Sunteți pe pagina 1din 34

3.

RIDICARI PLANIMETRICE

3.0. GEKEEALITATI
3.00. OBIECTUL PLANIMETRIEI

Fig. 2.105. EOK-2000 Zeiss-Jena.

-Distomatul Wild Di-10 esteun aparat de mici dimensiuni format dintr-o masa en .instalatie electronica montata direct pe trepied si un emitator-receptor, care se poate fixa p^ masa^ aparatului sau pe luneta imui teodolit de constructie Wild: Tl, T16, T2. Masoara' distante cuprinse intre 10 m si 2 000 ni si asigura o precizie de dn 1 cm pe toate distantele. Are afisaj electronic. Beflectorul poate fi format in functie de distanta* masurata din : o prisma (1 000m), trei prisme (1 600 m) si noua prisme (2 000 m). Aparatul calculeaza si distanta redusa* la orizont si diferenta de nivel. ig. 2.106. EOT-2000 Zeiss-Jena. infmenta factorilor atmosferici asupra preciziei de masurare se corecteaza automat cu un comutator de sqara. Telemetrul electrooptic EOK '2 000 masoara distanta pina la 2,5 km cu o precizie de ^b 1 cm. Precveiitele modulate sint acordate pentru conditiile atmosferice de 150 si 740 mm presiune, astfel incit corectia atmosferiea poate fi, in general, neglijata. Eeflectorul este format din trei garnituri de prisme, in functie de distanta masurata. Aparatul este insa greol si nu se poate combina cu un instrument de masurat unghiuri. Telemetrul electrooptic EOT 2 000 este un aparat apt atit pentru masurarea distantelor cit. si pentru masurarea unghiurilor. Masoara distante pina la 2 000 m, cu o precizie de 1 cm. JSTumarul prismelor este in functie de marimea distantei de masurat. Are un pupitru de comanda, un minicalculator, cu ajutorul caruia se obtin distanta redusa la orizont si diferenta de nivel.
- y~~ ~^^ -j\j^. J.HJJL <-v IMJJ.UOJ-CJ. IVy_L

Eidicarile planimetrice cuprind totalitatea lucrarilor topografice efectuate pentru obtiuerea unui plan cu reprezentarea detaliilor natui'ale si artificiale de pe suprafata terenului, exclusiv relieful. Efectiv, aceste ridicari vizeaza determinarea pozitiilor reciproce ale punctelor caracteristice, ce definesc detaliile, in planul orizontal de proiectie, in coiiformitate cu principiile topografiei generale ( 1.04). Eidicarile planimetrice se pot efectua pe cale topograficd sau fotogrammetrica. Primele sint de obicei ridicdri nwnerice, prin care coordonatele plane x si y se calculeaza in fuuctie de elemente masurate in tefen ; acestea sint caracteristice obtinerii planurilor la scari mari si foarte rnari. Ridicarile grafice, terestre, folosite din ce in ce mai rar, se efectueaza cu planseta topografica-; planul se obtine direct la teren atit pe baza de masuratori cit si din vedere. Ridicarilefotogrammetriceutilize.&z&fotogrdifii speciale si aparatura adecvata fiind caracteristice suprafetelor: intinse si obtinerii planurilor la orice scara uzuala dar mai ales intre T :1 000 si 1 :25 000 ( 9.0). Obiectul acestui capitol il formeaza ridicarile topografice numerice, celelalte ridicari fiind prezeiitate in capitolele respective.
3.01. DESFASURAREA LUCRARILOR. PRINCIPII

Planul topografic trebuie sa asigure o precizie omogena si un continufe corespunzator in raport cu cerintele. .De aceea este iiecesar 'ca ridicarile. sa se intemeieze pe o retea de sprijin unitar determinata. In tara noastra reteaua de sprijin este constituita din pimctele retelei geodeziee de stat, existenta pe intregul teritoriu national, ce asigura o densitate de un punct la circa 20 km2 ( 8.202) (distanta dintrepuncte estede 24 km). Eidicarea in cadrul retelei geodezice este obligatorie. Suecesiunea ridiearilor in reteaua de sprijin este intotdeauiia aceeasi :: indesirea ei i ridicarea detaliilor ( 1.04). I n d e s i r e a r e t e l e i geodezice de ordinele IIV se executa^ de obicei, prin intersectii si in continuare prin drumuiri. Punctele de intersectie, numite si de ordinul V, se determina din punctele retelei geodezicefunctie numai de marimi ungliiulare.- Se disting variantele (fig. 3.1) : intersectia Inainte cind se stationeaza in punctele vechi, cunoscute, ale retelei de sprijin (A, B, G, ... N) si se vizeaza spre punctul nou de determinat , intersectia inapoi cind se stationeaza in punctul nou (P2) si se due
- c . 541

112

113

3.151. PROCEDEUL DELAMBRE

Fig. 3.29. Intersectia inapoi (Delambre).

Conform celor aratate anterior ( 3.150) consideram nn piinct non P din care s-aii vizafr patru pnncte ciinoscnte (1. 2, 3, 4) masurindu-se unghiurile a, (3, y, (fig. 3.29). In principiu procedeul Delambre presupunemai intii orientarea vizelor spre punctnl non si apoi calcnlul proprin-zis al intersectiei. Pentru simplificare se au in vedere primele trei directii alecaror ecuatii pot fi scrise sub forma ( 3J.40) :
y
= x-

xj tg

tg 0P2

Fig. 3.30. Alegerea unghiurilor in cazuri particulare de intersectie inapoi : a nefavorabila ;- b favorabila.

Fig. 3.31. Gere periculos in cazuri particulare de intersectie inapoi.

y - 2/3 = ( -

tg 0P3

Fata de ecuatiile 3.2, stabilite anterior, in locul orientarilor directe> 0lp, 62P, 03P s-aufolosit oriehtarile inverse 0P1, 0P2, 0P3 ale caror tangente sint egale (tg 01P = tg 0P1). Intrucit sistemul de ecuatii 3.13, nu este compatibil avind cinci necunoscute (#, y si cele trei orientari) se noteaza prima orientare cu 0 iar celelalte doua se exprima in functie de aceasta si unghiurile rnasurate(fig. 3.27):
0PI 0; =0

= 6

Prin inlocuirea orientarilor sistemul de ecuatii (3.13) devine :

y ~ y* = (x y yz = ( -

(3.15)

Eezultatele obtinute din intersectia acestei vize cu una din cele trei anterioare, aleasa in mod convenabil, pot diferi in limitele tolerantei (de 30 cm) aratata la intersectia inainte; din punctul nou P se recomanda sa se vizeze mai multe punete cunoscute anterior calcularii lui. Becomandarile privitoare la alegerea si combinarea vizelor ( 3.141) sint valabile si aici; daca unul din cele doua unghiuri (a sau (3) masurate in punctul nou P are o valoare apropiata de 200g, pentru erori mici de masurare variatia corespunzatoare a cotangentei este mare. Imprecizia de determinare a orientarii 0 curelatia 3.16 este exagerata. In acest caz se schimba directia de referinta in mod corespunzator (fig. 3.30). In sfirsit daca suma [3 + y = = 200g patrulaterul A, B, 0, P devine inscriptibil si problema nedeterminata (fig. 3.31). Valoarea unghiului y se calculeaza din diferenta orientarilor deduse din coordonate y 0B^ 0BC. In acest eaz pozitia punctului P trebuie schimbata undeva, spre ex. in P', astfel ca p' + y ^ 200g 7
Tabelul 3.3 Intersectia Inapoi (DELAMBRE)
Coordonate plane Punct
X 1 Y

si se poate rezolva prin substitute. Din cele trei necunoscute este avantajos sa se calculeze tg 0 data de expresia : JU n ctg 2/i) ctg a 4- (yl ~ tg 0 = xj ctg a si in final orientarea 0 care se introduce in relatiile 3.14, obtinind orientarile directiilor duse din punctul P. Se cunosc astfel toate elementele necesare determinarii pozitiei in plan a punctului nou P. Coordonatele so si y ale acestuia se deduc prin. intersectia directiilor asa cum s-a aratat anterior ( 3.14). Privitor la intersectia inapoi sint de faeut urmatoarele precizari : din combinarea celor trei vize luate in considerare vor reznlta, prin intersectie inainte exact aceleasi coordonate oo si y pentru punctul P ceea ee nu reprezinta decit un control de calcul. Controlul efectiv, al masurarii unghiurilor si al identitatii punctelor vechi, se face prin introducereain calcul a celei de a patra vize, a carei orientare (fig. 3.29) va fi :
0P4 = 0 + Y

Valori natural?

Unghiuri

Schita

6.185,42 5.258,43 4.810,45 6.293,05

7.466,29 ctg a 1 696340 7.532,34 ctg|3 =1,334152 5.339,35 4.961,90 tg 6 = 2,614341

a = 33.91.06 (3 159.05.22
Fig. 3.29.

2 3
4

Y = 269.22.63 6 = 76.74.21

(Vz J/i) ctg a + (^ t/3) ctg P + xs xz

(3.17)
12

( x z - X j ) ctg a + (ij. - xs) ctg $ Va+'Us

130

131

calculul efectiv al intersectiei inapoi se face la calculatoarele cu program pe baza acestuia si a datelor de baza : coordonatele punctelor vechi s,i unghiurile a si p. Programele sint astfel intocmite incit dau direct coordonatele plane x si y ale punctului nou. Cu calculatoarele de buzunar cu functii relatia 3.16 se calculeaza pe rind numitorul si numaratoriil, efectuind succesiv operatiile simple si folosind memoria pentru pastrarea datelor partiale care nu trebuie notate. Pentru siguranta datele se inscriu in formulare adecvate (tabelul 3.3). Intersectiile inainte se tf rezolva conform celor aratate (S 3.14). ' \<a >
3.152. PROCEDEUL COLLINS

3.153. DISPOZITIVUL MARTINIAN

JSFotatiile unghiurilor si a punetelor este aceeasi ca la procedeul Collins (fig. 3.33), dar in acest caz se ajunge direct la rezultat. Coordonatele punctului nou P se obtin cu relatiile : xp = xz r -Ay si yp = (3.21) relatii in care :
Sx

ct a ctg a Sy

ys) etg p
y3

(3.22)

xz] ctg

Presupunem aceleasi date ale problemei dar cu notarea specifica a ungliiuiilor a, p, y, masurate (fig. 3.32). Calculele presupun si in acest caz doua etape : orientarea directiilor spre punctul nou si efectuarea intersectiilor inainte. Prima etapa se rezolva insa in mod specific. Prin punctul nou P si prin doua puncte vechi 1 si 3 se duce un cere care intersecteaza directia 2-P in punctul (7, denumit punctul lui Collins (fig. 3.32); pozitia lui se calculeaza prin intersectia inainte a directiilor 1-0 si 3-C. Orientarile acestora se obtin in functie de orientarea 13 calculata din coordonate si unghiurile a si {3 din punctele 3 si 1 egale cu cele masurate in punctul P:
'-1C

r = (Ay Sx (Ax2 + Ay2) (3.23) Daca termenii Ax si Ay impreuna au valori apropiate de zero, punctul nou P se gaseste pe cercul periculos sau in apropierea lui ( 3.151). Procedeul dispune de formule de control pentru determinarea la limita, din trei vize ; un control de ansamblu, care conduce si la rezultate mai bune, se face insa cu introducerea in calcul, intr-o noua combinatie, a celei de a patra vize. In ansamblu calculul este rapid si se preteaza la o sistematizare (tabelul 3.4).
Intersectie inapoi (Martiuian)
Pet
X

'13

si 63C = 631 - f a

(3.18)

Tabelul 3.4

Din coordonatele punctelor C i 2 se calculeaza orientarea 0C2 egala cu orientarea 6P2. In sfirsit orientarile 0P1 si 0P3 se obtin in functie de unghiurile masurate a si (3 (fig. 3.32) :
0P1 = 6p 2 ~- V0P3 = 0P2 + $ (3.19)

ctg

Unghi uri

(1) Magura (2) Cimp Mare (3) Fintinita (1) Magura (2) B. Negresti (3) Tabara

3398,96 2305,30 -0,126765 oe= 108.02.73 4883,09 3798,17 3398,96 4275,13 +0,645625 , 3= 63.50.30 5121,78 2305,30 +0,812661 Y= 56.55.62

Magura

+.

fgresti
f

Coordonatele punctului P se deduc prin intersectie inainte combinind doua cite doua cele trei vize cind se obtin riguros aceleasi rezultate determinarea fiind la limita, cu minimum de element e. Controlul efectiv se face ou a patra viza de orientare : 6P4 = 6P2 -f (3.20) Combinind intr-o intersectie aceasta viza cu una din cele trei anterioare, cu care face un unghi favorabil, trebuie sa se obtina coordonate cu diferente tolerabile.
* N

mpu( iare

5941,13 2065,73 +0,204961 S= 87.13.00 4810,45 5339,35 Formule


Sx

va

= (2/2 yj) ctg . a Xj+ xs x2+ x3+ (y2y3) Sy

ctg.

= (.TJ x2) ctg a Az/Sx


r ~~~~

-ya+ Vz+(xx = x2 r.Az/ y y,+ r.Ax

Ax

1. Calcule combina^ia I Sx = + 1 234,42 Ax = - 397,12 Sy .= + 2 157,97 Ay = + 2 304,17 r = + 0,677 035 x = 3323,09m. y 4006,27m. 2. Control Combinatia II Sx = + 2 347,48 Sy - 2 305,49
J -

Coordonate definitive : x= 3323,12m. y=4006,29m.

