Sunteți pe pagina 1din 21

Fdv

Munții Făgăraș

Disciplina: Carpații și subcarpații

Student: Ioniță Alexandra-Petruța

An universitar 2021-2022

Specializarea: Geografia turismului- ID;

Anul III semestrul

1
Cuprins

1. Introducere-Carpații Meridionali pag 3


1.1 Carpații Meridionali pag 3
2. Relieful Munților Făgăraș pag 5
2.1 Relieful petrografic al Munților Făgăraș pag 5
2.2 Relieful glaciar pag 6
3. Clima pag 7
4. Rețeaua hidrografică pag 8
4.1 Răurile din Munții Făgăraș pag 8
4.2 Lacurile din Munții Făgăraș pag 9
5. Flora și fauna în Munții Făgăraș pag 10
5.1 Flora pag 10
5.2 Fauna pag 11
6. Arii protejate de lege pag 12
7. Potențialul turistic al elementelor de relief pag 15
8.Starea actuală a fenomenului turistic pag 19
9. Traseu turistic Bâlea lac – Cabana Piscul Negru pag 19
Bibliografie pag 21

fdgfdgf

ffgfddgfdgdf

jkfdsjfhdsigfjdofsg

jsjfdsfhsdifhds

2
1. Introducere – Carpații Meridionali

1.1 Carpații Meridionali

Geograful Grigore Posea afirmă că limtitele Carpatilor Meridionali sunt cuprinse între culoarul
tectonic Timiș-Cerna-Bistra (care ii separă de Carpații Banatului la Vest) și Valea Dâmboviței -
Șaua Tălmașului (1367 m) – Valea Bârsei – Pasul Poiana Mărului (765 m) –Valea Șinca (care ii
delimitează de Carpații Curburii la Est) . Sectorul muntos al Carpaților Meridionali se împarte în
patru grupe montane și anume Grupa Bucegi , Făgăraș, Parăng, Retezat Godeanu. – Figura 1

Figura1 – harta generală a Carpaților Meridionali

sursa: https://sites.google.com/a/geo.unibuc.ro/razvan-oprea/cursuri/geografia-regionala-a-romaniei

Obiectul de studiu al acestei lucrări sunt Munții Făgăraș, care se situează în sectorul central-
estic al Carpaților Meridionali, avand o lungime de 70 de km și o lățime de 40 de km,
întinzându-se pe o suprafață de 2.000 de kmp. Aceștia reprezintă cel mai puternic masiv alpin
din munții Romaniei. Munții Făgăraș sunt formați dintr-o mulțime de piscuri și creste alpine,
care coboară către extremități sub 2000 de m altitudine, către defileul Oltului și depresiunea
Dâmboviței.

3
Munții Făgăraș la randul lor fac parte din grupa care poartă același nume, Grupa Făgăraș, care
are următoarele limite:

 La nord – Depresiunea Făgărașului


 La sud – Subcarpații Argeșului și Vâlcii
 La est – văile Dâmbovița- Bârsa
 La vest - valea Oltului

Subunitățile Grupei Făgăraș:

 Munții Iezer-Păpușa – cel mai înalt vârf, 2470 m, Vârful Roșu, Munții Iezer-Păpușa
 Masivul Ghițu – cel mai înalt vârf, 1622 m, Vârful Ghițu, Masivul Ghițu
 Masivul Frunții – cel mai înalt vârf, 1534 m, Vârful Munțișor, Masivul Frunții
 Munții Făgăraș – cel mai înalt vârf, 2544 m, Vârful Moldoveanu, Munții Făgăraș
 Masivul Cozia – cel mai înalt vârf, 1668 m, Vârful Ciuha Mare, Masivul Cozia, cunoscut
și sub numele de Vârful Cozia, Masivul Cozia.
 Defileul Oltului ( de la Turnu Roșu și Cozia )
 Depresiunea Loviștei sau Brezoi-Titești ( continuată și la vest de Olt )

Fig 2 – Grupa montană Făgăraș -subunități de relief

( Unitățile de relief ale României. I, Carpații Meridionali și Munții Banatului, Badea L.,
Niculescu Gh, Roată S., Buza M., Maria Sandu, 2001)

