1.

Bineînțeles că nu trebuia să te retragi prea mult și să lași această persoană singură

fiindcă atunci te va curăța după și va pune pe altul care va ști să execute mai bine decât

tine ordinele și dispozițiile date, dar poți să stai așa de formă lângă el ca să nu se observe

că nu vrei să te amesteci și alături de țărani, nefăcând nimic ca să nu-ți ridici satul în

cap după ce valul va fi trecut să se plângă contra ta și iar să te curețe.

2. Nu se putea ști întrucât vestea aceasta avea în ea ceva neașteptat, dar felul cum omul o

rosti și mai ales felul cum din goana căruței răsucise caii împrejurul grămezii cu grâu

cu o mână de fier, făcând animalele să frâneze din cele patru picioare gata să se

prăbușească mai degrabă unul peste altul decât să mai înainteze un singur pas, arăta că

asta era clipa hotărâtoare și că alții acționau ca s-o câștige, Isosică și Plotoagă, în timp

cei ei, cei de-aici, nu se mișcau și aveau să-și merite pe deplin soarta ce li se pregătea.

3. Zvonindu-se că biletele care fuseseră puse în vânzare nu erau câștigătoare, cu toate că

cine le vânduse îi asigurase că sunt printre ele și câștigătoare, sub cuvânt că chiar el

câștigase la penultima tragere, asociații, temându-se să nu piardă banii degeaba și

convinși că zvonul ce umbla putea să fie adevărat, s-au îndreptat spre agenție ca să-și

retragă avansul pe care îl dăduseră, zicându-și fiecare că, după ce că n-au nicio șansă

de ce să piardă o sumă cu care la viitoarea tragere oricine va juca cu siguranță că va

câștiga.

4. Firește că ar trebui să știe oricine, domnule, dacă are minte și pricepe, suflet și simte că

nu-i ușor să sădești florile și nici ușor să le iubești, pentru că ele nu sunt cum sunt

celelalte plante care cresc fără mâna și inima omului, ci concentrarea miraculoasă a

culorilor pe care le-a zămislit nesfârșita natură și pe care noi, oricât ne-am eschiva, le

asociem, dacă suntem noi înșine naturi sensibile, la cele mai variate stări emoționale.