Tipuri de texte

Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, descriind un anumit
aspect al realității într-un limbaj obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de
detalii.

Conține:

construcții de tipul substantiv-adjectiv

este presărat cu o multitudine de imagini artistice.
Textul narativ este de obicei un text literar epic în care:

emițătorul își transmite indirect sentimentele prin intermediul acțiunii și

personajelor
 conține cu preponderență verbe
 întâlnim și elemente de cronotop (loc, timp)
 unele texte nonliterare pot avea caracter narativ, în special cele din
domeniul publicistic.
Textul informativ este prin excelență un text nonliterar care:

are un limbaj concis, accesibil

oferă informații despre un anumit aspect al realității
dintr-un asemenea text lipsesc și mărcile afectivității și ale expresivității.
este obiectiv
conține detalii
Textul epistolar este reprezentat prin scrisori

  limbaj colocvial cu termeni uzuali

  caracteristici precum localitatea, data,
 formula de început și formula de încheiere.
 semnătura
 subiectivitate
Textul argumentativ este un text personalizat deoarece exprimă punctul de vedere al
emițătorului. Pornește de la o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finalizând-o cu o
concluzie. Limbajul este elevat și ideile sunt legate prin conectori.

  Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular fiind
rezultatul imaginației unui singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate
compartimentele lexicului, folosește valori denotative și conotative și predomină funcția
expresivă a limbajului.
Textul științific are caracter general pentru că exprimă adevăruri universal valabile,
preferă neologismele, este concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai
cuvinte cu sens propriu, iar elementul verbal poate fi completat de anumite simboluri,
cifre, numere.

Textul memorialistic. Se bazează pe procedeul evocării (aducerea în prezent a unor

evenimente trecute, trăite de autor). Are un grad mare de subiectivitate fiind scris la
persoana I.

Stilurile funcționale

In limba romana contemporana exista cinci stiluri functionale: stiintific,

oficial (juridic - administrativ), publicistic, beletristic (artistic) si colocvial
(familiar). 

1. Stilul stiintific

Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte,
investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice;
comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de
notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este cognitiva;

CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti,

persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa
explice, sa argumenteze cunostinte factuale.

CARACTERISTICI:

o are functie exclusiv referentiala;

o trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente
logice, deductive, argumentate;
o respecta proprietatea termenilor;
o se folosesc multe neologisme;
o conform tipului de discurs:  nonfictional, argumentativ, descriptiv,
explicativ.
o conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat
(chimis, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau
 nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin
numirea publicului-tinta sau nedeterminata.
o conform efectului mesajului:  Acordul, fiindca autorii sunt persoane
creditabile in domeniul stiintific.
o conform functiei mesajului (scop):  informare, educare, publicitar (functie
colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).
o conform incarcaturii emotionale a mesajului:  critic, polemic, neutru.
o folosirea cuvintelor monosemantice;
o claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a
propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;
o utilizarea sensului propriu al cuvantului;
o un grad mare de tranzitivitate;
o fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati sunt
monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte
derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse
cu sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga
utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe.
Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica
(filozofica, economica, politica, botanica, etc); studiul; comunicarea; referatul;
eseul;

PARTICULARITATI LINGVISTICE:

Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme, prefixoide;

Morfologice:Substantive abstracte, pluralul autorului;
Sintactice: Coordonarea si subordonarea;
Stilistice:fara figuri de stil si digresiuni.

Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic  (terminologie cu caracter orientat

practic), limbajul religios  (terminologie arhaica, solemna, conservatoare si cu
incarcatura emotiva), limbajul poetic  (terminologie accesibila si cu tehnici persuasive).

Nota!
-Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ,
descriptiv, informativ, explicativ, injoctiv).
-Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele argumentative
afirma sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false, idei,
convingeri, atitudini. Intr-un text stiintific argumentarea are functie referentiala, dar
intr-un text jurnalistic ea are functie conativa. 

2. Stilul oficial (juridic - administrativ)

A. STILUL JURIDIC

CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul

muncii etc), texte elaborate de organul judiciar.

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

-funcţie referenţială;
-enunţuri cu formă impersonală
-conţinut normativ;
-enunţuri clare, lipsite de ambiguitate;
-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi;
-folosirea clişeelor formale;
-utilizarea unor clişee care indică atitudinea necesară (se completează cu majuscule, se
scrie numai în chenarul albastru, se va completa, se scrie cu litere de tipar etc);
-respectă proprietatea termenilor;
-foloseşte terminologia de specialitate;
-foloseşte neologisme;
-în raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;

-conform relaţiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emiţător - specializat, adică organul 

legislativ; în acest tip de text, emiţătorul dă receptorului instrucţiuni 
în legătură cu modul în care trebuie înţeles textul. Instrucţiunile sunt 
realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau 
prin mijloace formale (art. 1,2). Receptorul este de obicei specializat - 
cel care trebuie să aplice legea, dar şi nespecializat - cel care vrea să 
cunoască legea.

