Sunteți pe pagina 1din 133

CUPRINS

LECłIA 1. SCURTĂ INTRODUCERE ÎN MICROSOFT EXCEL ............ 2

LECłIA 2. FUNCłIA IF ................................................................................ 7

LECłIA 3. FOLOSIREA REFERINłEI RELATIVE, ABSOLUTĂ SAU

MIXTĂ, A UNEI CELULE ÎN FORMULE SAU FUNCłII ....................... 15

LECłIA 4. FUNCłII BAZE DE DATE ....................................................... 27

LECłIA 5. CUPRINS AUTOMAT .............................................................. 45

LECłIA 6. ÎMBINARE CORESPONDENłĂ............................................. 55

LECłIA 7. FUNCłII DE TIP TEXT ........................................................... 64

LECłIA 8. TABELE PIVOT ........................................................................ 78

LECłIA 9. FORMATAREA CONDITIONALA......................................... 89

LECłIA 10. FUNCłIA VLOOKUP ........................................................... 105

LECłIA 11. AUTOMATIZAREA ACTIVITĂłILOR – CREAREA DE

MACRO-URI ............................................................................................... 114

1
LECłIA 1. SCURTĂ INTRODUCERE ÎN MICROSOFT EXCEL

Toate programele de calcul tabelar operează cu o serie de concepte specifice, care se


raportează la conceptul fundamental de foaie de calcul. Foaia de calcul tabelar, în imaginea
utilizatorului, este o matrice cu ale cărei elemente se pot face orice fel de calcule aritmetico-
logice. Componentele elementare ale unei foi de calcul se numesc CELULE şi ele sunt
dispuse la intersecŃia dintre linii şi coloane.
De aceea este necesar, pentru a înŃelege tehnica de lucru cu un procesor de calcul
tabelar, să se discute caracteristicile următoarelor concepte de bază: registru de lucru, rând
(ROW), coloană (COLUMN), celulă (CELL), adresă (ADRESS), zonă (RANGE), etichetă
(LABEL), formulă (FORMULA), funcŃie (FUNCTION)1.
Registru de lucru (fişier Excel) va avea un nume de registru urmat de caracterul
punct şi extensia din patru caractere (nume_fiş.xlsx), faŃă de versiunile anterioare care aveau
extensia din trei caractere (nume_fiş.xls). Poate să conŃină una sau mai multe foi de calcul. În
vederea realizării compatibilităŃii cu versiunile anterioare poate citi şi edita foi de lucru în
acele versiuni.
Rândul (ROW). Rândurile foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare
începând cu numărul 1 până la 1.048.576 pentru Excel 2007 şi versiunile ulterioare. Numerele
rândurilor, se afişează pe bordura stângă ce mărgineşte foaia de calcul.
Coloana (COLUMN) Coloanele foii de calcul sunt identificate printr-o literă sau o
combinaŃie de două sau trei litere. O foaie de calcul în Excel 2007 are 16.384 coloane. Prima
coloană este denumită A, a doua coloană B, apoi după terminarea literelor alfabetului
englezesc se continuă cu combinaŃii de două litere (AA, AB ... BA, BB...ş.a.m.d. până la ZZ),
apoi de trei litere (AAA, AAB, AAC, ... BBA ş.a.m.d. până la XFD, care reprezintă ultima
coloană a foii de calcul).
Celula (CELL) reprezintă spaŃiul situat la intersecŃia unei coloane cu un rând care
poate înregistra, la un moment dat, un singur tip de date ce poate fi introdus de la tastatură sau
poate rezulta în urma unei anumite operaŃii. Celula reprezintă unitatea elementară a
procesoarelor de calcul tabelar. Ea este folosită ca operând în formulele şi funcŃiile de calcul
utilizate în foaie. IniŃial toate celulele au aceeaşi dimensiune, dar ulterior acestea pot fi
modificate prin comenzi de formatare a tabelului.
Celula curentă este celula activă pe care este poziŃionat pointerul de adresare al foii de
calcul, un dreptunghi ce semnifică poziŃia curentă a cursorului. Întotdeauna, datele introduse

1
BOLDEA, M., BOLDEA, B.I., EXCEL 2007 Teorie şi aplicaŃii, Editura MIRTON Timişoara, 2010, pp. 8-10

2
de la tastatură vor fi plasate în celula curentă, numai după apăsarea tastei ENTER sau a uneia
din tastele de navigare.
Adresa unei celule conŃine informaŃii pentru identificarea celulei şi este compusă din:
 litera sau combinaŃia de litere ce desemnează coloana;
 numărul ce identifică rândul în care figurează celula.
Într-o celulă din foaia de calcul se pot introduce de la tastatură, următoarele categorii
distincte de informaŃii:
 cifre;
 text, compus din caractere alfanumerice şi speciale, spaŃii;
 adresele altor celule;
 secvenŃe de comenzi pentru crearea de macroinstrucŃiuni;
 formule de calcul;
 funcŃii.
Procesorul de calcul tabelar va asocia celulei, imediat ce s-a tastat primul caracter, o
caracteristică ce va desemna în continuare tipul celulei care va fi: numeric, şir de caractere,
formulă sau funcŃie.
Zona sau domeniul. Zona este formată din celule adiacente. O zonă poate fi, de
exemplu, un şir vertical de celule, o coloană, sau un şir orizontal de celule, un rând. Ea poate
fi alcătuită şi din mai multe coloane alăturate, sau rânduri alăturate. Aceasta nu poate avea
decât o formă dreptunghiulară sau pătrată. Celulele situate într-o zonă se prelucrează
simultan, în acelaşi mod. Ele se pot însuma, se pot afişa, se pot sorta, copia sau muta în bloc.
O zonă este adresată prin intermediul coordonatelor sale, coordonate numite în termenii
limbajelor spreadsheet range. Coordonatele unei zone se dau, precizând adresa celulei din
colŃul din stânga sus şi a celulei din colŃul din dreapta jos, separate prin două puncte.

De exemplu, Zona 1 are coordonatele B3:D5, Zona 2 are coordonatele F2:f11, iar
Zona 3 are coordonatele A9:C10. Zonele astfel definite pot fi asociate cu un nume – range
name, pentru a face operarea mai uşoară
Formule. Formulele sunt expresii aritmetice, prin intermediul cărora se realizează
calcule cu datele din celulele foii de calcul. Formula se introduce în celula respectivă şi este
evaluată pe loc, iar pe ecran, în celulă, se afişează direct rezultatul. O formulă se compune din
operanzi şi operatori. Operatorii sunt cei aritmetici: ”+” pentru adunare, “-” pentru scădere,

3
“*” pentru înmulŃire, iar “/” pentru împărŃire. Operanzii pot fi constante sau variabile. Pe post
de variabile sunt folosite adresele celulelor luate în calcul sau funcŃii din biblioteca proprie. În
orice formulă se pot folosi parantezele rotunde. Pentru a scrie o formulă, aceasta trebuie să
înceapă cu semnul egal. Regulile privind prioritatea operaŃiilor sunt aceleaşi, ca pentru orice
expresie matematică.
FuncŃii. Pentru o serie de calcule mai complexe, procesoarele de calcul tabelar dispun
de un număr apreciabil de funcŃii, numite şi funcŃii intrinseci. Aceste funcŃii realizează calcule
standard cu datele unei celule sau a unei zone de celule. = nume_funcŃie (arg1, arg2, …) O
funcŃie începe cu semnul egal (=), are un nume unic şi o listă de argumente. Numele se
compune din trei sau mai multe caractere. Argumentele funcŃiei sunt construcŃii sintactice
elementare care nu îşi modifică valoarea pe parcursul prelucrării. Se întâlnesc următoarele
tipuri de constante: • constante numerice; • constante alfanumerice sau şiruri de caractere; •
constante logice. Constantele numerice sunt fie numere întregi cu sau fără semn, fie numere
reale. Un număr poate avea până la maxim 15 cifre. Constantele alfanumerice reprezintă un
text alcătuit din litere, cifre sau caractere speciale, încadrat la dreapta şi la stânga între
ghilimele. Numărul maxim de caractere admis este 256. Constantele logice numite TRUE
pentru valoarea adevărat şi FALSE pentru valoare fals, se scriu ca atare sau pot rezulta din
evaluarea unei expresii logice.
Argumentele trebuie separate prin virgulă sau punct şi virgulă, în funcŃie de setările
implicite. Dacă într-o funcŃie un argument este omis intenŃionat, atunci în locul lui trebuie
pusă o virgulă. Rezultatul evaluării unei formule de calcul este afişat, în celula în care s-a
introdus textul formulei sau cea care a fost selectată în prealabil, dacă formula s-a introdus în
bara de formule.
Scurtături de taste în Excel pentru selecŃie rapidă de conŃinut2
 Shift + SpaŃiu – Selectează rândul din tabel în care se află cursorul.
 CTRL + SpaŃiu – Selectează coloana din tabel în care se află cursorul.
 CTRL + A – Selectează întregul tabel.
 Shift + Click – Adaugă la selecŃie celule adiacente.
 CTRL + Click – Adaugă la selecŃie celule care nu sunt adiacente.
 CTRL + ALT + Săgeată dreapta – Mută cursorul în dreapta printre selecŃii
neadiacente.
 CTRL + ALT + Săgeată stânga – Mută cursorul în stânga printre selecŃii neadiacente.
 Shift + F8 – Activează şi dezactivează adăugarea la o selecŃie existentă.
 ESC – Anulează selecŃia.
 Shift + Backspace – Selectează doar celula activă.
 CTRL + Backspace – Afişează celula activă în tabel.
 Enter – Mută celula activă în jos în interiorul selecŃiei.
 Shift + Enter – Mută celula activă în sus în interiorul selecŃie.
 Tab – Mută celula activă la dreapta în interiorul selecŃiei.
 Shift + Tab – Mută celula activă la stânga în interiorul selecŃiei.
 Shift + Săgeată dreapta – Extinde selecŃia cu o celulă la dreapta.
 Shift + Săgeată stânga – Extinde selecŃia cu o celulă la stânga.
 Shift + Săgeată în sus – Extinde selecŃia cu o celulă în sus.
 Shift + Săgeată în jos – Extinde selecŃia cu o celulă în jos.

2
Sursa: https://playtech.ro/2016/100-cele-mai-utile-scurtaturi-de-taste-in-excel-prima-parte/

4
 CTRL + Shift + Săgeată dreapta – Extinde selecŃia până la ultima celulă de la dreapta.
 CTRL + Shift + Săgeată stânga – Extinde selecŃia până la ultima celulă de la stânga.
 CTRL + Shift + Săgeată în sus – Extinde selecŃia până la ultima celulă de sus.
 CTRL + Shift + Săgeată în jos – Extinde selecŃia până la ultima celulă de jos.
 Shift + PgUp – Extinde selecŃia mai sus cu o pagină.
 Shift + PgDn – Extinde selecŃia mai jos cu o pagină.
 ALT + Shift + PgDn – Extinde selecŃia la dreapta cu o pagină.
 ALT + Shift + PgUp – Extinde selecŃia la stânga cu o pagină.
 Shift + Home – Extinde selecŃia până la începutul rândului.
 CTRL + Shift + Home – Extinde selecŃia până la prima celulă din tabel.

Scurtături de taste în Excel pentru editarea de conŃinut3

 F2 – Editează conŃinutul celulei active.


 Shift + F2 – Inserează sau editează un comentariu aferent celulei active.
 ESC – Anulează modificările introduse într-o celulă sau deselectează.
 Shift + săgeată dreapta – Selectează câte un caracter la dreapta în celulă
 Shift + săgeată stânga – Selectează câte un caracter la stânga în celulă
 CTRL + săgeată dreaptă – Mută cursorul după următorul cuvânt din celulă în dreapta.
 CTRL + săgeată stânga – Mută cursorul înaintea cuvântului anterior din celulă, în
stânga.
 CTRL + Shift + săgeată dreaptă – Selectează un cuvânt la dreapta cursorului.
 CTRL + Shift + săgeată stânga – Selectează un cuvânt la stânga cursorului.
 Shift + Home – Selectează conŃinutul unei celule de la poziŃia curentă a cursorului
până la primul caracter.
 Shift + End – Selectează conŃinutul unei celule de la poziŃia curentă a cursului până la
ultimul caracter.
 CTRL + Delete – Şterge până la capătul liniei.
 Delete – Şterge următorul caracter.
 Backspace – Şterge caracterul anterior.
 ALT + Enter – PoziŃionează cursorul la începutul unei noi linii în interiorul aceleiaşi
celule.

Introducerea de date prin scurtături de taste în Excel

 Enter – Confirmă introducerea textului într-o celulă şi poziŃionează cursorul în prima


celulă de dedesubt.
 Shift + Enter – Confirmă introducerea textului şi mută cursorul în celula de deasupra.
 Tab – Confirmă introducerea textului şi mută cursorul în celula din dreapta.
 Shift + Tab – Confirmă introducerea textului şi mută cursorul în celula din stânga.
 CTRL + Enter – Confirmă introducerea textului şi selectează celula curentă.
 CTRL + Enter – Introduce acelaşi text dintr-o celulă în celulele de mai jos.
 CTRL + ; – Introduce data curentă într-o celulă.
 CTRL + Shift + : – Introduce ora curentă în celulă.
 CTRL + D – Completează textul din celula de deasupra.

3
Sursa: https://playtech.ro/2016/100-cele-mai-utile-scurtaturi-de-taste-in-excel-partea-a-doua/

5
 CTRL + R – Completează textul din celula din stânga.
 CTRL + ‘ – Copiază formula din celula de deasupra.
 CTRL + Shift + ” – Copiază valorile din celula de deasupra.
 CTRL + K – Ataşează un URL celulei curente.
 ALT + Săgeată în jos – Afişează opŃiunile de completare automată.
 CTRL + E – Completează o serie de valori dintr-un şir de celule pornind de la un
algoritm dedus automat – Flash fill.

Formatarea valorilor prin scurtături de taste în Excel

 CTRL + 1 – Afişează fereastra de formatare pentru celula curentă sau celulele


selectate.
 CTRL + Shift + F – Afişează fereastra de formatare a celulelor selectate cu pagina de
modificarea a caracterelor – Font în prim plan.
 CTRL + B – Aplică sau anulează îngroşarea caracterelor selectate – Bold.
 CTRL + I – Aplică sau elimină înclinarea caracterelor selectate – Italic.
 CTRL + U – Aplică sau elimină sublinierea caracterelor selectate – Underline.
 CTRL + 5 – Aplică sau elimină tăierea cu o linie a unor valori selectate –
Strikethrough.
 Scurtăturile următoare se realizează prin Ńinerea tastei ALT apăsate şi tastarea
caracterelor ulterioare în ordine. Comanda aferentă intră în vigoare când ridicaŃi
degetul de pe ALT.
 ALT + H + A + C – Aliniază conŃinutul unei celule pe centru.
 ALT + H + A + L – Aliniază conŃinutul unei celule la stânga.
 ALT + H + A + R – Aliniază conŃinutul unei celula la dreapta.
 ALT + H + 6 – Creează şi extinde spaŃiul de alineat.
 ALT + H + 5 – Elimină spaŃiul de alineat.
 ALT + H + F + G – Măreşte dimensiunea fontului cu o treaptă.
 ALT + H + F + K – Micşorează dimensiunea fontului cu o treaptă.
 CTRL + Shift + ~ – Aplică formatul general pe o celulă.
 CTRL + Shift + $ – Aplică formatul monedă pe o celulă – Currency.
 CTRL + Shift + % – Aplică formatul procent pe o celulă.
 CTRL + Shift + ^ – Aplică formatul ştiinŃific pe o celulă.
 CTRL + Shift + # – Aplică formatul dată pe o celulă.
 CTRL + Shift + @ – Aplică formatul oră pe o celulă – Time.
 CTRL + Shift + ! – Aplică formatul numeric pe o celulă.

