FORMULAREA OBIECTIVELOR

OPERAȚONALE
Definirea noțiunilor: ideal, scop, obiectiv, competență

Dezvoltarea competențelor

Operaționalizarea obiectivelor
• Idealul educaţiei – suma tuturor aspiraţiilor pe termen lung, pe tot
parcursul şcolarităţii; profilul de personalitate formulat de societate
pentru momentul în care individul va finaliza studiile şi va deveni o
parte integrantă a ei (din punct de vedere profesional, social,
individual). (Legea educaţiei naţionale, art.2, alin.3)

• Fiind astfel formulat, idealul este abstract, aşadar are nevoie să fie
împărţit în structuri, în paşi care detaliază modalitatea prin care îl
putem atinge: scopurile.
• Scopurile educaţiei – intenţii, aspiraţii pe termen mediu, decizii luate
pentru atingerea idealului, cel mai adesea prin curricula şcolare. Ele
organizează activitatea pe cicluri şcolare/curriculare şi indică resursele
şi strategiile optime prin care poate fi atins idealul. Scopurile sunt
detaliate prin unităţi şi mai clare, dar şi mai mici: obiectivele.
• Obiectivele educaţiei – intenţii, aspiraţii pe termen scurt, delimitate în
timp, etapele cele mai mici, ce implică modificări la nivelul
comportamentului/personalităţii şi rezultate concrete ale lucrului cu
elevii/studenţii.

• La rândul lor, şi obiectivele au mai multe niveluri de generalitate:

• obiectivele generale – detaliază scopurile în concordanţă cu profilul
absolventului
• obiectivele specifice – pe ani şcolari/universitari, pe
discipline/grupuri de discipline
• obiective operaţionale (concrete) – pe unităţi de conţinut, pe situaţii
sau activităţi de învăţare
Ce înseamnă a fi competent?
A fi competent poate însemna:

• a aplica pertinent cunoștințe de specialitate

• a folosi deprinderi specifice
• a analiza și a lua decizii
• a fi creativ
• a lucra cu alții ca membru al unei echipe
• a comunica eficient
• a te adapta la mediul de muncă specific
• a face față situațiilor neprevăzute.
Conform Metodologiei de aplicare a noului curriculum, competenţele:
• sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilități și atitudini dobândite prin
învăţare;
• permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice
unui anumit domeniu.

• Pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul Comisiei Europene au fost

stabilite opt domenii de competenţe-cheie, fiind precizate pentru fiecare
domeniu cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv
formate elevilor în procesul educaţional.
• Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învăţământului preuniversitar. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate
şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
• Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul
unui an şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în
dobândirea acestora. Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de
conţinut.
Cum evaluăm dezvoltarea competențelor
specifice?
• Competențele fiind exprimate prin capacități adaptative complexe ale
indivizilor la diferite situații contextuale, se pot forma într-un interval
de timp mai lung, uneori, pe parcursul a două sau mai multe cicluri de
instruire.

• Din acest motiv, competențele specifice trebuie derivate și exprimate

prin formulări care să poată fi evaluate pe parcursul lecțiilor
desfășurate pe parcursul unui an de studiu.

• Cu alte cuvinte, competențele specifice, care devin vizibil exprimate la

elevi după un parcurs școlar mai lung, pot fi transpuse în elemente
concrete, posibil de cuantificat la fiecare lecție.
• Competențele sunt interdependente – cadrele didactice, din motive
pedagogice trebuie să transforme competențele care sunt prin natura lor
complexe, în elemente mai mici: competențe specifice și competențe
derivate, mai ușor de administrat care să fie definite de un set de criterii de
performanță, asigurându-se astfel că fiecare element este înțeles așa cum
trebuie.

• Pe baza competenţelor specifice, se formulează competenţele derivate,

care vor fi vizate în cadrul activităţii educaţionale.
• Competenţele derivate:

• sunt particularizări ale competenţelor specifice în raport cu anumite detalieri ale

conţinuturilor
• sunt determinate (stabilite) de către profesor tocmai pentru a face legătura
directă şi evidentă între ce se învaţă şi de ce se învaţă, sporind astfel motivaţia
învăţării.