-conform efectului mesajului:  Acord, fiindcă autorii sunt persoane credi-tabile în

domeniul juridic. Emiţătorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de
discurs unde funcţia perlocuţionară este controlabilă).
-conform funcţiei mesajului: informare, educare.

-conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

Lexicale:terminologie specifica 
Morfologice: substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul
"a trebui", verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la
diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme
impersonale; -Expresii verbale impersonale.Sintactice:Coordonare sisubordonare; -
constructii infinitivale; -fraze coordonate;
Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.

B. STILUL ADMINISTRATIV

CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul

administrativ.

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

• enunţuri cu formă impersonală

• conţinut normativ
• enunţuri clare, lipsite de ambiguitate
• inventar lexical cu termeni clar definiţi
• prezenţa clişeelor
• respectă proprietatea termenilor
• foloseşte terminologia de specialitate
• are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.)
• obiectiv şi impersonal
• accesibil, clar şi precis

• conform relaţiei E-R beneficiar. Emiţător - specializat adică organul legislativ.

Receptorul este de obicei specializat - cel care trebuie să aplice legea.
• conform efectului mesajului:  Acord, fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în
domeniul administrativ, (act oficial)

Notă! în cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizează acordul/
dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare.

• conform scopului: funcţie conativă.

• conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv. 

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

Lexicale:Terminologie specifică: 
adeverinţă, 
adresă, cerere, 
certificat, 
domiciliu, dosar 
indemnizaţie

Morfologice: substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a
putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva,
preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii
verbale impersonale.

Sintactice: - constructii infinitivale; -fraze coordonate;

Stilistice -fara figuri de stil

3. Stilul publicistic

Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul

prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura
cu evenimentele sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare
sunt: monologul scris (in presa si publicatii), monologul oral (la radio si televiziune),
dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris);

ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL, MASA ROTUNDA,

STIREA, ANUNTUL PUBLICITAR

CARACTERISTICI ALE STILULUI

o are funcţie de mediatizare a evenimentelor;

o conţine informaţii economice, politice, sociale;
o influenţează opinia publică (discurs persuasiv);
o în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii
sau afectivităţii;
o strategia persuasivă se bazează pe argumente: A.persuasiunea
adresată raţiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauză-efect;
(cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-soluţii-rezultate/ modalităţi de
aplicare a soluţiilor); B.persuasiunea adresată afectivităţii aduce
argumente de popularitate, superioritatea unor produse în raport cu altele
similare, mărturia unor beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de
destinatar.
o dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;
o are funcţie conativă;
o exprimă atitudini;
o orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.
o utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
o receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ),
preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor
procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori
formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii,
enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de
aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative .
o utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice,
interogatii, imagini etc)

Notă!
 o Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul
că îmbină informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori,
presupune şi o anumită implicare subiectivă a autorului.
o Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extra-
lingvistice de tipul: fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.

PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE

Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate).

Termenii noi sunt explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite
între două sau mai multe obiecte, fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru
a atrage atentia, pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la
continut.

Morfologice:Foloseşte preponderent diateza activă

Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple.

Formulări eliptice care să impresioneze şi să atragă atenţia.

Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se

utilizeaza uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).

4. Stilul artistic (beletristic)

Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului

(expresiva, sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.

CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse
eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.

CARACTERISTICI:
 o libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii
literare;
o contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în
special în poezie, prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
o caracterul individualizat al stilului;
o unicitate şi inovarea expresiei;
o bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
o sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
o înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii
literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
o mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i
acestuia o structură care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de
fixat în memorie. Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simplu
instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text interesant în sine: plăcut,
frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii,
repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur
în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în expresii şi
locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
o folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite
calitati, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
o o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul
ca fiecare autor isi are propriul stil;
o bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni
regionali, arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
o extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor
termeni;
o cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
o relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al
limbii.

CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:

o Claritate:  exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.

o Proprietate:  utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea
gândurilor şi sentimentelor.
o Corectitudine:  respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
o Precizia:  utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.
o Puritatea:  utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

Lexicale:  Polisemantism; Sensul conotativ; Varietate lexicală

Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire; Mărcile subiectivităţii

Sintactice: Diversitatea raporturilor de subordonare; Inversiuni, dislocări topice

Stilistice: Prezenţa procedeelor artistice

5. Stilul colocvial

Stilul colocvial (familiar) se utilizeaza in sfera relatiilor de familie, in viata de zi cu zi.