6
LECłIA 2. FUNCłIA IF

FuncŃia IF este una dintre cele mai populare funcŃii din Excel şi vă permite să efectuaŃi
comparaŃii logice între o valoare şi valoarea la care vă aşteptaŃi. În forma sa cea mai simplă,
funcŃia IF spune4:

IF(Something is True, then do something, otherwise do something else)


IF(ceva este adevărat, deci faceŃi ceva, altfel, faceŃi altceva)

Aşadar, o instrucŃiune IF poate avea două rezultate. Primul rezultat apare când
comparaŃia este True, al doilea când este False.

UtilizaŃi funcŃia IF, una dintre funcŃiile logice, pentru a returna o valoare dacă o
condiŃie este adevărată şi o altă valoare dacă este falsă.
Sintaxă
IF(test_logic, valoare_dacă_adevărat, [valoare_dacă_fals])

Nume argument Descriere

test_logic (necesar) CondiŃia pe care doriŃi să o testaŃi.

valoare_dacă_adevărat Valoarea care doriŃi să fie returnată dacă rezultatul


(necesar) pentru test_logic este TRUE.

valoare_dacă_fals (opŃional) Valoarea care doriŃi să fie returnată dacă rezultatul


pentru test_logic este FALSE.

Cea mai bună metodă de a începe să scrieŃi o instrucŃiune IF este să vă gândiŃi ce


încercaŃi să realizaŃi. Ce comparaŃie încercaŃi să faceŃi? De multe ori, scrierea unei instrucŃiuni
IF poate fi la fel de simplă ca logica pe care o aveŃi în minte: „ce ar trebui să se întâmple dacă
se îndeplineşte această condiŃie vs. ce ar trebui să se întâmple dacă nu se îndeplineşte?” Va
trebui să vă asiguraŃi întotdeauna că paşii dvs. urmează o progresie logică, altfel, formula nu
va face ce credeŃi că ar trebui să facă. Acest lucru este important mai ales atunci când creaŃi
instrucŃiuni IF complexe (imbricate).

4
Susa: https://support.office.com/ro-ro/article/if-func%C8%9Bia-if-69aed7c9-4e8a-4755-a9bc-aa8bbff73be2

7
Exemple de formule IF simple

În exemplul de mai sus, celula C3 spune: IF(B3 = Da, atunci returnează un 1, altfel
returnează un 2)

În exemplul de mai sus, celula C3 spune: IF(A3>B3, atunci realizează operaŃia A3-
B3, altfel efectuează A3+B3)
ExerciŃii: Să se realizeze 4 exemple de utilizare a funcŃiei IF, folosind condiŃii simple.
Exemplu: În foaia Salarii să se adauge o nouă coloană care să calculeze Status
vechime, în funcŃie de valorile din coloana vechime în muncă astfel : dacă vechimea în
muncă e sub 5 ani să apară statusul “Vechime mică”, altfel să apară statusul “Vechime
mare”,

8
Ne poziŃionăm pe rândul corespunzător câmpurilor şi adăugăm coloana Status
vechime. Fiind pe celula corespunzătoare primului salariat, se acŃionează pictograma .
Din lista de funcŃii se selectează funcŃia IF(). Această funcŃie se găseşte în categoria de funcŃii
Logical. Folosind constructorul de funcŃii se completează cele trei argumente ale funcŃiei IF,
având în vedere enunŃul menŃionat.

În urma completării tuturor argumentelor, avem următorul ecran, înainte de a valida


comanda.

Statusul de vechime, calculat folosind funcŃia IF, arată ca în imaginea de mai jos :

9
ExerciŃii: Să se realizeze două exemple de calcul folosind funcŃia IF, asemănător
exemplului anterior.
Exemplu: În foaia Salarii să se calculeze o primă în funcŃie de vechimea în muncă
astfel :
- Pentru vechimea în muncă sub 3 ani – Nu se acordă primă
- Pentru vechimea cuprinsă între 3-5 ani – 100 lei
- Pentru vechimea cuprinsă între 5-10 ani – 200 lei
- Pentru vechimea cuprinsă între 10-15 ani – 300 lei
- Pentru vechimea cuprinsă între 15-20 ani – 400 lei
- Pentru vechimea peste 20 ani – 500 lei

Folosind aceeaşi logică de la exemplul anterior, se creează coloana Prima şi se


foloseşte funcŃia IF. De data aceasta fiind mai multe intervale se vor folosi mai multe funcŃii
IF, dar fără a ieşi din IF-ul anterior. Se obŃine ceea ce se cunoaşte sub denumirea de IF
imbricat.
Se poate vizualiza construcŃia funcŃiei IF, mult mai uşor, folosind o schema de genul:

10
Schema de mai sus, precum şi sintaxa funcŃiei ce urmează a se scrie, trebuie
interpretată în felul următor:
Dacă vechimea este mai mică de 3 ani, atunci Nu se acordă primă. Dacă nu (adică
vechimea este egală cu 3 ani şi peste) şi este mai mică de 5 ani, atunci prima este de 100 lei.
Dacă nu (adică vechimea este egală cu 5 ani şi peste) şi este mai mică de 10 ani, atunci prima
este de 200 lei. Dacă nu (adică vechimea este egală cu 10 ani şi peste) şi este mai mică de 15
ani, atunci prima este de 300 lei. Dacă nu (adică vechimea este egală cu 15 ani şi peste) şi este
mai mică de 20 ani, atunci prima este de 400 lei, dacă nu prima este 500 lei.
Pentru prima condiŃie, vechimea mai mică de 3 ani, ne poziŃionăm pe celula
corespunzătoare primului salariat, punem condiŃia C2<3, (C2 este celula care conŃine valoarea
câmpului vechime corespunzătoare primului salariat), atunci când condiŃia este adevărată,
dorim să apară mesajul Nu se acordă primă. Dacă nu, trebuie să pune următoarea întrebare,
respectiv vechimea să fie mai mică de 5 ani (ştim deja că vechimea este mai mare de 3 ani,
din condiŃia C2<3). Din figura de mai jos, observăm că, atunci când suntem poziŃionaŃi pe al
treilea argument al funcŃiei IF(), respectiv Valoarea_dacă_Fals, vom insera o nouă funcŃie
IF(). Această nouă funcŃie o găsim plasată pe bara de formule, în locul indicatorului de celule.

11
Mergem mai departe cu sintaxa funcŃie şi adresăm cea de-a doua întrebare, respectiv
vechimea mai mică de 5 ani. Respectând regula menŃionată anterior, procedăm similar pana la
ultima condiŃie.

Continuăm specificarea condiŃiilor până la ultima dintre ele, aşa cum am menŃionat
anterior. În această situaŃie avem două variante de abordare, respectiv:
1. Cunoaştem faptul că funcŃia IF(), argumentul DA, pentru condiŃia adevărată, şi
argumentul NU pentru condiŃie falsă. O variantă este ca la ultima condiŃia, respectiv,
C2<20 (ceea ce corespunde cu enunŃul Pentru vechimea cuprinsă între 15-20 ani –
400 lei), la argumentul NU, ştiind faptul că vechimea este egala cu 20 şi peste, să se
treacă direct 500 lei, ceea ce trebuie specificat intervalul de peste 20 ani (Varianta 1
din figura de mai jos).
2. O altă variantă este să continuăm specificarea de condiŃii şi să se mai introducă un IF,
în care să se specifice condiŃia C2>=20. În acest caz, IF va avea doar argumentul
Valoare_dacă_Adevărat (Varianta 2 din figura de mai jos).

12
Rezultatul final al aplicării acestei funcŃii (indiferent în care din cele două variante
specificate) este prezentat în figura de mai jos, iar sintaxă pentru prima înregistrare este
următoarea:

=IF(C3<3,"Nu se acordă primă",IF(C3<5,"100 lei",IF(C3<10,"200


lei",IF(C3<15,"300 lei",IF(C3<20,"400 lei","500 lei")))))

13
Exemplu: În foaia Carte să se calculeze un comision în funcŃie de valoarea
vânzărilor, astfel:
- Pentru vânzări sub 1000 lei – comisionul este de 10% din valoarea vânzărilor
- Pentru vânzări cuprinse între 1000-5000 lei – comisionul este de 20% din
valoarea
- Pentru vânzări cuprinse între 5000-10000 lei – comisionul este de 25% din
valoarea
- Pentru vânzări cuprinse între 10000-20000 lei – comisionul este de 30% din
valoarea
- Pentru vânzări cuprinse între 20000-50000 lei – comisionul este de 35% din
valoarea
- Pentru vânzări peste 50000 lei – comisionul este de 45% din valoarea vânzărilor

Se foloseşte acelaşi raŃionament de la exemplul anterior, cu singura observaŃia că, de


data aceasta, se va folosi o formulă care să calculeze procent din valoarea vânzărilor.
Rezultatul final al aplicării acestei funcŃii este prezentat în figura de mai jos, iar
sintaxă pentru prima înregistrare este următoarea:

=IF(J2<1000,J2*10%,IF(J2<5000,J2*20%,IF(J2<10000,J2*25%,IF(J2<20000,J2*30
%,IF(J2<50000,J2*35%,J2*45%)))))

ObservaŃie: Pentru uşurinŃa vizualizării rezultatului, am ales să ascundem din coloane şi am


păstrat doar coloanele titlu, valoare şi noua coloana calculată, comision.

14
LECłIA 3. FOLOSIREA REFERINłEI RELATIVE, ABSOLUTĂ SAU
MIXTĂ, A UNEI CELULE ÎN FORMULE SAU FUNCłII

Într-o formulă sau mai multe formule, aveŃi posibilitatea să utilizaŃi o referinŃă de
celulă pentru a face referire la:
 Datele dintr-o celulă din foaia de lucru.
 Datele care sunt conŃinute în diferite zone dintr-o foaie de lucru.
 Date din celule din alte foi de lucru din acelaşi registru de lucru.
ReferinŃă de celulă se referă la o celulă sau o zonă de celule dintr-o foaie de lucru şi
poate fi utilizată într-o formulă, astfel încât Microsoft Office Excel să găsească valori sau date
pe care doriŃi să le calculeze formula.
ReferinŃele celulelor sunt de 3 feluri5:
 referinŃe absolute;
 referinŃe mixte;
 referinŃe relative.
ReferinŃele relative:
Într-o formulă o referinŃă relativă la celulă, cum ar fi A1, se bazează pe poziŃia relativă
a celulei care conŃine formula faŃă de celula la care se face referire. Dacă poziŃia celulei care
conŃine formula se modifică, se modifică şi referinŃa. Dacă se copiază formula de-a lungul
rândurilor sau pe coloane, referinŃa se ajustează automat. Implicit, formulele noi utilizează
referinŃe relative. De exemplu, dacă se copiază o referinŃă relativă din celula B2 în celula B3,
se ajustează automat de la =A1 la =A2.
ReferinŃele absolute:
O referinŃă absolută într-o formulă, cum ar fi $A$1, face referire întotdeauna la o
celulă cu o amplasare anume. Dacă poziŃia celulei care conŃine formula se modifică, referinŃa
absolută rămâne aceeaşi. Dacă se copiază formula de-a lungul rândurilor sau pe coloane,
referinŃa absolută nu se ajustează. Implicit, formulele noi utilizează referinŃe relative şi este
necesar să fie comutate la referinŃe absolute. De exemplu, dacă se copiază o referinŃă absolută
din celula B2 în celula B3, aceasta va rămâne aceeaşi în ambele celule =$A$1.
ReferinŃele mixte:
O referinŃă mixtă are fie o coloană absolută şi un rând relativ, fie rând absolut şi
coloană relativă. O referinŃă coloană absolută ia forma $A1, $B1 şi aşa mai departe. O
referinŃă rând absolut ia forma A$1, B$1 şi aşa mai departe.
Dacă poziŃia celulei care conŃine formula se modifică, referinŃa relativă se modifică iar
referinŃa absolută nu se modifică. Dacă se copiază formula de-a lungul rândurilor sau pe
coloane, referinŃa relativă se ajustează automat iar referinŃa
absolută nu se ajustează. De exemplu, dacă se copiază o referinŃă mixtă de la celula A2 la B3,
se ajustează de la =A$1 la =B$1.

5
Sursa: http://www.competentedigitale.ro/excel/referinte.php

15
Pentru a înŃelege mai bine distincŃia dintre relativ şi absolut să ne imaginăm
următoarele două scenarii:
1. Ni se cere următorul lucru : “Ieşi pe uşă, ia-o la dreapta, fă 10 paşi, ia-o la stânga fă
10 paşi !”. Rezultatul va fi acela că vom ajunge într-un punct. În situaŃia în care
încăperea în care ne aflăm se schimbă, în consecinŃă se va schimba şi uşa pe care vom
ieşi, iar rezultatul va fi acela că vom ajunge în alt punct raportat la punctul anterior.
2. Ni se cere următorul lucru : “Ieşi pe uşa de la sala B005, ia-o la dreapta, fă 10 paşi,
ia-o la stânga fă 10 paşi !”. Rezultatul este că vom ajunge de fiecare dată în acelaşi
punct, indiferent de câte ori ni se va cere acest lucru.
Scenariul nr. 1 este pentru celulele (referinŃele) relative, adică acele celule care prin
operaŃia de copiere îşi vor schimba adresa. Scenariul nr. 2 este pentru celulele (referinŃele)
absolute, adică acele celule care prin operaŃia de copiere nu îşi vor schimba adresa.
Pentru exemplificare, vom apela la un exemplu de calcul al conversiei cursului euro la
moneda naŃională.
Exemplu: Să se afle valoarea cursului Euro pentru valori cuprinse de la 10 Euro
la 100 Euro (din 10 în 10 Euro).
Acesta este tabelul iniŃial, care va trebui completat cu valoarea în lei a fiecărei sume în
euro (se va înmulŃi valoarea în euro cu valoarea unui euro în lei)

În mod normal formula de calcul ar fi aceasta:

16
Observăm că în urma validării acestei prime formule rezultatul este corect pentru
prima valoare exprimată în euro.

În momentul în care formula iniŃială se copiază şi pentru celelalte 9 valori rezultatul


care apare, are următoarea formă:

17
Vom analiza formula din celula corespunzătoarea valorii în lei a sumei de 20 euro.

Observăm în figura de mai sus că formula din celula C7 (corespunzătoare valorii în lei
a sumei de 20 euro) este B7 (celula albastră, cea în care se află specificat corect valoarea de
20) * C3 (celula galbenă în care nu este trecută nicio valoare şi, implicit, valoarea din această
celula în formulă este zero). În aceste condiŃii rezultă că 20*0=0 (valoarea care apare în C7).
Corect, în celula C7 ar fi fost să existe formula B7*C2.
Înainte de a corecta eroarea, dorim să menŃionăm şi eroarea din celula C9 (#VALUE).
Această eroare a apărut din înmulŃirea valorii text “lei” cu valoarea numeric 10. Ca atare am
înmulŃit celule cu tipuri de date diferite.