4
2. Relieful Munților Făgăraș

2.1 Relieful petrografic al Munților Făgăraș

Munții Făgăraș sunt constituiți în totalitatea lor din roci metamorfice, denumite șisturi cristaline.
Distribuția generală a diferitelor varietăți de roci este în fâșii orientate de la est la vest.Cea mai
sudică este formată din gnaisuri: roci de culoare deschisă, dure, în care benzi albe
de cuarț și feldspat alternează cu benzi întunecate de mică neagră. Aceste gnaisuri se pot urmări
din Valea Oltului, la Robești, prin localitatea Cumpăna pe Argeș (de unde își trag și numele de
„gnaisuri de Cumpăna”), ajugând apoi să taie Creasta Muntelui Oticu (care unește Vârful Brătilei
cu Muntele Iezer), în locul numit Colții Cremenii. Mai departe, spre est, ele urmează versantul
sudic al Dâmboviței, apoi o traversează și, prin Muntele Lerescu, ajung în Valea Bârsei la
Rudărița, de unde se îndreaptă spre nord-est, către localitatea Holbav.
La nord de această fâșie a gnaisurilor de Cumpăna-Holbav urmează o a două, formată din roci
puternic șistoase și lucioase, ce se găsesc alături de cuarț: sunt micașisturile, în constituția cărora
intră uneori și nodule roșcate-închis de granați.
Alternând cu aceste micașisturi, care ocupă toată creasta principală, apar, în special, în partea de
vest a Munții Făgăraș, amfibolite (roci de culoare închisă datorită predominanței unui mineral
negru-verzui din grupa amfibolilor) și calcare cristaline albe (de exemplu: marmurele
din Fereastra Zmeilor, din Valea Moașa Sebeșului, Piatra Albă, Muntele Albota, Valea
Brezcioarei).
Ultima zonă, cea mai dinspre nord, formează o parte din versantul nordic al masivului muntos.
Sunt roci mai slab metamorfozate decât cele amintite și anume șisturi argintii sau verzui, cu luciu
mai puțin pronunțat. Intercalațiile de calcare sunt în această zonă mai rare.
Toate rocile enumerate, care formează Munții Făgăraș, nu apar la lumină decât în anumite
puncte, acolo unde ele nu sunt ascuse de solul vegetal.
Blocul cristalin al Munților Făgăraș a început să se ridice față de relieful înconjurător la
începutul erei terțiare. Ca și întregul lanț al Carpaților Meridionali, ridicarea a avut loc în trei
etape succesive (în Eocen, în Miocen și în Pliocen). În fiecare din aceste etape s-au creat
platforme de eroziune, ce se mai recunosc astăzi pe creste sub forma unor suprafețe aproape
plane, fracționate de văi (de exemplu: creasta principală în Vârful Brătilei și în Vârful Comisul)

Lista vârfurilor din munții Făgăraș cuprinde nu mai puțin de 107 vârfuri cu înălțimi de peste
2.000 de metri, dintre care 40 de vârfuri cu înălțimea peste 2.400 de metri și 8 vârfuri peste 2.500
de metri, inclusiv cel mai înalt vârf din România, Moldoveanu. (vezi figura 3).

