Inroducere

Elisa era cam singuratică. După moartea mamei ei ea s-a

îndepartat de prieteni pentru că a mama ei i-a spuns un odată lucru: ,, Cu cât lași mai muți
oameni să intre in viața ta, cu atât se vor îndepărta mai mulți. ’’ Iar acest lucru a devenit o lege
pentru Elisa.
Toată lumea voia să fie prietenă cu Elisa pentru că aceasta era deșteaptă, bună, înaltă, iar toți
ar fi vrut sa aibă părul blond si ochii verzi ca ea.
Singurele persoane e pe care le iubea erau matușa Nina și tatăl ei. Bunicile si bunicii i-au
murit toți înainte de nașterea acesteia iar nana ei Mara era plecată în Spania cu soțul și copiii ei.
Singurul lucru care i-a rămas de la mama ei erau cerceii aurii pe care nu îi dădea jos nici
odată.
Ei nu îi placeau sporturile sau jocurile care implicau alergare deși era singura care avea media
10 la Educație fizică .
Unii colegi erau atât de răutăcioși încât Elisa plângea în camera omului de serviciu(acolo era
locul ei de refugiu când cineva o jignea) . Ea era senbilă dar mai nimeni nu știa asta pentru că
mama ei tot timpul îi spunea să nu arate înfrângere asupra niștor copii.
Mama Elisei a învățat-o tot ce știe : maniere,înmulțiri,împărțiri etc. Dar după moartea ei a
trebuit să mergă la scoală ,trimisa de tatăl ei.
Parinții ei erau divorțați iar ea a ales să locuiască cu mama ei dar,din când în când își petrecea
weekend-urile cu el.
Acum că știți în mare parte totul,putem începe !:)
 Capitolul 1
Vizita

-Tușă Nina ?Crezi că mi-ar sta mai bine cu părul scurt?

-Tu decizi asta.De ce mă întrebi?
-Păi copiii de la școală mi-au spus că aș arăta mai bine cheală decât cu părul lung... zice Elisa
în timp ce se uita în oglindă cu mare dezamăgire la șuvițele ei lungi si blonde.
-Atunci nu!Niciodată să nu le faci pe plac celor ce îți vor răul.
-Bine tușă,niciodată nu le voi face!zice în timp ce o îmbrățișează pe mătușa ei strâns.
-A,da !Să nu te tunzi!Toată lumea îți va vedea cerceii,iar atunci vei fi în mare pericol!
-Mulțumesc că m-ai anunțat, am și uitat.
Elisa s-a dus în camera ei și s-a gândit la ce ar fi mai bine pentru siguranța ei și a mătușii
sale.După aceea a luat o decizie și era sigură că mătușa ei ar fii înțeles-o și ar fii lăsat-o să locuiască
cu nana ei în Spania. Dar chiar atunci s-a auzit un glas dulce și înduiușotor :
-Elisa! Am ajuns,sunt jos la parter te aștept în bucătărie!
-Nana!Și cu pașii mari și papucii butucănoși fata coboară pe scările vechi din casa bunicii sale
din partea mamei,și se ea afla acolo pentru că a venit la praznic si a dorit să vadă casa în care a
locuit mama ei.
-Ce faci draga mea,Lisa?o intreabă Mara.
-Bine fac!Și sunt fată mare,nu mai trebuie să îmi zici Lisa .
După o lungă discuție despre tot ce a pierdut nana ei acestea trei s-au pornit spre casă unde
unchiul si verisorul,Mateo le așteptau.Dar cu toții erau supărati că vor sta in România doar patru
zile, după care se întorc înapoi in Spania.