18
În tabelul de mai jos sunt prezentate erorile care pot apărea în Microsoft Excel şi cu
descrierea fiecăreia în parte.

Eroarea Descriere erorii

Excel afişează această eroare atunci când o coloană nu este suficient de lată
pentru a afişa toate caracterele dintr-o celulă sau o celulă conŃine valori dată
##### sau oră negative.
De exemplu, o formulă care scade o dată din viitor dintr-o dată din trecut, cum
ar fi =04.02.2018-01.02.2018, are ca rezultat o valoare de tip dată negativă.
Excel afişează această eroare atunci când un număr este împărŃit fie la zero
#DIV/0!
(0), fie la o celulă care nu conŃine nicio valoare.
Excel afişează această eroare atunci când o valoare nu este disponibilă pentru
#N/A
o funcŃie sau o formulă.
Această eroare se afişează atunci când Excel nu recunoaşte textul dintr-o
#NAME? formulă. De exemplu, un nume de zonă sau numele unei funcŃii poate fi
ortografiat incorect.
Excel afişează această eroare atunci când specificaŃi o intersecŃie între două
zone care nu se intersectează (încrucişează). Operatorul de intersecŃie este un
caracter spaŃiu ce separă referinŃele dintr-o formulă.
De exemplu, zonele A1:A2 şi C3:C5 nu se intersectează, astfel că introducerea
formulei =SUM(A1:A2 C3:C5) returnează eroarea #NULL!.
#NULL!

Excel afişează această eroare atunci când o formulă sau o funcŃie conŃine valori
#NUM!
numerice nevalide.
Excel afişează această eroare atunci când o referinŃă de celulă nu este validă.
#REF! De exemplu, este posibil să fi şters celule la care făceau referire alte formule
sau să fi lipit celule mutate peste celule la care făceau referire alte formule.
Excel poate afişa această eroare dacă formula include celule cu tipuri diferite
#VALUE!
de date.
Sursa: https://sites.google.com/site/10ticcnmk/excel/erori-excel

Revenind la cerinŃa noastră, constatăm faptul că în fiecare care din coloana în care se
află valoarea în lei, ar trebui să se regăsească celula C2 (cea în care se află valoarea unui
Euro, respectiv 4.6412). Pentru aceasta, referinŃa acestei celule trebuie să devină referinŃă
absolută.
Ca să rezolvăm această situaŃie, ne vom poziŃiona în prima celula din coloana cu Lei şi
vom modifica formula astfel încât celula C2 să devină celulă absoluta. Cum am menŃionat
anterior, celula devine absolută atunci când, atât în faŃa liniei cât şi faŃa coloanei, apare
semnul $.

19
Pentru a realiza acest lucru, intrăm în formula (tasta funcŃională F2), ne poziŃionăm cu
cursorul mouse-ului pe celula care dorim să devină absolută şi apăsăm tasta funcŃională F4 o
singură dată. În urma acestei operaŃii celula C2 devine celulă absolută, respectiv $C$2.

Tasta funcŃională F4 ne permite să introducem mai uşor semnul $ în formule. La


fiecare din cele 4 apăsări ale tastei funcŃionale F4, celula îşi schimbă forma. Considerăm că
suntem poziŃionaŃi în formula în dreptului celulei C2 în această formă; la prima apăsare a
tastei funcŃionale F4 celula C2 devine $C$2 (celula absolută), la a doua apăsare a tastei
funcŃionale F4 celula $C$2 devine C$2 (celula mixtă), la a treia apăsare a tastei funcŃionale
F4 celula C$2 devine $C2 (celula mixtă), la a patra apăsare a tastei funcŃionale F4 celula $C2
devine C2 (celula relativă) şi procesul se reia la fiecare a patra apăsare a tastei funcŃionale F4.
În urma modificării formulei din celula C6, respectiv =B6*$C$2 şi copierea acesteia
pentru restul celulelor din această coloană, rezultatul este cel din figura de mai jos:

Exemplu: Să se calculeze preŃul pentru mai multe bilete ştiind că preŃul unui bilet este
de 17 lei.

20
SituaŃia iniŃială se prezintă astfel:

Observăm din figura de mai sus dispunerea datelor din tabel. Dacă în prima situaŃie
(calcul valoare în lei din sumă în euro) am avut un tabel vertical, în situaŃia de faŃă (calcul
valoarea mai multe bilete), avem de a face cu un tabel orizontal.
Microsoft Excel pune la dispoziŃie posibilitatea transformării unui tabel vertical într-
unul orizontal şi invers. Pentru aceasta trebuie să parcurgem următorii paşi:
1. Selectăm tabelul dorit a fi transformat (în cazul de faŃă selectăm tabelul vertical cu
exemplu pentru Euro);
2. Copiem acest tabel (Nu se poate decupa – CTRL+X, doar copia – CTRL+C);
3. Ne poziŃionăm în celula din care dorim să înceapă noul tabel (în cazul nostru E5);
4. Executăm click dreapta de mouse şi din meniul contextual care apare, vom alege
opŃiunea Paste Special…;
5. Din fereastra apărută bifăm opŃiunea Transpose şi executăm click pe OK;

21
Revenim la Exemplu: Să se calculeze preŃul pentru mai multe bilete ştiind că preŃul unui bilet
este de 17 lei.

Observăm că în celula C2 este afişat 17.00 Lei. În figura de mai jos este prezentat
codul de formatare pentru această celulă, în care a fost trecut o valoare numerică, respectiv:
#,##0.00 [$Lei].

SituaŃia cu eroare, cea în care nu s-a făcut celulă fixă, celula în care este trecută
valoarea unui bilet, este prezentată în figura de mai jos.

22
SituaŃia corectă, cea în care celula C2 este celulă absolută ($C$2) este prezentată mai
jos.

Pentru utilizarea celulelor mixte (C$2 sau $C2) vom ilustra cu aceleaşi exemple de
mai sus (Euro şi bilete).
Dacă se doreşte utilizarea unei referinŃe mixte de genul $C2 este recomandat ca tabelul
să fie unul orizontal deoarece prin copierea pe linie, coloana trebuie să rămână fixă şi se
modifică doar linia (dacă este cazul). În figura de mai jos este prezentat exemplul de calcul:

23
Dacă se doreşte utilizarea unei referinŃe mixte de genul C$2 este recomandat ca tabelul
să fie unul vertical deoarece prin copierea pe coloană, linia trebuie să rămână fixă şi se
modifică doar coloana (dacă este cazul). În figura de mai jos este prezentat exemplul de
calcul:

Umplerea automată a celulelor goale dintr-un tabel.


Presupunem că avem situaŃia unui tabele precum cel din figura de mai jos. Analizând
figura, observăm o serie întreagă de celule care nu au trecut nici un fel de valoare (0, -, nu este
cazul, ş.a.m.d.). Această situaŃie nu este acceptată şi, pe cale de consecinŃă, tabelul trebuie
completat în celule goale cu cifra 0. Din punct de vedere didactic, tabelul de faŃă este unul cu
puŃine linii şi puŃine coloane, dar acest lucru se poate extrapola şi se pot completa în acelaşi
timp sute sau mii de celule.

Pentru a rezolva această cerinŃă se parcurg următorii paşi:

24
1. Se selectează întregul tabel (cea mai uşoară variantă este următoarea clik pe tabel
oriunde + combinaŃia CTRL+A);
2. Din meniul Home, se alege eticheta Find&Select şi apoi opŃiunea Go to special…;
3. Din fereastra care apare selectăm opŃiunea Blanks;
4. Cursorul mouse-ului va fi poziŃionat într-o celulă goală. În acea celulă se va scrie de la
tastatură 0 (zero), urmat de combinaŃia CTRL+ENTER. (CombinaŃia CTRL+ENTER
completează zona selectată cu valoarea din celula curentă)
În figura de mai jos sunt prezentaŃi paşii descrişi mai sus:

Exemplu: pentru tabelul de mai jos, să se completeze toate celulele goale cu textul
“Nu este cazul”.

25
O altă posibilitate de a completa celule goale ale unui tabel în Microsoft Excel este
următoarea:
1. ne poziŃionăm în orice celulă goală a tabelului şi tastăm ceea ce dorim să copiem în
celulele goale, în cazul de faŃă “Nu este cazul”;
2. copiem conŃinutul acestei celule;
3. selectăm întregul tabel;
4. din meniul Home, eticheta Find&Select alegem opŃiunea Go to special… iar din
fereastra care apare selectăm opŃiunea Blanks;
5. în acest moment suntem poziŃionaŃi într-o celulă goală a tabelului şi este suficient să
inserăm ceea ce am copiat: CTRL+V sau click dreapta de mouse + Paste.
În urma acestor operaŃii tabelul va arată precum în figura de mai jos:

26
LECłIA 4. FUNCłII BAZE DE DATE

O bază de date este o colecŃie de înregistrări (articole), alcătuite din mai


multe câmpuri. în Excel, orice tabel de date poate fi interpretat ca o bază de date dacă
îndeplineşte următoarele condiŃii6:
1. Câmpurile sunt etichetate şi sunt organizate pe coloane.
2. Înregistrările reprezintă valori asociate câmpurilor, organizate pe linii. O linie din
baza de date reprezintă o înregistrare.
În fiecare dintre cele două foi de calcul, putem spune că avem câte o bază de date:
1. Baza de date CARTE cu următoarele câmpuri:

Data de Număr Titlu Nume Oras Agent Cantitate Pret Valoare


distribuŃie factură carte Client distributie vanzare vanduta carte vânzari

2. Baza de date SALARIAT cu următoarele câmpuri:

Vechime
Marca Nume salariat în muncă Functia Compartiment Salariu

FuncŃiile bază de date (Database) returnează acŃiuni - valori sau etichete (suma;
medie; maxim; minim; numără) dintr-un câmp de date - corespunzător unei baze de date, după
o anumita rubrica, conform unui criteriu de selecŃie
FuncŃiile tip baza de date au în mod invariabil aceeaşi lista de argumente7:
 database (baza de date): reprezintă tabelul Excel sub forma unui câmp de date, de
unde informaŃia va fi consultată sau extrasă;
 field (rubrica): semnifică atributul (câmpul) sau proprietatea asupra căruia operează
calculul făcut de funcŃia tip bază de date. Rubrica poate fi identificată prin numele sau
prin numărul de ordine al acesteia în cadrul bazei de date;
 criteria (câmp de criterii): reprezintă unul sau mai multe câmpuri continue în care se
pot preciza restricŃiile, care se regrupează în criterii de selecŃie la care trebuie să
răspundă interogarea respectivă.
Principalele funcŃii tip bază de date sunt:
 =DSUM (database; field; criteria) - returnează suma valorilor unui câmp aferent
unei baze de date, care răspunde unui criteriu de selecŃie;
 =DMAX (database; field; criteria) - returnează cea mai mare valoare dintr-un câmp
aferent unei baze de date, corespunzător unui criteriu de selecŃie;

6
Susa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/informatica/excel/Baze-de-date-in-Excel55.php
7
Susa: http://elearning.masterprof.ro/lectiile/informatica/lectie_03/functii_baza_de_date.html

27
 =DMIN (database; field; criteria) - returnează cea mai mica valoare dintr-un câmp
aferent unei baze de date, corespunzător unui criteriu de selecŃie;
 =DAVERAGE (database; field; criteria) - calculează media valorilor unui câmp
aferent unui tabel - pentru o bază de date, potrivit criteriului de selecŃie specificat
 =DCOUNT (database; field; criteria) - număra celulele ocupate într-o tabelă bază de
date, conform unor criterii specificate;
Înainte de a ilustra prin exemple modalitatea de utilizare a funcŃiilor baze de date, ne
vom opri asupra tipurilor de date din Microsoft Excel.
Exista mai multe tipuri de date pe care le puteŃi introduce şi anume8:
 Text
 Numere
 Date calendaristice
 Ore
 Formule şi funcŃii
Textul este constituit din orice combinaŃie de litere şi cifre care începe cu o literă. în
interiorul celulei textul este aliniat în mod automat la stânga. Dacă doriŃi să introduceŃi
numere ca text, începeŃi introducerea cu semnul apostrof (‘). De ex. ‘2018.
AtenŃie! Cu numerele introduse ca şi text nu puteŃi efectua operaŃii matematice.
Numerele sunt aliniate automat la dreapta. Semnele acceptate ca numere sunt
caracterele numerice 0 - 9 şi oricare din caracterele speciale + - ( ) , $ %. Daca introduceŃi un
număr şi în celula apare #######, nu va alarmaŃi - numărul este corect, însă celula nu este
suficient de mare pentru a-l afişa (trebuie redimensionată coloana).
Datele calendaristice pot fi introduse în diverse formate: 04/02/08, 04-Feb, 04-Feb-
08, Feb-08 sau February 04,2018.
Orele sunt acceptate în următoarele formate: 10:15, 10:15:00, 10:15 PM şi 10:15:00
PM
Formulele constau din una sau mai multe adrese de celule şi/sau valori şi operatori
matematici. Operatorii matematici sunt:
 ^ (ridicarea la putere),
 + (adunarea),
 - (scăderea),
 * (înmulŃirea).
 / (împărŃirea).

Exemplu: Să se afle salariul total pentru angajaŃii de la compartimentul


contabilitate.

Înainte de a folosi orice fel de formulă în Microsoft Excel este bine să analizăm ceea
ce suntem solicitaŃi să realizăm.

8
Susa: http://www.medinfo.umft.ro/dim/PDF%20Lp/6-EXCEL.pdf

28
În cazul de faŃă, din enunŃ trebuie să identificăm toatele elementele cerute, înainte de a
folosi orice funcŃie bază de date, astfel :
- FuncŃia care ni se cere este funcŃia care realizează totalul (salariul total), ca atare
în categoria funcŃiilor Database, trebuie să căutăm funcŃia DSUM();
- Câmpul pentru care trebuie să aplicăm funcŃia DSUM() este câmpul salariu
(salariul total);
- CondiŃia care trebuie îndeplinită de înregistrări pentru a fi incluse în rezultate este
ca valoarea câmpului compartiment să fie egală cu contabilitate
(compartiment=contabilitate). Este bine de reŃinut că, în cazul funcŃiilor baze de
date, întotdeauna, criteriul este un grup de celule care se află în afara tabelului
(baza de date) propriu zis. Criteriul este compus în principal din numele
câmpurilor bazei de date, valori pentru aceste câmpuri şi, dacă este cazul, operatori
aritmetici.