5
Figura 3 - Harta succesiune varfuri dinspre N

Sursa: https://muntii-fagaras.ro/harti

2.2 Relieful glaciar

Modelarea glaciră a creat două tipuri de peisaje geomorfologice bine individualizate: Borăscu,
caracterizat prin latga extensiune a platformei și a vârfurilor înalte și Făgăraș, unde circurile s-au
înmulțit și s-au dezvoltat până au redus platform la o creastă foarte ascuțită (gipfelflur).
Dispunerea culmii princilape V-E și morfologia de ansamblu a celor doi versanți, cel Nordic
scurt și abrupt, iar cel sudic prelung, cu pante mai domoale, s-au răsfrânt și în modul de
dezvoltare a ghețarilor în cuaternar. În cadrul bazinului Vâslan se disting anumite particularități
ale reliefului glaciar. Astfel, reloeful glaciar din acest sector al munților Făgăraș se
caracterizează prin prezența unui abrupt de mici dimensiuni (200-300 m) ce a favorizat
dezvoltarea în lungime a văii glaciare, cu pante domoale și a determinat depunerea morenelor la
baza văii glaciare. Căldarea glaciară a Vâslanului se găsește la altitudinea de 2300 m , are
dimensiuni reduse și cantonează mici lăculețe. Fundul circului este plat fiind grefat predominant
pe micașisturi și gnaise. Versanții care încadrează valea Vâslanului sunt simetrici fiind afectați
de torențialitate și avalnșe. Alște forme de relief caracteristice sunt: custurile, umerii glaciari,
striurile, rocile mutonate si morenele. Gelivația a determinat apariția reliefului residual
reprezentat de creste ascuțite,vârfuri, forme de relief de acumulare, conuri de grohotiș, glacisuri
de pietre, potcoave nivale. În ansamblu, valea glaciară a Vâslanului este o vale tipică în care

6
procesele postglaciare intense au ascuns în cea mai mare parte elementele caracteristice rezultate
în urma acțiunii ghețarilor, se păstrează forna caracteristică de “ U ”, iar umerii glaciari apar din
loc în loc de sub glacisurile și poalele de grohotiș.

Circuri glaciare: Bâlea, Podragu, Capra, Urlea

Vâi glaciare : Capra și Buda

Rocile mutonate și striurile glaciare: amonte de la Lacul Podrăgel, pe malul Nordic al Lacului
Bâlea

Carlinguri: Ciortea-Urlea ( custura Sărății, custura Șerbotei)

Morene: Văile Capra , Culțun Și Bâlea

Figura 4 Figura 5

Lacul Urlea (fig 4) și Lacul Podragu (fig 5)

Sursa: https://aventurainromania.ro/

3. Clima
Munții Făgăraș, cu înălțimi care depășesc 2500 m au o climă aspră cu caracteristici specifice
climei temperate și climei subpolare. Pe crestele munților se ajunge la o temperatură medie
anuala sub 0 grade Celsius la 1800 m, atingand -2 C sau chiar mai coborâte. În zona înaltă (la
peste 1800 m), iarna poate dura 6-7 luni.
Temperatura medie a lunii celei mai friguroase (Ianuarie) este de -8 C ... -10 C iar a lunii cele
mai calde (iulie) nu depașește +7 C. Temperaturile maxime pot ajunge vara la +25 C iar cele
minime pot coborî iarna până la -38 C.

7
Precipitațiile sunt printre cele mai bogate din țară. Luna cea mai bogată în precipitații este iunie,
iar cea mai săracă, septembrie. Ninsorile pot cadea oricand dar deobicei ele apar pe la începutul,
chiar jumătatea lunii octombrie până la sfârșitul lunii mai, începutul lunii inuie. Avalanșle
constituie cel mai mare pericol cu care sunt confruntați cei ce se găsesc iarna în Făgăraș. În acești
munți s-au produs cele mai mari și mai periculoase avalanșe cunoscute la noi.

În zona munților Făgăraș predomină vântul dinspre vest și nord-vest, care suflă aproape în
permanență.
Sunt rare zilele când cerul este complet senin deasupra Făgărașului. Este cel mai mare generator
de nori din țara noastră. Norișorii ce se văd uneori pe cer, mici și albi, sunt, în general,
prevestitori de vreme buna.

4. Rețeaua hidrografică

4.1 Râurile din Munții Făgăraș

Cantitatea mare de precipitații (inclusiv apa zăpezilor al caror strat anual – însumat – ar depăși 7-
8 m înălțime) s-a răsfrânt în formarea unei rețele dese de izvoare și văi drenate. Pe tot cuprinsul
masivului se găsesc, în caldările de sub creasta, izvoare sau lacuri cu apa limpede, sau zăcători,
în care zăpada întarzie până vara târziu, păstrandu-se uneori de la an la an.

Râurile au debite permanente destul de mari, dar primăvara și vara,din mai până în iulie, când
topirea zăpezilor este mai intensă și când ploile sunt mai abundente, debitele sunt mai mari.Apele
masivului se adună în numai două văi: a Oltului, care culege apele de pe versanții de nord, de
vest și de sud-vest, și a Argeșului, căruia îi rămân cele dinspre sud. 