 Capitolul 2
Pisicile soților Timeș
Elisa și Mateo (verișorul acesteia)aveau foarte multe în comun:
-la amândoi le plăceau aventurile
-niciunul nu mânca brocoli sau salată de vinete
-amândoi detestau școala
-chiar dacă detestau școala la amândoi le plăceau lecțiile de stiințe si biologie
-le plăcea același gen de muzică
-și am uitat să mentionez că aveau aceași vârstă și că Mateo și părinții lui veneau în vizită doar pe
data de 20 martie pentru că amândoi erau nascuți pe 22 martie și își sărbătoreau ziua de naștere
împreună. Ei tot timpul alegeau o temă pentru aniversarea lor iar acest lucru era foarte usor de făcut
pentru că le plăceau aceleași lucruri.
Totul a început cu o zi înainte de aniversarea lor . Elisa s-a dus la casa vecinilor ei,familia
Times.Ea s-a dus la prieten ei cea mai bună(și singura).Eva a chemat-o pe Elisa acasă la ei pentru că
aveau o problemă .
-Buna,Eva!a zis Elisa puțin îngrijorată pentru că nu știa care e problema.
-Buna,Elisa!Buna,Mateo!
-Mda...bună
-Nu îl băga în seamă,e doar supărat că nu stă mai mult în România.
-Intrați! Zice Eva pe un ton dulce care te făcea să te simți ca acasă.
Și așa,Eva le-a spus cum părinții ei au pierdut pisicile.
-Noi am lăsat de mult niște brânză în grădină,în caz că le este foame șoarecilor. Așa că pisicile
au fugit după niște șoricei.
-De unde știi dacă după șoareci au fugit?a întrebat Mateo.
-Brânza nu mai e acolo iar pisicile noastre nu mănâncă brânză .
Mateo își nota fiecare răspuns al Evei într-un carnețel pentru a încerca să găsească pisicile
pierdute.
-Ai vreo poză cu ele ?întreaba Elisa copleșită de situație.
-Dar știi cum arată.

-Dar Mateo nu știe.

 -A da!Bineînțeles că am!
După o oră de discuții ,cei doi veri s-au îndreptat spre casă,unde au început căutarea.
Mateo a întrebat-o pe Elisa de ce caută în împrejurimile casei ei pentru că cele două stăteau
relativ departe,iar aceasta i-a zis că uneori lua pisicile la ea acasă când Eva era plecată în vacanță și
poate au venit acolo.
După o zi de căutare cei doi s-au dat bătuți și au intrat în casă pentru o masă caldă și binemeritată
pentru munca depusă.La masă,nana Elisei vorbea depre canalizările orașului care sunt pline de
gunoaie iar de aceia trebuie curățate,dar atunci Elisa și-a dat seama că nu au căutat în canal.
-Mateo!Poate că pisicile sunt în canalul cartierului!
-În canal?Ce ar căuta pisicile în canal?întreabă Mateo.
-Poate că șoriceii s-au speriat și au fugit în canal unde pisicile i-au urmărit.
-Are sens!Mergem să le căutăm mâine dimineață ?
-La ce ora ?
-Când te trezești.
-Bine.
-Bine atunci.Noapte bună!
-Somn ușor!
Zis și făcut!S-au trezit mai devreme pentru a merge să cumpere un clopoțel pentru că pisicile
adorau clopoțeii.La magazin au văzut că un clopoțel costă foarte mult,așa că s-au dus acasă la Eva
pentru a vedea dacă are ea unul.
Eva nu avea un clopoțel dar ea a făcut totul pentru a găsii pisicile așa că, și-a luat pușculița,s-a
îmbracat(defapt și-a luat niște șosete și un halat),s-a încălțat și a plecat cu cei doi la magazinul de
pisici.Dar fix atunci s-a auzit un mieunat,dar acesta nu era un mieunat normal,era un mieunat de
copil.Mai exact era de o fetiță mică pe nume Maya care era cam băgăcioasă.
-Dar unde vă grăbiți așa de dimineață?
-Nu e treaba ta,Maya!zice Eva nervoasă pe aceasta.
-Pot veni cu voi ? Vă rog!zice Maya cu niște ochișori ca două mărgele.
-Nu!
-Te rog!
-Am zis nu și gata!
-Atunci te zic lui mami!