În vederea rezolvării cerinŃei, este recomandat ca în foaia de calcul respectivă, să se


scrie enunŃul cerinŃei. După aceasta ne poziŃionăm în celula în care dorim să apară rezultatul,
în cazul de faŃă A16.
AtenŃie! Niciodată nu vom alege o funcŃie bază de date, atâta timp cât avem selectată
celulă din tabel. Rezultatul va apărea în tabel, iar în felul aceste se produce denaturarea
datelor din acesta.
Nu putem să procedăm la selectarea funcŃie baze de date dorite, dacă nu avem scos în
afara tabelului criteriul. Pentru exemplu nostru criteriul are următoarea formă: valoarea
câmpului compartiment să fie egală cu contabilitate. Este recomandat a se folosi operaŃiuni de

29
tip COPY-PASTE pentru a se extrage valori din tabel. În urma acestor acŃiuni, înainte de a
selecta funcŃia dorită, criteriul pentru exemplul nostru trebuie să fie de forma:

PoziŃionaŃi în celula A16, dăm click pe pictograma , iar din fereastra care apare,
selectăm categoria funcŃiilor database. În continuare, din categoria database selectăm funcŃia
dorită, în cazul de faŃă funcŃia DSUM().

După cum am menŃionat, orice funcŃie baze de date are 3 argumente, aş cum este
prezentat şi în imaginea de mai jos:

30
În urma completării celor trei argumente, database (cu domeniul de celule cuprins
între A1 şi F12, respectiv A1:F12), field (celula F1 corespunzătoare câmpului Salariu) şi
criteria (domeniul de celule C16:C17 în care am extras criteriul din tabel), constructorul de
funcŃii se prezintă astfel:

Formula pentru exemplu nostru este:


=DSUM(A1:F12,F1,C16:C17)

Pentru verificare vom folosi un filtru pentru tabela Salariat pentru selectarea
tuturor compartimentelor cu valoarea contabilitate şi apoi vom folosi un AutoSum pentru
coloana Salariu, iar rezultatul ar trebuie să fie tot 9000.

31
Exemplu: Să se afle vechimea cea mai mare pentru angajaŃii cu funcŃia
economist.

Folosind constructorul de funcŃii şi completând argumentele funcŃiei DMAX(), înainte


de validare sintaxa arată precum în imaginea de mai jos:

Sintaxa funcŃiei este: =DMAX(A1:F12,C1,C15:C16)

32
Exemplu: Să se afle valoarea maximă a vânzărilor pentru clientul Compania de
librării.

Înainte de a selecta funcŃia bază de date corespunzătoare cerinŃei formulate, trebuie


să scoatem în evidenŃă criteriul conform imaginii de mai jos:

După specificarea tuturor argumentelor funcŃiei DMAX(), sintaxa acestei funcŃii este
precum cea din imaginea de mai jos:

În exemplele de până în acest moment putem constata faptul că, pentru argumentul
criteriu, condiŃia a fost una simplă: o singură valoare pentru un singur câmp. Aceste situaŃii
sunt rare. În general condiŃiile sunt compuse, necesitând mai multe câmpuri cu valori diferite.
Pentru a compune o condiŃie, este necesar să facem apel la operatorii logici: ŞI (AND), SAU
(OR) şi NU (NOT).

33
Considerând că A şi B sunt propoziŃii simple, cu o anumită valoarea de adevăr
(adevărat sau fals), tabelul de mai jos ilustrează valoarea de adevăr a propoziŃiilor compuse:
nuA (negaŃie), A şi B (conjuncŃie) şi A sau B (disjuncŃie).

A B NOT A A AND B A OR B
Adevărat Adevărat Fals Adevărat Adevărat
Adevărat Fals Fals Fals Adevărat
Fals Adevărat Adevărat Fals Adevărat
Fals Fals Adevărat Fals Fals

Exemplu: Să se afle câŃi angajaŃi lucrează la compartimentele contabilitate şi


desfacere.
Înainte de a proceda la alegerea funcŃiei (DCOUNT() în acest caz), trebuie să scoatem
în afara tabelului criteriul care trebuie îndeplinit de înregistrări pentru a fi incluse în rezultat.
CondiŃia este:

Compartiment=”Contabilitate” SAU Compartiment=”Desfacere”.

ObservaŃie: CerinŃa a fost următoarea: “Să se afle câŃi angajaŃi lucrează la compartimentele
contabilitate şi desfacere”. Deşi în enunŃ avem cuvântul ŞI, condiŃia noastră presupune
utilizarea lui SAU. Conform tabelului de mai sus, ar fi trebuit, în cazul lui Şi ca numele
compartimentul să fie, în acelaşi timp, şi contabilitate ŞI desfacere, ceea ce este imposibil
(echivalentul intersecŃiei din teoria mulŃimilor). Pe cale de consecinŃă, în exemplul nostru se
va folosi SAU compartimentul contabilitate SAU desfacere (echivalentul reuniunii din teoria
mulŃimilor).

Microsoft Excel face distincŃia dintre operatorii logici ŞI (AND), respectiv SAU (OR)
prin dispunerea criteriilor în celule. Astfel atunci când criteriile simple sunt dispuse unul
lângă altul, operatorul este ŞI, iar când acestea sunt dispuse unul sub altul, operatorul este
SAU.

34
În vederea rezolvării acestei cerinŃe, foaia de lucru Microfost Excel trebuie să arate
precum cea din imaginea de mai jos:

Observăm utilizarea operatorul logic SAU, prin dispunerea elementelor componente


ale criteriului (condiŃiei) unele sub altele. Fiind acelaşi nume de câmp (Compartiment) pe care
se pune condiŃia (contabilitatea sau desfacere), se poate folosi şi varianta.

35
FuncŃia DCOUNT() este singura, din cele cinci principale, care nu are argumentul
Field completat.

Exemplu: Să se afle cantitate totală pentru oraşele de distribuŃie Sibiu şi Ploiesti.


Se va folosi acelaşi algoritm ca şi la exemplul precedent.

36
În exemplul anterior, constatăm domeniul mare de celule care trebuie selectat
(A1:J58). Pentru a se evita astfel de situaŃii, în care este necesară selecŃia unui domeniu mare
de celule (nu este o regula), se recomandă atribuirea unui nume descriptiv domeniului de
celule din care este alcătuită baza de date.
O constantă, o celulă, un grup de celule sau o formulă pot avea un nume descriptiv
(Name) util în formule pentru a identifica mai uşor un anumit operand. Este mai comod de
folosit şi uşor de înŃeles o formulă în care avem un operand denumit dobândă, decât o
referinŃă la o celulă care nu spune foarte mult despre semnificaŃia ei.

Numele ales pentru o celulă9:


 trebuie să înceapă cu o literă, “_” (underscore) sau “\” (backslash). Celelalte caractere
din nume pot fi litere, cifre, “.” (period) sau “_”.
 numele nu pot conŃine spaŃii şi nu pot fi referinŃe la alte celule (nume precum “A1“
sau “$B$10“ nu sunt permise);
 poate avea maxim 255 caractere;
 nu este case sensitive.

Un nume pentru o celulă sau o selecŃie de celule (chiar şi neadiacente) dintr-o foaie de
lucru se stabileşte rapid din caseta Name Box (aflată în stânga barei de formule). Se
selectează celulele dorite şi se introduce un nume în această casetă. Pentru a selecta zone de
celule neadiacente se procedează astfel: se selectează prima zonă continuă de celule, apoi se
apasă Ctrl + tragere cu mouse-ul pentru a selecta următoarea zonă de celule.

Caseta Name Box poate fi folosită pentru:


 saltul direct la o anumită celulă (se introduce referinŃa ei, de exemplu: A100);
 selectarea unui domeniu de celule (se introduce referinŃa la domeniu, de exemplu:
A1:A100);

9
Susa: http://blog.it-asistenta.ro/crearea-si-utilizarea-numelor-name-pentru-celule-si-formule-in-excel-2003/

37
 saltul direct la o celulă/zonă căreia i s-a atribuit un Nume (se alege din lista derulantă
sau se introduce de la tastatură numele căutat).

Un nume definit poate fi apelat atât în foaia de lucru curentă, cât şi din alte foi de lucru
(referinŃă 3-D) sau alte registre de lucru (referinŃă externă).

Pentru a atribui un nume unui grup de celule (în cazul de faŃă, baza de date referitoare
la cărŃi) parcurgem următorii paşi:
1. se selectează baza de date;
2. din meniul Formulas, eticheta Defined Names, alegem opŃiunea Define Name.

3. În noua fereastră care apare, atribuim numele carte întregului domeniu selectat:

O altă varianta ar fi cea în care se atribuie numele, direct din indicatorul de celule: se
selectează domeniul dorit, se poziŃionează cursorul de mouse pe căsuŃa corespunzătoare
indicatorului de celule, se tastează numele dorit şi se acŃionează tasta ENTER. Vom proceda
în acest fel pentru a atribui numele Salariat bazei de date referitoare la salariaŃi.

38
În momentul în care se doreşte selecŃia întregii baze de date, este suficient să se
selecteze numele dorit:

În formulă, dacă se doreşte utilizarea domeniul respectiv, este suficient a se tasta


numele cerut, iar în situaŃia în care nu se mai cunoaşte denumirea exactă a acestuia se va
folosi meniu Formulas, eticheta Defined Names, opŃiunea Use în Formula.

39
Exemplu: Să se afle valoarea totală pentru cantităŃi vândute cuprinse între 500 şi
1000.

Din enunŃ observăm că va trebui să utilizăm funcŃia DSUM(), că avem un criteriu


compus cu operatorul ŞI deoarece avem un interval valoric, iar aceasta se specifică prin
folosirea operatorului aritmetic de comparaŃie mai mare sau egal (>= în Microsoft Excel)
pentru limita inferioară ŞI a operatorului aritmetic de comparaŃie mai mic sau egal (<= în
Microsoft Excel) pentru limita superioară.

Se observă folosirea operatorilor aritmetici de comparaŃie, precum şi folosirea numelui


descriptiv Carte pentru domeniul A1:J58.

Exemplu: Să se afle cantitatea medie vândută de către toŃi agenŃii de vânzare, cu


excepŃia lui Radulescu S.

40
Pentru exemplu de mai sus, operatorul logic folosit este NU. Cu alte cuvinte numele
agentului de vânzare NU trebuie să fie Radulescu S. În Microsoft Excel pentru a specifica
acest lucru vom folosi combinaŃia de semne < > (diferit de).

Exemplu: Să se afle cantitatea valoarea maximă a vânzărilor din luna noiembrie


2017.

În condiŃiile în care avem câmpul Data de distribuŃie, iar cerinŃa solicită luna
noiembrie 2017, suntem puşi în faŃa utilizării unui interval calendaristic. Limita inferioară a
intervalului este 1 noiembrie 2017, iar limita superioară este 30 noiembrie 2017. Pe cale de
consecinŃă vom folosi din nou operatorul logic ŞI.
În imaginea de mai jos, am scos în evidenŃă toate datele din luna noiembrie 2017.

41
Criteriul în acest caz este următorul:

ObservaŃie importantă: În funcŃie de setările regionale, criteriul scris mai sus nu este unul
corect, dacă data este setată de forma dd/mm/yyyy. Dacă forma din exemplu nu funcŃionează
corect trebuie inversate valorile pentru lună cu cele pentru zi.

Iar rezultatul este:

Exemplu: Să se afle câte cărŃi ale clientul ABCN ServCom au titlul Baze de date
sau Birotica 2000.

42
Am filtrat în prealabil baza de date pentru a fi siguri de răspuns, iar din imaginea de
mai sus observăm că BCN ServCom apare de cinci ori.
La primul impuls am fi tentaŃi să considerăm criteriul ca având forma de mai jos:

Din păcate aceasta este o abordare nefericită iar rezultatul este unul eronat. Din figura
de mai jos observăm că rezultatul este 17, iar prin filtrarea anterioară noi am obŃinut 5.

În exemplu nostru trebuie să unim 3 condiŃii simple: Titlu carte = Baze de date, Titlu
carte = Birotica 2000 şi Nume Client = ABCN ServCom. Dacă vom nota fiecare condiŃie
simplă cu o literă, respect A (Titlu carte = Baze de date), B (Titlu carte = Birotica 2000), C
(Nume Client = ABCN ServCom), criteriul scris anterior se citeşte în forma.

A ŞI C SAU B
adică
Titlu carte = „Baze de date” şi Nume Client = „ABCN ServCom” sau Titlu carte =
„Birotica 2000”

43
Acest fapt se traduce prin faptul că mai întâi se căută toate cărŃile cu titlu Baze de date
şi clientul ABCN ServCom, la care se adaugă toate cărŃile cu titlu Birotica 2000, dar cu orice
client, pentru că în dreptul acestui câmp, la criteriu celula este goala.

Pentru a rezolva corect această cerinŃă, clientul ABCN ServCom trebuie trecut şi la
celula din dreptul titlului de carte Birotica 2000. În aceste condiŃii, rezultatul este unul corect.

44
LECłIA 5. CUPRINS AUTOMAT

Crearea automată a unui cuprins se face în funcŃie de stilul de


formatare ales. Elementele din cuprins sunt totodată şi legături (link) la paginile pe care se
află acestea.
În cuprins sunt introduse doar părŃile din text care au primit ca stil de formatare
Heading (Heading 1, Heading 2, Heading 3 . . .), corespunzătoare capitolelor, subcapitolelor
de grad 1, 2 etc.

Mod de lucru
Se selectează titlurile capitolelor şi li se aplică stilul de formatare Heading 1, care,
dacă nu "arată bine", poate fi modificat ulterior (clic-buton dreapta - Modify).

Apoi se selectează titlurile subcapitolelor de grad 1 şi li se aplică stilul de


formatare Heading 2 ş.a.m.d

45
După ce s-a terminat operaŃiunea de formatare, se dă clic în zona în care se doreşte să
se introducă cuprinsul (de obicei pe pagină nouă, la începutul sau la sfârşitul documentului) şi
din meniu, eticheta References, grupul Table of contents, clic pe butonul Table of contents,
apoi Insert Table of Contents.

Caseta Table of contents conŃine mai multe opŃiuni:


 Show page numbers - dacă este debifată, cuprinsul nu va afişa în partea dreaptă
numerele paginilor
 Right align page numbers - pentru alinierea la dreapta a numerelor de pagină
 Tab leader - umple distanŃa dintre titlurile din cuprins şi numărul paginii cu linie
punctată, linie întreruptă, linie continuă sau fără linie
 Formats - se poate alege un anumit format pentru cuprins (Din şablon, Clasic etc.)
 Show levels - numărul de niveluri din cuprins în care nivelul 1 corespunde capitolelor
(Heading 1), nivelul 2 - subcapitolelor de grad 1 (Heading 2) etc. (numărul maxim de
niveluri este 9)
 Use hyperlinks instead of page numbers - dacă este debifată, la clic pe titlurile din
cuprins, Word nu va "sări" pe pagina respectivă din document
 butonul Options - permite alegerea stilurilor folosite în cuprins - aici se poate
modifica nivelul TOC (TableOfContents) pentru fiecare stil în parte (de exemplu,

46
pentru stilul SECTION TITLE se poate alege nivelul 1, iar pentru stilul Heading 1 -
nivelul 2); astfel, acestea vor fi afişate diferit
 butonul Modify - permite modificarea proprietăŃilor fiecărui stil din cuprins (tip, font,
mărime, culoare, formatări de paragraf etc).