Oltul și afluenții săi de pe versantul nordic.

În Transilvania, înainte de a se avânta în strânsura munților pentru a trece în 'Țara Românească',


spre Dunăre, Oltul își poartă leneș apele, pe un curs meandrat și potolit prin șesul Depresiunii
Făgărașului, paralel cu culmea munților. Aici el adună apele întregului versant făgărășan prin
circa 30 de afluenți.Densitatea rețelei hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri în Carpați
nu se mai realizează o astfel de densitate a rețelei hidrografice. De la sfârșitul lui martie și până
în iunie râurile montane drenează o cantitate enorma de apă, provocând adeseori, pe fundul
depresiunii, inundații, deoarece cursul leneș al Oltului nu poate prelua această cantitate fără a ieși
din matcă.

Oltul și afluenții săi din defileu

La granița de vest a masivului făgărășan, la Podu Olt și Boița – Turnu Roșu, Oltul se orienteză
brusc spre sud și, tăind în curmeziș cutele munților, îi străpunge prin defileul de la Turnu Roșu –

8
Căineni. Între Boița si Câineni, Oltul primește din Munții Făgărașului apele Stambei, văilor
Mărului, Boului, Fratelui, Curpanului și Coților, venite toate de sub Chica Pietrelor și
Strâmbanu. Topologul este ultimul afluent făgărășan al Oltului.

Argeșul și afluenții săi de pe versantul sudic.

Apele varsantului sudic al al Munților Făgărașului se adună în numai patru râuri puternice care
răzbesc spre sud în dealuri: Argeșul propriu-zis, Vâlsanul, Râul Doamnei și Dâmbovița.

4.2 Lacurile din Munții Făgăraș

Lacul de acumulare Vidraru

În anul 1966 a fost desăvârșită una din cele mai mari lucrări hiodroenergetice din țară: barajul de
la intrarea în cheile Argeșului. Pentru a asigura volumul de apă prevăzut pentru lac, au fost
construite baraje, lacuri de acumulare, captări și conducte de aducțiune dinspre râuri vecine
Argeșului: Topologul, Vâlsanul, Cernatul, Râul Doamnei, Baciu și altele.

Dâmbovița

Dâmbovița își are izvoarele între ultimele prelungiri estice ale Muntilor Făgărașului și Masivului
Iezer-Păpușa. Izvoarele sale de început sunt Boarcașului, care vine de sub Curmătura Oticului și
Valea Vlădului care se trage dinspre Curmătura Bratilei. Unite, aceste două râuri dau Dâmbovița.
La obârșie,ea curge pe direcția SV – NE, apoi trece pe sub Piatra Craiului, către Podu
Damboviței – Rucăr, pe un curs presărat cu chei, repezișuri, lacuri de acumulare, cantoane
forestiere și case de vânătoare. Cursul său este însoțit de o șosea forestieră care urcă până la
punctul de naștere a Dâmboviței, la confluența Boarcașului cu Valea Vlădului.

Lacurile alpine

În căldările și pe treptele văilor glaciare se întâlnesc adeseori lacuri ascunse în căușul cuvetelor
sau în spatele pragurilor rămase de pe urma ghețarilor din cuaternar. Apa lor, strânsă din apa
zăpezilor și din ploi, este curată și bună de băut. Ele au totdeauna, dar mai ales primăvara și
iarna, o transparență extraordinară. Aproape fără excepție, ele își dăruie apele pârâielor, cărora le
asigură debite constante.

Lacurile de pe versantul nordic.

Lacul Urlea situat la 2170 m altitudine în circul de obârșie al văilor Urlea și Pojorta, are
adâncimea maximă 4,05 m și o suprafață de 20 150 m2.

În căldarea Podragului se află patru ochiuri de apă, două pe tapsane și în spatele acesteia, și alte
două, Podragul Mare și Podragul Mic, în partea centrală a circului superior, în mijlocul unui
relief haotic, la 2140 m altitudine. Ele au o adâncime de 15,5 respectiv 3,9 m și sunt legate
printr-un emisar lung de 31 m.Lacul Bâlea situat la 2034 m altitudine, cu o adâncime maxima de

9
11,35 m,și cu o suprafață de 46 508 mp este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri
alpine din masiv. Chiar pe lângă lac trece Transfăgărășanul.