• DIFERENȚA DINTRE OBIECTIVE ȘI COMPETENȚE

• Competența este ceea ce va face elevul în urma dobândirii cunoștințelor, abilități
și atitudini într-un anumit domeniu.
• Obiectivele sunt ceea ce ne propunem noi și NU ceea ce va face elevul.
• Obiective – verb folosit | Competențe derivate – verb folosit

Să realizeze realizarea
Să denumească denumirea
Să participe participarea
Să efectueze efectuarea
Să aterizeze aterizarea
Să parcurgă parcurgerea
Să formeze formarea
Să conștientizeze conștientizarea
Să accepte acceptarea
Să îmbunătățească îmbunătățirea
Să cunoască cunoașterea
Să descrie descrierea
Să aplice aplicarea
Să manifeste manifestarea
Obiectivele operaţionale

Conform clasificării lui Bloom, obiectivele operaţionale sunt:

• cognitive (cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, algoritmi, priceperi etc.)
• psihomotorii (deprinderi, priceperi, tehnici, modele etc.)
• afective (atenţie concentrată, voinţa de a acţiona, manifestarea preferinţelor, argumentarea unei
opţiuni etc)

Ce reprezintă un obiectiv operaţional?

Obiectivul operațional cuprinde exprimarea manifestărilor observabile şi măsurabile,
precum şi nivelul de performanţă aşteptat. Se stabilesc obiective operaţionale pentru
fiecare întâlnire cu elevii.
Cum se construiesc obiectivele operaţionale?

a) Pentru a construi obiectivele operaţionale, cadrul didactic trebuie să

consulte programa școlară (care conţine competenţele specifice,
conținuturile etc.)

b) Trebuie să fie clare/specifice, măsurabile (să descrie comportamente

observabile, nu procese psihice interne), realizabile, realiste.
Specific 1. Obiectivul este clar şi bine definit?
2. Este clar ce se cere unui student?
3. Poate fi înţeles de toţi studenţii?

Măsurabil 1. Cum va şti un student că obiectivul a fost atins?

2. Ce dovezi sunt necesare pentru a confirma atingerea obiectivului?
3. S-au stabilit clar criteriile pentru evaluare?

Realizabil 1. Este la nivelul capacităţii studentului? Prea uşor/prea dificil ?

2. Există resurse suficiente ca să se realizeze?
3. Poate fi realizat? Este provocator, dar şi realizabil?

Realist 1. Este posibil ca un student să realizeze obiectivul într-un interval de timp

determinat?

Timp 1. Există un termen limită? Este un termen realist?

2. Este raţional să se facă acum?
3. Când îşi va atinge studentul obiectivele?
c) Toate obiectivele încep cu un verb – aceasta deoarece scopul principal al
obiectivelor scrise este de a observa activitatea/performanţa ca o dovadă a
învăţării.

d) Se axează pe activitatea elevului/studentului, şi nu pe cea a profesorului.

e) Sunt vizate 3 domenii :

• cunoştinţe (cognitiv, domeniul minţii) - (cunoştinţe, deprinderi,
capacităţi, algoritmi, priceperi)
• practică (psihomotor, domeniul activităţilor manuale) - (deprinderi,
priceperi, tehnici, modele etc.)
• atitudini (afectiv) - (voinţa de a acţiona, manifestarea preferinţelor,
argumentarea unei opţiuni etc.)
• Pentru domeniul cognitiv, iată acţiunile în funcţie de nivelul de înţelegere dorit:
Nivelul Acţiuni Conţinut
1. Cunoaşterea a defini, a distinge, a identifica, a recunoaşte, a aminti, a termeni semnificativi, definiţii, elemente, fapte, fenomene, însuşiri,
simplă dobândi. reguli, utilizări, relaţii

2. Înţelegerea, a transforma, a exprima propriu, a ilustra, a reprezenta, a exemple, reprezentări, texte, fapte esenţiale, caracterizări, consecinţe,
comprehensiunea, schimba, a redefini, a interpreta, a diferenţia, a stabili, a factori, pricipii, metode, situaţii, abstracţii, efecte.
interpretarea explica, a demonstra, a prevedea, a completa.

3. Aplicarea a aplica, a generaliza, a dezvolta, a utiliza, metode, teorii, pricipii, procese, fenomene, procedee
a transfera, a restructura, a alege, a clasifica.

