AVORTUL

DI NICĂ MARIA
GHEORMA LARISA
I OAN ANTONI O
I OAN MAXIM
NI COLAE PATRI CIA
ȚI RLI VIOREL
 • lipsa posibilităților financiare
• refuzul partenerului de a avea un copil
• avansarea pe plan profesional
• dreptul femeii de a hotărî asupra
propriului corp
• sarcina provine din viol, incest
ARGUMENTE • fătul prezintă boli genetice foarte grave,
malformații
PRO • fătul s-a oprit din evoluție și este
necesară intervenția chirurgicală
• fătul pune în pericol viața femeii bolnave
de anumite afecțiuni ce necesită
tratamente medicamentoase
îndelungate
• Produsul de concepție nu este o
persoană, ci o aglomerare de celule
ARGUMENTE CONTRA

avortul cauzează traume

un avort poate duce la complicații medicale

scăderea demografică

acel potențial copil ar putea fi un geniu

există alternative împotriva avortului: case maternale, plasament, adopție

ȚĂRI CARE INTERZIC AVORTUL

• Malta, Andorra, Vatican - (18 luni- 3 ani închisoare)

• San Marino – (3 ani pentru femei, 6 ani pentru medici)
• El Salvador - ( 2- 8 ani închisoare)
• Alte țări în care avortul este interzis: Congo, Egipt, Madagascar,
Senegal, Haiti, Republica Dominicană, Filipine și Laos etc.
• Avortul este accesibil doar în caz de pericol pentru viața mamei în
Libia, Irak, Liban, Siria, Afganistan, Sri Lanka, Guatemala,
Paraguay, Venezuela
• Este permis în caz de viol și risc pentru viața mamei: Brazilia, Chile,
Polonia
POLITICA ÎN ROMÂNIA
 Înainte de1966

• Avortul a fost ilegal în România. Pedeapsa României pentru

avort a fost mai puțin severă în comparație cu alte țări
europene. Femeia însărcinată care și-a procurat propriul avort
ar putea fi pedepsită cu închisoare între 6 luni - 2 ani.
• Avortul la cerere a fost legalizat pentru prima dată în limba
română în 1957 și a rămas legal până în 1966, când a fost din
nou interzis de către Nicolae Ceaușescu.
1966-1989

Până în 1966, rata nașterii naționale scăzuse, declin care a fost atribuit
legalizării avortului cu nouă ani în urmă. Într-un efort de a asigura „o
creștere demografică normală”, Decretul 770 a fost autorizat de Nicolae
Ceaușescu guvernul. Decretul a incriminat avortul, cu excepția
următoarelor cazuri:
• femei peste 45 de ani (redusă la 40 în 1974, crescută înapoi la 45 în 1985)
• femei care deja născuseră și crescuseră patru copii (crescuți la cinci în
1985)
• femeile a căror viață ar fi amenințată prin transportarea la termen din
cauza complicațiilor medicale
• femei ale căror fături erau malformate
• femeile însărcinate prin viol sau incest
DUPĂ 1989
• Această politică a fost inversată în 1990, după Revoluția
română, și, de atunci, avortul este legal la cerere în România.
• Deși avortul devenise legal, acest lucru nu a oprit practica
avorturilor în afara cabinetelor medicale. Ele aveau loc din
cauza lipsei de încredere a persoanelor gravide în sistemul de
sănătate.
• Avortul era văzut de cei mai mulți ca o metodă de
contracepție.
• Dezincriminarea avortului a dus la reducerea mortalității
materne cu până la 50% față de 1989. În 1990, existau 83 de
morți materne la 100.000 de nașteri.