Sunteți pe pagina 1din 17

CURSUL 10

Parabola
Aducerea conicelor la forma canonică, utilizând izometrii (δ ̸= 0)
Motto: ”O filozofie adevărată nu se poate ţese numai din noţiuni ab-
stracte, ci ea trebuie să se bazeze pe observaţie şi experienţă, atât interioară cât
şi exterioară.”
(Arthur Schopenhauer)

1 Parabola
MF
Definiţie 1.1. Parabola este locul geometric al punctelor M care verifică dist(M,d) =
1, unde F este un punct fix, numit focar, iar d este o dreaptă fixă, numită direc-
toare, F ̸∈ d.

Observaţie 1.1. Ecuaţia redusă.


Alegem convenabil axele de coordonate. Fie axa Ox astfel ı̂ncât F ∈ Ox, d ⊥
Ox, Ox ∩ d = A, Oy este mediatoarea sementului [F A].
Considerăm p > 0, F ( p2 , 0), d : x = − p2 . O(0, 0) este vârful parabolei, iar Ox

este axa transversă.
Obţinem (x − p2 )2 − y 2 = |x + p2 |.
Deducem P : y 2 = 2px ( IntP : y 2 < 2px, ExtP : y 2 > 2px).
Cum p > 0, rezultă x ≥ 0. Dacă alegem p < 0, atunci x ≤ 0.
Dacă alegem axele de coordonate astfel ı̂ncât P : x2 = 2py, atunci F (0, p2 ), d :
y = − p2 , O(0, 0) este vârful, iar Oy este axa transversă.
Pentru p > 0, rezultă y ≥ 0, iar pentru p < 0, rezultă y ≤ 0.

Observaţie 1.2. Ecuaţiile parametrice ale parabolei P : y 2 = 2px sunt


{
t2
x = 2p
y = t, t ∈ R.
−−→ t2 ⃗
Ecuaţia vectorială este OM = ⃗r = 2p i + t⃗j.

Observaţie 1.3. Ecuaţiile explicite.



Considerăm y = ± 2px.

Pentry y > 0 fie funcţia f : D → R, f (x) = 2px. Obţinem f ′ (x) = yp .

Definiţie 1.2. Latus rectum este coarda care trece prin focarul F şi este perpen-
diculară pe axa transversă.

1
Observaţie 1.4. Lungimea semilatus rectum este l = p.
Într-adevăr, latus rectum prin focarul F este P Q : x = p2 . Deducem P ( p2 , p), Q( p2 , −p).
Lungimea segmentului F P este p.
Observaţie 1.5. Modalităţi de construcţie a parabolei.
1. Fie cercul C(F, r), r > 0. Fie dreapta d′ astfel ı̂ncât d′ ∥ d, dist(d, d′ ) =
r, d′ ∩ C(F, r) = {M, M ′ }.
Cum dist(M, d) = dist(d, d′ ) = r = M F, rezultă că M ∈ P. Analog M ′ ∈ P.
2. Fie N ∈ d şi d1 paralela prin N la axa Ox. Fie d2 mediatoarea segmentului
[N F ] şi d1 ∪ d2 = {M }. Rezultă că △N M F este un triunghi isoscel şi M N ≡ M F,
deci M ∈ P.
Mai mult, M T este tangentă la parabolă.
3. Parabola se poate obţine ca intersecţie a unui con cu un plan paralel cu un
plan tangent suprefeţei conice.
Probleme de tangenţă la parabolă.
1. Tangenta ı̂ntr-un punct P( x0 , y0 ) ∈ P.
Tangenta ı̂n P0 la Gf este
y − y0 = yp0 (x − x0 ) ⇐⇒ yy0 − y02 = px − px0 ⇐⇒ yy0 = p(x + x0 ).
2. Tangenta de direcţie dată m.
Fie dreapta d : y = mx + n, m dată şi n necunoscută. Intersectăm dreapta d
cu parabola P.
(mx + n)2 = 2px.
Ecuaţia de gradul al doilea
x2 m2 + 2x(mn − p) + n2 ) = 0
are △x = 4(mn − p)2 − 4m2 n2 = 0.
p
Obţinem n = 2m , m ̸= 0.
Ecuaţia magică este
p
y = mx + .
2m
3. Tangenta dintr-un punct P0 (x0 , y0 ) ∈ ExtP.
p
Considerăm d¯ : y = mx + 2m . Impunem condiţia P0 ∈ d¯ şi obţinem y0 =
p
mx0 + 2m .
a) x0 ̸= 0. Obţinem ecuaţia de gradul al doilea 2m2 x0 − 2y0 m + p = 0.
Relaţiile Viete sunt m1 + m2 = xy00 , m1 m2 = 2xp0 .
Cum △ = 4(y02 − 2px0 ) > 0, rezultă că există două tangente din P0 . Ecuaţia
pătratică a tangentelor din P0 este
(y − y0 )2 − xy00 (y − y0 (x − x0 ) + 2xp0 (x − x0 )2 = 0.
b) x0 = 0, y0 ̸= 0 ⇐⇒ P0 ∈ Oy.
p
Ecuaţiile tangentelor sunt x = 0, y − y0 = 2m (x − x0 ).
c) P0 = O (vârful parabolei). Există o singură tangentă de ecuaţie: x = 0.
Observaţie 1.6. Polara unui punct P0 ̸= O
Fie Tk (xk , yk ) ∈ H, k ∈ 1, 2 punctele de contact cu parabola ale tangentelor din
P0 . Fie