Ax = + 545,84 Ay = + 736,38

}- 3 5551 98
y = 4 006,30

Fig. 3.32. Intersectia inapoi Collins.

Fig. 3.33. Intersectia inapoi Martinian

x = 3323,15

133

3.16. INTERSECTIA COMBINATA

Intersectia combinata este folosita cu precadere la indesirea retelei de sprijm. Determmarea unui punct nou P presupune masurarea unghiurilor atit m punctele vechi 1, 2, 4, 5 ca la mtersectia inainte cit si in punctul nou P ca la mtersectia inapoi (fig. 3.34). Avind la baza doua rinduri de^masuraton, metoda asigura o preeizie superioara intersectiilor inainte si inapoi. Unele vize - IP, 2P, 4P- sint reciproce, altele - 3P, 5P - sint unilaterale; cu cit numarul primelor este mai mare cu atit determmarea va fi mai buna. ^ Presupunem masuratorile efectuate, conform celor aratate anterior atit mjpunctele vechi (3.141) cit si in punctul,nou (3.150). Calculul necesita doua etape distinete : stabilirea orientarilor directiilor IP, 2P, ...; oP printr-un procedeu specific metodei si calculul ?coordonatelor prm intersectia inainte asa cum a fost descris anterior (3.14). ^ Orientarea directiilor se face cliferentiat, dupa natura lor. Pentru vizele reciproce se pot obtine atit orientari din exterior 0^, 0fP, 0|P, calculate pe baza observatiilor facute in punctele vechi 1, 2, 4 aa cum s-a aratat ( 3.142) cit si orientari din interior, 0P1, 0P3, 0P4 dediise din masuratorile facute in punctul nou P (fig. 3.35). Ca marimi definitive, pentru mtersectn, se la media celor doua rinduri de valori. Vizele unilaterale sint orientate fie numai din exterior - viza 5P fie numai din interior -- viza P3 (fig.: 3.35). ,..-, Gfientarile din interior se obtin, in principiu, pe baza considera$nior tacute la orientarea automata a vizelor in punctele vechi (3.142). In esenta, trebuie dedusa valoarea unghiului 80 care ar rezulta din diferentele :
60 = 6 PI - ai; eg = 8P2 - a2 ; 6^ = 0P4 - 4 (3.24)

Daea valorile 0J, 0Q, 0$ sint cupjrinse in toleranta se face media lor 00, aritmetica sau ponderata si se calculeaza orientarile din interior:
6^

0 0 + cc 3 ; 8P4 = 0 0 + a4

(3.26)

Orientarile definitive pentru intersectii a vizelor reciproce IP, 2P si 4P se obtin ca medii intre orientarile din exterior si cele din interior, abstractie facind de 200g. Vizele unilaterale sint orientate numai din exterior (5P) sau numai din interior (P3). In tabelul 3.5 poate fi urmarit un exemplu de calcul al orientarilor intr-un punct nou P (fig. 3.35). Initial se inscriu vizele compensate in statie (col. 3), iar pentru vizele reciproce orientarile din punctele vechi (col. 5) cu secundele inscrise in subcoloana ,,din exterior". (Pentru viza 2 urmarita in continuare : 152g. 85C.64CC). Se calculeaza apoi, pentru aceste vize C CC unghiurile de orientare (col. g4 = col. 5 col. 3 respectiv 0g = 152S.85 .65 - 101gs. 47CC 37CC . CC c CC = 51 .38 . 28 si se deduce valoarea medie a lui 00 = 51 . 38 .32 . La 60 se adauga apoi vizelor compensate g(col. 3), obtinind corientarile ,,din interior" (0 P2 = 101g.47c.36cc + 51 .38c.32cc = 'l52g.85 .68cc). In final se completeaza coloana 6 cu orientari definitive respectiv media 152g.85c.66cc. La alegerea directiilor pentru intersectiile inainte se acorda prioritate vizelor reciproce care ofera un plus de siguranta, iar combinarea lor se face dupa criteriile cunoscute (3.141). Se vor folosi bineinteles si vizele cu orientare unilaterala. In cazul figurii 3.35, spre exemplu, se intersecteaza vizele 2P cu 4P si apoi IP cu 3P etc.
3.17. INTERSECTII IN TERENURI FORESTIERE SI LA LIMITA

3.170. INTERSECTII IN TERENURI FORESTIERE

Cam orientarile 6P1, 6P2 ... 8P4 nu pot fi calculate din coordonate. punctul P nefnnd determinat, ele se deduc din orientarile exterioare cunoscute deja :
200s ; 0P2 = 200g ; 8P5 = 6t -j- 200s (3.25)

In astfel de cazuri indesirea retelei de sprijm cu puncte noi, de intersectie, ridica uneori probleme dificile. Determinarea punctelor se face in baza acelorasi principii ale intersectiilor dar realizarea practica a conditiilor necesare se face prin mijloace specif ice. In terenurile accidentate sau usor accidentate din zonele de munte sau de deal, punctele predominante (mameloane, virfuri) stationabile si
Tabelul 3.5 Calenlul orientarilor pentru interseetie comMnata Static
1

Vize
2

Vise compensate in statie


3 g

Unghiuri de orientare 6*
4 = 5-3

Orientari 6 din interior 5=6+ 3


din extr.

Orientari definitive Schija


6

cc

g | c

cc

CC

cc

cc

R 1
P

00 49 101 197 251

00 62 47 15 82

00 65 36 44 28 51 51 51
>o

38 38 38

24 28 44
38C

101 152 248 303 372


32CC

00 85 53 20 16

97 68 76 60

89 64 72 80

101 152 248 303 372

00 85 53 20 16

93 66 Fig.
3.35

2 3 4

76 66 80

Fig. 3.34. Intersectia combinata.

Fig. 3.35. Orientarea vizelor din interior la intersectia combinata.

135

degajate de vegetatie arborescenta, asigura vizibilitati spre punctele din jur; proiectarea punctelor noi se face fara dificultati, iar pentru determinare se apeleaza la intersectii combinate. Problema devine anevoioasa cind asemenea puncte lipsesc, sint .acoperite cu paduri sau, in cazul padurilor de ses cind practic nu exista vizibilitatile necesare. Solutii corespunzatoare sub raport tehnic, se gasesc intotdeauna dar, uneori, ele sint costisitoare. Spre exemplu, in paclurile de cimpie se pot construi semnale piramida, inalte, care sa depaseasca plafonul padurii si care se determina prin intersectii combinate; restul punctelor Plan se obtin prin intersectii inainte pe semnale arbore (fig. 3.36). Semnale 17 i, D In terenuri accidentate cu puncte predominante acoperite cu padure mica sau rara vizibilitatile se pot asigura prin cleschiderea unor culoare pe directia punctelor vechi. Specific terenurilor foProfit restiere ramin intersectiile Fig. 3.36. Intersectii forestiere in terenuri de ses. inainte pe semnale in arbore.

Punctele se aleg si se semnalizeazS, astfel incit sa poata fi vizatedin patru puncte vechi iar directiile sa se intersecteze sub unghiuri favorabile ( 3.141). De multe ori? aceste conditii se realizeaza cu dificultati astfel incit unele puncte se vor determina si numai din trei Tize. Situatiilece se intilnesc pot fi diferite. In cazul vailor relativ largi, sau ale bazinelor, punctele noi, situate pe versanti, se determina din vize duse din puncte veclii situate pe versantul opus (fig. 3.37). Pe versantii cu panta pronuntata de la marginea padurii, punctele noi se determina din puncte situate in afara ei (fig. 3.38). De regula se apeleaza la intersectia inainte si semnale in arbore cind deterruinarile sint cele mai economice. Eeteaua de puncte trebuie semnalizata in intregime inaintea inceperii observatiilor;, se asigura astfel unitatea lucrarilor, un randament superior climinind completarile si determinarile unilaterale ulterioare. Intersectiile inaj)oi sint utilizate si ele la determinarea de noi puncte de indesire dar in mai mica masura, atunci cind in desfasurarea lucrarilor apare o astfel de neeesitate. Cazurile in care se apeleaza la intersectie inapoi sint limitate : inchiderea unei drumuiri prea lungi sau fragmentarea ei?. la ridicarea unor detain importante din zona apropiata punctului, aparitia unei situatii favorabile dupa determinarea celorlalte intersectii si care nu a existat initial (taierea unei paduri) etc. Observarea semnalelor in arbore pe timp de vint este interzisa indiferent de felul intersectiei, din motive usor de inteles.
3.171. INTERSECTII LA LIMIT A

Plan Plan
Semnale B 1
2

Prin intersectii la limita se inteleg determinarile efectuate din eel mai mic numar de vize posibile. Din cele discutate pina acum intersectii la lirnita ar fi: intersectia inainte efectuata doar din doua vize, intersectia inapoi din trei vize si intersectia combinata cu o singura viza recip'roca si un singur unghi masurat in punctul nou (fig. 3.39). Intersectiile la limita sint perfect definite sub raport matematic.. Din punct de vedere practic, topografic, determinarile la limita sint privite cu rezerve deoarece lipseste un control efectiv, o verificare de ansamblu inclusiv a masurarii unghlurilor in teren si identitatii punctelor vechi, folosite. Unele controale ce se fac sint partiale, referindu-se doar la calcule si nu pot pune in evidenta greselile. Datorita acestei incertitudini precum si faptul ca punctele sint determinate unilateral, nefiind puncte propriu-zise de indesire, intersectiile-

Profit Fig. 3.37. Intersectii forestiere in terenuri accidentate.

Profit

Fig. 3.38. Intersectii forestiere inainte in terenuri foarte accidenta'te.

Fig. 3.39. Intersectii la limita : a inainte; 6 inapoi; c combinata.

136

137

la limita se vor folosi numai ca ultime soiutii si numai daca instructiunile o permit. , , La categoria intersectiilor la limita se inscriu si intersectiile cu puncte duble, prin care se determina doua puncte deodata, cunoseute ca problema ! Hansen, problema Marek etc. :
3.172. PROBLEMA HANSEN

3.173. PROBLEMA MAREK

Uneori in regiunea de lucru nu exista decit doua puncte vechi 1 si 2, nestatioiiabile eventual fara vizibilitate intre ele; punctele noi de indesire N si M pot fi determinate prin intersectie inapoi daca se aleg : astfel ca sa existe vizibilitate intre ele si la punctele vechi 1 si 2 (fig. 3.40). In functie de unghiurile a, (3, y, S, masurate cu teodolit'ul si coordonatele punctelor 1 si 2 se calculeaza pozitia punctelor M s.i N prin rezolvarea lui H a n s e n , a luiO. M a r t i n i a n sau, mai elegant, prin cea data de K a d n e r O t o k a r (fig. 3.40). Ideea de baza in rezolvarea lui Kadner este ca unghiul e format din directiile 'MN si 12 poate fi calculat functie de a, p, y, , cunoseute. In acest caz :
= 912+ "..',-"
: :,;.

Presupunem ca din punctele noi de determinat B si S exista vizibilitate reciproca si din fiecare, spre cite doua puncte vechi ale retelei de sprijin 1 si 2 respectiv 3 si 4 (fig. 3.41). De fapt, determinarea coordonatelor punctelor noi B si JS se sprijina pe procedeul Collins ( 3.152) : se due cercurile 1, 2, R si 3, 4, $, se prelungeste dreapta RS obtinind punctele ajutatoare pe cere A si B si prin intersectii inainte se determina mai intii coordonatele punctelor A si B si in final ale punctelor noi R si 8. Pentru controlul calculelor se deduce din aceste coordonate suprafata, ARSE, care trebuie sa fie nula, punctele fiind colineare. Pe teren se masoara unghiurile a, [3, y, S, in functie de care se obtin unghiurile ajutatoare a', (3', y', 8' (fig. 3.41) :
200g - ; p' = 200g - (3 ; . . . y' = 200g -y (3.30)

; (3.27)'

Daca se unesc punctele 1 si 2 cu A si 3 si 4 cu B si se stabilese egalitatile unghiurilor inscrise in cere a', (3', y', S', ce subintind aceleasi arce, problema se rezolva, pentra fiecare cere in parte, ea la procedeul Collins ( 3.152). Se calculeaza orientarile dreptelor 1, 2 si 3, 4 din coordonate, cu relatiile 1.16 si apoi orientarile :
hB = t34 T'
!

unde QAB se calculeaza din coordonate ( 1.15). Unghiul se deduce din relatia :
g Ctg a + Ctg P + Ctg y + Ctg S
= -: -:

(3.31)

Ctg a ctg <$ ctg P Ctg y

(3.28)

43 -t- r

Acum se pot calcula orientarile tuturor directiilor :

r
p

Prin intersect!! inainte a directiilor IA cu 2A si 3B cu 4J3 se deduc coordonatele punctelor A si B din care se calculeaza orientarea acestei direct!! egala eu orientarea -RS, punctele fiind colineare. In continuare se calculeaza orientarile directiilor din punctele no! R si S : (3.29)
T

a
'R2

(3.32)
0 RS

In final se obtin coordonatele punctelor M si N prin intersectla inainte a vizelor Uf cu 2M respectiv IN cu 2N. Punctul N poate fi calculat si prin folosirea punctului M dedus deja, prin intersectarea directiilor 2N si'MN cind trebuie sa se obtina aceleasi coordonate, determinarea fiind la limita. Acesta este un control partial, ce se refera la calcule.

Coordonatele punctelor noi R si 8 rezulta din intersectarea dreptelor corespunzatoare; IB cu 2R respectiv 3^ cu 4^ (fig. 3i41). Drept control (de calcul) punctele A, J, S i B trebuie sa fie colineare respectiv suprafata inchisa sa fie nula.