Exemplu: Să se realizeze următorul model de cuprins automat.


Introducere
Capitolul 1
1.1.
1.2.
1.2.1.
1.2.2.
1.2.2.1.
1.2.2.2.
1.2.2.3.
1.2.2.4.
1.2.3.
1.2.4.
1.3.
1.3.1
1.3.2
1.3.3
1.4.
1.5.
Concluzii capitolul 1
Capitolul 2.
2.1.
2.1.1.
2.1.1.1
2.1.1.2
2.1.1.3
2.1.1.4

47
2.1.1.5
2.2.
2.2.1.
2.2.2.
2.2.3.
2.3.
2.4.
2.4.1
2.4.2
2.4.3
Concluzii capitolul 2
Bibliografie
Anexe

Pentru a uşura lucrurile, vom transcrie din nou modelul de cuprins şi vom scrie în dreptul
fiecărui titlu sau subtitlu heading-ul corespunzător.
Introducere – (Heading 1)
Capitolul 1 – (Heading 1)
1.1. – (Heading 2)
1.2. – (Heading 2)
1.2.1. – (Heading 3)
1.2.2. – (Heading 3)
1.2.2.1. – (Heading 4)
1.2.2.2. – (Heading 4)
1.2.2.3. – (Heading 4)
1.2.2.4. – (Heading 4)
1.2.3. – (Heading 3)
1.2.4. – (Heading 3)
1.3. – (Heading 2)
1.3.1. – (Heading 3)
1.3.2. – (Heading 3)
1.3.3. – (Heading 3)
1.4. – (Heading 2)
1.5. – (Heading 2)
Concluzii capitolul 1 – (Heading 1)
Capitolul 2. – (Heading 1)
2.1. – (Heading 2)
2.1.1. – (Heading 1)
2.1.1.1. – (Heading 4)
2.1.1.2. – (Heading 4)
2.1.1.3. – (Heading 4)
2.1.1.4. – (Heading 4)
2.1.1.5. – (Heading 4)
2.2. – (Heading 2)
2.2.1. – (Heading 3)
2.2.2. – (Heading 3)
2.2.3. – (Heading 3)

48
2.3. – (Heading 2)
2.4. – (Heading 2)
2.4.1. – (Heading 3)
2.4.2. – (Heading 3)
2.4.3. – (Heading 3)
Concluzii capitolul 2 – (Heading 1)
Bibliografie – (Heading 1)
Anexe – (Heading 1)

Folosind stilurile vom selecta fiecare titlu şi subtitlu şi-l vom formata conform
nivelului cerut de fiecare dintre acestea.
Înainte de a formata folosind stilurile, vom modifica fiecare heading după cum
urmează:
Heading 1 – Font Times New Roman, 14 pt, Bold, Culoare roşu

Heading 2 – Font Times New Roman, 13 pt, Bold, Culoare albastru

49
Heading 3 – Font Times New Roman, 12 pt, Italic

Heading 4 – Font Times New Roman, 11 pt, Underline

În urma aplicări stilurilor, cuprinsul arata în felul următor:

50
51
Aşa cum am menŃionat la începutul lecŃiei, din meniu References, grupul Table of
contents, alegem Table of contents, apoi Insert Table of Contents. Pentru că avem cuprins
până la nivel 4, trebuie să bifăm la Show levels de nivel 4.

În urma acŃiunii butonului OK, va apărea următoarea formă a cuprinsului.

52
Elementele cuprinsului sunt şi legături la paginile din document. Astfel, Ńinând apăsată
tasta CTRL, cu clic pe un titlu, cursorul "sare" la pagina respectivă, care este afişată pe
ecran.

Notă: Dacă după crearea cuprinsului au mai fost făcute modificări în document (adăugare
sau ştergere titluri, subtitluri, text care modifică numărul paginilor), cuprinsul poate fi
reactualizat cu clic pe butonul din dreapta a mouse-ului şi clic pe Update Field.

53
Va fi afişată o fereastră cu două opŃiuni:

54
LECłIA 6. ÎMBINARE CORESPONDENłĂ

PuteŃi să utilizaŃi îmbinarea corespondenŃei atunci când doriŃi să creaŃi un set de


documente, cum ar fi o scrisoare formular sau plicuri, pe care apoi să le trimiteŃi mai multor
clienŃi. Fiecare scrisoare sau listă conŃine acelaşi tip de informaŃii, totuşi conŃinutul este unic.
De exemplu, în scrisorile adresate clienŃilor, fiecare scrisoare poate fi personalizată pentru a
se adresa pe numele fiecărui client. InformaŃiile unice în fiecare scrisoare sau listă provin din
intrări într-o sursă de date.

Exemplu: Folosind datele din foaia Salarii să se realizeze următoarea scrisoare


circulară

AdeverinŃă,

Se adevereşte că Doamna/Domnul. ………….. este angajatul unităŃii noastre la


compartimentul ………….., având o vechime în muncă de …………… ani.
Doamna/Domnul ………….. are marca ………….., funcŃia este ………….. iar
salariul este în valoare de ………….. lei brut.
S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la…………..…………..…………..

Data,
Semnătura,

Pasul 1. Din meniul Mailings, eticheta Start Mail Merge, alegem opŃiunea Start Mail
Merge.

Pasul 2. Din lista derulantă, selectăm opŃiunea Letters.

55
Pasul 3. Selectăm recipientul din care vom extrage datele.
Aici avem 3 posibilităŃi:
 să creăm o listă;
 să folosim o listă existentă;
 să alegem informaŃiile din cadrul contactelor din Outlook.
În situaŃia noastră, vom selectă opŃiunea Use Existing List, iar din fişierul Excel
respectiv, vom alege foaia Salarii.

Pasul 3. În acest moment, în tab-ul Mailings devin active anumite butoane.

Este momentul în care începem să edităm scrisoare conform modelului dat. Când se
ajunge la numele care trebuie inserat (valorile coloanei Nume salariat din foaia Salarii), vom
folosi Insert Merge Field.

56
Se va continua cu editarea documentului şi se va insera câmpul de îmbinare (merge
field) ori de câte ori este necesar. În cele din urmă documentul va arăta astfel:

Pasul 4. Înainte de a finaliza îmbinarea corespondenŃei, există posibilitatea


previzualizării rezultatelor. Din meniul Mailings, eticheta Preview Results, alegem opŃiunea
Preview Results.

57
În urma alegerii acestei opŃiunii documentul prezintă rezultatul pentru prima
înregistrare din baza de date referitoare la salariaŃi:

Folosind butoanele derulante, se poate previzualiza fiecare dintre cele 12 înregistră ale
bazei de date referitoare la salariaŃi.

Pasul 5. După ce am completat toate câmpurile, următorul pas este acela în care vom
alege să vizualizăm documentele create. Din butonul Finish&Merge alegem opŃiunea Edit
Individual Documents… iar din fereastra care apare vom selecta All, pentru că dorim să
includem în rezultat toate înregistrările din baza de date.

58
Microsoft Word generează în acest moment un fişier cu numele Letters1,

care conŃine tot atâtea pagini câte înregistră sunt în baza de date referitoare la studenŃi.

.
Documentul iniŃial conŃine şablonul (template) pentru modelul de adeverinŃă, iar de
fiecare dată când se vor genera alte documente se va face apel la acesta. Dacă între timp apar
actualizări în baza de date, noile înregistrări vor apărea în documentele generate ulterior.

Exemplu: Folosind datele din foaia Salarii să se realizeze următoarea scrisoare


circulară, doar pentru angajaŃii de la Compartimentul Contabilitate

AdeverinŃă,

Se adevereşte că Doamna/Domnul. ………….. este angajatul unităŃii noastre la


compartimentul ………….., având o vechime în muncă de …………… ani.
Doamna/Domnul ………….. are marca ………….., funcŃia este ………….. iar
salariul este în valoare de ………….. lei brut.
S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la…………..…………..…………..

Data,
Semnătura,

După cum se observă de data aceasta avem de filtrat datele, iar pentru aceasta vom
folosi o etapă intermediară, respectiv editarea recipientului.

59
Cuprinsul documentului este acelaşi:

Pentru a selecta doar angajaŃii de la Compartimentul, din meniul Mailings,


eticheta Start Mail Merge, alegem opŃiunea Edit Recipient List. Din fereastra care apare, ne
poziŃionăm pe câmpul Compartiment şi din lista ascunsă selectăm doar compartimentul
Contabilitate.

60
În urma acestei operaŃii în fişierul Word final vor fi incluse doar 2 înregistrări.

În cele ce urmează vom prezenta câteva exemple de condiŃii, fără a mai preciza şi
textul scrisorii.
Exemplu: Folosind datele din foaia Salarii să se realizeze următoarea scrisoare
circulară, doar pentru angajaŃii de la compartimentele Contabilitate şi Desfacere.

61
Exemplu: Folosind datele din foaia Salarii să se realizeze următoarea scrisoare
circulară, doar pentru angajaŃii care nu lucrează la compartimentul Contabilitate.

Exemplu: Folosind datele din foaia Salarii să se realizeze următoarea scrisoare


circulară, pentru angajaŃii cu o vechime în muncă cuprinsă între 10 şi 20 de ani.

Exemplu: Folosind datele din foaia Carte să se realizeze următoarea scrisoare circulară,
pentru cărŃile distribuite în anul 2017.

62
Exemplu: Folosind datele din foaia Carte să se realizeze următoarea scrisoare
circulară, pentru clientul ABCN ServCom şi cărŃile Baze de date şi Birotica 2000.

63
LECłIA 7. FUNCłII DE TIP TEXT

FuncŃiile de tip text acceptă un şir de caractere şi returnează acel şir de caractere
conform funcŃiei aplicate.
FuncŃia UPPER. Face conversia textului în majuscule.
Sintaxă: UPPER(text)
Text Obligatoriu. Este textul căruia vreŃi să-i faceŃi conversia în majuscule. Text
poate fi o referinŃă sau un şir de text.
Exemplu : În foaia SALARII numele salariaŃilor să fie scris cu majuscule.

Rezultat

FuncŃia LOWER. Face conversia tuturor literelor mari dintr-un şir de text în litere
mici.
Sintaxă: LOWER(text)
Text Obligatoriu. Este textul căruia vreŃi să-i faceŃi conversia în litere mici. LOWER
nu modifică şi caracterele din text care nu sunt litere.
Exemplu : În foaia CARTE titlul cărŃilor să fie scris cu litere mici.

Rezultat

FuncŃia PROPER. Converteşte în majusculă prima literă dintr-un şir de text şi orice
altă literă din text care urmează după orice alt caracter în afară de o literă. Face conversia
tuturor celorlalte litere la litere mici.

64
Sintaxă: PROPER(text)
Text Obligatoriu. Este un text inclus între ghilimele, o formulă care returnează un
text sau o referinŃă la o celulă care conŃine textul pe care vreŃi să-l transformaŃi parŃial în
majuscule.
Exemplu : În foaia CARTE titlul cărŃilor să fie scris cu literă mare fiecare
cuvânt.

Rezultat

FuncŃia TRIM. Elimină toate spaŃiile din text, cu excepŃia spaŃiilor singulare dintre
cuvinte. UtilizaŃi TRIM pe texte pe care la primiŃi din alte aplicaŃii, care pot avea spaŃiere
neregulată.
Sintaxă : TRIM(text)
Text Obligatoriu. Este textul din care se elimină spaŃiile.
Exemplu: În foaia SALARII să se elimine spaŃiile din câmpul compartiment.

Rezultat

65
FuncŃia LEN. Returnează numărul de caractere dintr-un şir text.
Sintaxă : LEN(text)
Text Obligatoriu. Este textul a cărui lungime vreŃi să o găsiŃi. SpaŃiile se
contorizează ca şi caracterele.
Exemplu: În foaia CARTE să se afle lungimea şirului care reprezintă titlul
cărŃilor

Rezultat

FuncŃia FIND. Găseşte un şir text într-un al doilea şir text, apoi returnează numărul
poziŃiei de început a primului şir text începând cu primul caracter al celui de-al doilea şir text.
Sintaxă : FIND(text_de_căutat, în_text, [num_start])
Text_de_căutat Obligatoriu. Textul pe care doriŃi să-l găsiŃi.
în_text Obligatoriu. Textul care conŃine textul pe care doriŃi să-l găsiŃi.
Num_start OpŃional. Specifică caracterul la care se începe căutarea. Primul caracter
din în_text este caracterul numărul 1. Dacă omiteŃi num_start, se presupune că este 1.
Exemplu: În foaia SALARII să se afle pe ce poziŃie se află prima literă de A în
câmpul Nume salariat.

66
Rezultat

ObservaŃie: FIND este sensibilă la literele mari şi mici şi nu permit metacaractere. Dacă
nu doriŃi să efectuaŃi o căutare sensibilă la litere mari şi mici sau să utilizaŃi
metacaractere, aveŃi posibilitatea să utilizaŃi funcŃia SEARCH.

Exemplificare

67
FuncŃia SEARCH. Găseşte un şir text într-un al doilea şir text, apoi returnează
numărul poziŃiei de început a primului şir text începând cu primul caracter al celui de-al
doilea şir text.
Sintaxă : SEARCH(text_de_căutat,în_text,[num_start])
 text_de_căutat Obligatoriu. Textul pe care doriŃi să-l găsiŃi.
 în_text Obligatoriu. Textul în care doriŃi să căutaŃi valoarea
argumentului text_de_căutat.
 num_start OpŃional. Este numărul de caracter din argumentul în_text la care
doriŃi să începeŃi căutarea.
Exemplu: În foaia SALARII să se afle pe ce poziŃie se află primul spaŃiu din
câmpul Nume salariat.

Rezultat

68
FuncŃia LEFT. Returnează primul caracter sau primele caractere dintr-un şir text, pe
baza numărului de caractere specificat.
Sintaxă: LEFT(text, [car_num])
Text Obligatoriu. Şirul text care conŃine caracterele pe care doriŃi să le extrageŃi.
Car_num OpŃional. Specifică numărul de caractere pe care doriŃi să le extragă
LEFT. Car_num trebuie să fie mai mare sau egală cu zero. Dacă car_num este mai mare decât
lungimea textului, LEFT returnează tot textul. Dacă este omis car_num, se presupune că este
1.
Exemplu: În foaia CARTE să se afle prima literă, a doua literă, a treia literă,
respectiv a patra literă (separat fiecare) din câmpul Oraş distribuŃie.