-Maya stai!zice Elisa,Poți veni cu noi!

 -Ba nu poate,e o mucuoasă!
-Acum chiar te zic lui mami!
-Dacă o zici mamei tale pe Eva,vei pierde aventura!zice Mateo încercând să o ajute pe Eva.
-Fie vin cu voi!
-Stai!Dar unde mergem?Și tu cine ești?
-La magazinul de pisici.zice Eva grabită luânu-și banii din pusculiță.Iar el e Mateo,verișorul
Elisei.
-Oh,ce bine!Trebuie să cumpăr mâncare pisicilor.
-Dar tu nu ai pisici!zice Elisa nedumerită.
-Ba da ! Le-am găsit ieri în cartier.
Chiar atunci două cozi ies din grădinuța Mayei.
-Uite-le!
-Aia e Mâță?Aia e Ghost?o Întrebă Eva pe Maya.
-Hei,sunt pisicile mele!
-Ba nu!S-au pierdut și le-ai găsit tu!
-Ai poze sau zgarda lor?Pentru că nu te cred!
Eva fuge în casa ei și în mai puțin de 20 de secunde aduce:
Poze cu ea și cu pisicile,filmări în care părinții Evei le pun nume pisicilor,actele de adopție ale
pisicilor,zgărzile cu numele lor pe care nu le purtau pentru că au fost spălate înainte de incident și
au uitat să li le pună.
După ce Maya a văzut toate astea,cu lacrimi în ochi a dat înapoi pisicile pe care le iubea.La toți
trei le părea rău așa că s-au gândit să îi ia Mayei un pui de pisică pentru a se simți mai bine!
 Capitolul 3
Cutia misterioasă

Când Elisa avea fix 13 ani împliniți.Ea a descoperit ceva,dar pentru a afla ce trebuie să ne
întoarcem în timp.
În urmă cu exact 17 ore Elisa citea.Ea adora să citească ,,Minciuni și spioni’’dar,cel mai și cel
mai mult îi plăcea să se joace cu Dolly.,
Dolly este cățeaua Elisei,iar fata tot timpul din vacanțe și l-a petrecut cu cățeaua ei iubită.
Dar într-o zi tatăl ei a plecat cu cățelușul în America de Nord dar când a venit Dolly avea puiuți
pe care au trebuit să îi dea pentru că nu puteau aveau mai mulți cățeluși.Dar asta este un detaliu
pentru mai încolo.
Elisa tot timpul a crezut că îți pierzi tot timpul citind dar defapt nu e deloc așa,ei îi plăcea să
citească dar totuși credea că e în zadar.Însă era și un motiv,unul bun,sau cel puțin așa credea ea.
Păi vedeți voi Elisa de când era mică adora să se distreze cu mama ei dar după accidentul din
2011 ea nu a mai putut face nimic cu mama ei pentru că în aceea zi ea a murit.
-Elisa ești gata?
-Gata de ce?
-Vino jos acum!
Stai,nu mai înțeleg cu cine vorbește.
-Fiind mătușa ta asta nu înseamnă că ai voie să te comporți așa cu mine!
-Ce am făcut?
-Mai bine ce nu ai făcut.
-Mai detaliat poate?
-Ți-am zis să te decizi la o idee pentru petrecerea de ziua ta și a lui Mateo.
Dar prieteni,chiar atunci i s-a luat zâmbetul de pe față dintr-un anumit motiv pe care s-ar putea să
îl aflăm mai îndată
-Păi sunt de acord cu orice alege el.
-Trebuie să ai o părere.Tu tot timpul ai o părere.
-Nu și azi.zice Elisa grabită spre camera ei de la etaj unde citea ce mai plictisitoare carte.(sau cel
puțin așa o numea ea)
După jumătate de oră în care Elisa a citit (sau în care a încercat să se concentreze pe
carte)verișorul ei a intrat în cameră supărat.
 -De ce ? De ce? De ce?
-Wow!De ce ce?
-De ce i-ai zis mamei că eu voi alege tema pentru petrecere?