Fig. 3.41. Problema Marek.


fl\

* it j

Fig. 3.40. Pj-oblema Hansen (rezolvarea Kadner-Otokar).

139

3.18. PRECIZCA INTERSECTIILOR

Un punct de intersectie se determina ca punct de eoncurenta a doua directii de pozitii cunoscute in plan. Eroarea de determinare a unui punct este generata, in ansamblu, de eroarea de masurare a unghiurilor si de roarea de pozitie a punctelor retelei de sprijin. Ambele categorii de erori afecteaza de fapt, direct sail indirect, orientarile vizelor folosite la inter.sectie. Daca orientarea 6 a unei directii este insotita de o eroare unghiiilara ea va proyoca, .la distanta D, o eroare lineara corespunzatoare e (fig. 3.42) de marime :
e sD tg sail e ~ D
-CC

l/pcc

(3.33)

avind in vedere ca e are, de fapt, valori foarte mici. Daca eroarea unghiulara se exprima in secunde,- eroarea lineara in cm, distanta D in km iar factorul p rotunjit, adica p = 637 000CC, din relatia 3.33 rezulta : e c m -(D k m - c c )/6,37 si cc = (6^/1)^)6,37 (3.34) (3.35)Considerind ca abatere unghiulara maxima precizia instrumentului Q ( 1.313), rezulta ca abatarea lineara maxima, respectiv toleranta admisa, in cazul unei vize de lungime D, ar fi : = (0,7/6,37) D , (3.36) Eelatia 3.36 permite, in cazul unei vize de lungime D, calculul abaterii lineare maxime emax, in cazul folosirii unui teodolit de precizie <52 cunoscuta, precum si a preciziei es, pe care trebuie sa o asigure instrumentul pentru a nu depasi o abatere lineara limita e, data. Presupunem determinarea unui punct prin intersectia a trei vize ce vin din punctele cunoscute 1, 2, 3, avind lungimile D1? Dz si D3. Intrucit observatiile s-au facut cu acelasi teodolit, de precizie eg, abaterile lineare ale vizelor vor fi, conform relatiei 3.36 :
'max

si P2P3? benzi de latimea %, ez respectiv e3. Daca punctul P se gaseste in zona de suprapunere a celor trei benzi, definita de triunghiul 1, 2, 3, determinarea se considera corecta (fig. 3.43). Pozitia ceamaiprobabila se ia, practic, centrul geometric al triunghiului, respectiv media coordonatelor obtinute prin cele trei intersectii. ; Practic, verificarea determinarii unui punct de intersectie se face comparind rezultatele obtinute din diferite combinatii de vize cu o toleranta; aceasta se stabileste functie de ansamblul erorilor avind o valoare aproximativ egala cu cea exprimata prin calcule si triunghiul de eroare al intersectiilor. La noi se considera ca bune coordonatele obtinute din diferite combinatii in care rezultatele nu difera mai mult de 1015 cm sau diferenta intre valoarea maxima si minima nu depaseste 20 30 cm. Precizia intersectiilor creste in general cu numarul vizelor de determinare, cu al celor d'e orientare si cu eel al vizelor reciproce in cazul intersectiei combinate-JSTumarul vizelor ce seiau in considerare se limiteaza insa clin motive practice.
3.19. CONCLTJZII. RECOMANDARI

k -D

(3.37)

Punctele de intersectie P1? P2 si P3. respectiv coordonatele lor numerice calculate cu relatiile 3.5, 3.6, se raporteaza grafic la o scara mare, spre exemplu 1/20 si se obtine triunghiul de eroare in interiorul caruia se gaseste de fapt punctuliP (fig. 3.43). Pentru precizarea pozitiei acestuia se mascara si se traseaza, de o parte si de alta a laturilor P

Metoda intersectiei combinata, inainte sau inapoi aplicata in conditii normale, cu vize de control, este folosita cu precadere la indesirea retelei geodezice. Devine avantajoasa si asigura precizia tepretica si. practica corespunzatoare intrucit nu comporta masuratori cle distanta. Eezultatele fiind conditionate, in primul rind, de instrumentul folosit (relatia 3.36) se impune utilizarea unui teodolit cu o precizie de 2CC sau eel putin de j^ 10CC. Intersectiile la limita, ee opereaza cu un minim de elemente masurate, nu of era un' control efectiv al masuratorilor si al identitatii punctelor.de, sprijin; ele se folosesc cu prudenta si numai in situatii extreme, cind se impun masuri de precautie la efectuarea masuratorilor si la calcule. Privitor la oportunitatea intersectiilor se retine ca : . prin intersectie inainte se determina cu precadere punctele nestationabile (semnale in arbor e, cosuri de fabrici, turle de biserici etc.); intersectia inapoi T&minQ ca o rezerva in determinarea punctelor a caror necesitate apare dupa indesirea retelei sau cind in regiune exista numai puncte vechi nestationabile;

Fig.

3.44.

Alegerea

vizelor

pentru intersectii j

a, b, c .vize de determinare; d vize de orientare.

intersectia combinatd este metoda cureuta de determinare a puncteior ce trebuie folosita ori de cite ori este posibil si in special a puncteior importante care impun o precizie ridicata (punctele de fringere si altele). Directiile de observat, sau folosite in calcule, se aleg din ansamblul vizelor astfel ineit: ungliiitl de intersectie sa fie favorabil, adica apropiat de ungiiiul drept. In acest caz (fig. 3.44, a) eroarea lineara e, corespunzatoare unei erori unghiulare e, este mai mica in comparatie cu unghiurile ascutite sau intinse (fig. 3.44, b) respectiv eroarea e2 > el; vizele de determinare sa fie cit mai seurte deoarece la aceeasi eroare unghiulara e (de orientare) erorile lineare e1? e2, e37 cresc odata cu distantele dtj dz, d3 (fig. 3.44,c, relatia 3.34); mzele de orientare sa fie cit mai lungi deoarece unei anumite erori lineare e, impusa, ii corespund erori unghiulare e mai mari la vizele seurte decit la cele lungi respectiv e1> 2 (fig. 3.44,$, lelatia 3.35). 3.2. tNDESIBEA BETELEI GEODEZICE CU TEODOLITE ELECTROOPTICE
3.20. GENERALITATI

TabeM 3,6 Calculul unui punct in triunghi (Pet. 22. fig. 345)
ELEMENTS CUNOSCUTE FORMULE. CALCULE SCHIJA

= 200S J}yB = 2145.66 m

- 8240C04CC = 117859 96CC

QNB + a =
42&78C46CC = 125S54C09CO cc = 42S78 46
C CC

BN ~ P = 282S75C63CC = 243S14C05CC

N 22 sin [3
$ = 39S61C58CO

B- 22

NB

sin a NB
sin Y

sin y sin

N -22 =
sin a = 0.6.22599

B -22 =
sin [5 = 0,582892 sin y = 0,962029

_JVJ3
sin Y

sin a;

Aparitia instrumentelor de masurare a distantelor prin unde si niai ales a teodolitelor electrooptice care permit masurarea cu precizie atit a distantelor cit si a unghiurilor a condus la noi orientari privitoare la indesirea retelei geodezice. Procedeele de lucru sint deja acreditate sub raportul preciziei, al randamentului si al costului; ele sint recomandabile in toate situatiile cind dotarea o permite si se impune in cazul terenurilor acoperite cu paduri, in special cele de ses, cind vizibilitatile lipsesc sau s-ar realiza anevoios si costisitor. Sectorul forestier este avizat direct la. aceste instrumente a caror utilizare este? deocamdata, limitata.
3.21. MODUL DE LUCRU

N - 22= 1 300,05 m ; B - 221 = 1 388,61 m ; *22 ~ XN + &XNn = 12.762,64 Coordonate definitive:

$N = 12.762,64 m

- 507,69 = 12 254,95 m ; Jte = 1JN + Ato22 = 7.582,82 +

X22 r 12 254,95/77 ; Y22 =87796l*m;

tjN = 7582,82 m

+ 1 196,82 =8 779, 64 m ; x22 = XB x A,Tj322 = 13 336, 74

Eeteaua geodezica poate fi indesita cu puncte de ord. V apelind la. metode sau procedee prezentate in detaliu la paragrafele respective. Astfel in cazul figurii 3.45 majoritatea puncteior se determina prin drumuiri poligonometrice ( 3.373) cu laturi lungi, de pina la 2 km, incadrate intre punctele A, B, G, D, din reteaua geodezica (fig. 3.45). Punctelecoinune a eel putin doua trasee se N considera puncte nodale (N) ce semasoara si se calculeaza ca atare( 3.372).' 2L.' Punctele pot fi determinate si prin metoda radierii ( 3.41); unele I prin radiere dubla, din doua statii, pentru control (pet. 23), sau, in situatia limita, chiar prin radiere simpla (pet. 24) (fig. 3.45). In D sfirsit, punctele nestationabile (semnale in arbori, turle de biserica, <+ Fig. 3.45. Indesirea ret;elei geodezice cu teodolite cotiri de fabrica), pina la care electrooptice. distanta nu se poate masura, se
142

XB

= 13.336,74 m

-1081,74= 12.254,95m; J/22 =ys + Afe23 = 9 650,25 -

yB 9.650,25 m

-870,61 = 8 779,64m

determina prin rezolvarea in triunghi (pet. 22, fig. 3.45). In triungniul^r, 22, B spre exemplu se masoara unghiurile a si p si latura NB iar prin calcul se deduce unghiul y si celelalte doua laturi. In final punctul 22 se determina atit din punctul B cit si din N ce of era doar un control de calcul (tabelul 3.6). O verificare efectiva se poate face calculiiidu-1 si prin intersectie inainte. Un exemplu de calcul a unui punct dublu radiat este dat in tabelul 3.7. In ansamblul lor, punctele de indesire trebuie sa conduca la o retea omogeua si de o densitate corespunzatoare ord. Y, respectiv a scopulin< urmarit. ' In eazul unei paduri de es (fig. 3.46) sau a unei localitati (fig. 3.47) drumuirile poligonometrice se desfasoara intre punctele retelei geodezice (J., 5, (7, D) in lungul liniilor somiere si parcelare sau in lungul strazilor, care se intilnesc in puncte nodale. Uneori pe vai, din statiile de drumuire poligonornetrica amplasate in lungul lor, se pot determina prin radieri (dtible sau simple) puncte pe creasta (fig. 3.48).
143

Calculul imui punct. dublu radiat (Pet. 23. fig. 3.45)


ELEMENTS CUNOSCUTE

Tabelul 3.7

3.3. JiiETODA DEUMUIEII


3.30. FUNCTII. CLASIFICARE

8=

~-^~23 = 915,08 m = 164g35c75cc s = 75^29C22CC + N - 20-cos 8^20 12 762,64-900,24=11.862,40 rr

]8N20

#23
D - 20 = 1 084,54 m #23 = 7 582,82 -j- 164,12 = 7 746,94 m CONTROL : XN = 12 762,64 m yN = 7 582,82 m
XD

= 10 867,40 m

2s = *D + Arenas = 10 867, 40 -f + 994,96= 11862,36m; = ^23 J/.D + Az/,23 = 7 315,33 + + 431,59 = 7 746,92 m ; COORDONA TE DEFINITIVE x.23 = 11862,38m; t/ 33 =7 746,93.m ;

.00*

yD = l 315,33 m

Drumuirile, denumite adesea si poligonatii, au rolul de indesire in continuare a retelei de sprijin, de ord. Y, spre a permite ridicarea efectivaa detaliilor topografice. Daca punctele retelei de. ord. IVV trebuie sa asigure o densitate omogena, traseele drumuirilor se dezvolta prin apropierea detaliilor astfel ca ridicarea lor sa fie cit mai preeisa si economica. In afara functiei de indesire drumuirea poate servi la determinarea unei retele de sprijin independente, in cazul suprafetelor mici ( 3,54) si cliiar la ridicarea unor detalii de forma alungita : sosele, cai ferate, piraie, canale,. culmi etc. Drumuirile sint de mai multe feluri. Cazul general,..ce se prezinta in continuare, il constituie drumuirea sprijinitd sau drumuirea incadratd intre doua puncte cunoscute ale retelei de sprijin. Pozitia punctelor dedrumuire este definita daca se mascara lungimea tuturor laturilor d:, d2, .. ., dn, unghiurile orizontale a1? a2, .. , aM, unghiurile de capat oc si B si daca se cunosc coordonatele punctelor de plecare i incllidere (fig. 3.49). In afara acestei situatii pot aparea si cazuri particulars de drumuiri ( 3.37). Aspecte ale metodei drumuirii se prezinta si la determinarea unei retele topografice ( 3.54), la ridicarea detaliilor ( 3.42), precum si la ridicarile tahimetrice ( 5.110). Drumuirile sint de mai multe or dine. Cele desfasurate intre punctele retelei de sprijin (fig. 3.49) sau cele independence, inchise pe punctul de plecare (fig. 3.82) se numesc drumuiri primare. Daca traseul se sprijina eel put in la un capat pe un punct de drumuire primara, el constituie o drumuire secundara etc. (fig. 3.50). Ansamblul acestor drumuiri alcatuit din mai multe poligoane reunite, constituie o poligonatie.

Linii somiere Linii parcelore Fig. 3.46. Indesirea retelei geodezice in padurile de ses.

11

Fig. 3.49. Drumuire sprijinita pe puncte ale retelei de indesire.

Fig. 3.50. Drumuiri de diferite ordine : P prfmare; S secundare; T tertiare.