2
d1 : yy1 = p(x + x1 ),
d2 ; yy2 = p(x + x2 )
ecuaţiile tangentelor ı̂n Tk , k ∈ 1, 2, obţinute prin dedublare.
Polara lui P0 este
d0 : xxa2
0
− yy
b2
0
= 1.
Cum T1 , T2 ∈ d0 , rezultă că d0 = T1 T2 . Deci polara lui P0 este coarda care
uneşte punctele de tangenţă T1 şi T2 .

Propoziţie 1.1. Proprietatea optică a parabolei.


Tangenta şi normala ı̂n M ∈ P reprezintă bisectoarea interioară, respectiv
\
exterioară a unghiului (N M F ), unde M ̸= O, p > 0, iar N este proiecţia lui M pe
directoarea d.

Demonstraţie. Cum panta tangentei ı̂n M (x0 , y0 ) este yp0 , rezultă că panta nor-
malei ı̂n M este − yp0 .
Ecuaţia normalei ı̂n M este y − y0 = − yp0 (x − x0 ).
Fie Q(x0 + p, 0) intersecţia normalei cu axa Ox.
Fie M A ⊥ Ox. Rezultă că A(x0 , 0). Observăm că AQ (subnormala) are lungimea
constantă egală cu p.
Demonstrăm că △M F Q este un triunghi isoscel. Într-adevăr, M F = F Q =
|x0 + p2 |.
Rezultă că m(F\M Q) = m(M \ QF ). Cum M B ∥ Ox, avem m(BM \ Q) = m(M \ QO)
şi deci M Q este bisectoare exterioară.
Ecuaţia tangentei ı̂n M este yy0 = p(x + x0 ).
Intersecţia tangentei cu axa Ox este punctul T (−x0 , 0). Observăm că F ( p2 , 0)
este mijlocul segmentului [T Q].
△T M Q este un triunghi dreptunghic. Rezultă că T F ≡ M F şi M T este
bisectoarea (N \ M F ).
Mai mult, M T este mediatoarea segmentului [N F ].

Teoremă 1.1. Locul geometric al proiecţiilor focarului pe tangentele la parabola


P : y 2 = 2px este axa Oy.
p
Demonstraţie. Tangenta de pantă m este d¯ : y = mx + 2m .
Normala din F pe tangentă este y = − m 1
(x − p2 ) ⇐⇒ y + m
x p
= 2m .
Scăzând cele două ecuaţii, rezultă x(m + m ) = 0 ⇐⇒ x = 0.
1

Fie P proiecţia focarului pe d. ¯ Aşadar, P ∈ Oy.