Fig 6 – lacurile și râurile din Masivul Făgăraș

Sursa: https://www.welcometoromania.ro/

5. Flora și fauna în Munții Făgăraș

5.1 Flora

La poalele munților se află etajul pădurilor de gorun, în care pe locuri umede se instalează
stejarul. În Depresiunea Făgărașului se află unul dintre cele mai interesante resturi ale vechilor
păduri de stejar, astăzi rezervație naturală: Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu
Coprine).

10
Este o rariște de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevărată mare de narcise. Mai sus,
între 600 și 1 300 m se defășoară etajul pădurilor de fag. Pe latura sudică, pădurile sunt pure sau
numai ici-colo în amestec cu conifere, pe cand în Transilvania, molidul și bradul pătrund în
pădurea de fag până la poalele muntelui; câteodată, cum ar fi pe văile Brescioarei și Pojortei, prin
pădurea de fag găsim și zadă, conifer cu frunze căzătoare. Prin taieturi invadeză aproape
pretutindeni plopul tremurător și mesteacănul. Pe văi pătrund, venind dinspre dealuri, aninul
negru și aninul alb. Adesea găsim și salcia căprească, cu frunze late ca de măr. Acolo unde solul
este mai bun și mai gras, prin pădurile de fag, întâlnim,în locul afinișurilor, tufe delicate de
năpraznic. În același etaj, prin locurile umede, de-a lungul văilor și potecilor, întâlnim adeseori
slăbănogul, cu flori galbene și teci gata să explodeze la cea mai mică atingere.Pajiștile din etajul
pădurilor de fag sunt dominate de păișul roșu și campanule, cu splendide flori albastre violacee.
De-a lungul văilor cu grohotișuri și bolovănișuri de calcar, își răspândesc mirosul de vanilie
florile de carmin ale sangelui voinicului.

De la 1 300 – 1 350 m până la 1 700 m altitudine, întâlnim etajul molidului. În desișurile sale
întunecoase nu-și au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau în locuri mai însorite,dar
umede, întâlnim părăluțe de munte albe.

Pe văi umede și umbroase, de-a lungul torenților, crește viguroasa, ajungând până la 2 m înălțime
și având frunze late, de până la 30 cm diametru,lăptucul oii, cu flori mari galbene.

Către limita superioară, pădurea de molid se rărește treptat.

Urmează etajul alpin inferior, ce se continuă de la limta de sus a pădurilor până la 2 200 m
altitudine. Altădată era aici împărăția jnepenilor, care se păstrează și astăzi în desișuri, pe
coastele priporoase și prin căldări. În acest etaj sunt foarte răspândite tufărișurile scunde de
ericacee, și anume: afinul și merișorul. Ceva mai rar întâlnim și plante din alte familii, ca
ienupărul pitic, aninul de munte.

În pajiștile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcătuit din graminee. În preajma pădurilor
domină țepoșica și păișul roșu. Mai sus însă, dominante sunt părușca și iarba stâncilor. Primăvara
înfloresc brandușele, ciuboțica cucului și bulbucii de munte.

Dincolo de 2 200 m și până la crestele cele mai înalte de peste 2 500 m, în etajul alpin superior,
tufărișurile lemnoase devin din ce în ce mai rare. Cele mai des întâlnite sunt tufărișurile de
tundră alpină întinse pe pământ. Pășunile sunt dominate de coarnă. Florile din acest etaj sunt de o
delicatețe neasemuită: degetăruții care apar primăvara, ochiul găinii, campanulele. În iulie
înfloresc mărțișorul galben și sclipeții de munte.

Una din marile podoabe ale Făgărașului, foarte răspândită în zona alpină este bujorul de munte,
plantă ocrotită, ce înflorește în iunie – iulie.

5.2 Fauna

Fauna munților Făgăraș cunoaște, deși mai puțin pregnant ca vegetația, o ditribuție zonală
altitudinală.