145,

3.31. PROIECTAREA TRASEELOR SI ALEGEREA PUNCTELOR DE DRUMUIRE

Traseele drumuirilor se stabilesc pe un plan la scara 1 :5 000 sau chiar mai mare, pe care s-au amplasat in prealabil punctele retelei de sprijin; statiile se aleg pe teren astfel incit sa se asigure precizia necesara si un randament corespunzator. In cazul unei drumuiri clasice, in care distantele se masoara la pangiica, aceste sta$ii se aleg avind grija ca : in punctele de capat sa existe vize de referinta spre a masura unghiurile a si [3 necesare orientarii drumuirii (fig. 3.51); intre punctele vecine ale drumuirii sa existe vizibilitatea necesara masnrarii unghiurilor orizontale, iar panta sa fie continua spre a se putea masura distantele direct; lungimea desfasurata a drumuirii sa nu depaseasca 2 000 m si in nici un caz 3 000 m, respectiv numarul laturilor sa fie mai mic de 30. In caz contrar erorile de masurare se pot cumula in chip nepermis si pot depasi tolerantele, iar in cazul unor greseli refacerea traseului implica un mare volum de munca; lungimea laturilor drumuirii se ia in medie de 100150 m, clar nu mai mica de 3050 m si nici mai mare de 250 m. .La limita se vor lua masuri in consecinta : centrarea optica riguroasa in statie, vizarea pe cui sau pe fise, respectiv jalonarea aliniamentelor. Pe cit este posibil laturile vecine trebuie sa fie de lungimi apropiate si in nici un caz evident disproportionate ; statiile de drumuire sa permita instalarea comoda a aparatului, securitatea lui si a operatorului, evitindu-se partea carosabila a drumurilor, ripele, locurile intens circulate etc.; din punctele de drumuire sa poata fi determinate cit mai multe detalii la distante mici, iar in ansamblul lor punctele sa permita ri'dicarea tuturor detaliilor de pe suprafata in cauza. Dupa stabilirea pozitiei definitive a punctelor de 'drumuire ele se marcheaza cu borne de beton, eventual cu tarusi, dupa importanta lor si durata prevazuta.
3.32. MASURAREA ELEMENTELOR DRUMUIRII

>BD-

Fig. 3.51. Drumuire primara sprijinita.

intr-o drumuire clasica se masoara toate unghiurile orizontale, inclusiv cele de capete, lungimea laturilor si unghiurilor verticale. Ungfiiurile orizontale se masoara cu teodolite avind o precizie minima de citire f- lc respectiv i 30". Consideram o drumuire alcatuita din patru statii, sprijinita pe punctele A si B ale retelei de indesire (fig. 3.51). Pentru calculul coordonatelor virfurilor 1, 2, 3, 4 sint necesare orientarile laturilor 6aX1, 612, . . . 64B care se obtin in functie de unghiurile orizontale i> as? ? unghiurile de capete a si (3 si orientarile directiilor de referinta AC si BDj ce se calculeaza din coordonate. Asadar, pe teren se vor masura unghiurile a, aa . . . a4, [3 toate de aceeasi parte a drumuirii. In cazul traseului de la A spre B se iau cele de pe partea stinga deoarece rezulta direct (fig. 3.51) : din punctul A se vizeaza intii spre punctul cunoscut C i apoi spre punctul 1 obtinind unghiul a; din punctul 1 vizind intii spre A si apoi spre 2, rezulta direct unghiul o^ etc. Bfectiv niasuratorile se fac prin metoda ungliiiirilor schitata anterior si prezentata in detaliu la capitolul 2 ( 2.21) sau prin metoda orientdrilor
146

directe, cind, plecindu-se cu orientarea de referinta se citesc la limb, din. aproape in aproape, direct orientarile tuturor laturilor. Procedeul, mai productiv, cu un control imediat al inchiderii, clar mai pretentios consta din urmatoarele (fig. 3.51) : din punctul A se vizeaza la punctul cunoscut G introducind pe aceasta directie la limb orientarea 0^c calculata din coordonate. In acest moment zero al limbului este dirijat pe directia nordului; mentinilld limbul fix se vizeaza spre punctul 1 si se citeste direct orientarea QAi a primei laturi. Masuratorile se controleaza cu luneta in pozitia a Il-a; spre ultima viza A1 se va citi orientarea 1 A ce se petrece in aparat; se instaleaza teodolitul in punctul 1 si se vizeaza spre punctul At. folosind numai miscarea generala. In acest moment in aparat se citeste exact orientarea laturii 1 JL, zero al limbului fiind dirijat spre nord.. Folosind miscarea particulara se vizeaza spre punctul 2 cind, la limb, se va citi orientarea laturii 12. Orientarile se verifica prin citiri si cu luneta. in pozitia II; pe ultima directie 12 in aparat se citeste de fapt orientarea 21 si se trece in punctul 2. Operatiile se repeta astfel in fiecare statie. In statia finala B eind se vizeaza spre punctul D, va trebui sa se citeasca orientarea BD, calculata din coordonate, in limitele tolerantei. In caz contrar este semn ca s-a comis o greseala care, daca nu poate fi depistata, impune refacerea lucrarilor. Privitor la masurarea unghiurilor drumuirii trebuie retinut ca indiferent de metoda folosita acestea se masoara cu luneta in ambele pozitii si ca,. pentru siguranta, se iau nu una ci doua sau trei vize de orientare atit la plecare cit si la inchidere. Unghiurile verticale, necesare reducerii distantelor la orizont, se masoara. dus si intors cu luneta in ambele pozitii. In acest scop se vizeaza la inaltimea aparatului cind inclinarea lunetei corespunde cu cea a terenului ( 2.22). Distantele se masoara direct, cu pangiica, clus si intors si se controleaza.prin citire pe stadie. In prezent lungimea laturilor se masoara si cu instrumente optice de o precizie mai mica sau comparabila si cu un.de de o precizie comparabila sau superioara masurarii directe ( 2.4 2.5). Utilizarea, lor prezinta avantaje deosebite in special in terenurile accidentate intrucit conditia de panta continua nu se mai pune.
14T

3.33. CALCULUL DRUMUIRII. COMPENSARI

Metoda drumuirii permite calculul coordonatelor sc i y ale virfurilor drumuirii, in sistemul de referinta al retelei de indesire in care este incadrata; se parcurg mai multe etape. Calculele preliminarii presupun efectuarea mecliei marimilor masurate de mai multe ori: unghiuri orizontale, unghiuri verticale, distante. In acelasi timp distantele inclinate se reduc la orizont in raport cu instrumental folosit: cele masurate direct sau prin unde cu relatia 22.28 ; dt= ^ cos<p f , cele masurate optic cu relatia 2.41: dt = lt cos etc. ( 2). Calculele propriu-zise cuprind doua faze: calculul si compensarea orientarilor si calculul si compensarea coordonatelor. Orientarile laturilor, necesare la calcul coordonatelor relative se obtin, din aproape in aproape, in functie de orientarea de referinta si unghiurile orizontale masurate. Din figura 3.51 se observa ca :
QAI = $AC + a (3.38)

-coordonatele relative A% si A^; coordonatele punc/tului 2 din cele ale punctului 1 si relativele corespunzatoare etc. (fig. 3.52) adica :

OS?

(3.42)

Oresterile A a; si Ay se calculeaza cu relatiile (1.15), pentru laturile drumuirii rezultind : = d1 sin 0! Aa?1 = d1 cos ex
d2 sin 02
(3.43)

= d 'cosO,

= d sin 0

unde QAC se calculeaza din coordonate ( 1.15 relatiile 1.16), iar a s-a masurat pe teren. In continuare, pentru situatia din figura 3.51 orientarea noua se obtine din orientarea precedenta, cunoscuta, la care se adauga (sau se scade) 200g si se adauga unghiul orizontal <x.t masurat. Asadar :
a;
= Q* = 634

200

(3.39)

Drept control, coordonatele punctului B, calculate pe druniuire plecind de la punctul 1, trebuie sa corespu.nda, in limitele unor tolerante, cu cele cunoscute ale acestui punct. Unele nepotriviri sint firesti fiind provocate de erorile, inevitabile si ele, de masurare a distantelor si a unghiurilor. Oontrolul efectiv al inchiderii pe coordonate, ce verifiea masurarea distanteior si calculul relativelor, se face asupra coordonatelor relative : suma lor algebrica ar trebui sa fie egala cu diferenta dintre coordonatele punctelor de sprijin (fig. 3.52) : = XB XA respectiv SA^ = yE yA Brorile, partiale, de inchidere pe x si pe y vor f i :
. e,,. = S Ao; (XB XA] si ey = SA^ (yB yA)
(3.44)

= 6

200g

Drept control orientarea de inchidere BD, calculatape drumuire (61^), trebuie sa fie apropiata de orientarea de referinta dedusa din coordonate (QBE). Diferentele dintre aceste valori : 0 = 610- 6^ (3.40)

(3.45)

iar eroarea totala calculata conform 1.330.

reprezinta eroarea de inchidere azimutala a drumuirii, provocata in principal de erorile de masurare a ungm'urilor, care trebuie sa fie inferioara tolerantei, De obicei pentru drumuirile primare se considera T = es]fn, unde^w reprezinta numarul statiilor, iar eQ precizia instrumentului folosit. In 'drumuirile secundare si tertiare se poate lua T = 2 ea ]fn. Daca e<T cele doua orientari ale laturii de inchidere BD se pun de acord prin compensare repartizind eroarea constatata in mod egal tuturor unghiurilor masurate; insemneaza ca orientarile se vor corija progresiv, inmultind eroarea unitara. (e/n) cu numarul de ordine al laturii. Oorectiile vor fi asadar : cl=~- e/n; cz =~ 2ejn; c3 = 3 e/n . . . cn .nefn = e. (3.41) Coordonatele punctelor de drumuire se obtin in functie de orientarile compensate, distantele reduse la orizont si coordonatele punctelor de sprijin. In principiu, coordonatele absolute ale primului punct (a^, y^} se obtin -din cele ale punctului A(coA, y^) la care se adauga cres.terile, respectiv
148

ezy
trebuie sa se incadreze in tolerantele prevazute de instructiuni.

(3.46)

Fig.

3.52. Calculul coordonatelor punctelor de drumuire.

149

102

viza reciproccH
/DO ____ AC
vize

A B Punct vechi P Punct nou

502

Fig. 3.1. Indesirea refelei de sprijin prin puncte de intersectie :


Pt intersectie inainte; P., intersectie inapoi; F3 intersectie combinata.

Fig. 3.4. Principiul determinarii punctelor de cletaliu


a) metoda radierii, b) metoda absciselor si ordonatelor.

vize spre pnnctele vechi si inter sectia combinata cind se stationeaza atit in pnnctnl non (P3) cit si in cele vechi. Punctele de ordinnl V se pot determina si pe baza masnrarii nnghinrilor si distantelor prin unde, cu acelasi instrument sati en instrmuente diferite, apelind la (fig.3.2) : drumuiri poligonometrice ( 3.373) en latnri lungi, incadrate intre pnnctele geodezice (spre ex.trasenl I), 7, 6, 5, C) ce se intilnesc in puncte noddle (N), radieri Fig. 3.2. Indesirea retelei geodezice cu teodolite duble (pet. 4) sail chiar simple electro optice. (pet. 19), rezolvari in triwngJii (pet. 17, 16). Beteaua se indeseste in continnare prin drnmniri sprijinite pe pnncte de triangulatie geodezica sau de ord. V. Pozitia virfurilor drumuirii se stabileste prin masurarea nnghinrilor a1? a.2, . . . , <xn si a celor de capat a si [3 i a lungimii latnrilor d^ dzt ..., dn (fig. 3.3). K i d i c a r e a e f e c t i v a a d e t a l i i l o r , respectiv determinarea pnnctelor caracteristice ale acestora, se face prin metode intensive bazate pe pnncte si pe latnri ale retelei de sprijin si in special pe cele de

Fig. 3.5. Succesiunea operatiilor intr-o ridicare planimetrica : -B, F, G, H, I puncte de triangulatie, PVP z ~ puncte de intersectie, 101, 102, .. 124 puncte de drumuire.

Fig. 3.3. Principiul determinarii punctelor prin drumuire.