-Pentru că tu alegi tot timpul.
-Exact!Am venit în camera ta când citeai și ți-am dat 3 ore la dispoziție dar aparent nu ai auzit
nimic.NIMIC!zice Mateo trântind ușa după el.
-Poate chiar am făcut o greșeală de data asta...își zice în șoaptă Elisa începând să se gândeacă la
o idee bună pentru petrecerea ei.
Elisa a început să caute prin camera ei o carte mult iubită de ea și de verișorul ei pentru a vedea
dacă e tema s-ar potrivi pentru aniversarea lor.
Și căutându-și prin lucruri a găsit o cutie albă plină de praf și pânză de păianjeni.A deschis-o cu
grijă ca să nu o rupă pentru că și-a dat seama că era foarte veche.Mai exact de 11 ani buni în care s-
a pus tot praful pe ea.
Deschizând-o și-a dat seama că poate va afla niște lucruri de care nu e pregătită dar nu i-a păsat
decât de ce se afla acolo.În cutie erau poze cu e și cu mama ei pe care le-a lipit și prins peste tot în
cameră la ea,suzeta ei de când era mică,babețica ei,dar mai era ceva acolo dar aceasta a zis că vrea
să afle ce e acolo exact la ora nașterii ei(adică în 15 ore și 48 de minute deci stați comod).
 Capitolol 4
Dezamăgirea
După ce Elisa s-a gândit la cutie și la ce putea fii în ea și-a dat seama că ar putea avea legătură cu
cerceii ei prețioși pe care,dacă vă aduceți aminte îi avea de la mama ei.
-Elisa!Coboară până în bucătărie!
-Acum!zice Elisa strângându-și în grabă cutiuța misterioasă pe care o inspecta cu grijă.
-Te rog să ne spui la ce te-ai gândit.
-Păi..m-am gândit la ceva dar nu știu dacă lui Mateo i-ar plăcea.
-Ce este?Un film?Un seri..
-O carte.zice ea cu un zâmbet larg.
-Dar ce carte?Mateo trebuie să știe ce vei alege la petrecerea care va fi și al lui.
-Bine dar îi voi spune doar lui.
-Știi că voi fi și eu acolo ,nu?
-Da,știu dar vreau să fie o surpriză.
După 5 ore de pregătire în care cei doi verișori au pregătit petrecerea mult dorită de Elisa la care
au invitat foarte mulți prieteni de ai lor sau cel puțin mai mulți prieteni de al lui Mateo.Nu vreau
să detaliez petrecerea dar singurele lucruri interesante au fost:
-toți copii și-au băgat fața în tort (așa că nimeni nu a mai cântat);
-au primit cărți,haine,bani și multe altele;
-au râs;
-dar cel mai,și cel mai important a fost când Elisa a deschis cutia care i-a dat toată viața peste cap;
Înauntru era un bilețel pe care scria ceva legat de cele trei perechi de cercei pe care trebuia să le
caute,căci ea avea deja o pereche pe care o purta:
,,Dragă Elisa,
Nu știu când vei citi asta dar sper că ești bine.Nu știu unde voi fi sau ce voi face dar cum citești
asta să vi la mine imediat dar dacă nu vei mai putea veni atunci o să iți zic exact ce trebuie să faci:
Te vei duce mai întâi la mătușa ta pentru a îți explica ea,tot ce trebuie să faci după este să te duci
pe lumea Piwi și de acolo sigur te vei descurca.Cu iubire,Mama!’’
-O,vai!stigă Elisa încercând să se uite după mătușa ei.Nina!
-Da,Elisa.Totul e înordine?
-Nu!Tocmai am citit scrisoarea de la mama și se pare că tu știi tot despre ce vorbește!Explică-mi!
-Mă temeam că ai să o găsești.
-De ce?
-Mama ta a avut 5 perechi de cercei: cupru,argint,aur,diamant și cei importanți,de smarald.
-Dar mama a zis doar de trei perechi.