Rezultat

FuncŃia RIGHT. Întoarce ultimul caracter sau caractere dintr-un şir de text, pe baza
unui număr de caractere specificat.
Sintaxă: RIGHT(text, [car_num])
text Obligatoriu. Şirul text care conŃine caracterele pe care doriŃi să le extrageŃi.
Car_num OpŃional. Specifică numărul de caractere pe care doriŃi să le extragă
RIGHT.
Exemplu : În foaia SALARII să se afle ultima literă, respective ultimele două
litere, respective ultimele trei litere, respective ultimele patru litere din câmpul FuncŃia.

Rezultat

69
FuncŃia MID. Întoarce un anumit număr de caractere dintr-un şir de text, începând din
poziŃia specificată, pe baza numărului de caractere specificat.
Sintaxă: MID(text, num_start, car_num)
Text Obligatoriu. Şirul text care conŃine caracterele pe care doriŃi să le extrageŃi.
Num_start Obligatoriu. Este poziŃia din text a primului caracter pe care vreŃi să-l
extrageŃi. Pentru primul caracter din text, num_start este 1 şi aşa mai departe.
Car_num Obligatoriu. Specifică numărul de caractere ce trebuie returnate de MID
din text.
Exemplu : În foaia CARTE să se afle patru caractere începând de la caracterul al
doilea pentru câmpul Nume Client.

Rezultat

FuncŃia CONCATENATE. Este una dintre funcŃiile text, pentru a alătura două sau
mai multe şiruri de text într-un singur şir.
Sintaxă: CONCATENATE(text1, [text2], ...)
Text1 (necesar) Primul element de alăturat. Elementul poate fi o valoare text, un
număr sau o referinŃă de celulă.

70
Text2, ... (opŃional) Elemente de text suplimentare de alăturat. PuteŃi avea până la
255 de elemente, până la un total de 8192 de caractere.
Exemplu : În foaia CARTE să se afle unească într-un singur câmp (o singură
coloană) Nume client şi Oraş distribuŃie.

Rezultat

În exemplu de mai sus observăm că nu a fost introdus un spaŃiu între cele două
câmpuri, Oraşul de distribuŃie apărând imediat după ultima literă a câmpului Nume
client. Pentru a se rezolva această problemă se recomandă folosirea ca şi argument text2
a unui spaŃiu trecut în ghilimele (“ “).

Rezultat

71
O altă modalitate de a concatena şirurile este dată de folosirea ampersand (&) în
locul funcŃiei CONCATENATE.
Exemplu : În foaia Salarii să se introducă o nouă coloană în care să fie trecut
textul Angajatul [Nume salariat] lucrează la [].

Rezultat

Observăm şi în cazul de faŃă utilizarea unui spaŃiu suplimentar introdus pentru a


face diferenŃierea între valorile introduse în formule (&” “&). Se putea folosi şi varianta
introducerii unui spaŃiu în textul din ghilimele.

Folosind funcŃii de tip text să se scindeze coloana Nume salariat în două coloane
Nume, respectiv Prenume.
Pentru a rezolva această cerinŃă studiem câmpul Nume salariat. Observăm că acest
câmp este format din două cuvinte separate prin spaŃiu. Ca atare, în primă fază (pentru a afla
doar numele) vom folosi funcŃia LEFT să extragem caracterele din stânga. Dar pentru că nu
ştim unde este primul spaŃiu (locul în care trebuie să se oprească extragerea), vom folosi
funcŃia SEARCH care ne va returna poziŃia pe care se află spaŃiul (numărul de caractere
până la spaŃiul respectiv). La rezultatul returnat de SEARCH trebuie să scădem 1 caracter
pentru că altfel ni se va introduce un spaŃiu în rezultate, ceea ce nu dorim să se întâmple.

72
Rezultat

Pentru aflarea prenumelui trebuie să utilizăm funcŃia RIGHT. Doar că nu se cunoaşte


numărul de caractere pe care le dorim a le extrage. Astfel că din lungimea totală a şirului
(aflată cu funcŃia LEN) vom scădea numărul de caractere de până la spaŃiul nostru, pentru a
afla poziŃia de la care începe extragerea pentru RIGHT. Presupune că lungimea totală a
şirului este de 15 caractere. SpaŃiul se află pe poziŃia 8. Începând cu poziŃia 9 se fac
extragerea pentru RIGHT.

Rezultat

73
Coloanele nou obŃinute (Nume şi Prenume) să se unească într-o singură coloană
Nume şi Prenume

Rezultat

În foaie Salarii să se afle sexul angajaŃilor în funcŃie de prima cifră a CNP-ului.

Rezultat

74
FuncŃia TEXT. Permite modificarea modului în care apare un număr, aplicând la
acesta formatare cu Coduri de formatare. Aceasta este utilă în situaŃiile în care dorim să
afişăm într-un format mai uşor de citit sau când dorim să combinăm numere cu text sau
simboluri.
Notă : FuncŃia TEXT va face conversia numerelor la text, fapt care poate îngreuna
referirea la ele în calcule ulterioare. Se recomandă să păstraŃi valoarea iniŃială într-o
singură celulă, apoi să utilizaŃi funcŃia TEXT în altă celulă. Apoi, dacă trebuie să construiŃi
alte formule, faceŃi întotdeauna referire la valoarea iniŃială şi nu la rezultatul funcŃiei TEXT.
În forma sa cea mai simplă, funcŃia TEXT spune:
=TEXT(Valoarea pe care doriŃi să o formataŃi, „Codul de formatare pe care
doriŃi să îl aplicaŃi”)

75
76
77
LECłIA 8. TABELE PIVOT

Tabelele pivot reprezintă cel mai important şi cel mai puternic instrument de analiza a
datelor în Excel. în general utilizatorilor le este puŃin teama de acest instrument tocmai
datorita complexităŃii şi flexibilităŃii acestuia. Pivot table este un instrument relativ uşor de
folosit şi de implementat, atâta timp cat se înŃeleg foarte bine conceptele care stau la baza sa.
Cum sa creăm un Tabel Pivot ?
Sunt mai multe metode de a crea un tabel pivot. Excel-ul are o logica prin care ştie de
ce tip este un anumit câmp şi va încerca sa îl plaseze în coloana sau rândul corect, în cazul în
care bifam căsuŃa respectiva. De exemplu, datele numerice, vor apărea în dreptul coloanelor,
iar datele textuale vor apărea pe un rând.
Deşi se poate bifa doar câmpurile pe care dorim sa le vedem în tabelul pivot, şi sa
lăsam Excel-ul sa construiască tabelul dorit, este de preferat folosirea metodei „drag and
drop”.
Paşi în crearea unui Tabel Pivot
1. Clic în orice celulă a tabelului pentru care se doreşte construirea tabelului pivot.
2. De la meniul INSERT, din tabul TABLES, clic pe butonul PIVOT TABLES

Apare următoarea casetă de dialog. Excel selectează automat datele pentru dvs.
LocaŃia prestabilită pentru un nou tabel pivot este New Worksheet.

78
În Noua foaie apare Panelul pentru Tabelul Pivot

Şi zona în care trebuie să fie trase câmpurile

Pentru foaia carte dorim să calculăm cantitatea vândută de fiecare client, având un
filtru numele agentului de vânzare.

79
Prin metoda Drag and Drop, poziŃionam câmpul Nume Client în căsuŃa Row Field,
Câmpul Cantitatea vanduta în căsuŃa Values, iar câmpul Agent de vanzare în căsuŃa Report
Filter.
In acest condiŃii avem următoarea configuraŃie:

Iar rezultatul (Tabelul Pivot) arata conform imaginii de mai jos

Observăm că valoarea cea mai mare o regăsim în dreptul clientului Compania de


librarii. în acest condiŃii dorim ca acest tabel sa fie sortat descrescător în funcŃie de valoarea
totala a vânzărilor.

80
Clic dreapta în tabelul pivot şi alegem opŃiunea SORT.

Pentru că am dorit să filtrăm Tabelul în funcŃie de Agentul de Vânzare, executăm clic


pe

81
Iar rezultatul este cel de jos:

Dacă dorim să schimbăm să schimbăm valoarea totalizatoare (in count, max, min sau
average), dam clic oriunde în coloana cu totalul şi apoi selectam opŃiunea Value Field
Settings.

82
Din fereastra care apare vom selecta noua valoare calculata (vom alege count).

Rezultatul este cel de mai jos

83
Tabele pivot în doua dimensiuni.
Daca adăugam câmpuri şi în zona Rows şi în Columns, putem obŃine un tabel pivot în două
dimensiuni.
Vom trece Nume client în Row, Oras de distributie în Column, Cantitate Vanduta în Values,
respectiv Agent vânzare în zona de filtru.

Rezultatul obŃinut este prezentat mai jos

84
Daca dorim sa populam celulele goale, dam clic dreapta oriunde în tabelul pivot şi
alegem opŃiunea PivotTabel Options.

În tabul Layot&Format la OpŃiunea For empty cell show alegem ce dorim sa apăra în celulele
goale (in cazul nostru ***).

85
Rezultatul este următorul.

ExerciŃii:
1. Să se afişeze numărul de cărŃi şi suma valorică a acestora, pe titluri de carte şi pe
agenŃi de distribuŃie, restricŃionând interactiv tabela pe oraşe de distribuŃie.

86
2. Să se afişeze nr. maxim şi nr. minim de cărŃi vândute, pe titluri, pe clienŃi şi pe oraşe
de distribuŃie, modificând dinamic anul de distribuŃie.

87
88
LECłIA 9. FORMATAREA CONDITIONALA

Formatarea condiŃională permite aplicarea unor efecte de formatare asupra unor celule
sau câmpuri dintr-un registru de lucru pe baza unor condiŃii. În mod practic, formatarea
condiŃională implică definirea unor reguli ce vor fi aplicate unei celule sau unei plaje de
celule. În cazul în care condiŃia este adevărată, zona de celule este formatată pe baza acelei
restricŃii definite; altfel rămâne formatarea iniŃială. Caracteristica acestui tip de formatare
constă în faptul că, în cazul în care valoarea dintr-o celulă se modifică, automat se modifică şi
formatul celulei respective, în funcŃie de condiŃia definită. Modificarea formatului permite
utilizatorului sesizarea vizuală asupra conŃinutului celulei respective. În acelaşi timp,
formatarea condiŃională reprezintă o tehnică utilizată frecvent pentru identificarea erorilor de
introducere a datelor şi a valorilor neobişnuite10.
Dacă în versiunile anterioare (Excel 97-2003) formatarea condiŃională permitea
definirea a maximum trei reguli, Excel 2007, 2010 şi 2013 oferă utilizatorilor facilităŃi
suplimentare de formatare condiŃională (numărul de condiŃii ce pot fi impuse la o formatare
condiŃională nu mai este restricŃionat decât de memoria disponibilă a calculatorului pe care se
lucrează).
Aplicarea formatării condiŃionale presupune selecŃia plajei de celule pentru care se
doreşte a se aplica formatarea condiŃională şi din tab-ul Home, grupul Styles se alege una
dintre opŃiunile disponibile în cadrul comenzii Conditional Formatting. Se pot utiliza reguli
predefinite oferite de Excel sau reguli definite de către utilizatori.

10
Susa: http://cig2.ase.ro/acreditare/cv%5Cf997-Formatarea%20conditionala%20-%20SUPORT%20CURS.pdf

89
Excel 2010/2013 oferă o gamă diversificată de reguli predefinite de formatare precum:
Highlight Cells Rules – include exemple de reguli ce oferă formatarea în culori
diferite a celulelor atunci când acestea conŃin date numerice care sunt egale (Equal To..),
superioare (Greater Than...) sau inferioare (Less Than...) unei valori de comparare, date care
sunt cuprinse între două borne valorice (Between..), atunci când conŃin anumite şiruri de
caractere (Text that Contains...), diferite date calendaristice (A Date Occurring..), elemente
unice sau duplicat (Duplicate Values..).
Exemplu: Să se evidenŃieze pe fundal roşu toate salariile mai mari de 5000 lei.

90
Exemplu: Să se evidenŃieze pe fundal galben cu scris albastru oraşul de
distribuŃie SIBIU.

91
92
ExerciŃii:
1. Să se evidenŃieze pe fundal roşu cu scris alb vechimea cuprinsa intre 10 şi 20 de ani.
2. Să se evidenŃieze cu scris roşu funcŃia economist.
3. Să se evidenŃieze pe fundal verde cu scris galben îngroşat cantitatea cuprinsa intre
500 şi 1000
4. Să se evidenŃieze pe fundal galben cantitatea mai mica de 300

Top/Bottom Rules - include reguli ce oferă formatări în culori diferite a celulelor selectate
atunci când conŃinutul acestora este în primele “n” valori (Top 10 Items..), ultimele “n” valori
(Bottom 10 Items), primele “n %” valori (Top 10%), ultimele n% (Bottom 10%), peste media
valorică (Above Average), sub media valorică (Below Average).

Exemplu: Să se evidenŃieze pe fundal gri primele 5 valori aferente coloanei salariu.

93
94
Exemplu: Să se formateze cu font roşu valorile aferente coloanei Valoare vânzări care
sunt mai mari decât media tuturor vânzărilor.

95
ExerciŃii:
1. Să se formateze cu font roşu pe fundal galben valorile aferente coloanei Cantitate
vanduta care sub media tuturor sumelor asigurate.
2. Să se formateze cu font roşu îngroşat ultimele trei salarii.
Data Bars – opŃiunea relevă din punct de vedere grafic diferenŃele valorice existente între
datele numerice conŃinute de un câmp al foii de calcul curente, barele specifice acestei
facilităŃi de formatare grafică putând fi uşor asimilate unor histograme dispuse orizontal.
Lungimea barelor diferă în raport cu mărimea valorică a sumelor din domeniul respectiv,
aceste diferenŃe fiind mai evidente în măsura în care se optează pentru redimensionarea
coloanelor ce conŃin aceste valori în sensul măririi lăŃimii acestora.
Exemplu: Să se formateze printr-un set de bare de culoare albastră valorile aferente
coloanei Salariu.

96
ExerciŃii:
1. Folosind opŃiunea DATA BARS formataŃi prin seturi de bare de culori diferite
coloane din cele doua foaie: Salarii şi Carte.

Colors Scales – permite aplicarea unor culori de fundal folosind nuanŃe diferite sau diverse
culori în funcŃie de mărimea valorică a celulelor aferente câmpului pentru care se doreşte
formatarea condiŃională. NuanŃele respective sunt mai pronunŃate pentru valorile mici şi din
ce în ce mai pale pentru valori mari ale câmpului.

Exemplu: Să se formateze pe o scală graduală în 2 culori valorile coloanei Salariu (de la


roşu pentru valorile cele mai mici către alb care reprezintă valorile cele mai mari).

97
ExerciŃii:
1. Folosind opŃiunea Colors Scales formataŃi prin scale graduale de culori diferite,
coloane din cele doua foaie: Salarii şi Carte.