114

drumuire. Pozitia mini pnnct nou poate fi definita prin metoda-radierii^ masurind coordonatele polare oc'f i dt (fig. 3.4,a), sau prin metoda coordonatelor echerice cind se mascara luiigimile x{ i yi (fig. 3.4,6). Inlantuirea operatiilor in cadrul metodelor folosite intr-o ridicare; planimetrica este ilustrata in figura 3.5. Punctele de triangulatie geodezica E, F, G, H, I sint indesite cu puncte de intersectie P1 si P2, in apropierea zonei de ridicat, pe care se sprijina drumuirile 101, 102, .. . 114 si 115, 116 . . . 124. Traseele s-au ales in apropierea detaliilor important^ ce se ridica prin radieri sau abscise si ordonate, sprijinite pe laturile drumuirii. Prin exeeptie ridicarile planimetrice se pot executa si in afara retelei geodezice pe baza unor retele de sprijin topografice locale. Astfel de situatiii sint admise numai cu acordul beneficiarului, in cazuri bine justificate tehnic sau economic si firete pe suprafete restrinse de teren, mai inici de citeva sute de km2, cind.efectul planimetric a curburii Pamintului poate fi neglijat. " Punctele se aleg in asa f el incit sa se asigure vizibilitatea intre ele si sa.. constituite astfel o retea de triunghiuri alaturate (fig. 3.6); pozitia lor se" determina prin metoda triangulatiei. cind se masoara toate unghiurile'
115

In ansamblul lucrarilor unei drumuiri pot interve tie in calcule. Daca la masurarea unghiurilor sau d o smgura greseala, aceasta poate fi descoperita la b facerea vizeaza doar marimea in cauza si nu intregu:
P

Caleulatoarele electronice sint fireste mai rapi Calculatoarele de buzunar sau de birou cu functii calculul succesiv al orientarilor, al coordonatelor rela Calculatoarele cu program, indiferent de tip, efeci culelor pe baza programului corespunzator si al dat. si unffhiuri vp.vf-.in.Q-^ ai w -^^^i _ v orate, coorc ' .-.7 - .ia ^ wAi^uiiuaie uia.8 ,'. sprijm .4, j5, 0, D si tolerantele de .inchidere). / *S?o?na*illa de calculat 9i tabele naturale calcule] 3.33) asa cum este exemplificat in tabelul 3.8. T ( 1 201) pot suplini orice alt mijloc de calcul Ele tantelor la onzont si calculul coordonatelor relative unor simple adunari. tfomogramele ( 1 23) si rMa " doar pentru controlul aproximativ al calculelor*

150

acest caz relative InL acest caz relativele fiind compensate, se aiu onatelor cunoscute coordonatelor cunoscute ale punctului de inehidere"
w 0

ITS

t-i M) PJ B

i-i ii. B Q y

CD CD Q c^

B* o o ti p o

i
CD P

Q o

^ - B uw SCel^

upS compensare co Dordonatele absolut cumul, plecind de

t-. 1 1
|| |
II1 *!

CD
rb-

s-

so 8
1

s^&g
C^

#1 = ^ 4- ^

2/i = ^4 + A

II

pj

o pI H
i 0
hJ CD

+
-

d o P cs

^^j"^
CO

Ci

a CD _, ^

^SO M O
^'
^s*

Mo

55

>~l Q

w ^

CD Hb

- Si

^
O P i-i CD

hj G'

<l HJ. r-t>J

HJ ?i ,

o n I & n+ +
CTf 2 r^ ^ r-J )J

C_< D
r-i

Cr*^ ^*

jjs

" ex f1--'

'11

II I
V $ **
P &> S O *' i_j
c+ CD O^
<"

vi

H II *P

n II ^

H*

iPJ 1.
Hb

O >

H CD^ P"

~~ V

^J 5j ? 1

- *g .2) _S-g CD , . PJ
B rr> C/J
"O2
k J .

s i^
tt
-d
CD (T) P

t ^ g pCP o
i-'

P5 P H B

i*s B*EI
Hj
M-

' - B EJ-5 S &

d
w^

IS HH

h-4

3.35. CAUTAREA GRESELILOR IjV DRU1

3.34. CALCULUL EFECTIV AL DRUMUIR

^ "

, .

CO j-"

-crt-

11
" ^

! ,- ^ !!'.
jj
^ P
crt-

g & . p (-- w ^ * ^,
c+

d
| J ~

0 II P ^
CD riO

Q II ^ ^
CD
<rt-

o ?
1 1

"t5 M
^

<* e-1 ft- of ^., pi S


H_

O -P
c

p' ^- ,17

M>

E^ + 4_ &1 ^sS > > ^ >


>

t'

CO

CD

P" g g- ^
^j CD Qj ^( g ff

bx fco

"^.
0

^ g c-t h<j '

fi

(g B ^ ^

l> ^

K3n

O ?

A OQ * tf ^ cjb ^
O h^ p i-j <rffr3 Q ^
>-^ !j y<4i

&!?:& "i^s0 , . c+ M fr- g'^eg M' e^pjg 5- a * I *g g o B gg^|S


& E d E Q ga i Q JL o tf 0f > go
)_. M>. >_i. M-J CD
r-J p-j /-^ ^ ^ Mf

CD

o p 1

! i t^ MS ^_ CP
II

a? ^ PJ "

<aj ^^ ^
CP

to

*
,

pi K . B * cc 0 g p
W .

<l

rj II
'3l

CD M> O P-J P B ^ CD
P-S&S

^.gg

r^ P c+

O ^j >~-

r+

*r
J^

P
CD

"*

II
|
a

+ >

CD

CD

0 O err
P P
H< H<

M M P P

CD

^ 030 050

> ^
coo

g^ >_. ^
K
Q O HI O P2

5^- P Cj ^^" B Sc B 13.


0

5 CO X H-b ^5 gj( PJ O

.i g K 1 CD"PC
B *^ ~ ^^
^ CD t-i g>

M P g1' CD Hb c

S
'P

*a

1 5
n

2L. P A St _I ^ A

of
H-<.

<f

II

rg|^
Q, S-* f^
g
PC^

S'e 3 CD
g

HW'> /"f\

rW

CD P CD 4 ^

tr"*f-

H^>

Jg t cr O " ^ B.
2jG
^,^

1 1 g ^ S- ^T rr &T. CD O 3 ,2 CD CD f^ 2 B CD PJ jj g P o^^g o P O CD O
f^
fiiaJ o

tV

i ;

y~s

y 2- o' o

gd

s.

S5

~T-,

<
H O"1' 0

P^ P

^
jjl

^T
Sr^

ft^
LJI^I
^^

gj O ffi {3 tf.

s* ^^

p P

ft P

ft-.

P0

B cF'
PC

{L W^

"oo '^

CO

CO
-C|

oo

CP

Catculul unei drumutri clasiee


Distance janglica stadie
2
^

Latura

Unghi de inelinare 9
3

OrientSri deduse corecjii definitive


4

cos 6 sin 6 5

tg9 Distant a redusa 6

Coordonate relative
Ax
7

Coordonate absolute Punct

Schita
12 -H

Ay
8

X
9

y
10 11
i

i
0

123,47
9 a 1D1 lul

385.04.20 74.16.93 3.57.00

2107,34 0, 394647 0,056136 123,28 0,064902 93,92 0, 199108 + 48,65 - 05 + 48,60 -38,43 - 04 -38,47 46,92 - 05 -46,97 83,35 - 09 -83,44 66,46 07 -66,53 113,27 09 113,35 2155,94 + 85,70 + 07 + 85,77 2117,47 + 8,08 0 + 8,08 2070, 50 - 22,06 + 01 - 22,05 1987,06 + 81,16 + 07 + 81,23 1920,53
+

1576,19 1689,55 1775,32 1783,40 1761,35 1842,58

123,60
101 102 94, 12 94,20

4.12.60

+41 0, 918832 74.17.34 0,409216 126.83.14 + 82 + 0,912437 126.83.96

101 102

3 i W -^ my v !>>- 102
2 ^ 1

102-103

48,54 12.51.20 48,80 87,93 88,10 105,26 105,40 8.14.30


5 . 23 . 10

in^i
104-

104
7

7-5

189.12.63 1.23 189.13.86 216.45.18 + 1.64 216.46-82 143.68.06 2.05 143.70.11 112.81.42 + 2.46 112.83.88

0,985481 + 0,169784 -0,966728 -0,255807 0,633544 +0,773701

/103
103

47,61
0, 128612 85,22 0,082354

c/704
104

104, 90

5
^

Eroarea de inchidere pe orientari : 81. 42CC 83C 88CC


n=

= - 186,51 m Sx2_7 = x,- xz = 180,51 m e,e = EA re - Sx = + 0,30 m EAy = + 266,15 m Sy2_7 = y7 - y2 = 266 > 39 m ej, = EAi; Sy = - 0,24 m
= 0,35 m

ic50cc y6 = 30

T2 = 0,0045

*l < 2\ Corectia = - (- 2C 46CC) : 6 = +. 41CC

Panta Hind plnft la 10 %, toleranta devlne T2 = 0,44 m Asadar e2 < Ta

Fig. 3. S3. Depistarea unei greseli de unghi in drumuiri.

Oa regula, o neinchidere ce depaseste toleranta1 se verifica atent sub raportul calculelor iar daca greseala persista se incearca unul din procedeele descrise mai sus. E"umai in ultima instanta se trece la refacerea integxala a lucrarilor.
3.36. PRECIZIA DRUMU1RILOR

'V
x, t'-"'
.

2'

3" .-" .....cr'

^'

Greseala de masurare a unui unglii se constata la inchiderea pe orientarL Pentru depistarea ei se raporteaza drumuirea in ambele sensuri (fig. 3.53) : de la A spre B (linie intrerupta) cind se ajunge evident in B', dar si din. .Bspre J-(liniepunctata) cind se ajunge in A'. Greseala s-a comis in punctul (2), comun celor doua trasee. Daca se calculeaza eoordonatele druniuirii in cele doua sensuri pentru^ punctul unde s-a gresit (2), vor rezulta valori apropiate, practic aceleai. In sfirsit, daca la jumatatea segmentelor AAr sau BB' se ridica o perpendiculara, ea va intilni statia (2) in care s-a comis greseala (fig. 3.53). Greseala de masurare a unei distante va avea drept efect, la raportarea druniuirii, deplasarea punctului de inchidere B in B' (fig. 3.54). Pentru depistarea greselii se calculeaza eoordonatele druniuirii si apoi orientareajJ5' din coordonate; latura masurata greit are orientarea egala sau apropiata cu orientarea segmentului BB' (in cazul figurii 3.54, latura 1 -2). Daca drumuirea se calculeaza in doua sensuri, latura gresit masurata are aeeeasi orientare sau daca se raporteaza dus si inters reprezeiitarile acesteia sint paralele. Gre$ elite de caleul cele mai freevente apar in cazul coordonatelor relative A$ si Ay , la care se pot inversa intre ele atit semnele cit si valorile in marime absoluta. Astfel de greseli se identified folosind un grafic cu cercul topografic suprapus peste axele de coordonate si impartit in octanti (fig. 3.55). Cunoscind orientarea laturii, se controleaza semnul relativelor^ in functie de cadran, si marimea lor prin comparatie, in functie de octant. Spre exemplu, pentru o orientare 6 = 130? relativa Aa? va fi negativa si mai mica in marime absoluta decit relativa Ay, care este pozitiya (fig. 3.55).

Broarea totala sau inchiderea pe coordonate, intr-o drumuire, reflects, in esenta erorile de masurare a unghiurilor si distantelor precum si erorile cle determinare a pozitiei punctelor de sprijin. Primele doua, care formeaza obiectul calculului, pot fi evidentiate daca se considera o drumuire clreapta de la A la B, de lungime totala D, cu n laturi de marimi egale ^, adica D = n -d. Brorile de masurare a unghiurilor vor avea in acest caz un efect transversal TT' pe cind cele ce insotesc masurarea distantelor yor da un efect longitudinal LL' (fig. 3.56). Brorile maxime admisibile de unghiuri si de distante, reprezentate prin segmentele IT' si LL', se pot calcula, iar prin cele patru puncte, se poate trasa o elipsa de toleranta. Daca punctul de inchidere B', calculat pe drumuire, se gaseste in interioru! acestei elipse eroarea de pozitie BB' se considera tolerabila si deci lucrarile pot fi acceptate (fig. 3.57).
3.360. EVALUAREA ERORILOR UNGHIULARE

Daca se noteaza cu Oj, 62 .. . 6B, orientarile laturilor druniuirii, cu 6 orientarea vizei de referinta, cu a15 a2 . . . aw unghiurile orizontale, orientarile laturilor vor fi, conform relatiilor 3.39 :
61 02

6 + 6 +

ai ai

200s + aa 2 -200

(3.51)
w=

6 -f

ai +

a 2 . . . a w - n -200g

Gonsiderind ca erorile savirsite la masurarea unghiurilor a1? a 2 . . . aM sint respectiv el7 ez,. .. en, orientarile, la rindul lor, vor fi eronate cu S . Eelatiile 3.51 devin :

= e+
= 0+ aj
Fig. 3.54. Depistarea unei greseli de distanta in drumuiri.

~ 2oo
+ a2 +
2 -200g

(3.52)

,w-200 g
150g Cadran K AxAy+

Fig. 3.55. Grafic de contro 1 al coordonatelor relative.

Fig. 3.56. Abaterea transversala si longitudinals. intr-o drumuire.