4.Analiza a distinge, a identifica, a recunoaşte, a deduce, a contrasta, a elemente, concluzii, argumente, relaţii, particularităţi, cauze,
compara, a analiza, a discrimina. părţi, căi, scopuri, organizări, tehnici

5. Sinteza, crearea, a scrie, a relata, a crea, a produce, a modifica, a propune, a modele structuri, produse, performanţe, proiecte, lucrări, comunicări,
elaborarea specifica, a planifica, a deriva, a dezvolta, a combina, a deduce, planuri, scheme, operaţii, soluţii, generalizări, concepte, ipoteze.
a formula.

6. Evaluarea a judeca, a argumenta, a evalua, a decide, Exactitate, erori, lacune, precizie, scopuri, mijloace, experienţă,
critica a considera, a compara, a contrasta. standarde, alternative.
• Pentru domeniul psihomotor, se folosesc verbe care vizează abilităţi,
dexterităţi:
• Exemplu: a asculta, a diagnostica, a internaliza, a palpa, a empatiza, a
integra, a măsura, a percuta, a masa etc.

• Pentru domeniul afectiv, se folosesc verbe care vizează atitudini:

• Exemplu: a realiza, a reflecta etc.
 Formularea unui obiectiv operaţional cuprinde:

• Grupul țintă (cine va produce comportamentul dorit) .............?

• Comportamentul (ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este
atins) ...........?
• Condiții (în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul) .............?
• Nivelul performanței (după ce criterii apreciem valoarea)................?
Exemplu:
La finalul activităţii, toți elevii vor fi capabili să identifice pe baza
imaginilor date trei reguli de igienă personală care să prevină apariția
anumitor boli.

• Grupul țintă .............?

• Comportamentul ...........?
• Condiții .............?
• Nivelul performanței ................?
 Recomandări pentru construirea obiectivelor
operaţionale:

• Evitaţi folosirea unor verbe vagi (a şti, a cunoaşte, a înţelege /cu adevărat,
a învăţa, a aprecia, a explica semnificaţia a, a crede, a avea încredere în, a se
bucura de, a simţi).

• Focalizaţi obiectivele pe elev, nu pe cadrul didactic şi pe intenţiile lui.

• Evitaţi formularea obiectivelor sub formă de listă de probleme.

• Evitaţi să rezumaţi obiectivul doar la sarcina didactică sau să îl

confundaţi cu aceasta. Sarcina didactică vă ajută să atingeţi obiectivul.
1. Orice obiectiv operațional să se refere la activitatea de învățare a
elevilor și nu la activitatea profesorului:

• Exemple incorecte
- să familiarizez elevii cu
- să transmit cunoștinte despre
- să demonstrez elevilor
• Exemple corecte
- elevii să identifice
- elevii să aplice
- elevii să analizeze
2. Obiectivul operațional să descrie comportamente observabile la elevi:

Exemple incorecte
- elevii să învețe
- elevii să gândească
- elevii să asimileze

Exemple corecte
- elevii să descrie
- elevii să generalizeze
- elevii să rezolve
3. Obiectivul operațional să fie formulat in termeni expliciti care sa vizeze o
singura actiune

Exemple incorecte
- elevii să înțeleagă și să reprezinte grafic
- elevii să învețe și să rezolve
- elevii să analizeze și să compare

Exemple corecte
- elevii să deseneze
- elevii să rezolve
- elevii să analizeze
4. Obiectivele operaționale :
- să fie variate, depășind nivelul simplei reproduceri de informații;
- să exprime capacitatea, abilitatea mentală activată și nu informația,
ideea sau concluzia.

Exemple incorecte
-elevii să spună că
- elevii să ajungă la concluzia că

Exemple corecte
- elevii să analizeze
- elevii să interpreteze
5. Să se evite numărul exagerat de obiective pentru o lecție

6. În cazul în care sarcinile de învățare vizează creativitatea, atitudinile

sau convingerile elevilor, posibilitatea de operaționalizare se diminuează
și se recomandă ca obiectivul să constea mai mult într-o descriere a
condițiilor în care urmează să se producă comportamentul, fără a mai
specifica actul comportamental particular.