CUPRINDE (sfera de utilizare) - relaţii interpersonale în planul vieţii cotidiene.

CARACTERISTICI:

o conform specificului discursului: discurs ficţional/ stil artistic, discurs

nonficţional/ stil ştiinţific;
o recurge la elemente suprasegmentale (ton, gestică, mimică);
o are o mare încărcătură afectivă;
o regulile gramaticale pot fi încălcate;
o pot fi folosite elemente de argou sau jargon;
o sunt folosite particularităţi regionale sau socio-profesionale;
o se realizeaza dezvoltarea spontana, neintentionata a limbii.
o un anume grad de afectivitate;
o folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea ascultatorului;
o utilizarea mijloacelor non-verbale; oscilare intre economie si abundenta in
exprimare. Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice, a
abrevierilor de tot felul, dar mai ales prin elipsa, ca urmare a vorbirii dialogate,
precum si prin mijloace extralingvistice (mimica, gestica) care permit
intreruperea comunicarii, restul fiind sugerat. Abundenta in exprimare este
materializata prin repetitie, prin utilizarea zicalelor, proverbelor, locutiunilor si
expresiilor, prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin
perifraze.
o prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici;
o folosirea diminutivelor, augmentativelor, substantivelor in vocativ sau a
verbelor la imperativ;
o simplitate, degajare si naturalete.
o conform relaţiei E-R (beneficiar)

Emiţătorul poate fi specializat sau nespecializat. Receptorul poate fi şi

el specializat sau nespecializat. In cadrul acestui stil, relaţia emiţător-receptor

poate fi şi de rudenie.
o conform efectului mesajului
Acord

Identificare

Internalizare

o conform funcţiei mesajului (scop):

Informare

Educare

Divertisment

Publicitar

o conform încărcăturii emoţionale a mesajului

Emoţional

Persuasiv

Manipulant

Prohibitiv
 Critic

Polemic

CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI

 Claritate
 Proprietate
 Corectitudine
 Precizia
 Puritatea

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE

Lexicale:  Argou; Jargon;Neologisme la moda; Cuvinte tipice unor graiuri

Morfo-sintactice: Pronume, adjective, adverbe nehotarate. Aproximari prin numerale

si substantive. Pronume si verbe cu specific regional; enunturi fragmentate. Izolari,
inversiuni, elipse. Digresiuni, paranteze.

Stilistice: Diminutive. Argumentative. Cuvinte cu sens peiorativ. Superlative expresive.

Vocative, interjectii,imperative. Zicale.

Elementele situatiei de comunicare: Emitator, Receptor, Mesaj

Elementele situatiei de comunicare E R M: 

a) Emiţător: funcţie emotivă(emiţătorul este cel care transmite mesajul unui receptor;
funcţia emotivă se concretizează în selecţia informaţiei pe care emiţătorul o operează în
realitatea înconjurătoare);

b) Receptor: funcţie conativă(receptorul este cel căruia i se adresează mesajul

emiţătorului, adică el este cel care primeşte o informaţie, astfel se concretizează funcţia
conativă sau de cunoaştere. Efectul mesajului se măsoară într-un răspuns verbal/ scris
sau comportamental); 

c) Mesaj: funcţie poetică (ceea ce emiţătorul transmite receptorului printr-un proces de

codificare a unor elemente verbale/ nonverbale). 

Cerinţa (verbul de comandă) :

1. Precizează/ indică/ arată/ menţionează/ stabileşte/ consemnează/ identifică

Forma şi conţinutul răspunsului:

Răspunsul presupune să stabileşti şi să arăţi în mod precis şi succint aspectul

impus de cerinţă

Exemplu: 

Art. 23 (1): Copilul are dreptul la liberă exprimare.  Art. 25 (1): Copilul are dreptul la
libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie. Art. 28 (1): Copilul are dreptul la
respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau
altor tratamente umilitoare sau degradante.  (Legea privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului] 

Cerinţă: Precizează,  elementele situaţiei de comunicare din textul dat {emiţător,

receptor mesaj]. 
Indicaţii: Pentru un răspuns corect trebuie: 

1. să ţii cont de sensul şi funcţia termenilor pe care trebuie să-i numeşti: Emitator,
Receptor, Mesaj -definitiile

2. să le identifici pe text:

Emiţătorul este specializat: instituţia care dă legile. Ideea specializării este susţinută

de titlu, Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,  şi de
structuri formale tipice: Art. 23, Art. 25, Ari. 28,  paragrafe notate cu (1), (1), (1).