11
Dintre mamifere, căprioara nu urcă decat rareori mai sus de brâul pădurilor de fag. Cerbul
ajunge, în schimb, până la limita superioară a pădurilor. Mistrețul este și el adeseori întâlnit, cu
precadere, în pădurile de la poalele munților. Dintre feline, cele mai frecvente sunt pisica
sălbatică și jderul de copac, comune atât pădurilor de foioase cât și celor de molid. Nu lipsește
nici râsul care urcă uneori până la golul alpin. Nelipsiți din pădurile de fag sunt lupul și vulpea.
Ursul, cel mai mare dintre mamifere , se adăpostește ziua prin desișurile pădurilor și noaptea iese
în căutarea pradei, în jurul stânilor. În golul alpin este împărăția caprei negre, specie ocrotită.

În pădurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza, sturzul de vâsc, pițigoiul, mierla. În părțile
cele mai pustii ale pădurii, evitând cărările munților, se află cocoșul de munte, pasăre rară,
ocrotita de lege. Deasupra crestelor se întinde spațiul vulturilor pleșuvi și al acvilelor de munte.

Peștii sunt reprezentați în primul rând de păstrăvi, care se află în cursul superior al tuturor
râurilor și pârâielor și în mai multe lacuri glaciare.

6. Arii prtejate de lege

12
Fig 7 – distribuția ariilor protejate de inters național

Sursa foto: Administrația siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș

Piemontul Făgăraș și Munții Făgăraș

Dintre ariile naturale de protecție a păsărilor desemnate la noi în țară, Piemontul


Făgăraș se află printre cele mai importante, atât ca suprafață, cât și ca număr
de specii ocrotite (25 de specii) și condiții naturale oferite. Acesta se întinde pe suprafața
Depresiunii Făgărașului, în perimetrul administrativ al județelor Brașov și Sibiu, pe latura
nordică a Munților Făgăraș. Fiind amplasat atât în regiunea alpină, cât și în cea continentală,
relieful dominant este cel de deal și de munte. Habitatele specifice sunt variate, cuprinzând
pășuni și fânețe, păduri de foioase și de conifere, terenuri arabile, vii și livezi. La nivelul întregii
regiuni, flora este bine reprezentată, fiind înregistrate peste 900 de specii de plante, iar
diversitatea floristică este evidentă mai ales în fânețele umede (aprox. 450 de specii).

Zona de la poalele versantului nordic al Munților Făgăraș oferă o combinație optimă a habitatelor
pentru multe specii de păsări importante pe plan mondial, cum ar fi: acvila țipătoare mică,
cristelul de câmp, foarte multe specii de ciocănitori, șoimul călător, cocoşul de munte, barza
neagră etc. Pentru ocrotirea pe termen lung a acestor specii este foarte importantă conservarea
habitatelor în care păsările își construiesc cuibul, își cresc puii și se hrănesc.

13
Fig 8 –zona protejată de lege în Piemontul și Munții Făgăraș

Sursa foto: Administrația siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș

Rezervaţia naturală Dumbrava Vadului sau Poiana Narciselor

Rezervaţia naturală Dumbrava Vadului este cunoscută în special sub denumirea de Poiana
Narciselor, iar de localnici ca Pădurea Vadului. Este cea mai mare de acest gen din Europa şi
este declarată arie protejată de interes naţional având o întindere de 400 de hectare. Poiana
Narciselor, cea mai vestită rezervaţie naturală cu narcise din România, se află în apropierea
satului Vad, comuna Șercaia, din depresiunea Făgărașului, la doar 24 de kilometri de municipiul
Făgăraș şi la 60 de kilometri de capitala judetului, municipiul Brasov.

În poienile cu narcise de la Dumbrava Vădului există șase clase de habitate naturale de interes
comunitar (păduri dacice de stejar și carpen; păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus
laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia; Comunități de lizieră cu ierburi înalte
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; pajiști cu Molinia pe soluri
calcaroase, turboase sau argiloase; pajiști aluviale din Cnidion dubii și pajiști de altitudine joasă)
ce adăpostesc și conservă o gamă diversă de floră spontană și asigură condiții prielnice de
viețuire mai multor specii din faună sălbatică.

