg(Ã) = r′ , r ≤ r′ ≤ r + 2.
B c
4
△
Propoziţie 2.1. Dacă δ ̸= 0, atunci f (x0 , y0 ) = δ .
Demonstraţie.
△
= b1 x0 + b2 y0 + c = .
δ
△ △
Se determină x0 = δx0 , y0 = δy0 din sistemul centrului P0 şi se dezvoltă determi-
nantul △ după ultima coloană.
(1 − e2 )x2 + y 2 − 2xc(1 + e2 ) + c2 (1 − e2 ) = 0.
1 − e2 0 −c(1 + e2 )
△ = 0 1 0 = c2 (1 − e2 )2 − c2 (1 + e2 )2 = −4c2 e2 .
−c(1 + e ) 0 c (1 − e )
2 2 2
Obţinem a11 x′2 +2a12 x′ y ′ +a22 y ′2 +2x′ (a11 x0 +a12 y0 +b1 )+2y ′ (a12 x0 +a22 y0 +
b2 ) + f (x0 , y0 ) = 0.
Cum P0 este centru, rezultă
△
X ′T AX ′ + = 0.
δ
Considerăm polinomul caractersitic asociat matricei A.
P (λ) = det(A − λI2 ) = 0 ⇐⇒ λ2 − (a11 + a22 )λ + a11 a22 − a212 = 0.
5
Dacă λ1 ̸= λ2 , considerăm subspaţiile proprii
Vλk = {(x, y) ∈ R2 |AX = λk X} =< {e′k } >, k = 1, 2, unde e′1 , e′2 sunt versori
ortogonali.
Dacă λ1 = λ2 , considerăm subspaţiul propriu 2 -dimensional
Vλ1 = {(x, y) ∈ R2 |AX = λ1 X} =< {e′1 , e′2 } >,unde e′1 , e′2 sunt versori ortogo-
nali. ( )
′ l1 l2
Notăm ek = (lk , mk ), k = 1, 2 şi R = ∈ SO(2).
m1 m2
Dacă det R = −1, atunci se schimbă locul coloanelor.
Considerăm rotaţia R : X ′ = RX”. Conica devine
△
λ1 x”2 + λ2 y”2 + = 0.
δ
Izometria efectuată este X = RX” + X0 .
Se obţin următoarele schimbări de reper cartezian