-Asta pentru că o pereche este la mine și am mare grijă de ea.
-Atunci de ce nu o porți?Ar fi mai în siguranță dacă ai purta-o.
-Știu dar... Este complicat să îți explic asta.
-Doar spune-o!
Și așa Mătușa Nina a început să îi povestească cum mama ei a fost în altă dimensiune care era a
piscilor și unde tot ea a ascuns celelalte perechi de cercei.
-Haide în camera ta,să îți mai spun căci nu suntem perfect în siguranță aici.Într-o zi,mama ta și-a
făcut niște cercei,adică cei pe care îi porți tu,și s-a dus să îi arate mamei ei care citea ziarul:
,,-Mami,mami uite ce am făcut!
-Vai!Ce frumoși sunt!
-Dar ce citești?
-Ziarul,draga mea,ziarul.
-Pot să îl citesc și eu ?
-Sigur!Du-te-n camera ta și citește-l!’’
-Și așa a citit primul și singurul ziar care era interzis copiilor,dar bunica ta nu a observat asta.zice
Nina.
-Mami,mami!Uite ce am primit de la tata!zice Mateo dând busna în camera fetei.
-Ce mașină frumoasă,Mateo!Haide jos să vezi cadoul de la mine!
-Uau ce tare e mașina aia,Mateo!zice Elisa.
-Scuze.îi șoptește Elisei.
Fix când devenea mai interesant,cinev ale-a întrerupt discuția.Cele două au tot căutat un moment
când vor fi singure pentru a discuta despre călătoria mamei ei dar în următoarele zile nu au mai 22
fost deloc clipe în care să stai și să te gândești la lucrurile astea,și așa mătușa a plecat în Spania și
le-a fost greu să comunice așa,prin telefon pentru că unele lucruri trebuie spuse față în față.
Unele lucruri nu merg tot timpul așa cum vrem,deși, asta e realitatea în care trăim.

Capitolul 5
Piwi și orășelul
Elisa nu era o persoană care credea în povești de dragoste dar relația ei cu mama acesteia,era una
adevărată.Ea și-a iubit mama până în ultima clipă dar acum, o simțea aproape iar datorită
cerceilor ei aurii.
Era ora 23:34 iar Elisa s-a dus la baie.După ce s-a spălat pe mâini și-a văzut cercei sclipind,nu i-a
mai văzut niciodată sclipind,așa că și a dat jos și se uita cu mare atenție la ei.Aceasta a observat
că avea ceva scris pe ei i-a apropiat de ochii și a apăsat pe un buton (veți afla mai încolo)care a
dus-o într-un loc mare.Ca o peșteră,dar era afară,în natură,pe o insulă doar cu pisici!
I s-a părut drăguț,și a început să se plimbe pe insulă dar cu cât se plimba mai mult cu atât
pisicile se holbau mai tare la fata nedumerită care mergea printre casele și blocurile pline de
pisici care arătau la fel.
La un momentdat a ajuns la o casă mică,dar de data asta era o casă pentru pisicuțe,unde intră și
vede un scăunel,mâncare și o litieră dar toate erau foarte luxoase și frumoase,ca de regină.După
ce s-a uitat printre toate obiectele a observat că pe toate scria același lucru:Piwi
Dar cel mai ciudat era că aveau ca un fel de stea dar făcută din cozile pisicilor care aveau exact
la fel cozile dar cu excepția uneia-era albă cu pete negre iar celălalte erau gri cu o mică pată albă
în vârf.Elisa ia un ziar care era pe scăunelul biroului și pleacă din casuță începând să îl citească
cu mare atenție.
-Dar tu de unde ai acel ziar?întreabă o pisicuță uimită că există un om pe lumea ei.
-L-am găsit într-o căsuță de aici din sat,răspunde Elisa,și cred că te-am văzut și pe tine în el.
-Mda...de asta mă temeam!
-De ce?Mai bine citesc.
-NU!Nu citi te rog!Unora le place să își bată joc de mine pentru că am coada albă cu pete negre.