Receptorul este specializat, respectiv cel care aplică legea, dar şi nespecializat, adică
cetăţeanul beneficiar care citeşte legea. 

Mesajul este circumscris de tema textului: protecţia copilului.

Sugestii de raspuns:

BILETUL 1. Stilul stiintific

1.Autor, titlu

In subsolul textului este indicat numele autorului, Constantin C. Giurescu, Dinu C.

Giurescu, titlul lucrarii de unde este extras fragmentul, Scurtă istorie a românilor pentru
tineret îndeosebi.

Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica. El indica
un text de specialitate din domeniul istoriei: Scurtă istorie a românilor pentru tineret
îndeosebi.

2.Tipul de discurs (text nonfictional, informativ).

Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens

denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a cuvintelor).
In text sunt folositi termeni cu sens denotativ: corpul omenesc, familie, moştenirii
lingvistice; moşteniri sufixele;româneşti; etc.

Discursul are functie referentiala. El transmite informatii stiintifice pe baza unui text
informativ. Primul enunt poate fi considerat un argument: Sub raportul limbii,
cercetările întreprinse [...] au putut stabili un număr de 160 (o sută şaizeci) de termeni
româneşti care sunt de origine geto-dacă. 

Urmatoarele enunturi sunt menite sa exemplifice argumentul. E de notat faptul ca

exemplificarea argumentului se face atat prin recursul la termenii romanesti de origine
geto-daca; cat si prin observatiile facute in legatura cu termenii care vor sporii prin
cercetari ulterioare care ne vor arata si alte aspecte a mostenirii lingvistice...

Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre legatura termenilor

romanesti cu originea geto-daca: Ni s-au păstrat de la daco-geţi şi câteva nume de ape:
în primul rând Dunărea, care derivă dintr-un Dunaris dacic; apoi Argeşul din Argessos
(la Herodot diformat: Ordessos); Bârzava, al cărei nume se regăseşte în oraşul dacic
Berzobis; Someşul: o inscripţie latină din ţinuturile udate de acest râu vorbeşte de
Samus; este sigur că romanii au păstrat vechiul nume, autohton. Acelaşi lucru cu Oltul,
Aluta în izvoarele latine, şi cu Tisa.

3. Sfera de utilizare:

Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul istoriei si criticii
literare.

4. Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-Mesaj

*Conform relatiei E-R (Emitator-Receptor)(Beneficiar)

Emitatorul este specializat, respectiv o persoana abilitata in domeniul istoriei si criticii

literare. Receptorul nu este prezent explicit, dar se poate presupune ca este puternic
specializat, respectiv tot o persoana abilitata in domeniul istoriei si criticii literare, sau
nespecializat, categorie din care fac parte cititorii care sunt interesati de aceasta tema.
Relatia emitator-receptor este determinata de emitator prin numirea publicului-tinta (se
adreseaza in special tinerilor, dupa cum reiese din titlul fragmentului).

*Conform efectului mesajului

Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care informatia este corecta
stiintific si in masura in care este corect argumentata.

*Conform functiei mesajului (scop)

Functia mesajului este de informare, concentrata pe un subiect precis: legatura dintre

termenii romanesti si originea geto-dacă.

Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in procesul invatarii
in orele de limba, dar si in masura in care un receptor nespecializat doreste sa conoasca
problema.

*Conform incarcaturii emotionale a mesajului

Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea discursului este
tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema teoretica, exemplificata printr-un
context cultural dat.

5. Caracteristici ale stilului:

a. Corectitudine: textul este alcatuit din enunturi construite in conformitate cu regulile

grmaticale si semantice.
b. Claritate:descriere clara, logica, coerenta, obtinutaprin folosirea unor cuvinte al caror
sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate:  continutul textului se refera la o problema reala, demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul poate fi inteles de specialisti dar si de elevi/studenti
familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o monima specializare.
e. Proprietatea termenilor: termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ (raport,
limba, cercetari, termeni, origine etc.)
f. Sens unic (opera inchisa): receptarea textului se face numai in sensul indicat de
autor.

BILETUL 2. Stilul stiintific

1.Autor, titlu

In subsolul textului este indicat numele autorului, Sorin Alexandrescu, titlul lucrarii de
unde este extras fragmentul, Paradoxul românesc

Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica,
specialitatea istorie.

2.Tipul de discurs (text nonfictional, informativ).

Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens

denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a cuvintelor).