Icon Sets – permite aplicarea unui set de pictograme prestabilite celulelor selectate,
proporŃional cu valorile acestora.
Exemplu: Să se formateze printr-o pictogramă predefinită salariile cu valori mai
mari de 3500.
În mod practic, demersul acŃiunilor de formatare condiŃională se va structura pe
următoarele etape:
Se defineşte prima regulă astfel: se selectează plaja de celule de formatat (valorile
coloanei Suma asigurată - domeniul F3:F14) şi din tab-ul Home, grupul Styles se apelează
comanda Conditional Formatting - Icon Sets.

98
Pe domeniul selectat se apelează Manage Rules (din tab-ul Home-Styles-Conditional
Formatting) şi se activează butonul Edit Rules.

99
Se alege prima opŃiune din setul de reguli predefinite – Format on cells based on their
values, şi la descrierea regulii se realizează următoarele setări:

New Rule – permite definirea unei reguli noi de formatare, bazată pe formule logice.
Clear Rules – asigură ştergerea regulilor de formatare condiŃională.
Manage Rules – activează caseta de dialog Conditional formatting rules manager în care
utilizatorul poate defini noi reguli, modifica regulile existente sau şterge reguli de formatare.
Atunci când utilizatorul îşi defineşte propria regulă de formatare se va alege comanda New
Rule din meniul Home-Styles-Conditional Formating. în fereastra New Formatting Rule,
utilizatorul va selecta un tip de regulă din lista predefinită:

100
Format all cells based on their values – se utilizează acest tip de regulă atunci când
se doreşte a fi scoase în evidenŃă valori prin bare grafice, scale de culori, seturi de pictograme.
Format only cells that contain: se utilizează acest tip de regulă atunci când se
urmăreşte definirea unor reguli bazate pe comparaŃii matematice, reguli bazate pe text, date
calendaristice, erori etc. Această regulă este similară cu formatarea condiŃională din versiunile
anterioare Excel.
Format only top or bottom ranked values: se utilizează această regulă când se
doreşte evidenŃierea primelor “n” valori, a ultimelor “n” valori, primele n%, etc.
Format only values that are above or below average: se utilizează acest tip de
regulă când se doresc a fi identificate celule cu valori peste media sau sub media întregii
selecŃii.
Format only unique or duplicate values: se utilizează atunci când se urmăreşte
identificarea celulele cu valori unice sau duplicat dintr-un domeniu specificat.
Use a formula to determine which cells to format: se utilizează pentru definirea
unor reguli de formatare bazate pe formule şi funcŃii predefinite.

Exemplu: Să se formateze condiŃional pe fundal portocaliu salariul minim şi pe


fundal albastru salariul maxim.
Etape: Se selectează plaja de celule de formatat (domeniul F3:F14) şi din tab-ul
Home-Style se apelează comanda Conditional formatting, cu definirea unei noi reguli New
Rule - Format only cells that contain. În mod practic, definirea primei reguli care va formata
salariul minim se va realiza astfel:

Similar se defineşte a doua regulă pentru salariul maxim:

101
Rezultatul formatării condiŃionale se poate observa în figura următoare:

Exemplu: Să se formateze condiŃional pe fundal verde numele salariatului cu cel mai


mic salariu şi pe fundal galben numele salariatului cu cel mai mare salariu.

Etapele formatării condiŃionale:


Formatarea numelor salariaŃilor cu cele mai mici salarii. Se selectează prima celulă
aferentă numelui primului asigurat (C3) şi se defineşte o regulă nouă New Rule, din meniul
Home-Style - Conditional Formatting. Se alege ca tip de regulă Use a formula to determine
which cells to format, se defineşte formula şi se alege culoarea de formatare (butonul Format):

102
Se copiază formatarea acestei celule şi în celelalte celule aferente coloanei Nume şi
Prenume asigurat prin Copy – Paste Special –Formats sau prin but. Format Painter .
Similar se procedează pentru formatarea numelor salariaŃilor cu cele mai mari salarii
prin modificarea formulei şi a culorii de formatare.

Rezultatul formatării se poate observa în figura următoare:

103
ExerciŃii :
1. Să se formateze condiŃional pe fundal albastru cel mai mare preŃ şi pe fundal negru
cel mai mic preŃ
2. Să se formateze condiŃional pe fundal verde titlul cărŃii cu cel mai mic preŃ şi pe
fundal galben titlul cărŃii cu cel mai mare preŃ

104
LECłIA 10. FUNCłIA VLOOKUP

UtilizaŃi VLOOKUP, una dintre funcŃiile de căutare şi referinŃă, atunci când trebuie să
găsiŃi ceva într-un tabel sau într-o zonă, în funcŃie de rând. De exemplu, căutaŃi preŃul unei
cărŃi după codul produsului.
VLOOKUP este o formula de căutare în Excel, probabil cea mai folosita din aceasta
categorie. VLOOKUP caută o anumita valoare (lookup_value) intr-un tabel (table_array; când
spunem tabel ne gândim o zona de celule care are date dispuse în mod tabelar) şi atunci când
găseşte acea valoare returnează o valoare de pe rândul unde a găsit ceva.
Are 4 argumente:
1. lookup_value: valoarea pe care vrem sa o căutam
2. table_array: tabelul în care căutam lookup_value
3. col_index_num: odată găsita valoarea formula returnează o valoare de pe aceeaşi linie
din table_array având o deplasare la dreapta egala cu col_index_num
4. range_lookup: vrem sa căutam doar valori exact egale sau vrem şi valori aproximativ
egale aici setam 0 pentru căutare exacta şi 1 pentru căutare aproximativa
Sfat: Secretul pentru VLOOKUP este să vă organizaŃi datele astfel încât valoarea pe care o
căutaŃi să fie în partea stângă a valorii returnate pe care doriŃi să o găsiŃi.
Există patru informaŃii de care aveŃi nevoie pentru a construi sintaxa VLOOKUP11:
1. Valoarea pe care doriŃi să o căutaŃi, numită şi valoare de căutare.
2. Zona în care se află valoarea de căutare. ReŃineŃi că valoarea de căutare trebuie să fie
întotdeauna în prima coloană din zonă pentru ca VLOOKUP să funcŃioneze corect. De
exemplu, dacă valoarea de căutare se află în celula C2, zona trebuie să înceapă cu C.
3. Numărul coloanei din zona care conŃine valoarea returnată. De exemplu, dacă
specificaŃi B2: D11 ca zonă, trebuie să consideraŃi că B este prima coloană, C a doua
şi aşa mai departe.
4. OpŃional, puteŃi specifica TRUE dacă doriŃi o potrivire aproximativă sau FALSE dacă
doriŃi o potrivire exactă a valorii returnate. Dacă nu faceŃi nicio specificare, valoarea
implicită va fi întotdeauna TRUE sau potrivire aproximativă.

Exemplu : Să se afle numele angajatului cu marca 1023.

11
Susa: https://support.office.com/ro-ro/article/vlookup-func%C8%9Bia-vlookup-0bbc8083-26fe-4963-8ab8-
93a18ad188a1

105
2

1. În B18 este valoare_căutare sau valoarea pe care doriŃi s-o căutaŃi (în cazul de faŃă
1023 – marca de căutat)
2. A3 – F14 (evidenŃiată cu gri în tabel) este valoarea matrice_tabel sau zona în care se
află valoarea de căutare.
3. 2 este num_index_col sau numărul coloanei din matrice_tabel care conŃine valoarea
returnată. În acest exemplu, prima coloană a matricei de tabel este Nume salariat,
astfel că rezultatul formulei va fi o valoare din această coloana.
4. FALSE este zonă_căutare, astfel că valoarea returnată va fi o potrivire exactă.
Rezultatul formulei VLOOKUP pentru marca 1023 este Popescu Valeriu

106
Exemplu: Să se atribuie fiecărui compartiment câte un cod, după cum urmează :

Compartiment Cod
contabilitate 0001
desfacere 0002
oficiu calcul 0003
financiar 0004
marketing 0005

ObservaŃie: Pentru a păstra în Microsoft Excel valoarea 0001 într-o celulă se foloseşte
formatarea de celulă customizată, după cum este prezentat în figura de mai jos :

Pentru a rezolva această cerinŃă, se construieşte tabelul de mai sus în Microsoft Excel
pe aceeaşi pagină cu datele despre salariaŃii. Se adaugă o coloană la sfârşitul tabelului şi se
foloseşte funcŃia VLOOKUP după cum urmează:

107
Col. 1 Col. 2

Valoarea pe care dorim să o căutăm se află în coloana Compartiment. Ca atare vom


trece celula E3 pentru primul salariat. Această celulă va avea referinŃă relativă, deoarece
trebuie să modificăm valoarea compartimentului pentru fiecare dintre angajaŃii din tabele.
Zona în care se află valoarea de căutare este tabelul definit anterior. În cazul nostru zona de
căutare este I2:J7. În formulă, aceasta va deveni zonă cu referinŃă absolută, deoarece pentru
fiecare linie din tabel, se va păstra aceeaşi zonă de căutare ($I$2:$J$7). Numărul coloanei din
zona care conŃine valoarea returnată este 2. Vom folosi FALSE pentru că dorim o potrivire
exactă a valorii returnate.
Rezultatul este cel din figura de mai jos:

108
În figura următoare este prezentat rezultatul returnat în situaŃia unei potriviri
aproximative (TRUE) respectiv a unei potriviri exacte a valorii returnate (FALSE). Observăm
că rezultatul este unul denaturat pentru compartimentul oficiu de calcul, dacă se foloseşte
potrivirea aproximativă.

Exemplu: Să se calculeze un calificativ al evaluării fiecărui angajat în funcŃie de


punctajul obŃinut la evaluare. În prealabil se va crea coloana punctaj evaluare şi grila de
evaluare conform figurii de mai jos:

109
Pentru aceasta vom folosi în funcŃia VLOOKUP pentru argumentul range_lookup
vrem valori aproximativ egale, respectiv TRUE pentru căutare aproximativă. De asemenea,
tabelul de căutare va căpăta referinŃa absolută.

Exemplu: Să se afle numele salariatului, compartimentul la care acesta lucrează,


precum şi ce salariu încasează, pentru marca 1023.
Să se creeze o listă derulantă din care să se aleagă ulterior orice marca iar datele
furnizate să fii aceleaşi.

ObservaŃie. Este recomandabil ca prima coloană din tabel să fie ordonată.

Folosind funcŃia VLOOKUP, formulele de calcul sunt prezentate în cele ce urmează.

110
Pentru a se face lista derulantă trebuie să se folosească Data Validation
Data Validation este folosită pentru a verifica datele introduse într-o celulă. Această
unealtă a Excel-ului ne permite să păstrăm integritatea datelor din cadrul unui registru Excel.
În cazul în care informaŃia introdusă în acea celulă nu corespunde criteriilor specificate
în Data Validation, Excel va returna o avertizare ce va anunŃa utilizatorul să verifice şi să
modifice informaŃiile introduse.

Pentru a face o listă de tip Drop-Down, trebuie să parcurgem următorii paşi:


1. Selectăm toate intrările, după care atribuim un nume domeniul selectat.

2. În caseta Name, tastaŃi un nume pentru intrări, cum ar fi Marca, apoi faceŃi clic pe OK.
AsiguraŃi-vă că numele nu conŃine spaŃii. Acest nume nu va apărea în listă, dar trebuie să-l
denumiŃi astfel încât să-l legaŃi la lista verticală.

3. FaceŃi clic în celula din foaia de lucru în care doriŃi să fie lista verticală.
4. FaceŃi clic pe Data > Data Validation

5. Pe fila Settings, în caseta Allow, faceŃi clic pe List.

111
6. În caseta Source, tastaŃi şi semnul egal (=), urmat imediat de numele pe care l-aŃi dat
listei în pasul 2. De exemplu, =Marca.

7. BifaŃi caseta de selectare In-cell dropwond (listă verticală în celulă).

8. FaceŃi clic pe fila Input Message

9. Dacă doriŃi să apară un mesaj atunci când se face clic pe celulă, bifaŃi caseta de
selectare Show input message when cell is selected şi tastaŃi un titlu şi un mesaj în casete
(până la 255 de caractere). Dacă nu doriŃi să se afişeze un mesaj, debifaŃi caseta de selectare.

112
10. FaceŃi clic pe fila Error Alert.

11. BifaŃi caseta de selectare Show error alert after invalid data is entered, selectaŃi o
opŃiune din caseta Style şi tastaŃi un titlu şi un mesaj. Dacă nu doriŃi să se afişeze un mesaj,
debifaŃi caseta de selectare.

Lista derulantă Drop-Down, arată precum în figura de mai jos:

De fiecare dată când se va selecta o altă marcă vor apărea datele despre angajatul cu
marca respectivă.

113
LECłIA 11. AUTOMATIZAREA ACTIVITĂłILOR – CREAREA DE
MACRO-URI

Pentru a automatiza o activitate repetitivă, puteŃi să înregistraŃi o macrocomandă cu


înregistratorul de macrocomenzi din Microsoft Excel. ImaginaŃi-vă că aveŃi date în formate
aleatoare şi doriŃi să aplicaŃi un format unic pentru toate. O macrocomandă poate face acest
lucru pentru dvs. PuteŃi să înregistraŃi o macrocomandă aplicând formatul dorit şi apoi să
redaŃi macrocomandă ori de câte ori este necesar.
Atunci când înregistraŃi o macrocomandă, înregistratorul de macrocomenzi
înregistrează toŃi paşii din codul de Visual Basic for Applications (VBA). Aceşti paşi pot
include tastarea textului sau numerelor, clicurile pe celule sau pe comenzile din panglică sau
din meniuri, formatarea celulelor, rândurilor sau coloanelor sau chiar importul datelor dintr-o
sursă externă, de exemplu, din Microsoft Access. Visual Basic for Applications (VBA) este
un subset de limbaj de programare Visual Basic puternic şi este inclus în majoritatea
aplicaŃiilor Office. Deşi VBA vă oferă capacitatea de a automatiza procesele din interiorul
aplicaŃiilor Office şi între acestea, nu este necesar să cunoaşteŃi cod VBA sau programare dacă
înregistratorul de macrocomenzi face ceea ce doriŃi.
Este important să ştiŃi că, atunci când înregistraŃi o macrocomandă, înregistratorul de
macrocomenzi capturează aproape fiecare mişcare pe care o efectuaŃi. Aşadar, dacă faceŃi o
greşeală în secvenŃa dvs., de exemplu, faceŃi clic pe un buton pe care nu intenŃionaŃi să faceŃi
clic, înregistratorul de macrocomenzi va înregistra aceasta. Rezolvarea este să înregistraŃi din
nou întreaga secvenŃă sau să modificaŃi codul VBA propriu-zis. De aceea, atunci când
înregistraŃi ceva, cel mai bine este să înregistraŃi un proces cu care sunteŃi foarte familiarizat.
Cu cât înregistraŃi mai bine o secvenŃă, cu atât mai eficient va rula macrocomanda atunci când
o redaŃi12.
Macrocomenzile şi instrumentele VBA pot fi găsite pe fila Developer, care este
ascunsă în mod implicit, deci primul pas este să o activaŃi.