-De ce nu ești ca ceilalți?zice Elisa părând deranjată.
-Eu sunt specială!Sau,așa îmi zicea mama.Sunt de pe universul tău,de aceea!Dar celălalte pisici
au trebuit să ma accepte pentru că știau că nu e însiguranță pentru pisici acolo.Am uitat să mă
prezint,sunt Trixie!
-Eu sunt Elisa,încântată!Presupun că nu s-a publicat ziarul,iar dacă nu s-au făcut copii la acest
ziar cred că pot rupe pagina înainte să fie publicat.
-Ți-aș mulțumi enorm dacă ai face acest ge...Nici nu a terminat de zis iar Elisa a rupt din ziar
pagina despre Trixie.
-Gata!zice fata zâmbind.
Cele două au povestit mult dar a venit timpul când Trixie trebuia să plece la muncă.(la grădinărit
căci asta se făcea în orășelul Piwi)Elisa s-a dus să caute regina orășelului pentru că știa că cerceii
aveau legătură cu ea.
Știa sigur că era gri cu o pată mică albă în vârful cozii,era o pisică și avea simbolul stelei făcut
din cozi de pisici.Și așa s-a dus în căutarea reginei Piwi!
 Capitolul 6
O nouă prietenă

Elisa s-a culcat într-o căsuță care părea abandonată, și dis de dimineață s-a pornit la drum.Era
un cartier lung,frumos,situat la Vest sau cum credea ea că e situat căci pe acea planetă nu existau
poli.
Pe drum,ea s-a întâlnit cu o pisică nouă care lenevea pe strada lată și goală.Părea,după spusele
fetei,o pisică vagaboantă abandonată de mică și crescută de străzi.Pe pisică o chema Rubby iar
aceasta o întrabă pe Elisa :
-Nu te-am mai văzut pe aici,trebuie să fi nouă,mă înșel?zice Rubby cu cea mai bună voce pe
care o putea face de pisică vagaboantă.
-Nu te înșeli.Dar mai sunt oameni pe aici?
-O,da!Mai mulți decât îți poți închipuii!Ia vino aici să schimbăm două vorbe rapid!
Elisa se apropie cu ochii mari.
-Ce este?întreabă fata.
-Te-am păcălit!Rubby râdea cât Elisei nu i se părea amuzant până când bătrâna s-a înecat.
-Haha!Doar nu credeai că o să te las să te îneci nu?I-a dat una peste ceafă(deși nu cred că
pisicile au ceafă)făcând-o să scuipe un ghemotoc de blană.
-I-a zi!Unde vrei să ajungi?
-La regină...
-E păi mult noroc!Regina nu primește oameni în palatul ei!
-Are un palat?De ce nu mă așteptam la asta?
-Dacă vrei te conduc dar cu o condiție.
-Care?
-Mă scapi de purici!Mă omoară!
-S-a înțeles!
Elisa și Rubby s-au împrietenit pe drumul spre palat dându-și seama că au multe în comun.
 -Da` vezi că-i drum lung până acolo și dacă vrei să ajungem acolo trebuie să mă iei în brațe
dacă vrei să ajungem cu bine!Și așa o să mă cauți de purici mai ușor!
Elisa a luat-o pe vagaboantă car surprinzător era extrem de ușoară.
-Tu ce mănânci ? Parcă ai avea un gram!
-Ce-i acela?Ca să știu și eu dacă tot.
Nu era un drum așa lung cum îl descrise Rubby dar a avut destul de mult timp să îi scoată toți
puricii.Și erau mulți.
 Capitolul 7
Cele 6 întrebări

Palatul era mare.Mai mare decât vă puteți imagina.Parcă era palatul Elsei din Frozen dar de trei
ori mai mare.Sigur încăpeau peste cinci milioane de pisici acolo.
În fața castelului se afla o statuie mare făcută din aur.Era o pisică.Era regina Piwi.
-Gata domniță?
-Nu.
