Schimbarea demografică

În perioada 2010 - 2019, populația UE-28 a crescut în fiecare an, înregistrându-se o creștere
totală de 9,911milioane de locuitori, echivalentă cu o creștere anuală de 1,97 %.

Din graficul de mai sus se poate observa că cea mai mare populație o înregisrrează Germania,
urmată de Franța, Italia, Polonia și România, iar cea mai mică Luxemburg și Malta.

Creșterea populației este influențată de schimbările demografice naturale (numărul total de

nașteri minus numărul total de decese) și migrației. Populaţia Europei se măreşte, pe de o parte,
în mod natural (numărul naşterilor îl depăşeşte pe cel al deceselor) şi, pe de altă parte, datorită
migrării nete (numărul persoanelor care se stabilesc în UE este mai mare decât numărul celor
care o părăsesc).
În acelaşi timp, populaţia europeană îmbătrâneşte, pe măsură ce speranţa de viaţă creşte iar
numărul nou-născuţilor scade.
De-a lungul timpului, creșterea populației din UE a reflectat în mare măsură schimbarea
demografică naturală , spre deosebire de modelele de migrație.
În ultimii ani, însă Europa a trebuit să facă față celei mai grave provocări migratorii de la cel de Al
Doilea Război Mondial. După 1989, migrația a crescut în special în Germania și Marea Britanie și
a fost legată de politicile privind recrutarea forței de muncă din străinătate favorizând soluția
lucrătorilor străini temporari. Totodată, studenții străini au contribuit la acoperirea necesarului de
forță de muncă în țările gazdă (Marea Britanie, Germania, Franța și Spania). După adoptarea de
către Comisia Europeană, în martie 2005, a Cartei Verde, acest fenomen a sporit și joacă un rol
tot mai însemnat în acoperirea nevoilor pieței muncii europene, având în vedere declinul
demografic și îmbătrânirea forței de muncă din UE. Astfel, în 2015 au fost înregistrate în UE 1,25
milioane de persoane care solicitau azil pentru prima dată. Până în 2019, acest număr a scăzut
la 612700 de solicitanți. În 2019, peste 120000 de persoane au ajuns în Europa pe mare, față de
cei peste un milion din 2015. În 2019, numărul total de treceri ilegale ale frontierei către UE a
scăzut la 141 700, cel mai redus nivel din ultimii șase ani și cu 92 % mai puțin față de 2015 (anul
în care s-au înregistrat cele mai multe treceri ilegale).

În ultima perioadă , ratele de natalitate au scăzut în mod progresiv și speranța de viață a crescut
treptat, având ca rezultat o încetinire a ratei de creștere demografică naturală. În perioada 2010-
2019 , se înregistrează o scădere continuă a ratei natalității (raportul dintre numărul de nașteri
dintr-un an și efectivul populației), de la 10,7 ‰, cât înregistra în 2010, la 9,5 ‰ în 2019. În 2019
cea mai mare rată a natalității s-a înregistrat in țările: Turcia (14,3 ‰), Azerbaidjan (14,1 ‰),
Georgia (13 ‰), România situându-se pe locul 30 în UE cu o rată a natalității de 10,3 ‰.

În aceeași perioadă, rata mortalității (numărul de persoane care decedează raportat la o anumită
populație, într-o unitate de timp) înregistrează o tendință crescătoare în UE (de la 9,7 ‰ în 2010,
la 10,2 ‰ în 2019.

În 2019 cea mai mare rată a mortalității s-a înregistrat in țările: Bulgaria (15,5 ‰), Serbia (14,6
‰), Lituania (14,5 la mia de locuitori), România situându-se pe locul 6 în UE cu o rată a
mortalității de 13,4 ‰, rata mortalității devansând pe cea a natalității cu 3,1 promile.

Europa se confruntă în prezent cu importante schimbări demografice, care influențează puternic

dezvoltarea locală. Conform statisticilor EUROSTAT, declinul demografic al populației din UE se
va traduce printr-o diminuare a cotei procentuale a populației Uniunii Europene în raport cu
populația lumii de la 6,9 %, în 2015, la 5,1 %, în 2060. Aceste schimbări demografice îmbracă
diferite forme la nivel european, de la densitatea scăzută, la îmbătrânirea populației, scăderea
ratelor de natalitate și depopulare. În plus, nu toate regiunile sunt afectate în mod uniform,
majoritatea zonelor urbane cunoscând o creștere a populației, în timp ce în majoritatea zonelor
rurale și îndepărtate are loc un declin. Studiile arată că îmbătrânirea demografică se va accentua
în Europa; pentru România, spre exemplu, se prevede o creștere a ponderii populației peste 65
ani la 35 % în orizontul anului 2060.