Flora este constituită din diferiţi arbori și arbuşti: stejar,carpen, specii de Fraxinus augustifolia și
Fraxinus excelsior, ulm-de-câmp, velniș, salcie târâtoare , măceș sau mur. Fauna este una
diversificată și bine reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, broaște și
insecte, unele fiind chiar protejate prin lege. Cateva exempe de păsări din preajma poienii sunt:
ciuful-de-pădure, corbul, porumbelul,sticletele,pupăza, pitulicea si multe altele.

Fig 9 – Poiana Narciselor

Sursa
https://turism.sibiu.ro/ro/in_jur/rezer
vaii-naturale

14
o„Lacul şi golul alpin Bâlea”

O altă importantă rezervaţie este „Lacul şi golul alpin Bâlea”, cu o suprafaţă de 120,40 ha, care
ocroteşte peisajul glaciar, lacul, stâncăriile, flora şi fauna specific alpine. Relieful rezervaţiei este
accidentat cea mai mare parte din suprafaţă sa fiind alcătuită din pante abrupte, orientate nord-
sud, cu înclinaţii de 25º-45º.

(Vezi figura 10 de la pagina urmatoare)

Rezervaţia Faunistică Arpăşel

Aceasta se află în centrul Sectorului glaciar central al masivului Făgăraş acoperind o suprafaţă de
736 ha. Rezervaţia faunistică Arpăşel este constituită din păduri de răşinoase, iar la limita
inferioară, păduri de răşinoase în amestec de foioase (fag).Din punct de vedere faunistic capra
neagră constituie cea mai numeroasă specie, însă tot în acest areal se mai întâlnesc râsul, lupul,
jderul, cerbul, cocoşul de munte şi căpriorul. O posibilitatea de a ajunge în rezervaţie este de la
calea ferată Sibiu - Braşov cu staţia Arpaşul de Jos. Cu automobilul se poate ajunge din E68 -
Şoseaua Sibiu - Braşov - comuna Arpaşul de Jos - apoi pe Transfăgărăşan - trasee marcate.

7. Potențialul turistic al elementelor de relief

Lacul glaciar Bâlea

- Situat la o altitudine de 2034 de metri, s-a format în Căldarea Glaciară Bâlea.


- Este cel mai mare lac glaciar și unul dintre cele mai frumoase din masivul făgărășan.
- Dimensiunile acestuia sunt: 360 etri lungime, 240 metri lățime, cu o suprafață totală de
46.508 metri cubi și o adâncime maximă de 11,5 metri.
- Prezintă un relief glaciar tipic cu morene, terase, vale în forma “U” dominat de creste
adânc crenalate din care se înalță dinspre nord-est spre sud-vest vârfurile Văiuga 2443
metri, despărțit de Iezerul Caprei 2417 metri de Șaua Caprei 2315 metri și Pâtinul 2398
metri.
- O suprafață de circa 180 de hectare în jurul lacului Bălea a fost declarată rezervație
naturală științifică încă din 1932, ce adăpostește numeroase plante ( Floarea de Colț,
Vârtejul Pământului) și animalele ocrotite (acvila de munte, râsul și capra neagră)

fgrghttttttterhyujyujujuju

15
Figura 10 -Lacul Bâlea

Sursa foto: https://www.outdooractive.com/ro/poi/transilvania/balea-lac/24878748/

Lacul Capra

- Este un lac glaciar pe versantul de sud al masivului Făgăraș, la 2230 metri altirudine. De
aici izvorăște Pârâul Capra, unul dintre izvoarele Argșului. Suprfața sa este de 1,8
hectare, iar adâncimea maximă de 8 metri.

Fugura 11- Lacul Capra / sursa foto: https://www.travellerinromania.com

16
Fereastra Zmeilor

Datorită acțiunii curenților precum și


dezagregărilor produse de îngheț s-au
format în unele locuri custuri foarte
înguste și șei crenelate precum Fereasttra
Zmeilor. (fig 12)

Fig 12 – Fereastra Zmeilor / Sursa : https://www.bzi.ro/

Portița Arpașului sau “La trei pași de moarte”

Portița Arpașului este o șa îngustă și ascuțită, asemenea colților unei guri de rechin, loc intrat în
folclor sub denumirea “La trei pași de moarte”.