Reciproc, ∀P ∈ Oy avem: F P perpendiculară pe tangenta din P.

Teoremă 1.2. Locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente perpen-
diculare la o parabolă este directoarea parabolei.

3
Demonstraţie. Pantele tangentelor din M (x0 , y0 ) ∈ ExtP se determină din
ecuaţia
2m2 x0 − 2y0 m + p = 0.
Impunem ca tangentele să fie perpendiculare şi m1 m2 = −1 ⇐⇒ 2xp0 =
−1 ⇐⇒ x0 = − p2 .
Rezultă că locul geometric este directoarea d : x = − p2 .
Reciproc, ∀M ∈ d există două tangente din M perpendiculare.

Observaţie 1.7. Problema duplicării cubului.


Se dă un cub de latură a. Se cere construirea unui nou cub, de latură x, de
volum dublu. √
V = a3 , V ′ = 2V, x3 = 2a2 , x = a 3 2.
1. Intersectăm parabolele P1 : x2 = ay, P2 : y 2 =√2ax.
Rezultă că x4 = a2 y 2 = 2a3 x ⇐⇒ x = 0, x = a 3 2.
2. Intersectăm parabola P : y 2 = 2ax, a > 0 şi hipebola H : xy =√2a2 .
rezultă că x2 y 2 = 4a4 ⇐⇒ 2a(x3 − 2a3 ) = 0 ⇐⇒ x = 0, x = a 3 2.

2 Conice studiate pe ecuaţii generale


Definiţie 2.1. Se numeşte conică locul geometric al punctelor P (x, y) din plan
care ı̂n raport cu reperul cartezian R = {O;⃗i, ⃗j} verifică

Γ : f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0,

f (x, y) = X T AX + 2BX + c = 0,
( ) ( )
x a11 a12
unde X = ,A = = AT , rg(A) = r ≥ 1,
y a12 a22
( )
A BT
B = (b1 b2 ), Ã = , rg(Ã) = r′ , r ≤ r′ ≤ r + 2.
B c

Observaţie 2.1. δ = det A, △ = det Ã, I = tr A sunt invarianţi metrici ( nu se


modifică dacă efectuăm izometrii).

Definiţie 2.2. Γ se numeşte conică nedegenerată ⇐⇒ △ ̸= 0.


Γ se numeşte conică degenerată ⇐⇒ △ = 0.

Definiţie 2.3. P0 (x0 , y0 ) se numeşte centru al conicei Γ ⇐⇒


∀P ∈ Γ ⇒ SP0 (P ) ∈ Γ.
{
∂f
Observaţie 2.2. P0 (x0 , y0 ) este centru ⇐⇒ ∂x (x0 , y0 ) = 0
∂f
∂y (x0 , y0 ) = 0.
{
a11 x0 + a12 y0 = −b1
⇐⇒ ⇐⇒ AX0 + B T = O.
a12 x0 + a22 y0 = −b2 .

4

Propoziţie 2.1. Dacă δ ̸= 0, atunci f (x0 , y0 ) = δ .

Demonstraţie.

f (x0 , y0 ) = x0 (a11 x0 + a12 y0 + b1 ) + y0 (a12 x0 + a22 y0 + b2 ) + b1 x0 + b2 y0 + c


= b1 x0 + b2 y0 + c = .
δ
△ △
Se determină x0 = δx0 , y0 = δy0 din sistemul centrului P0 şi se dezvoltă determi-
nantul △ după ultima coloană.

Teoremă 2.1. (Definiţia unitară a conicelor nedegenerate)


Locul geometric al punctelor P din plan care verifică dist(P,F )
dist(P,d) = e > 0, unde F
este un punct fixat (focar) şi d este o dreaptă fixă (directoare),F ̸∈ d reprezintă o
conică negenenerată (elipsă pentru e < 1, hiperbolă pentru e > 1 şi parabolă pentru
e = 1).