In text sunt folositi termeni cu sens denotativ: paradox, istorie, cultural, european,

geografia, latinitate,apartenenta, pamant, cultura, arte, caracter etc.
Discursul are functie predominant referentiala.El formuleaza argumente referitoare la
modul in care poate fi interpretata paradoxul roman.Primul enunt poate fi considerat un
argument: Primul paradox al domeniului român se referă la poziţia sa în spaţiul cultural
european. Geografia şi istoria au plasat România între Europa centrală, Europa
răsăriteană şi Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute într-o mare slavă şi
ungară.  Urmatorul enunt are un caracter explicativ. Spaţiul român s-a format astfel la
frontiera a trei zone culturale diferite şi, asemeni oricărui spaţiu de frontieră, şi le-a
apropiat, diferenţiindu-se în acelaşi timp de fiecare din ele. [...]

Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre cultura si caracterul

domandit de romani: Românii şi-au creat propria lor cultură, acceptând un minim de
elemente comune cu fiecare zonă vecină, minim care făcea posibil contactul cu aceasta
şi care a servit, în acelaşi timp, tocmai pentru a o diferenţia de celelalte zone vecine.
Datorită unei asemenea arte au reuşit ei să echilibreze caracterul, altminteri divergent,
al acestor numeroase influenţe. 
3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul istoriei si criticii
literare.

4.Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-Mesaj

*Conform relatiei E-R (Emitator-Receptor)(Beneficiar)

Emitatorul este specializat, respectiv un specialist in domeniul istoriei. Ideea rezulta din
titlul lucrarii Paradoxul românesc. Receptorul poate fi specializat si/ sau nespecializat.
Specificul unor texte de acest gen este ca se adreseaza unuipublic larg , care nu trebuie
sa fie neaparat specializat.
*Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul  cu informatia in masura in care este corecta stiintific.

*Conform functiei mesajului (scop)

Functia mesajului este de informare concentrata pe un subiect precis: paradoxul
domeniului român. In acest context intrbarile esentiale ale mesajului informativ
actualizate aici sunt:Ce?  (paradoxul roman), Cum?  (ca tablou al romanilor in care si-au
format propria cultura si caracter).
Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in procesul
invatarii, dar si in masura in care un receptor nespecializat doreste sa cunoasca
problema.

*Conform incarcaturii emotionale a mesajului

Mesajul este  neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea discursului este
tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema teoretica, exemplificata printr-un
context cultural dat.

5.Caracteristici ale stilului:

a. Corectitudine: din punct de vedere gramatical si lexical textul este corect alcatuit.
.
b. Claritate:descriere clara, logica, coerenta, ea se obtine prin folosirea unor cuvinte al
caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate:  continutul textului se refera la o problema demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul este usor de inteles atat de specialisti, cat si de elevi/studenti
familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o minima specializare.
e. Proprietatea termenilor: termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ (istorie,
cultural, geografia, latinitate, cultura, arte, caracter etc.)
f. Sens unic (opera inchisa): receptarea textului se face numai in sensul indicat de
autor. 

BILETUL 5. Stilul stiintific

1. Autor, titlu (se află în partea dreaptă jos) şi temă (despre ce e vorba în text)

în subsolul textului este numit autorul Vasile Pârvan şi titlul începuturile vieţii
romane la gurile Dunării.  Titlul sugerează că textul ar putea fi de specialitate şi că
aparţine unei sfere ştiinţifice (sensul sintagmei din titlu, începuturile vieţii romane la
gurile Dunării,  care sugerează o plasare a unui eveniment istoric - instaurarea vieţii
romane în spaţiu - la gurile Dunării - şi în timp - începuturile). E important de remarcat
faptul că tema fragmentului citat care se referă la modul de lectură a istoriei indică
faptul că avem de-a face cu un text de escortă, un text explicativ. 

2. Tipul de discurs (text nonficţional, justificativ) Discursul este nonficţional

(poate fi identificat conform predominanţei cuvintelor cu sens conotativ/ denotativ şi în
conformitate cu sfera de referinţă a cuvintelor). în text sunt folosiţi termeni cu sens
denotativ: istorie, popor, cărţi-, viaţă.  Discursul are funcţie predominant referenţială. El
formulează argumente referitoare la modul în care poate fi interpretată istoria veche.
Din acest punct de vedere fragmentul dat poate fi considerat o definiţie a tipurilor de
lectură a istoriei: învăţaţii care scriu istoria popoarelor sunt de două feluri: unii, care din
copilărie şi pană la bătrâneţe au trăit tot între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de
toate zilele, cu luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în came şi
oase  oameni vii de toate felurile.  Următoarele enunţuri au un caracter explicativ. Ele
enumera atributele fiecărui tip de cititor, respectiv cititorul care interpretează istoria
numai prin intermediul altor lecturi şi cel care corelează viaţa cu textele citite. Ultimul
enunţ este favorabil celui de-al doilea tip de cititor. Considerând fragmentul o prefaţă la
un model de lectură şi interpretare a istoriei se poate afirma că autorul va citi istoria
conform celui de-al doilea model.