4. A D=nd

153

si seazute din relatiile 3.52 rezulta :


8, == e, j *a= L + a ; . . . S, = ^ 46a

si aviiid in vedere ca D = n -d, rezulta :


4. . . . ^
(3 _ 53>

Abscisa punctului final se obtine insumind la abscisQ iwnotnbii n<plecare coordonatele relative conform relatiilor 3.42 P^etului de* sin sin 0!2 -r - - 4- # sin 0ra (3.54) . ra iar abaterea corespunzatoare pe abscisa va rezulta luind in eonsiderareerorile 8 ale orientarilor :
-f O (3.55)' Prin dezvoltarea sinusului dupa T a y l o r si grupind ternienii seobtine :

I)(2n Qn

(3.63)

Daea n este mare, ternienii 1 pot fi negiijati


(3.64)

f sin (6 2

sin

iar daca drumuirea se compenseaza pe orientari si n este niare, relatia deviiie : (3.65)

yn-i-u=y1 4- ^ sin 0J+ $ 'sin 02 H - . . . 4- $ sin 0 B 4-tf&i cos614-^2 cos6 2 ... 4+ d8n cos 6W Eroarea u rezulta din diferenta relatiilor 3.56 si 3.54 : (3.56) Se constata ca erorile unghiulare se propaga dupa o lege defavorabila : abaterea transversala a creste nu numai cu e si D ci si cu %, adica cu numarul de statii. In consecinta pentru aceeasi lungime a drumuirii D, se recomanda laturi lungi pentru a rezulta cit mai putine (n mic).
3.361. -EVALUAREA ERORILOR DE -DISTANT A

u = d ( 8 1 cos 0j4- S2 cos 62 -f . . . 4- 8n cos 0B) (3.57) Daca drumuirea este dirijata in lungul axei x, orientarile sint apropiate de 0s si deci cosinusul tinde catre imitate, asadar : u = d(8x 4- S2 + . . . + \) (3.58) relatie ce exprima de fapt eroarea ey respectiv abaterea transversala totala. Daca se inlocuiesc erorile 8ly S2 ... 8n cu valorile din relatia 3.5.3 si se grupeaza, vom avea : u = dfan + ez(n 1) 4- ea(n ~ 2) -f .. . + en\ (3.59) de unde rezulta ca unghiurile de la inceputul drumuirii trebuie masuratecu atentie deosebita deoarece eroarea ei a primului unghi intervine de n ori pe cind en, a ultimului unghi bcw, intervine o singura data. Deoarece erorile accidentale e1? e2,... en nu se cunosc, se inlocuiesc cu eroarea medie _^ ? ^wuu^^cu iLni-a>u> transversala a punctuiui final va fi deci tot Q -jz e; abaterea liniara VJLU,UKversaia a punctului va fi dec eroare medie, care, conform legii adunarii erorilor intimplatoare va,- fi:
ty

Brorile accidentale se propaga dupa relatia cunoscuta (1.80) si in locuind n D/d aveni :
et = e -f n j et = (ej\fd) - \fl) = e' ][D (3.66)

La rindul lor erorile sistematice se propaga dupa relatia 1.22


:

'

'^st= e^-n-j

est= (esnjd) D = e'su D e'M>D.

(3.67)

Eroarea totala de distanta conform ( 1.70) va fi ; -(3.68)

3.362. ERORI DE ANSAMBLU MAXIME

a* = d ~ [n2 + (n~ I) 2 4- (n ~ 2)2 4- . . + 2f 4- I2] p2


2

{3.60}

unde p 636 620ec. Daca se scrie suma unei serii de forma :


19 I2 . 02 22 + 1)(2 + 1)

, Brorile unghiulare si de distante, (late de relatiile 3.64 si 3,68, per,'imit stabilirea erorilor maxime de pozitie, respectiv a tolerantelor de inchidere pe coor donate, in cazul drumuirilor. Astfel daca se inlocuieste eroarea medie e cu precizia instrumentumi folosit ea, abaterea transversala maxima (at) si cea longitudinala (a,) vor fi pentru drumuirile primare :
at=

--- 1-2-3

(3.61)

-e e /p) -]fn!3 respectiv % = e'

(3.69)

si se inlocuieste in relatia (3.60), abaterea va fi :

-2 -3
154

(3.62)

In mod normal, la drumuirile secundare si tertiare se ia in locul erorii medii e valoarea 2,5 -e ff . Pe un grafic la scara 1:10 sau 1:20 se marcheaza punctul de inchiclere B, prin care se duce direct ia generala AB de orientare 04B, calculata din coordonate. Perpendicular pe ea se aplica de o parte si de alta
155

;^< CD <i>
PS 5C3

N*-* ft
V

1 0

"o^
43
OP

o 0

P d
ft C3

0=^0

d ft

^ 4^ 'H

;d -r1- -03

8
C3 <

03 4^

.. ,

S-laSi

HH

M
N
t-H

cq 08
II

Q W

DQ
'.

"
s*
^

sa o d
S3 r-H

o ft
ft ^ ^ 9 =3 03 '

-O'aS.H O _, 4^ ^ 03

. <^,

sg-^8
"03 .

'Q >i K

referinta existente intrnnnl din capete, dar nn se poate face controlul in- , chiderii i nici compensarea. In consecinta, se calculeaza coordonatele relative cu orientarile necompensate ; daca eroarea de inchidere este inferioara tolerantei insemneaza ca masuratorile in teren si calculele au fost corect execntate. Urmeaza compensarea coordonatelor relative si calculul coordo-

'

c3 -c3

=1
rH "8 03 , r r H * H

In drumuirea fara vize de orientare in ambele

CO" CO CO

Ci O CO
rH

rH

<XK

rH jo
rH

jltlt ilSf !l!_ **! i **!'!


8
.2 :a -S -g
_. H C3 *3 -~ >G 0 .-H r2 ,. CS , H

'
CO

co

CD 43
r1 O C/2
rQ

r-4

- C3 ,
>*Wli'

" rH o rH
CD 4^>

<3

3 P.

,3-3 g.g-'co g-a* g g^ ^111^1.2^:12 "d


CD

mlf.^111^! "s'S^gsrs^a^-s P
|.2llaa^l|g^-i-s
1-al-a-am SS'SS-SJJS

.- : | =g !

03^ 03 OH g )-l

-H <" o; d 02 00*

o- O .C3

r
toleranta, pentru abatarea trans s versala si in lungul ei tolerant pentru cea longitudinala (fig. 3.57 Se obtin punctele TT' si LI prin care se traseaza elipsa detolt ranta pentru neinchiderea drurni irilor. Eaportind erorile partiale t si ey, fata de punctul #, pe dou
OQ -rH ^ 43 ,-,
-s

id

gaseste in interiorul elipsei nein chiderea se considera admisibila u, intervin numeroase erori ce s roportional cu D san }[l>, dar si ci .ungi iar laturile sa fie dimpotriva ci ispunzatoare i en atentie deosebita

Jc^ c d 4="4-3 <r-i


rH

<3 43 o -g CO (-1 C5 CD 9 45 O <S


JH

d d

CD
SQ

C53 <** f-t

SH

S
03
rH

c? 503 CD 45W d 03 rH
03

>-*

CD 4=

45 JC 03

N &1 03

^
<r-H

O I1

fd *g CD
iH

03 O 4n

4=

03 ^ rH i-H
N

n3

CD

;r! 03 o ^3 03

C^

S3
fto
02
rH 4=

eg O

d N

?H P^ 0 f> 03 *. 0 d
r-H rH rH rH P

Nl

ST3
03

s
d
O

&
3 < vy
J H 2; 0(

w J w ffl <

rSno!

M llfisi

^os

!--^lr$=l

'^^^^^
h

a^ iS8^
rS*^

4) 4) 73 13

I-H

03
rH

rH rH rd d 03 d

a
ft

A
03

tf HH

&

'OQ-

S A
a
CULARE D
H

a^ d
rH
rH

03 CD

fD ^j^ 43 CC-

1 j

<li

$ CD
rH =+-( i-H

03

DE ORIENTARE GTE DE SPRIJIN

c O

rQ

rH

45

\ \ \
r ^**"

\ \

>\ i \ \

^
Q

r-H H r-<

aj

T3
r-[
I^H

ft 3 ^ id d S8 S .3 d>ce ss :^ d H
rt
rS TO H

CD N 4= iI 03 03

r-H 03

03

S.

S h
L .

^ jcB _1_3 iW P
J

rH

OQ TS

S <S "3

\
\

^~

tiffin ijn iV\ n/*ri III ^A \ wffffl/// /M Vv\ lllfpl '//////


\
^"'j?
^?7>K

-_

-"' yga

\l

L WPQ/ //////, "v-W/////////// M X// i////////// 'IN /////// I ////////// m /////// / VW///W 11ifP / \ ^Uill
iUL
\
-

Wj HJW

Witt /^u"/ jj ^//7/A1 JMnfn KM

ji

''"T

3 _p -c
>-U

03 rH ^ c3 " O l~~l ^ <rt r-H

r-H p1 45

^3 0 CO c3

45 o3

'

rH QQ

ft'
r*H

rH 18
*rH

d"
tH ft OC

aspecte

03 43

rH rH CD

i-H

iH

75

^ &
rH

O
^^

s^fg|aa%-2 'gao-sS'srfgl^ H c^ Q a fl d -rf R rf


:
fH
ijf g /1"i rHi U^ m JZ2 t/2 T^ <rH

ft

03

43- 03 3

03 r^J -d

^1

I"*

~ -P '3 c3
CD d 03 03 ^j N m "-t ^ 03 p-T ,f> f-t (O
rO 0

3 '3 ft

r i r? N J3
r> ^

r-H
4= . 3

O r-^ . -. gj_j n^ -4^ "!_J O r^ d <S

03 ^

ft'rH

1 g

^j .rH 'rH

03 d

*r~s

-^

<f|

>oS . ^->.. b

i
""X\

d o or S M *H 5 '3 2 H M
li r-( O TJ

^
^

xj
P^

.fffa^i*S.!f

N Q r* > 5C8

K.
<

<D PH >03 ii c^ ^ d
t-l rj OQ

><! fe .
r-i

\
'.

tA -i

JQ' *^\

co 73 r^ iN
Cti

M _ f> d >o3 d cS <3


1

O 'a o?
d 1 o -jf 0 &JD 03 d

S
r^

s s g s^liaTg -.l&S^^IIsi
d 03
ftdS^-g^ g . ^rg T-j r-H g ^

^ctf c^

03 ^ 03 -p ' d D G ^d"grSo303S0'd HBcDd^'-^'-^ r3 P ' 0 B 03 03' 03 <3 ^

^S'd
C"^ Ctf r-H

iH

\ \\ I ,

1
*

(<^^

' ^"'

03 . r^J S _ xS R
]

*-^'

co

E;

> & CD^ ^ ft 2.^ P 1 sfc8 ft'^S

OJD ?H H

Q o" r co .
CO . - .

PX;

^Ill^-^llfl3

-i^siaisti-i
^ 03 d U g 1
03 ,

TS 10

OJ

.s> 1 1 ISSsIg it 1

s orientare intr.tarile laturilor,


a .S
jj 03

muirii in

a p

r^i

c3 o

03 CD 02 ft r& <JQ

S 1O CD

f-fSdlal^ll I-E sl^|fa||i5

i^ if-n ? :f |i|i^

a^i ~ s o s 5 -s. fl 8S1|9 SIS1

gS! |^ it! :3.cc * ? -s^ ::

^ <vc3 "*' ^
|.9 . >
Ar

'j N

* . . ^

|.s ^ 43^
~ a P3

4> o3

SI a

a* s -~^

03

50 - 80 m distanta. Calculele se desfasoara astfel incit se considera nu dona, ci patru trasee de drumuire independente, ce pleaca dm piinctele J., B, C si D si se incMd pe punctul N (fig. 3,62). Pe aceste trasee se calculeaza orientarile si se obtin patru valori pentru directia Nn; daca se incadreaza in toleranta se calculeaza media ponderata :
(3.70)
Pi +

Fig. 3.60. Ecliipamentnl de clrui muire cu static si viza identica.

imghiurilor se folosesc nil numai teodolite de performanta ci si echipamente speciale care sa asigure centrarea riguroasay la aceeasi verticala a punctului;' atit a semnalului (jalonului) cit si,: a teodolitului. tin astfel :de. ecnipament cuprinde trei trepiede, trei ambaze, doua mire-panou si un tepdolit (fig. 3.60). In punctul ,,static" se instaleaza teodolitul, iar in. eel Fig. 3.61. Mire panou de vizare. , ^precedent'' si, ,urmator." panpurile de vizare ce permit o .punctare ue vizare p ,punctare -, X+^"">~" -i. - , - . . . - sigura(fig. 3.61). Dupa efectiiarea masuratorilor .teodolitul'i,'pan6iurile se scot de pe ambaze ce ramin pe trepied si se f ac urmatoarele permutari:. teodolitul trece in punctul ,,urmator", mira-panou din ,,precedent" se inuta in ,,statie", iar trepiedul din precedent" cu mira din ,,urmatpr''se instaleaza in contmuare, in punctul din fata. Bispozitiviil iriterscnimbabil panou-teodolit, asigura astfel identitatea perfecta a punctelor stationate 1 vizate eliminind practic eroarea de centrare. .
v

ponderile p acordindu-se invers proportional cu lungimea traseului sau a nuinarului de statii: (3.71) pt = sau i = Intr-adevar, plecind de la expresia generala a ponderii Kje^ ( 1.321) i consideriiid eroarea medie de masurare a unghiurilor e, eroarea medie de orientare a ultimei laturi (n) va fi em= e ]fn si dec! ponderea p= Kje^, = Klez -n. Deoarece toate unghiurile se masoara cu acelasi instrument, se poate considera K e2, astfel ca pt = l/% = I/A. Pe valoarea calculata cu rela^ia 3.70, se yerifica inchiderile si se compenseaza orientarile de pe fiecare traseu. In continuare, se, calculeaza coordonatele punctelor de drumuire pe traseele AN, BN, CN, DN, pentru punctul N rezultind patru rinduri de coordonate absolute. In cazul unor valori apropiate (tolerabile) se calculeaza media lor ponderata, ponderile stabilindu-se cu relatiile 3.71, ceea ce conduce la acelasi rezultat ca si in cazul valorii unitare (tabelul 3.9). Precizia determinarii punetumi N fiiiid superioara celor de drumuire, poate servi ca punct de inchidere pentru calculul definitiv al traseelor ce converg spre el. In exemplul din tabelul 3.9 ponderile s-au stabilit pe fiecare traversa, in functie de numarul de statii la orientari si in raport cu lungimea la coordonate. Calculul efectiv s-a facut cu relatia 3.70, in care ponderile s-au acordat proportional cu numarul de statii, respectiv cu lungimea totala, pe cele patru trasee.
3.373. DRUMURI POLIGONOMETRICE SI PARALACTICE