Figura 13 – Portița Arpașului / sursa: https://www.google.com/maps

17
Peșterile de la Piscul Negru

Peșterile din zona Piscul Negru se află pe teritoriul administrativ al comunei Arfeu, în Munții
Făgărașului și au fost cercetate începând cu anul 1986.

Peștera 1: este sitaută la 310 m înălțime în galeria de prospecțiune, are 738 metri dezvoltare,
fiind cavitatea cea mai lungă din Munții Făgăraș. În interiorul ei pot fi văzute cascade cu înălțimi
între 0,5-8 metri și este animată de muchii tăioase, hieroglife, șanțuti și septe de podea, cupole și
marmite ascendente, septe de tavan, șanțuri de tavan, septe lateral, excavații de rodaj, pilieri,
găuri de egutație. (fig 14 ,fig 15)

Cele mai deosebite forme sunt șahul de eroziune și coroziune și dinții de greblă.

https://www.speologie.org/pestera-1-de-la-piscul-negru

Peștera 2: situată la 348 metri de la intrarea în galeria de prospecțiune, are 130 de metri
dezvoltare și s-a formatîn calcare prin săpare sub presiune.

Peștera 3: situată la aproximativ 165 de metri de la intrarea în galeria de prospecțiune, se


dezvoltă de ambele părți ale galeriei și are suprafața de 7,2 metri, săpată în calcare și are aspect
colțuros

Fig 14 Fig 15

Interiorul peșterii numărul 1 / sursa: https://www.speologie.org/

18
fdgtah

Figura 16 – Harta peșterilor de la Picul Negru / sursa: https://www.speologie.org/

8. Starea actuală a fenomenului turistic


Tipurile de turism practicate sunt turismul montan ( de drumeție) și turismul sportiv ( ski,
cățărare).

În munții Făgăraș există 71 de trasee turistice.

Șoseaua Transfăgărășan, cel mai spectaculos drum al României, trece munții și ajunge la o
altitudine de 2042 de metri, cu diferențe de nivel și numeroase serpentine. Cele mai importante
puncte de atracție turistică în zona sunt Lacul și Barajul Vidraru, Cetatea Poienari ( construită pe
vremea lui Vlad Țepeș), lacul glaciar Bâlea și Cascada Bâlea.

9. Traseu turistic Bâlea lac – Cabana Piscul Negru


Durata traseu – 2 zile

Ziua 1

Durata traseului 5-6 ore, nivel de dificulltate mediu

Plecare de la Bâlea lac spre Lacul și Vârful Capra, Portița Arpașului, Fereastra Zmeilor si cazare
la Cabana Pârâul Caprei.

19
Ziua 2

Durata traseului – 5 ore , nivel de dificultate mediu

Plecare de la Cabana Pârâul Caprei, Vârful Mesteacănul (2255 m), Vârful Piscu Negru (2248 m),
Cabana Piscul Negru ( sfârșitul traseului)

Sursa foto: https://www.exploregis.ro/

Dvggfdbfd

Vfdvfdv

Rgf

20
Bibliografie

Administrația siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș - managementul integrat al
siturilo natura 200 , M-ții Făgăras și Piemontul Făgăraș -
https://infonatura2000.cndd.ro/documents/sesiuni_de_instruire/Managementul_integrat_al_siturilor_a
specte_tehnice.pdf

http://forumgeografic.ro/ro/2011/716/ - 5:00 – 21.12.2021

https://www.scribd.com/document/502178841/Muntii-Fagaras-relief-glaciar

http://forumgeografic.ro/ro/2011/716/ - 5:00 – 21.12.2021

https://www.scribd.com/document/502178841/Muntii-Fagaras-relief-glaciar

http://romaniasalbatica.ro/

https://brasovtourism.app/places/piemontul-fagaras-r0ilcpcj-qugpw

https://infonatura2000.cndd.ro/documents/sesiuni_de_instruire/
Managementul_integrat_al_siturilor_aspecte_tehnice.pdf

21

S-ar putea să vă placă și