Pentru a activa opŃiunea Developer în Ribbon:

12
Sursa: https://support.office.com/ro-ro/article/automatizarea-activit%C4%83%C8%9Bilor-cu-
%C3%AEnregistratorul-de-macrocomenzi-974ef220-f716-4e01-b015-3ea70e64937b

114
Microfost Excel 2007
1. Click dreapta pe Ribbon şi apoi Customize Quick Acces Tollbar… şi apoi
opŃiunea Popular, din care se alege Show Developer tab în the Ribbon

2. Click pe Office Buton şi apoi Excel Options iar apoi se procedează ca în cazul
precedent.

115
Microfost Excel 2010
3. Click pe Office Buton şi apoi Excel Options, apoi Customize Ribbon, Main
Tabs şi se alege Developer

În urma acestor operaŃii Ribbon-ul arată precum în imaginea de mai jos:

116
Înregistrarea unei macrocomenzi
Iată câteva lucruri utile pe care ar trebui să le ştiŃi despre macrocomenzi:
 Când înregistraŃi o macrocomandă pentru a efectua un set de activităŃi într-o zonă din
Excel, macrocomanda va rula doar pentru celulele din zonă. Aşadar, dacă aŃi
adăugat un rând suplimentar la zonă, macrocomanda nu va rula procesul pentru rândul
nou, ci numai pentru celulele din zonă.
 Dacă aŃi planificat să înregistraŃi un proces lung de activităŃi, se recomandă să aveŃi
macrocomenzi relevante mai mici, nu o macrocomandă lungă.
 Nu este necesar ca numai activităŃile din Excel să fie înregistrate într-o
macrocomandă. Procesul macrocomenzii se poate extinde pentru alte aplicaŃii Office,
precum şi pentru orice alte aplicaŃii care acceptă Visual Basic for Applications (VBA).
De exemplu, puteŃi să înregistraŃi o macrocomandă în care mai întâi actualizaŃi un
tabel din Excel, apoi deschideŃi Outlook pentru a trimite tabelul la o adresă de e-mail.

UrmaŃi aceşti paşi pentru a înregistra o macrocomandă.


În fila Developer , în grupul Code, faceŃi clic pe Record Macro.
- SAU -
ApăsaŃi Alt+T+M+R.

117
În caseta Macro name, introduceŃi un nume pentru macrocomandă. DaŃi un nume cât
mai descriptiv posibil, astfel încât să puteŃi să găsiŃi rapid macrocomanda în cazul în care
creaŃi mai multe macrocomenzi.
Notă: Primul caracter al numelui macrocomenzii trebuie să fie o literă. Următoarele
caractere pot fi litere, numere sau caractere de subliniere. În numele macrocomenzii nu sunt
permise spaŃiile, caracterele de subliniere fiind interpretate drept separatoare de cuvinte. Dacă
utilizaŃi un nume de macrocomandă care este de asemenea o referinŃă de celulă, veŃi obŃine un
mesaj de eroare indicând că numele macrocomenzii este incorect13.
1. În caseta Nume macrocomandă, introduceŃi un nume pentru macrocomandă. DaŃi un
nume cât mai descriptiv posibil, astfel încât să puteŃi să găsiŃi rapid macrocomanda în
cazul în care creaŃi mai multe macrocomenzi.
Notă: Primul caracter al numelui macrocomenzii trebuie să fie o literă. Următoarele
caractere pot fi litere, numere sau caractere de subliniere. În numele macrocomenzii nu sunt
permise spaŃiile, caracterele de subliniere fiind interpretate drept separatoare de cuvinte.
Dacă utilizaŃi un nume de macrocomandă care este de asemenea o referinŃă de celulă, veŃi
obŃine un mesaj de eroare indicând că numele macrocomenzii este incorect.
2. Pentru a atribui o comandă rapidă de la tastatură pentru a rula macrocomanda, în
caseta taste de comenzi rapide , tastaŃi orice scrisoare (atât majuscule sau minuscule va
funcŃiona) care doriŃi să o utilizaŃi. Se recomandă să utilizaŃi Ctrl + Shift combinaŃii de
taste (majuscule), deoarece acŃiunea de macrocomandă tasta de comenzi rapide are
prioritate faŃă orice taste de comenzi rapide echivalente implicite Excel în timp ce este
deschis registrul de lucru care conŃine macrocomanda. De exemplu, dacă utilizaŃi Ctrl
+ Z (anulare), veŃi pierde capacitatea la anulare în acea instanŃă de Excel.
3. În lista Store macro in, selectaŃi locul în care doriŃi să stocaŃi macrocomanda. În
general, veŃi salva macrocomanda în locaŃia This workbook , dar dacă doriŃi o
macrocomandă să fie disponibilă, ori de câte ori utilizaŃi Excel, selectaŃi Personal
Macro Workbook . Atunci când SelectaŃi Personal Macro Workbook , Excel creează
un registru de lucru ascunse macrocomenzi personale (Personal.xlsb) dacă nu există
deja, şi salvează macrocomanda din acest registru de lucru.
4. În caseta Description, tastaŃi opŃional o descriere scurtă a ceea ce face macrocomanda.
Deşi câmpul Descriere este opŃional, se recomandă să introduceŃi una. De asemenea,
încercaŃi să introduceŃi o descriere semnificativă cu orice informaŃii care pot fi utile
dvs. sau altor utilizatori care vor rula macrocomanda. Dacă creaŃi o mulŃime de
macrocomenzi, descrierea vă poate ajuta să identificaŃi rapid ce face fiecare
macrocomandă, altfel ar trebui să ghiciŃi.
5. FaceŃi clic pe OK pentru a începe înregistrarea.
6. EfectuaŃi acŃiunile pe care doriŃi să le înregistraŃi.
7. În fila Developer, în grupul Code, faceŃi clic pe Stop Recording
- SAU -
Din bara de stare a Excel-ului se selectează pictograma de Stop Recording

13
Sursa: https://support.office.com/ro-ro/article/automatizarea-activit%C4%83%C8%9Bilor-cu-
%C3%AEnregistratorul-de-macrocomenzi-974ef220-f716-4e01-b015-3ea70e64937b

118
- SAU -
ApăsaŃi Alt+T+M+R .

Lucrul cu macrocomenzile înregistrate în Excel


În fila Developer, faceŃi clic pe Macros pentru a vizualiza macrocomenzi asociate la
un registru de lucru. Sau apăsaŃi Alt + F8. Acest lucru deschide caseta de dialog Macro.

119
Notă: Macrocomenzile nu pot fi anulate. Înainte de a rula o macrocomandă înregistrată
pentru prima dată, asiguraŃi-vă că aŃi salvat registrul de lucru în care doriŃi să rulaŃi
macrocomanda, sau, şi mai bine, că lucraŃi la o copie a registrului de lucru, pentru a
împiedica modificările nedorite. Dacă rulaŃi o macrocomandă şi aceasta nu face ceea ce
doriŃi, puteŃi închide registrul de lucru fără a-l salva.

Exemplu: Să se realizeze un macro (macrocomandă) prin intermediul căruia în celula


A1 să apară mesajul “Aceasta este un test!!!”, pe fundal galben, font de culoare roşu,
bold.

Paşi:
1. Ne poziŃionăm în celula A1;
2. Alegem opŃiunea Record Macro (1) ;
3. Atribuim numele test macrocomenzii, combinaŃia CTRL+SHIFT+A, şi descrierea
Primul Macro (2)
4. În celula A1, scriem textul “Aceasta este un test!!!”, şi formatăm celula conform
cerinŃelor: fundal galben, font roşi, bold (3)
5. Oprim înregistrarea macrocomenzii (4).

120
Pentru a lansa macrocomanda respectivă, se parcurg următorii paşi:
1. Ne poziŃionăm în celula A1;
2. Din tabul Developper, alegem Macros;
3. Din lista de macrouri definite alegem pe cel care ne interesează (în situaŃia dată
avem un singur macro – Test);
4. Alegem opŃiunea Run

121
ObservaŃie: Dacă nu suntem poziŃionaŃi în celula A1, rezultatul macrocomenzii va fi
denaturat, în sensul că formatarea se va aplica pe celula A1, iar textul va fi afişat în celula în
care suntem poziŃionaŃi. În figura de mai jos este prezentat rezultatul aplicării acestui macro,
în situaŃia în care rularea acestuia s-a făcut din celula C4.

122
Exemplu: Să se realizeze un macro prin care să se creeze o nouă foaie, folosind
din tabela salarii doar câmpurile Marca, Nume salariat, Compartiment şi Salariu. Noul
tabel obŃinut va avea formatări diferite.

1. După ce alegem opŃiunea Record Macro, din tabul Developer, selectăm toate
coloane care ne interesează a se păstra în noul table, respectiv: Marca, Nume
salariat, Compartiment şi Salariu.

2. Ne poziŃionăm într-o nouă foaie şi inserăm coloanele copiate, după care aplicăm
formatarea dorită.

123
3. Oprim înregistrarea alegând opŃiunea Stop Recording.
4. Ştergem noua foaie creată (Sheet1)
5. Ne poziŃionăm oriunde în foaia salarii şi din tabul Developer alegem opŃiunea
Macros, iar din fereastră nou deschisă selectăm macro-ul SelectieColoane

ExerciŃii: Să se creeze 3 macrocomenzi prin care să se extragă din tabele coloane dorite la
care să fie apoi aplicate diverse formatări.

Exemplu: Să se realizeze o macrocomandă prin care să se aplice formatarea


condiŃionată pentru a scoate în evidenŃă primele 3 salarii.

După ce se porneşte înregistrarea macrocomenzii se aplică formatarea cerută pentru câmpul


salariu.

124
Folosind opŃiunea Top/Bottom Rules, aplicăm formatarea dorită pentru coloana
Salariu.

Ştergem regula de formatare pentru foaia respectivă.

La fiecare lansare a macro-ului Top3Salarii se vor scoate în evidenŃă primele trei


salarii.

125
Asignarea unei macrocomenzi la un buton.

După cum am văzut un macro este rulat fie prin combinaŃia de taste asociată (dacă
aceasta a fost definită în prealabil), fie prin alegerea opŃiunii Macros din tabul Developer, şi
apoi Run.
Microsoft Excel pune la dispoziŃie şi facilitatea de a asocia macro-ul unui buton.
Pentru aceasta se parcurg următorii paşi:
1. Din tabul Developer se alege opŃiunea Insert.
2. Din lista de instrumente disponibilă, se alege Form Control – Buton.
3. Folosind mouse-ul se trasează dimensiunea butonului în foaie de calcul.
4. Se alege numele macro-ului care trebuie asignat butonului respectiv.
5. Folosind meniul contextual (clik dreapta mouse) se formatează butonul.

126
Exemplu: Să se realizeze o macrocomandă prin care să anuleze orice fel de formatare
pentru foaia curentă.

După ce se porneşte înregistrarea macrocomenzii se anulează toate formatările din foaia


respectivă, se creează un buton la care se asignează macro-ul respectiv.

ExerciŃii: Să se creeze 3 macrocomenzi prin care să se formateze diferit datele din foaia carte
şi o macrocomandă care să anuleze toate formatările realizate. Se va crea câte un buton
pentru fiecare macrocomandă realizată.

Exemplu: Să se realizeze o macrocomandă prin care să se realizeze un tabel pivot pentru


foaia salarii prin care să se afle salariul total pe fiecare compartiment în parte.

Înainte de a se proceda la înregistrarea macrocomenzii, pentru a putea realiza dinamica


(tabelul pivot să aibă rezultate corecte şi după ce se adaugă înregistrări), trebuie selectat tot
tabelul pentru salariaŃi şi definit un tabel pentru acesta.
Se selectează tot tabelul (click pe tabel şi apoi combinaŃia CTRL+A), iar apoi din
tabul Insert se alege opŃiunea Table.

127
În urma aceste acŃiunii tabelul se prezintă precum în imaginea de mai jos.

În acest moment se poate înregistra macro-ul pentru definirea tabelului pivot.

ObservaŃie: Pentru a se folosi opŃiunea Record Macro, este recomandat ca tabelul pivot să
apară în aceeaşi foaie cu tabelul original.

128
Se alege opŃiunea Record macro, din tabul Developer şi se creează tabelul pivot:
salariul total pentru fiecare departament.
După cum am specificat anterior, tabelul pivot va fi create în aceeaşi foaie, în cazul
nostru acest tabel va apare începând cu celula I1.

Tabelul pivot obŃinut este formatat folosind formatele predefinite din tabul Design şi
este sortat în ordinea crescătoare a valorilor pentru coloana suma salariu.

129
Pentru a observa dinamica acestui macro, am copiat înregistrarea
914 Badea Monica 21 merceolog desfacere 2100 60

se încă 6 ori.

În urma unei noi rulării macro-ului TabelPivot, se obŃine următoarea situaŃie:

Se poate asocia şi un buton acestui macro. Introducem trei rânduri goale înainte de
tabelul cu salariaŃi şi acolo poziŃionăm butonul. Tabelul pivot va apărea tot la aceeaşi
coordonată I2, pentru că aşa a fost definit iniŃial.

ObservaŃie: Dacă se doreşte plasarea unui buton la care să fie asignat un macro, este
recomandat ca înainte de înregistrarea macro-ului să se realizeze spaŃierea necesară pentru
a include şi butoanele, ca din punct de vedere vizual să nu existe dificultăŃi.

130
ExerciŃii: Să se creeze 2 macrocomenzi prin care să se realizeze două tabele pivot, la libera
alegere, pentru foaia Carte.

Exemplu: Să se realizeze o macrocomandă prin care să se calculeze o primă pentru


angajaŃi în funcŃie de anii de vechime în muncă după cum urmează:
- Pentru vechimea în muncă sub 3 ani – Nu se acordă primă
- Pentru vechimea cuprinsă între 3-5 ani – 100 lei
- Pentru vechimea cuprinsă între 5-10 ani – 200 lei
- Pentru vechimea cuprinsă între 10-15 ani – 300 lei
- Pentru vechimea cuprinsă între 15-20 ani – 400 lei
- Pentru vechimea peste 20 ani – 500 lei

După ce se porneşte înregistrarea macrocomenzii foloseşte funcŃia IF pentru a se


calcula coloana Prima.
Formula de calcul pentru primul salariat este următoare:

131
Rezultatul aplicării acestei funcŃii este cel din figura de mai jos:

Ştergem coloana H (cea care conŃine Prima). Inserăm un buton la care asignăm macro-
ul Prima.

132
Pentru a lansa în execuŃie în bune condiŃii acest macro, trebuie să ne poziŃionăm lângă
celula în care avem punctaj evaluare, pentru a putea să apară şi cuvântul prima la nume
coloană. În cazul în care suntem poziŃionaŃi în altă celulă, prima se va calcula, dar numele
coloane va fi Column1. Iar cuvântul prima va fi scris în celula în care suntem poziŃionaŃi la
acŃionarea butonului calcul primă.

ExerciŃii: Să se creeze o macrocomandă prin care să se realizeze calculul comisionului în


funcŃie de valoarea vânzărilor pentru foaia de lucru Carte.

133

S-ar putea să vă placă și