3.372. DRUMUIRI CU PUNCTE NODALE

Cind reteaua de indesire nu este suficient de densa si nu exista posijbilitati avantajoase de indesire prin intersectii apar druinuiri cu. trasee lungi si deci pericolul ca erorile sa: se cumuleze in mod nefavorabil. In asemenea situatii punctele de intilnire a A 1 -6 unor trasee de drumuire, denumite puncte nodale, se pot determina cu precizie superioara si pot suplini punctetele de intersectie. In cazul figurii 3.62 punctul N, eomun traseelor''''AC si BD se poate calcula ca punct nodal. Lucrarile din teren sint asemanatoare cu cele descrise la drumuirea clasica ( 3.32). In plus, din punctul N.se.vizeaza Fig. 3.62. Drumuire cu punct nodal.' spre un reper n fun tarus) situat la

Cind punctele de sprijin sint departate si nu sepot indesi economic prin intersectii, drumuirile au trasee lungi de 5, 10 sau chiar peste 20 km. cu laturi de citeva sute de metri pina la 2 km. Astfel de drumuiri, cu trasee si laturi lungi, se desfasoara dupa principiile drumuirii clasice cunoscute(' 3.3); ele pot fi sprijinite sau inchise pe punctul de plecare, se masoara aceleasi elemente (unghiuri si distante), iar compensarea se poate face empiric, semiriguros sau riguros. Unghiurile se masoara cu teodolite de precizie dar, dupa modul de masurare a distantelor, se disting drumuiri poligonometrice si drumuri paralactice. In drumuirile poligonometrice, elementele se masoara cu precizie, folosind acelasi instrument (teodolite electrooptice) sau instrumente diferite: teodolite de tip T2, firul de invar, prin unde.
159

TabelulS. 9 Calculul eoo rdonatelcr plane ale


CONTROLUL .lls'CHIDERII F E ORIENTARI
Nr. crt.
i

unui punct nodal


CONTROLUL INCH.IDERII PE COORDONATE Lungimea traversei Ponderea Coordonatele provizorii Eroarea Eroare totala
ey
rn 19
2 2 lAez ey Ve

Traversa de Nr. drumuire stajii

Ponderea
2i Pi=
i

Orientarea nodala bruta


6* Pi
(6w)

Orientarea medie ponderea directiei nodale


{Qmp)

Eroare

(,e)
cc S

Tolerant a (TO)'

(Di)
cc
c c
9

Pt

J-, -

%iPi
i
rn 12 cm 13 m 14

yipi
3

Toleranta

Di
11

"t
cm 15

TD
m

>H

g
4

c
5

cc

c cc

1 1

c 7

3 11

6= 4x5

(m)
10

m cm
16

m cm
17

ni 18

A- A B- N

4,455 4,083 3,500 4,083 16,121

236.91.77 236.93.33 236.91.46


236. 93 ..75

408.84 381.07 320.11 382.78 1492.80

. 20

21

- 83 + 73

495 519 561 519

2 3 4

12 14 12 49

1 194

4,904
4,130

4782 4782 4783 4782

76

5503

50 13,54 17, 16 16 12,23 13,05 36 11,49 12,38 85 10,35

-0,17
+ 0,03 + 0,19

+ 0,04

0,18 0,30 0,21


0, 37

0,84
0, 99

C~ N
D'~ N

236.92.60
-114
115

1419 1592
1 650

96 5503 12 5503 91 5503

-0,30 -0,10
+ 0,37

3,683 3,554 16,273

1,10 1,13

13,69

-0,02

5855 HI n numarul statiilor pe traversa numarul total al statiilor (49) = l50c<f = 0.0045]/lV + 3 Dtt5 200

47, .61 56, 28

)i = lungimea fiecarei traverse ;

D lungimea totala a traverselor (5 855 m) . Pi 16,273 56.28 16,273 = 5 503.46 m

- x2p2+...xwpw_==_S^;==_47.6L=47^93m
Pi + P2 + Pn Umv

Pi + P-2 + Pn

La drumuirile paralactice, in cazul eel mai general, pe latura de drumuire AB de masurat se alege perpendicular si cit mai la mijlocul ei Ibaza auxiliara 6 = MN. Lungimea laturii AB D = dA -f- dB rezulta in fanctie de baza b masurata direct si ungMurile paralactice <XA, $A,' <XB> &B (fig. 3.63 a). In triunghiul AMN se poate scrie :

Daca este posibil se folosesc figuri simetrice, adica fiA = a 2 cind reziilta :
D =
2

si
(3.74)

(ctg

+ ctg a B /2)

AM ft = sin [100g ~ (XA


JL-ftf = & -cos(aji (^

sail
(3.72)

Daca unul din punctele If sail A7 sint cliiar pe latura AB, deci p = 0, relatia 3.74 devine : D - & (ctg a4 -f ctg aB) (3.75)

Latura dA este proieetia laturii AM pe directia ^LU deci : dA = AM cos (34 = cos (a^i p4) cos (3^/sin a^ (3.73)

In mod analog se determina si dB si, in f inal, latura A B, prin insumare cu dA


-^.
D
^J3 '

si cind baza MN este plasata in unul din punctele A sail B (fig. 3.63, &) : D = [b- cos pcos(ap)/sina (3.76)

Fig. 3.63. Masurarea paralactica a distantelor. a cazul general; & cazul bazei de capat.

Baza b se masoara direct, eventual cu firul de invar ; unghiurile,a si p, a caror valoare se recomanda a fi cuprinse intre 7s15s, se masoara cu teodolite de precizie ( 2 CC ) ? iar perpendicularitatea bazei &pe latura AB se realizeaza cu atentie <ieosebita folosind un echer, eventual un teodolit. Precizia procedeului depinde de precizia masurarii elementelor raentionate si de asigurarea acestei perpendicularitati. Drumuirile paralactice sint totusi greoaie; ele reprezinta o posibilitate la care se poate apela in multe situatii. Drumuirile poligonometrice, cu ma161
11 C. 541

160

surarea distantelor prin nude, se impun prin avantajele lor de precizie si randament, din ce in ce mai mult ; generalizarea lor constituie o problema iiumai de do tare. 3.4. EIDICAEEA DETALIILOE
3.40. GENEHALITATI

Detaliile topografice se definesc prin puncte caracteristice, alese la schimbarea de directie, fiind conditionate ca numar si pozitie de preeizia ceruta si scara de reprezentare (1.04).Ridicarea in plan a detaliilor presupnne asadar descompunerea lor in pnncte caracteristice, determinarea pozitiei relative a acestora fata de pnnctele retelei de sprijin si reprezentarea lor pe plan. Metodele proprin-zise de ridicare a detaliilor sint metoda radierii si metoda absciselor i ordonatelor care, in mod obisnuit, se combina cu metoda drumuirii. In functie de situatia din teren si de forma detaliilor y se poate apela s.i la metoda drumuirii sau chiar a intersectiilor.
3.41. METODA RADIERII

narilor scade cu cresterea departarilor, inotiv pentru care distantele nu trebuie sa depaseasca 100-120 m, in raport cu precizia dorita. Gontrolul punctelor radiate se asigura in general prin intocmirea unor schite de cimp cit mai corecte. Cele mai importante se determina prin radieri din doua statii (punctele 1 si 2, fig. 3.65). prin masuxarea distantelor dintre puncte, perimetrarea constructiilor, masurarea unghiurilor cu luneta in anibele pozitii Fig. 3.66. Metoda radierii ; erori de si a distantelor cu panglica si la stamasurare. die etc. Preolzia metodei este conditionata de erorile de masurare a coordonatelor polare si de eroarea de pozitie a punetului B (neglijabila, ca fiind foarte mica in raport cu primele). Deplasarea totala Ai a punetului 1 poate fi descompusa in abaterea longitudinala (Ad), provocata de masurarea distantelor si abaterea transversalaj( A%), cauzata de masurarea unghiurilor (fig. 3.66). Eroarea medie patratica ?% de pozitie a punctulu i 1 va fi:
ml
(3.77)

Metoda radierii sau a coordonatelor polare este metoda specifics. de ridicare a miilor de puncte ce alcatuiesc detaliile topografice ; ea se aplica in mod curent in orice teren, oriunde se poate duce o viza si se poate masurao distanta direct sau indirect. In esenta se stationeaza intr-un punct cimoscut A (de intersectie sau de drumuire), se duce o viza de refer inta spre alt punct cunoscut B si apoi la punctul radiat 1 (fig. 3.64). Pozitia punetului radiat 1 este definita de unghiul polar aa si raza vectoare d^ denumite . i coordonate polare. Pentru reducerea la orizont este necesar sa se masoare i unghiul de inclinare 9^. , In general punctele radiate se raporteaza grafic in functie de coordonatele lor polare. La cele de importanta deosebita si de durata, se calculeaza coordonatele bs, etalou cu relatiile cunoscute :

unde m& si mu reprezinta erorile medii patratice ale deplasarii longitudinale respect iv-transversale'. Prima reprezinta de fapt eroarea medie patratica de masurare a distantei d iar a ;doua se exprima functie de eroarea medie patratica (ma).-; de masurare ai ungbmlui a, de distanta d si factorul de : transformare -p. .. ; : Admitind ca erorile de masurare a unghiurilor si distentelor an influente egale, rezulta : J : /.-..: = ,.
;
.

".''."; . . . . . . .'.

{3.78)

J(

nude A1 = AB + % ( 6,4jB se calculeaza din coordonate, iar o^ se masoara). Prin metoda radierii punctele se determina radial ; dintr-o statie ele se iau toat-e in aeelasi tur de orizont(fig. 3.65). Precizia determi3
6,50

De aici se pot deduce preciziile necesare la masurarea elemeiitelor pentru o valoare data ?% : s
Spre exemplu, daca se cere ca 1% 4:' 2 em cind punctul '1 se gaseste la o distance d = 40,00 ni, rezulta md 1,4 cm sau m d /d ~ - 1 : ' 3 000 Tespecti'v -ma = 2C, 2.
3,42. DRUMU1RI CQMBINATE CU RADIERI

Fig. 3.64. Punct determinat prin coordonate polare.

Fig. 3.65. Ridicarea detaliilor prin radieri.

Aceasta combinatie de metode reprezinta modul eel mai frecvent de ridicare a detaliilor ce se poate aplica in majoritatea cazurilor din teren. Drtimuirea joaca rolul de suport, conducind la o retea ausiliara de puncte, situate in apropierea detaliilor, iar prin radieri se determina efectiv pozitia punctelor caracteristice (fig. 3.67). ' Initial se aleg drumuirile principale eompletate cu cele secundare eventual tertiare, ale caror trasee trebuie sa treaca prin apropierea detaliilor de ridicat. Statiile se stabilesc astfel incit din ele sa se poata radia cit mai
163

unul din punctele eunoscute, spre exemplu A- (fig. 3.68). Aliniamentul AB este determinat de puncte cun-oseute, de regula de drumuire, iar perpendieulara din punctul 1 se coboara cu un eeher topografic (2.12) Fig. 3.68. Punct determinat prin abscisa si. ordonata. Metoda se poate aplica doar in tereiiuri orizontale sau quasiorizontale cind detaliile sint raspindite in jurul laturilor de drumuire la distante ce nu depasesc 50 m ; limitarea este justificata deoarece echerul nu are de obicei eclimetru si nici luneta.Metoda, fiind expeditiva,esteindicata la ridicarea limitelor sinuoase, a fatadei cladirilor la orase, a capetelor de tarla in terenurile agricole etc. Practic, distantele se masoara pe abscisa cu pangliea si pe ordonata cu ruleta iar valorile se inscriu direct pe schita intocmita pe teren, pe cit posibil la scara (fig. 3.69). Oonstructiile mai importante se perimetreaza. Precizia metodei, respectiv eroarea medie patratica de pozitie (?%) a punctului nou 1, este conditionata de erorile partiale care intervin dupa legea exprimata in relatia:
Fig. 3.67. Drumuiri cu radieri.

ml = m2xl

(3.79)

multe puncte, la distante ininime si sa nu ramina zone, respectiv detalii, care sa nupoatafiridicate. Culegerea datelor drumuirii si radierilor se poate face din aceeasi stationare sau prin revenirea ulterioara in punct. In priinul caz se masoara mai intii unghiurile drumuirii cu luneta in ambele pozitii si apoi punctele radiate cu luneta numai in pozitia I. Distantele se masoara direct; spre unele puncte de radiere mai putin importante ele se cites c la stadie. Punctele de detaliu mai importante se verifica asa cum s-a aratat la 3.41. Unele puncte de statie ,,aruncate", necesare pentru efeetuarea radierilor in zone prin care drumuirea nu se poate dezvolta, se determina tot prin dubla radiere. Oalculele se desfasoara in succesiunea lor normala : drumuiri primare, urinate de cele secundare si tertiare si, in final, punctele radiate. Datele se inscriu in carnete de teren dublate de schite cit mai veridice, pe cit posibil la scara. Punctele de drumuire si de radiere se numeroteaza intr-o anumita ordine, iar intre schita si notatiile din carnet trebuie sa existe o corespondents deplina in ceea ce priveste numarulpunctului. Detaliile cu caracter permanent (limitele de hotare, podurile, constructiile, drumurile, bornele amenajistice, reperii fotogrammetrici etc.) trebuie ridicate prin radieri efectuate din drumuiri principale, cu distante masurate direct. Alte detalii (ripe, mlastini, poteci, constructii temporare) se radiaza din drumuiri secundare sau tertiare, distantele masurindu-se pe cale optica.
3.43. METODA ABSCISELOR SI ORDONATELOR

under wftl, 'myl si ma sint'erorile medii patraticede masurare a distantelor (xl si yj) si a unghiului drept, iar p factorul de transformare.
De exemplu in eazul masurarii distantelor cu pangliea (ma.1=/njfll = 1 cm) si a folosiri unui echer cu prisme (m^ 5e), la o lungime yx =. 30,00 m si obtine n^ ~ 3,0 cm.