3. Sfera de utilizare Sfera de referinţă a termenilor este cea la intersecţia dintre

domeniul strict ştiinţific şi cel literar. Chiar dacă discursul are relevanţă în
domeniulştiinţelor umaniste,  stilul este tangent la domeniul eseisticii şi al literaturii.

4. Elementele situaţiei de comunicare ERM

• Conform relaţiei E-R (beneficiar) Emiţătorul este specializat, respectiv un
specialist în domeniul istoriei, Ideea specializării este susţinută de titlul lucrării -
începuturile vieţii romane la gurile Dunării  şi de temă - modul în care este citită şi
interpretată istoria. Receptorul poate fi specializat, nespecializat, sau în curs de
specializare (elevi, studenţi).
• Conform efectului mesajului Mesajul vizează ca efect acordul  cu informaţia în
măsura în care este corectă ştiinţific.
• Conform funcţiei mesajului (scop) Funcţia mesajului este de informare
concentrată pe un subiect precis: cum se citeşte şi se interpretează istoria.întrebările
esenţiale ale mesajului informativ actualizate sunt: Ce? (istoria), Când? (de la
începuturi}, Pentru cine? (pentru specialişi,învăţaţi), Cum?  ( citirea istoriei numai din
cărţi/ corelarea lecturii cu viaţa). Funcţia educativă  este prezentă în măsura în care
textul este folosit în procesul învăţării în orele de istorie sau este folosit de diverşi
receptori interesaţi de subiect.
• Conform încărcăturii emoţionale a mesajului Mesajul este neutru  din punctul de
vedere al implicării afective a autorului, prin datele furnizate. Prin tonalitate însă textul
tinde către emoţional, graţie figurilor de stil prezente în text şi graţie construcţiei ample
a frazei. 

CARACTERISTICI ALE STILULUI

1. Corectitudine:  din punct de vedere gramatical şi lexical textul este corect alcătuit.
2. Claritate:  descriere clară, logică, coerentă, obţinută prin folosirea unor cuvinte al
căror sens este consacrat şi prin evitarea termenilor prea specializaţi. 
3. Obiectivitate:  conţinutul textului se referă la o problemă aflată la graniţa dintre
subiectiv şi obiectiv, după cum indică şi fragmentul citat în care discursul este construit
pe două moduri posibile de lectură.
4. Accesibilitate;  limbajul poate fi înţeles de specialişti, dar şi de elevi/ studenţi
familiarizaţi cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o minimă specializare (sate, oraşe,
ţări, biserici, învăţaţi). 
5. Proprietatea termenilor,  termenii sunt folosiţi cu sensul propriu (istorie, popoare,
răspunsuri).
6. Sens unic  (operă închisă): receptarea textului dat se face numai în sensul indicat de
autor. 

BILETUL 94. Stilul juridic - administrativ

ETAPE
1. Autor, titlu (se afla in partea dreapta de jos) si tema (despre ce este vorba in
text).
Informatiile apar in subsolul textului. In cazul textelor juridice, autorul este institutia
care elaboreaza legea. Titlul din subsolul textului specifica domeniul de
aplicare, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Titlul sugereaza ca textul
apartine stilului juridic-administrativ. Tema face referire la drepturile omului.Aceasta se
concentreaza asupra drepturilor omul in diferite ipostaze. In acest sens legea prevede
trei tipuri de drepturi: dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, dreptul la
libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie sidreptul la libertatea de exprimare.
Cele trei articole de lege se insccriu in sfera relatiilor interumane. Ele vizaza relatiile din
viata privata a omului (relatiile de familie), si relatiile din viata publica.

2.Tipul de discurs (text nonfictional, descriptiv)

*Conform specificului discursului
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens
denotativ si in conformitate cu sfera de referinta a cuvintelor). In text sunt prezente
cuvinte cu sens denotativ: autorităţi, lege, gândire, conştiinţă, religie. 

3.Sfera de utilizare 
Textul apartine stilului juridico-administrativ,  utilizat in relatii administrative, oficiale, de
natura juridica.

