Curs 4

Modalităţi de aplicare a procedurilor de hidro termo terapie

 TEHNICA SPECIALĂ DE HIDROTERAPIE (partea I)

Procedurile de hidrotermoterapie se împart în:

- comprese
- hidrofoare
- cataplasme
- împachetări
- fricţiuni
- perieri
- spălări
- afuziuni
- duşuri
- băi
- termoterapie
- enterocleaner sau baia intestinală
Reguli generale de practicare a hidrotermoterapiei
Pentru ca hidrotermoterapia să realizeze un maximum de efecte curative şi
profilactice, trebuie să ţinem seama în aplicarea ei de anumite reguli.
1. Pacientul va fi amănunţit examinat înainte de aplicarea oricărei
proceduri de hidroterapie chiar dacă nu este la primul său tratament,
deoarece apariţia unor fenomene supraadăugate impun întreruperea
tratamentului contrar voinţei lui care, de obicei, doreşte continuarea.
2. Procedurile de hidroterapie nu vor fi aplicate imediat după mese
abundente, eventual după o uşoară gustare, cu ½ oră înainte de
aplicarea procedurii.
3. Procedurile mari se vor indica obligatoriu în orele de dimineaţă.
 4. Dacă se vor aplica în cursul aceleiaşi dimineţi două proceduri, este
obligatoriu ca între ele, să se facă o pauză de cel puţin două ore.
5. Se va evita prescrierea unui număr prea mare de proceduri, pentru ca
reacţiile unei noi proceduri să nu se suprapună pe acţiunea unei
proceduri deja efectuate.
6. Este contraindicat să se aplice proceduri de hidroterapie mari după
eforturi intelectuale şi fizice mari, nopţi nedormite, colici şi stări de
irascibilitate.
7. Apariţia menstruaţiei este o indicaţie de întrerupere totală a
tratamentului în prima zi, iar în zilele următoare se pot indica
proceduri parţiale care se referă la trunchi şi membrele superioare.
8. Înaintea procedurilor mari pacientul îşi va goli vezica urinară şi
intestinul gros.
9. Fizioterapeutul va putea adăuga proceduri suplimentare ca periat,
fricţiuni, pentru a grăbi apariţia reacţiei dermo-vasculare, dar nu-i va
fi permis să aplice excitanţi puternici fără o informare temeinică
asupra stării generale a pacientului.
10. Procedurile de hidroterapie reci nu se vor aplica pacienţilor cu
tegumente reci, decât după o prealabilă procedură de încălzire.
11. După procedurile calde şi fierbinţi şi după procedurile de sudaţie este
obligatoriu să se aplice o procedură de răcire, pentru a combate
relaxarea şi atonia vasculară periferică determinată de căldură
(redresarea vasculară).
12. După procedurile de hidroterapie este obligatoriu să se facă ştergerea
tegumentului cu un cearşaf, încet sau energic, în funcţie de intenţia
de a accentua sau diminua reacţia dermo-vasculară.
13. Fizioterapeutul trebuie să respecte cu stricteţe indicaţiile din
prescripţia de cură, în ceea ce priveşte temperatura, durata,
intensitatea, topografia procedurii şi să aplice tehnica corectă.
14. Fizioterapeutul trebuie să asigure pacientului în timpul efectuării
tratamentului condiţii optime de confort, să evite discuţiile
nepotrivite, zgomotul, mirosuri neplăcute, aşteptare îndelungată.
15. Dacă în timpul procedurii apare un accident, o intoleranţă
fizioterapeutul să explice pacientului cele întâmplate şi să-i recâştige
încrederea în terapia aplicată.
Sala de hidroterapie şi dotarea ei
O secţie de hidroterapie trebuie să fie foarte bine împărţită pentru ca munca
fizioterapeutului şi condiţiile de confort pentru bolnav să fie optim realizate.
În lini mari, o secţie de hidroterapie trebuie să cuprindă:
- o cabină de dezbrăcare şi camere pentru diferite proceduri generale şi parţiale hidrice
şi termice, iar diferitele puncte de tratament în interiorul aceeaşi camere să fie
separate de pereţi despărţitori incompleţi pentru a asigura pacientului condiţii optime
de confort şi de asigurare a intimităţii;
- suprafaţa necesară pentru o baie este de 8 m2;
- pentru duşuri 3 – 4 m2 şi o distanţă de 3 – 3,5 m la duşul scoţian şi afuziunea fulger,
între tehnician şi pacient;
- camerele de împachetări se calculează câte 3,5 – 4 m2 pentru fiecare pat de 0,8 m2;
- înălţimea sălii 2,5 – 3,5 m, pereţii acoperiţi cu faianţă albă până la cel puţin 2 m,
duşumeaua din mozaic, gresie de preferinţă în culori deschise cu pantă de scurgere şi
grătare de lemn;
 - iluminatul să fie foarte bun, dacă nu se poate realiza un iluminat natural
corespunzător, vom utiliza lămpi fluorescente pentru ca reacţia dermo-vasculară să fie
vizibilă;
- temperatura sălilor de tratament să fie de 22º – 23ºC, iar a sălilor de dezbrăcare şi de
odihnă de 20ºC;
- în fiecare încăpere să fie termometre de cameră;
- ventilaţia încăperilor trebuie să asigure un mediu favorabil, umiditatea să nu
depăşească 75 %;
- alimentarea cu apă rece şi fierbinte să fie asigurată în permanenţă;
- conductele să fie larg dimensionate pentru a asigura un debit constant, iar scurgerile şi
robinetele de umplere să fie supradimensionate pentru a asigura umplerea şi golirea în
maximum 3’– 4’;
- fiecare punct de tratament obligatoriu să fie dotat cu ceasuri semnalizatoare;
- în pavilionul de hidroterapie trebuie păstrate o curăţenie şi ordine desăvârşite;
- în bazele de tratament moderne se impune ca sălile să fie dotate cu instalaţii de
sonorizare pentru a asigura o ambianţă plăcută prin meloterapie sau pentru informare.
Fizioterapeutul (asistentul)
Asistentul este figura cea mai importantă şi cu rolul cel mai mare în bunul mers al
secţiei de hidroterapie şi în reuşita tratamentelor aplicate.
- trebuie să aibă o ţinută corespunzătoare, echipament alb ireproşabil, şorţ de cauciuc
pentru procedurile care necesită acest lucru;
- să fie politicos cu pacienţii, să nu arate o figură plictisită sau enervată când i se cer
explicaţii;
- să nu poarte discuţii, indiferent pe ce teme, cu colegii în timpul lucrului;
- să respecte planificarea procedurilor pentru a evita aglomerările sau golurile de
producţie, care generează nemulţumiri în rândurile pacienţilor.
Respectarea regulilor expuse, face să crească prestigiul asistentului care lucrează în
secţia de hidroterapie, să crească respectul în faţa pacientului şi, odată cu aceasta, încrederea
în tratamentul aplicat. Reuşita terapiei depinde de asistent, care are la îndemână tehnica şi
condiţiile de aplicare a tratamentului.