-Eh!Baliverne!Mergi acolo și dă tot ce ai mai bun!
Cu un nod în gât,Elisa a înaintat cu pași mărunți.Porțile aveau cam 14 metri fiecare.Era
înspăimântător cum niște pisici așa mici pot face lucruri așa frumoase!,,Nici măcar nu știu ce
trebuie să fac aici.Nici măcar nu știu de ce sunt aici!’’își spuse Elisa.
Mergea încet,dar mergea.Însă,dintr-o dată s-a oprit.Era uimită cum i s-au deschis porțile.Era doar
o fată care nu avea habar ce făcea!
În spatele ușii se aflau două pisici.
-Tu ce vrei?întreabă una din pisici.
-Uhm.Păi...
-Vrei să o vezi pe regină nu?
-Da.
-De ce?
-M-am trezit într-o noapte aici.Și am crezut că regina mă poate ajuta să mă întorc.
-Păi poate.Piwi,du-o!
-Pe aici prințeso!zice cealaltă pisică arătându-i pe unde să meargă.
Castelul era plini de picturi cu regina Piwi.Mergeau pe un coridor lung.Oriunde te uitai:uși.Te
uitai în stânga:uși.Te uitai în dreapta:uși.Până și în capătul coridorului era o ușă.Pașii ei parcă
deveneau din ce în ce mai grei cu cât mergeau mai mult.Se apropiau.Mâinile i-au transpirat atât de
tare încât simțea că s-a spălat pe mâini.
Gândurile Elisei nu se mai duceau.Iar i-au transpirat mâinile.Iar îi deveneau pașii mai grei.
-Și,am ajuns!
-Ce?
-Am ajuns.
-Oh...Bine.Nu te panica,nu te panica,nu te panica.zice Elisa în șoaptă încercând să își șteargă
mâinile.
-Sper că nu mi-ați adus-o iar pe Trixie!Pisica aia este o...Măi,măi,măi.Dar ce avem noi aici?
-Uhm...uhm.
-Vorbește cu cuvinte!țipă regina.
Atunci,Elisa a simțit ceva în gât.Era nodul acela pe care îl ai când îți vine să plângi.
-Mă numesc Elisa și știu că această lume are legătură cu cerceii mei.
-Înțeleg.Sunt cei aurii dacă nu mă înșel.
-Da,ei sunt.De unde știți de ei?
-Păi eu i-am creat bineîțeles!
-Dar mătușa mea mi-a zis că...
-Mama ta a mințit pe toți!Uite cum s-a întâmplat:Într-o zi m-am teleportat în lumea reală dar fără
să vreau.Acolo am întâlnit-o pe Trixie,o fată bună și lolaială dar cam prostuță.I-am zis să stea în
mișlocul străzii și de acolo cine o ia poate fi stăpânul celor 5 perechi de cercei.Cerceii pe care ii i-
am dat erau cei de aur iar bineînțeles că mama ta i-a găsit.Era doar o fetiță pe atunci.
-Wow!Am așa multe întrebări.
-Îmi spui trei dintre ele apoi îți voi adresa și eu trei.
-De ce sunt aici?
-Așa au vrut spiritele.
-Eu nu cred în așa ceva!
-Presupun că ai crezut că pisicile nu pot vorbi.
-Corect.Următoarea.Mă pot întoarce?
-Da,dar trebuie să fii atentă la detalii.
-Ok..Și unde îmi sunt cerceii acum?
-Aparținătoarei.Și știu că ai să întrebi cine e deci această persoană e Trixie.Doar ea știu unde sunt
cerceii.
-Rândul Majestății voastre.
-Ce ai făcut să apari aici?
-Nimic.
-Este imposibil să nu fi făcut nimic.
-Posibil să fii apăsat pe un boton.Aș fii știut mai multe dacă aveam cerceii.
-O poți convinge pe Trixie să îți dea cerceii.
-Nu sunt sigură.
-Crezi că sunt frumoasă?
-Da?
-,,Da?’’?
Capitolul 8