4.Elementele situatiei de comunicare ERM (emitator-receptor-mesaj)

-conform relatiei E-R (beneficiar)
Emitatorul este specializat: institutia care da legile. Ideea specializarii este sustinuta de
titlu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,  si de termenii de
specialitate: lege, penal, securitate nationala, societate democratica, autoritatilor
publice etc. Receptorul este si el specializat, respectiv, cel care aplica legea, dar si
nespecializat, adica cetateanul beneficiar care citeste legea.
-conform efectului mesajului
Acordul  cu informatia este prezent in masura in care legea este justificata de un anumit
context social.
-Conform functiei mesajului (scop)
Texul are functie de informare: are dimensiune pragmatica si aplicabilitate in sfera vietii
private si vietii publice. Structural textul raspunde la intrebarile specifice textului
informativ:Ce?  (drepturile omului), De ce?  (sunt importante: fiindca orice cetatean
poate avea acces liber si neingradit la informatiile de interes public).
Textul are si functia de popularizare, prin promovarea legii in randul cetatenilor.
Functia educativa  consta in a sugera un anumit comportament intr-o situatie data,
respectiv cunoastearea anumitor informatii de interes public.
-Conform incarcaturii emotionale a mesajului
Mesajul este preponderent denotativ, se adreseaza ratiunii si este lipsit de componenta
afectiva.

CARACTERISTICI ALE STILULUI

1. Are formule fixe:  fiecare paragraf incepe cu un numar.

2. Obiectiv si impersonal: in text nu exista marcile autorului.

3. Accesibil, clar si precis: accesibil prin termenii utilizati, clar prin structura frazei si
precis pentru ca numeste situatia si comportamentul.

4. Vocabular pronuntat specializat: lege, art.

6. Folosirea cliseelor  : In acest context, sablonul se materializeaza in structura formala

a textului, respectiv, paragraful care defineste continutul articolului (8, 9, 10).
PARTICULARITATI LINGVISTICE
Lexicale: Termeni de specialitate:  lege, penal, securitate nationala, societate
democratica.
Monosemantism si neologisme.
Morfologice: Substantive 
abstracte 
Reflexiv impersonal si Forme impersonale.
Sintactice: Enunturile sunt structuri de tip cliseu, propozitiile sunt principale,
dezvoltate, independente, enuntiative cu nuanta imperativa, in ceea ce priveste
aplicabilitatea. Predomina coordonarea.
Stilistice: Clisee:art. 8,9,10; paragrafe 1,2.

BILETUL 97. Stilul publicistic

ETAPE

1. Autor, titlu (se află în partea dreaptă jos) şi temă (despre ce e vorba în text)

Textul are în subsol autorul,  Jonathan Scheele, şi titlul Conferinţa domnului Jonathan

Scheele.Titlul  trimite la condiţiile unei comunicări eficiente, foarte puţin sau deloc
cunoscute vorbitorilor. Tema este definirea  Ce înseamnă să fii european

2. Tipul de discurs (text subiectiv-reflexiv, nonficţional) Din informaţia din

subsolul textului rezultă tipul de text: conferinţă (convorbire), adică expunere făcută în
public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a
informa, de a instrui, de a omagia etc. Funcţia discursului este conativă.
Textul este nonficţional (poate fi identificat conform predominanţei cuvintelor cu sens
denotativ şi în conformitate cu sfera de referinţă a cuvintelor). Textul nu are elemente
de confesiune. Este un text care se apropie de domeniul ştiinţific, prin tematică şi prin
modul de construire a discursului. În acest sens poate fi considerat un text reflexiv.
El prezintă dialogul din punctul declanşării lui, luându-se în seamă capacităţile
interlocutorilor, disponibilităţile acestora, apreciindu-se ca valoare fundamentală în
comunicarea de acest tip, respectul. Primul enunţ sugerează faptul că tema articolului
urmează după o altă intervenţie Am fost invitat să vorbesc despre Ce înseamnă să fii
european. Vă mărturisesc că
nu îmi este uşor să dau un răspuns, pentru că sunt deja european: e o stare firească,

