Îmbunătăţirea competenţelor de lectură în

învăţamântul primar

,, Carte frumoasă , cinste cui te-a scris ,

Încet gândită , gingaş cumpănită ;
Eşti ca o floare , anume înflorită
Mâinilor mele , care te-au deschis “

( T. Arghezi , Ex Libris )

În procesul de instruire şi educare a tinerei generaţii un rol deosebit îl are

lectura . Lectura în afara clasei are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit ,
să-I apropie de creaţiile literare să le satisfacă interesul de a cunoaşte viaţa , oamenii
şi faptele lor . Lectura contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor , la formarea
unui vocabular bogat şi colorat şi la educarea lor etică şi estetică .
Cine nu ştie a citi , nu se poate instrui , nu poate avea acces la cuceririle
geniului uman transmise prin cuvântul scris . Există însă o adevărată prăpastie
între a şti să citeşti şi a şti să explorezi textile lecturate şi să le foloseşti în procesul
autoinstruirii şi autoeducaţiei . Învăţatorului îi revine sarcina de a- învăţa pe elevi
tehnica lecturii eficiente , a conştientizării şi valorificării celor citite . Prima condiţie
a lecturării corecte o constituie cunoaşterea tuturor cuvintelor , înţelegerea sensului
lor în contextul dat , îndeosebi a cuvintelor necunoscute . Acestea pot fi grupate în :
a ) cuvinte de care elevii au nevoie pentru înţelegerea textului , dar care nu vor
intra în vocabularul lor activ ( arhaisme , provincialisme ) ;
b ) cuvinte noi pentru elevi , care vor trebui să intre în vocabularul utilizabil
current ;
Modalităţile de explicare a cuvintelor necunoscute variază în funcţie de :
- criteriul utilitar care a stat la baza grupării lor ;
- unele particularităţi psihologice specifice vârstei care pot ajuta sau
împiedica reţinerea formei şi / sau a sensului cuvântului ;
- unele caracteristici lingvistice care pot contribui la o mai bună instruire a
sensului şi formei cuvântului .
În stabilirea lecturii elevilor trebuie avută în vedere accesibilitatea operelor
literare , în funcţie de particularităţile de vârstă . Lectura în afara clasei poate să
cuprindă :
- operele literare dare , deşi n-au fost destinate special copiilor , pot fi citite
de către aceştia datorită conţinutului de idei prezentat la un nivel accesibil , atractiv.
 Ne referim bunăoară la poezii ale M. Eminescu , V. Alecsandri , G. Coşbuc ,
în care se descrie natura , frumuseţile ei ; unele legende istorice ale lui D.
Bolintineanu , Dumitru Almaş , în care se înfăţişează momente de seamă din istoria
ţării şi a poporului nostrum ;
- opera scrise pentru copii : Dumbrava minunată , Ursul , Stigletele , Ianoş
Nazdrăvan , de Mihail Sadoveanu ; Prâslea cel voinic şi merele de aur , de
Petre Ispirescu , Poveşt , povestiri , amintiri , de Ion Creangă .

Cu plăcere şi interes , micii şcolari lecturează creaţiile clasice din literatura

universală : Croitoraşul cel viteaz , de Fraţii Grimm , Ce miros au meseriile , de Giani
Rodari , Gavroche şi Cosette , de Victor Hugo , Fabule , de La Fontaine ,
Formele de stimulare şi îndrumare a lecturii sunt bine cunoscute :
povestirea , citirea expresivă a învăţătorului , lecţiile de popularizare a cărţii .
Povestirea se utilizează în primele clase ale şcolii când învăţatorul alege
basme şi poveşti în care personajele sunt înfăţişate viu , iar succesiunea acţiunilor
este clară .
Captaţi de o astfel de povestire , copiii vor fi stimulaţi să citescă ei înşişi
asemenea opera pe măsură ce asimileazăcunoştinţele necesare .
Stimulaţi de povestirea model , elevii încep singuri să povestească în clasă
pe cele citite . Fiecare povesteşte aspecte din cărţile care i-au placut . După povestire
, se înfiripă discuţii între elevi în legatură cu cărţile citite sau povestite . Efectul
educativ al discuţiei îl constituie schimbul viu de păreri , în dezvăluirea mai largă şi
mai adâncă a conţinutului cărţii . Desigur , este recomandabil ca aceste discutii să
fie mediate de catre învăţător .
Citirea expresivă de către învăţator se foloseşte atat la clasele mici , cât şi la
cele următoare . Se pot citi povestiri mai lungi care nu se termină într-o singură
oră . Întreruperea citirii într-un moment interesant al desfăşurarii acţiunii îi
determină pe elevi să continue în mod independent lectura . Claritatea şi
expresivitatea citirii , alegerea tonului just , folosirea corectă a pauzelor logice şi
gramaticale constituie atribute de seamă ale modelului oferit de catre cadrul
didactic .

Lectura independentă a elevilor trebuie organizată şi stimulată prin

informări şi recomandări de cărţi , dezbateri tematice pe marginea lecturii
independente . Dezvoltarea gudtului pentru citit mai poate fi sprijinită şi de alte
forme de activităţi , cum ar fi : vizionarea spectacolelor de copii şi tineret ,
vizionarea unor filme documentare şi artistice accesibile copiilor .

Trebuie mobilizaţi în vederea canalizării lor spre o lectură plăcută şi

interesantă şi copiii care ascultă cu mult interes lectura frumoasă citită de părinţi
sau învăţator , dar care preferă să-şi piardă timpul în modul cel mai neaşteptat ,
fără a fi tentaţi săptămâni de-a rândul să mai citească ceva .
Învăţatorul le va sugera părinţilor ca în fiecare seară să-i aducă lângă ei şi să
le citească un basm sau o schiţă umoristică pentru a-i face pe copii să se simtă bine ,
să râdă , să glumească pe seama dialogului dintre personaje .
 Pentru a verifica lectura particulară a elevilor şi pentru a-i descoperi pe acei
elevi care citesc lectura superficial se pot organiza cu aceştia ,, jocuri literare “ ,
cum ar fi povestirea în lanţ a unei cărţi cunoscute de toţi elevii . Pentru copilul care
nu poate continua povestire se pot găsi ,, pedepse literare “ : recitarea unei poezii ,
ghicitori , proverbe , zicători , etc.

Prin lectură elevii sunt conduşi să-şi formeze capacitatea de a surprinde , de

a descoperi , conţinuturi şi forme ale realităţii exprimate printr-o multitudine de
modalităti , să-şi extindă astfel aria cunoaşterii . Pătrunzănd în diversitatea textelor
literare , elevii vor parcurge căi specifice de expresie , asocierea cu altele , ceea ce le
permite trecerea de la cunoaşterea concretă la cea abstractă .

,, A înţelege literature – remarca Ioan Şerdean – înseamnă a avea puterea de

a raporta impresiile , trăirile autorului la propria ta experienţă de viaţă , a stabili
legături nu numai cu cunoştinţele cunoscute , ci şi cu emoţiile , simţămintele pe care
le-ai trăit “

Întocmit de înv. Roşu Petru Iulian ,

Şcoala Băbuţa , com. Dragomireşti , jud. Vaslui