Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 3
Structura învelişului de electroni al atomului
Invelişul electronic al atomului are o structură stratificată, iar electronii care gravitează în jurul
nucleului se găsesc la distanţe diferite faţă de nucleu. Toţi electronii care se găsesc la aceeaşi distanţă faţă de
Cuantica funcţiilor orbitale înlocuieşte conceptul clasic de traiectorie a electronului cu cel de funcţie
• sunt funcţii matematice care pot avea valori mari într-o regiune din spaţiu, valori mici în altă regiune şi 0 în
restul spaţiului;
• conţin toate informaţiile ce se pot obţine referitoare la poziţia şi mişcarea particulelor pe care le descriu;
• dacă valoarea funcţiei de undă este mare într-un punct, atunci există o probabilitate mare ca particula să se
afle în acel punct, iar dacă funcţia de undă are valoarea 0 atunci particula nu va fi găsită acolo;
• cu cât funcţia de undă variază mai rapid de la un loc la altul, cu atât este mai mare energia cinetică a
mai importante rezultate ale mecanicii cuantice. În baza modelului cuantic al atomului completarea cu electroni a
• numărul cuantic principal n, ia valorile 1, 2, 3, 4, 5, ... şi valori diferite ale lui n corespund diferitelor straturi
• numărul cuantic secundar l, ia valorile 0, 1, 2, 3, 4, ..., n-1 şi valori diferite ale lui l corespund momentelor
• numărul cuantic magnetic m, ia valorile l, l-1, ..., 0, ..., -l+1, -l şi valori diferite ale lui l corespund orientărilor
diferite ale axelor de simetrie orbitală (x, y, z, x2-y2, z2, xy, xz, yz, ...);
mai apropiat strat de nucleu este notat cu K, pentru care numărul cuantic principal are valoarea n = 1.
K L M N O P Q
Fiecare strat electronic este alcătuit din unul sau mai multe substraturi, care la rândul lor sunt
Substrat g l=4
Orbitalul reprezintă o zonă a spaţiului din jurul nucleului în care există cea mai mare probabilitate
de a fi găsiţi electronii.
Orbitalul 1s are o densitate de electroni redusă în apropierea nucleului, dar crește cu creșterea
distanței până la atingerea unui maxim dincolo de care scade din nou.
Un orbital 2s este similar cu un orbital 1s, dar apar 2 sfere cu densitate electronică ridicată separate
printr-o zonă cu probabilitate zero de a găsi un electron numită nod sau suprafață nodală.
Un orbital 3s are 3 sfere cu densitate electronică ridicată separate prin 2 suprafețe nodale.
Orbitalii p sunt în număr de 3,
- dxy
- dxz
- dyz
- dx² - y²
- dz²
Orbitalii d (m = -2 ; -1 ; 0 ; +1 ; +2)
Pentru orbitalii d numărul cuantic
magnetic ia 5 valori (m = -2 ; -1 ; 0 ; +1 ;
+2).
Orbitalii f sunt în număr de şapte,
şi au formă şi simetrie foarte complexă.
Pentru orbitalii f numărul cuantic
magnetic ia 7 valori (m = -3 ; -2 ; -1 ; 0 ; +1
; +2 ; +3)
Orbitalii f (m = -3 ; -2 ; -1 ; 0 ; +1 ; +2 ; +3)
Stratul K (n = 1) este alcătuit dintr-un singur substrat s (l = 0) format dintr-un singur orbital s (m = 0).
Stratul L ( n = 2) este alcătuit din 2 substraturi: un substrat s (l = 0) format dintr-un singur orbital s (m = 0)
Stratul M (n = 3) este alcătuit din 3 substraturi: un substrat s (l = 0) format dintr-un singur orbital s (m =
0), un substrat p (l = 1) formati din trei orbitali p (m = -1 ; 0 ; +1) şi un substrat d (l = 2) format din 5 orbitali d m =
-2 ; -1 ; 0 ; +1 ; +2).
Stratul N (n = 4) este alcătuit din 4 substraturi: un substrat s (l = 0) format dintr-un singur orbital s (m = 0),
un substrat p (l = 1) formati din trei orbitali p (m = -1 ; 0 ; +1), un substrat d (l = 2) format din 5 orbitali d m = -2 ; -
Ordinea de ocupare cu electroni a orbitalilor unui atom în stare fundamentală se face pe baza
următoarelor reguli:
1s2s2p3s3p3d4s4p4d4f5s5p5d5f …
electroni care să fie caracterizaţi de toate cele patru numere cuantice identice. Consecinţa acestui principiu este
faptul că un anumit orbital nu poate fi ocupat decât cu cel mult doi electroni, care au spinul opus.
Regula lui Hund stabileşte că, în cazul orbitalilor de acelaşi tip, electronii se dispun astfel încât
modulul sumei numerelor cuantice de spin să fie maxim. Prin urmare, orbitalii de acelaşi tip vor fi completaţi
mai întâi cu câte un electron de acelaşi spin, după care va începe plasarea celui de-al doilea electron de spin
1s1. Pentru următorul element, heliu (Z = 2), configuraţia electronică este 1s2. În continuare este redată
Electronul prin care un element se deosebeşte de cel precedent se numeşte electron distinctiv.
Electronul distinctiv se află pe nivelul energetic cel mai ridicat. Poziţia acestuia în învelişul electronic este de
Regula “regula n+l minim” redă doar ordinea de ocupare a orbitalilor. Pentru elementele uşoare
aceasta corespunde configuraţiei electronice. La elementele mai grele se produce o reaşezare a nivelurilor
inferioare. În felul acesta, la elementele cu Z mai mare, nivelurile energetice se dispun mai întâi după numărul