pe care nu simt nevoia să o definesc. […] Demonstraţia porneşte de la alegerea

interlocutorilor,
de la declinarea poziţiilor acestora, care, obligatoriu, au opinii diferite, au aceeaşi
disponibilitate intelectuală, au un fond de referinţă comun (valori, reguli, principii). Se
anticipează din enunţurile de început ale articolului condiţia esenţială a efortului
colocvial, acela de a obţine un adevăr diferit de cel de la care s-a pornit. Regulile notate
într-un limbaj aflat la graniţa beletristic/ publicistic vizează personalitatea vorbitorilor,
dimensiunea morală a acestora, forţa de a renunţa la vanităţi şi mici orgolii. Pentru a
convige, se apelează la exemple alegorice (pentru a defini calitatea de european prin
împărtăşirea unui set de valori).  Tranşant, se numeşte ca virtute cardinală
fundamentală a dialogului facultatea de a vedea, coroborată, în viziunea autorului
puţin  la istoria Uniunii Europenei.  Pericolele intuite care ar ameninţa spaţiul public, în
cazul ignorării regulilor formulate, sunt vorbăria şi discursul torenţial. Articolul este
construit după structura discursului argumentativ.
3. Sfera de utilizare Textul este la intersecţia dintre stilul beletristic (eseistic)  şistilul
publicistic.  Aparţine stilului publicistic  prin temă şi prin faptul că este un articol, prin
efectul de convingere (persuasiune) şi aparţine stilului beletristic  prin maniera
subiectivă de tratare a temei.

4. Elementele situaţiei de comunicare ERM (emiţotor-receptor-mesaj)

o Conform relaţiei E-R (beneficiar)(emiţătr-receptor) Relaţia emiţător-receptor este

traductibilă în termenii autor-cititor. Aici emiţătorul este specializat, problema
comunicării fiind o problemă constantă a sa. Receptorul nu trebuie să fie neapărat
specializat, dimpotrivă, prin modul de construire a discursului reflexiv se poate
presupune că autorul vizează un public-ţintă nespecializat în domeniu, dar interesat de
ceea ce înseamnă a fii european. Se poate spune, de asemenea, că textul citat este o
invitaţie la a înţelege ceea ce inseamnă să fii european.

o Conform efectului mesajului. Mesajul vizează ca efect

principal persuasiuneareceptorului. Primul efect ar fi cel de a convinge un receptor
neiniţiat sau slab iniţiat că definitorie pentru cunoaşterea a ceea ce inseamna a fii
european stă la baza valorii. Titlul este construit ca să pregătească terenul pentru
persuasiune. Efectul de persuasiune este însă gândit de la începutul discursului prin
punerea problemei:pentru a defini calitatea de european prin împărtăşirea unui set
de valori. Printr-un astfel de enunţ, autorul incepe sa definească din punctul său de
vedere ceea ce inseamnă a fii european. Astfel citit, primul enunţ are efect de
captare a atenţiei, fiindcă el creează un nivel de aşteptare. Un alt efect ar
fiacordul.  El poate veni de la receptorii specializaţi.

o Conform funcţiei mesajului (scop) Textul are funcţie de informare. întrebări

definitorii pentru mesajul informativ: Cine?  (Jonathan Scheele), Ce?  (definitia
europeanului), De când?, Până când?, De ce? (Uniunea a apărut din nevoia de a nu
mai avea niciodată un război mondial. Planul,

Visul a fost integrarea voluntară a economiilor Europei atât de strâns, încât războiul
sa nu mai fie o opţiune. Şi a reuşit, iar succesul se traduce într-o valoare europeană
clară şi palpabilă: pacea. Între statele membre nu au mai existat războaie după
1950.). Funcţia educativă  este reprezentată de prezentarea unei perspective asupra
valorii de a fii european.
o Conform încărcăturii emoţionale a mesajului Mesajul este emoţional  în
măsura în care textul este o împletire între evocare şi argumentare. Textul face apel
la afectivitate, dar şi la raţiune.

CARACTERISTICI ALE STILULUI

1. Corectitudine:  enunţurile sunt alcătuite corect din punct de vedere

gramatical.

2. Claritate:  exprimarea clară, logică, coerentă a gândurilor, a sentimentelor şi a ideilor;

ea se obţine prin folosirea unor cuvinte al căror sens este consacrat şi prin evitarea
termenilor prea specializaţi.

3. Obiectivitate:  enunţurile se referă la o dimensiune fundamentală a existenţei

umane: europenizarea; tendinţa spre subiectivitate este prezentă prin mărcile
morfologice (verbe la persoana a II-a singular).

4. Accesibilitate:  în text este prezent un limbaj specializat (statele membre, Uniunea

Europeană etc.),  însă familiar cititorilor şi ascultătorilor.

5. Sens multiplu  (operă deschisă): este o secvenţă cu rol în formarea vorbitorilor, care
poate trimite spre alte sensuri şi poate genera alte opinii.

6. Mesajul are două dimensiuni fundamentale, informativă şi educativă:  atitudinea

informativă este realizată prin discurs reflexiv, iar atitudinea educativă este realizată
prin tonul adresării.

FORMA DISCURSULUI PUBLICISTIC

Articol - text informativ (cu funcţie predominant referenţială, dar poate avea şi funcţie
conativa). El poate fi argumentativ, demonstrativ, reflexiv, eseistic.