Demonstraţie. Alegem convenabil axele de coordonate. Fie axa Ox astfel ı̂ncât


F ∈ Ox, d ⊥ Ox, Ox ∩ d = A, Oy este mediatoarea sementului [F A].
√ F (c, 0), d : x = −c, c > 0.
Considerăm
Deducem (x − c)2 + y 2 = e|x + c|. Obţinem conica de ecuaţie

(1 − e2 )x2 + y 2 − 2xc(1 + e2 ) + c2 (1 − e2 ) = 0.

1 − e2 0 −c(1 + e2 )

△ = 0 1 0 = c2 (1 − e2 )2 − c2 (1 + e2 )2 = −4c2 e2 .

−c(1 + e ) 0 c (1 − e )
2 2 2

Cum △ ̸= 0, rezultă că Γ este o conică nedegenerată.

2.1 Aducerea la formă canonică (δ ̸= 0)


I. δ ̸= 0 ( Conica Γ are centru unic P0 ). {
x = x′ + x0
Considerăm translaţia T : X = X′ + X0 ⇐⇒
y = y ′ + y0 .
Conica devine T (Γ) : f (x, y) = a11 (x′ + x0 )2 + 2a12 (x′ + x0 )(y ′ + y0 ) + a22 (y ′ +
y0 ) + 2b1 (x′ + x0 ) + 2b2 (y ′ + y0 ) + c = 0.
2

Obţinem a11 x′2 +2a12 x′ y ′ +a22 y ′2 +2x′ (a11 x0 +a12 y0 +b1 )+2y ′ (a12 x0 +a22 y0 +
b2 ) + f (x0 , y0 ) = 0.
Cum P0 este centru, rezultă

X ′T AX ′ + = 0.
δ
Considerăm polinomul caractersitic asociat matricei A.
P (λ) = det(A − λI2 ) = 0 ⇐⇒ λ2 − (a11 + a22 )λ + a11 a22 − a212 = 0.

5
Dacă λ1 ̸= λ2 , considerăm subspaţiile proprii
Vλk = {(x, y) ∈ R2 |AX = λk X} =< {e′k } >, k = 1, 2, unde e′1 , e′2 sunt versori
ortogonali.
Dacă λ1 = λ2 , considerăm subspaţiul propriu 2 -dimensional
Vλ1 = {(x, y) ∈ R2 |AX = λ1 X} =< {e′1 , e′2 } >,unde e′1 , e′2 sunt versori ortogo-
nali. ( )
′ l1 l2
Notăm ek = (lk , mk ), k = 1, 2 şi R = ∈ SO(2).
m1 m2
Dacă det R = −1, atunci se schimbă locul coloanelor.
Considerăm rotaţia R : X ′ = RX”. Conica devine

λ1 x”2 + λ2 y”2 + = 0.
δ
Izometria efectuată este X = RX” + X0 .
Se obţin următoarele schimbări de reper cartezian

R = {O; e1 , e2 } → R′ = {P0 ; e1 , e2 } → R” = {P0 ; e′1 , e′2 },


a) △ ̸= 0 (conică nedegenerată).
1) λ1 λ2 = δ > 0 ⇒ ∅ sau elipsă.
2) λ1 λ2 = δ < 0 ⇒ hiperbolă.
b)△ = 0 (conică degenerată).
1) λ1 λ2 = δ > 0 ⇒ punct dublu.
2) λ1 λ2 = δ < 0 ⇒ două drepte concurente.
TEMA 5 CURS
1. Trei tangente la o parabolă determină triunghiul △ABC.
Să se arate că ortocentrul H al △ABC aparţine directoarei parabolei.
2. Fie conica f (x, y) = 5x2 − 2xy + y 2 − x + 2y + 3 = 0.
Să se aducă la forma canonică, efectuând izometrii.
Reprezenatre grafică.

S-ar putea să vă placă și