Pentru asigurarea unei precizii impuse m1} la determinarea unui punct 1 se poate calcula din relatia 3.79 precizia necesara de masurare a distantelor si a unghiului drept ca la metoda radierii ( 3.41). Metoda abseiselor reprezinta un caz particular ; cind toate detaliile sint situate pe aceeasi linie (fatadele proprietatilor la strada, limitele de la capetele parcelelor), definita de punctele de drumuire, ordonatele sint nule si deci se masoara doar abscisele (fig. 3.70).

In principiu, pozitia unui punct de detaliu 1 este definita de ordonata y1 distanta pina la aliniamentul de refer inta AB si abscisa ^ d istanta pe acest aliniament de la piciorul perpendicularei M pina la
164

OQ

C\i

to"

J>"

S-

ff

s-lf <\ t\ 5g-

,5

Fig. 3.69. Ridicarea detaliilor prin abscise si or donate.

165

3.5. EETELB DE SPEIJI^ TOPOGEAPIOE


3.50. GENERALITAJI

Fig.

3.70. Metoda absciselor.

3.44. RimCAREA DETALIILOR PRIN INTERSECTIE


; . , f .

'

-.

. . . "

Unele puncte de detaliu se pot determina prin metoda intersectiei, care presupune masurarea doar a unor nngliinri orizontale, pozitia punctului rezultind direct in plannlde.proiectie (,3.01).; , . . . ' , , Cind nn pnnct de indesire reprezinta un detalin atunci prin determinarea Ini prin intersectie se determina si detalinl respectiv. In acelasi timp pnnctele gren accesibile^ ;;situate pe ripe sau pe malul opus al unni riii, se pot'ridica numai prin intersectie. In cazul fignrii 3.71, punctele de detaliu 1, 2,*3 sint determinate prin intersectie inainte din punctele cunoscute A si B 'j pe plan.-acpstea s^obtin prin intersectii grafice si rareori se determina prin calcul.
' ' ; ' ' i ' - .-. ' . ' I ' ' .' . : \\ ' ' : ' ' ' } . . ' : ' '

Eidicarea in plan necesita intotdeauna existenta unei retele de sprijin ( 1.04), ce se realizeaza in mod normal prin indesirea retelei geodezice de stat ( 3.1.)' Cind ridicarea serveste unor lucrari locale ce reclama o precizie ridicata (constructia unor viaducte, tnnelnri, baraje) si care nn poate fi asignrata de reteaua existenta, sau cind indesirea acesteia ar fi neeconomica, se admite utilizarea unei retele de sprijin topografice (3.01). Pentru suprafete mai mari :de citeva sute de ha, dar mai mici decit citeva sute de km2, s-a utilizat mult in trecut triangulatia topografica. Aparitia si introducerea instrnmentelor de masurare a distantelor prin unde i in special a teodolitelor electrooptice a dat noipirghii in rezolvareaproblemei. Pentru suprafete mai mici se apeleaza, dupa caz, la drumuire saufchiar la radieri, pentru determinarea retelei de sprijin topografice.
3.51. TRIANGULATIA TOPOGRAFICA LOCALA
M-

3.510. PRINGIPII

Observatie. Pentru intocmirea unui plan topograficse apeljazala^metode'diferite de ridicare a detaliilor. Ele se aleg in funcfie de situatia din teren. precizia de '-^dar', .ip.iratura disponihilft :etc. In figura 3.72 se poate urmari un exemplu de c'jili/. ; >re M !-.;;e C ; " ^f"-1 -if!. F,ig. 3.12. Ridicarea detaliilor. prin diferite . . , , , , , ; ..* . . ' metoide.

Punctele ce constituie reteaua de sprijin pot fi considerate ea virfuri ale unor triunghiuri din gruparea carora pot rezulta forme diferite de retele sau de canevas : poligon cu punct central, patrulater, lanturi de triunghiuri, de patrulatere sau combinatii din acestea (fig. 3.73). Coordonatele punetelor se pot determina daca intr-o astfel de retea se masoara toate unghiurile triunghiurilor, lungimea si orientarea nnei laturi (in unele cazuri a dona laturi). Acesta este principiul metodei triangulatiei din care deriva conditiile privitoarelaalegereapunetelor : intre punctele invecinate ce alcatuiese triunghiuri, sa existe vizibiFig. 3.73. Retele de triangtilatie topografice. litate reciproca;

Fig. 3.71. Ridicarea detaliilor prin intersectii


B

Fig. 3.74. Baze de triangulatie topografica:


a baza frinta; 6 baza scturtS;

167

Tabelul 3.10 Transmiterea bazei scurte la o latura a triaiigiilatiei (cazul fig. 3.74, b)
Calculul laturii intermediare Tri unghiul Relatie de calcul Triunghi Relatie de calcul Relatie finala de calcul

ABM

AB= AM

sin (a, + a9) J 1 sin Ya


+

c
AB MA'
AB=MN sinQ9 sinfa-L + a,)

AM.N
AMN

sin S9

sin(S1+ S2)

sin Y} sin^ + S,) sin a. sinCpi + p,)


sin'Ya sin^ + Sa)

ABN ABM ABN

"AB

AN^

sin Y2

^-

, sin a.
sin(S1+ 52)

Onz_o_ntut_ punctului

sin (a, + a.,) AB- BM sin 8

BMN
.
:

sin 81
sin(Y1+Y2)
sin a-.

AB MA'

AB= BN

sin (p, -f p,) sin 82

sin (3-, sin(a1-f- a2) sin j sin(Yi+Ya)

BMN

sin a. sinOi-f-p,) A B MN sin (Yi+Y2) sinS2 sin(Yi+ Ys)


Fig. 3.75. Determinarea orientarii cu un astru.

F
Fig. 3.76. Retea de triangulatie in poligoii cu punct central.

doua laturi (eventual una) denumite baze sa poata f i masurate direct; triunghiurile rezultate din reteasa fie bine conformate, cu unghiuri aproximativ egale; ' reteaua sa aiba odensitate omogena si corespunzatoare, ce poate fide Ipuhct'"/la 200400 ha sichiar Hiaimica; , ; -. punctele sa fie accesibile si stationabile si sa faciliteze indesirea retelei de sprijin in continnare. Proiectarea retelei se face pe o harta la scara mica si se definitiveaza odata curecunoasterea terenului. Dupa stabilirea pozitiei definitive punctele se semnalizeaza si se borneaza ( 3.12). Bareori o latura a triangulatiei poate fi masuratS, direct. De aceea, cind este posibil, se foloseste un instrument cu unde sau se apeleaza la o baza frinta (fig. 3.74 ,a) sau o baza scurta (fig. 3.74, b). Latura AB a retelei se deduce fie in functie de segmentele AN' si'BN si unghiurile a, p si y, respectiv de baza MN si ungliiurile din patrulater, elemente ce se masoara pe teren (tabelul 3.10).
3.511. MASURATORI IN TEREN

Citirea la limb (C) spre directia nord, unghiul facut de directia AB cu meridianul locului si orientarea directiei A B ' ( f i g . 3.75) rezulta :
= C - C0;
= 400s-co (3.80)

Daca pe obiectivul lunetei se inonteaza o prismd meridiand Wild si se vizeaza steaua polara se obtine de-a dreptul directia nordului geografic..
3.512. CALGULUL TRIANGULATES!

Unghiurile retelei ca si cele ale bazei scurte sau frinte se mascara prin doua serii cu un teodolit de tip Ta. Bazele se masoara cu panglica] de otel, de trei ori, sau cu un instrument prin unde. Orientarea unei laturi se poate stabili magnetic, cu ajutorul busolei sau geografic prin observatii specif ice. In principiu, directia meridianului geografic este data de viza dusa prin punctul respectiv spre un astru cind acesta se gaseste in punctul de maxima sau de minima inaltime pe bolta cereasca. Cum acest moment nu poate fi cunoscut nemijlocit se fac observatii la doua inaltimi corespondente adica cu luneta inclinata sub acelasi unghi <p. Spre exemplu consideram ca s-a stationat in punctul cunoscut A si s-au notat citirile f acute spre punctul B(C0) si spre o stea cr (C si (72), corespunzatoare la doua pozitii simetrice (o- 1 sicr 2 )de aceeasi inaltime (fig.3.75)

Calculele se desf asoara pe etape si sint exemplif icate pentru un poligon cu punct central (fig. 3.76). Compensarea unghiiirilor presupune ajustarea valorilor masurate si transformarea retelei topografice in reteaua geometrica. De regula triangulatiile topografice se compenseaza empiric, de exemplu prin precedent Lehagre Broniman. Conditiile ce se pun sint specifice formei retelei; drept nrmare in cazul poligonului cu punct central, ele conduc la trei compensari. Compensarea I. Suma unghiurilor in fiecare triunghi trebuie sa fie g 200 adica cq -f (^ -f- j.t = 200s. Eroarea <%., daca este tolerabila, seimparte la trei si se atribuie cu semn schimbat fiecarui unghi. Dupa corectare, conditia trebuie sa fie indeplmita rignros in fiecare triunghi. Compensarea a II-a. Suma unghiurilor in jurul unui punct, respectiv : in jurul punctului central, trebuie sa fie 400s adica :
Yi + T2 + Ys + Y4 + Y5 + Ye = ^(3-81>

Conditia, indeplinita initial prin Compensarea in statia (7. nu se mai mentine ca urmare a primei compensari. Daca eroarea ez < T2, atunci seimparte la numarul unghiurilor y si se atribuie cu semn schimbat fiecaruia. Pentru a mentine prima compensare, corectia atribuita unghiului y se imparte la doi si se atribuie cu semn schimbat unghiurilor cq si p 4 , in fiecare tiiunghi.

Fig, 3,6, Principiul determinarii punctelor prin triangulatie.

a asigura o densitate de un punct la 25 50 ha in cehtrele populate si un punct la 200 400 ha in terenurile fofestiere. : Indesirea retelei geodezice prin intersectii reprezinta modul general de lucru recomandabil in special cind vizibilitatile se asigura cu usurinta (teren cu denivelari, neacoperit), Folosirea teodolitelor electrooptice, .aplicabila in toate situatiile si acreditata deja, este conditionata, evident, de dotare.
3.10. PROIECTAREA LUCRARILOR. PRINCIPH

Pig. 3.7. Determinarea unei re|;ele topografice cu teodolite electrooptice.

Fig. 3.8. Principiul determinarii unei retele de sprijin prin drumuire.

retelei, precum si lungimea s.i orientarile a doua laturi (de plecare si de inchidere). Daca se dispune de un instrument de masurare a distantelor prin unde se poate folosi metoda trilateratiei cind se masoara, in loc de un.ghiuri, toate laturile retelei. Cu un teodolit electrooptic, care permite masurarea cu precizie atit a unghiurilor cit si a laturilor, reteaua topografica se determina mai economic si mai rapid; spre exeniplu, in cazul figurii 3.7, dramuirea ^poligonometrica inchisa (1,2, ... 9) cu laturi lungi se completeaza in interior, eventual in afara, cu drumuiri sprijinite, de ord. II sau III (1,10, ... 12,4) ce se intilnesc in puncte nodale (JV), cu puncte determinate -prin radieri (pet. 15), in triunghi (pet. 16) etc. (fig. 3.7). In toate cazurile lucrarile se desfasoara cu o precizie corespunzatoare pentru ca punctele sa poata fi incadrate ulterior in reteaua geodezica. Bidicarile se continua intocmai ca in reteaua geodezica. In cazul suprafetelor mai mici, decit citeva sute de ha, reteaua de .sprijin poate fi determinata printr-o drumuire primard incliisd, completata cu drumuiri de ordinele IIIII, ce se calculeaza pe baza acelorasi elemente, mentionate anterior, la care se adauga orientarea unei laturi <fig. 3.8). Detaliile se ridica, in continuare, prin metodele intensive mentionate la ridicarea in cadrul retelei de sprijin. In sfirsit, suprafetele foarte mici pot fi ridicate uneori prin metoda radierii, cind toate elenientele se preiau dintr-un singur punct de statie. 3.1. ISTDESIKEA BETBLEI GEODEZICE PBIN ESTTEBSEGTII Pentru a servi direct ridicarii reteaua de sprijin trebuie sa aiba o densitate corespunzatoare in raport cu numarul si importanta detaliilor existente, cu scara planului si cu precizia ceruta. In acest sens, reteaua geodezica (de ord. I IY), trebuie indesita cu puncte de ord. Y ( 3.01) pentru

Initial se intocmeste un anteproiect pe o harta cu linii de nivel la scara 1/50 000 sau 1/25 000, pe care s-au raportat punctele cunoscute de ordinul I IY. Conditia de densitate se asigura practic cu un cadrilaj trasat pe harta : fiecare sectiune, de suprafata corespunzatoare densitatii minime, trebuie dotata cu un punct. Caracteristic este faptul ca indesirea se realizeaza progresiv, un punct necunoscut sau ,,nou" se determina din puncte de coordonate cunoscute sau ,,vechi", devenind astfel punct vechi ce poate fi folosit la calculul altor puncte noi. In final toate punctele de ordinul Y., care initial erau noi, devin puncte vechi. Amplasarea punctelor noi pe harta se face, in spiritul celor de mai sus, respectind urmatoarele conditii: punctul sa fie accesibil si stationabil cu teodolitul; sa aiba o buna determinare, din eel putin patru vize (de la, sau spre, puncte vechi sau care vor deveni vechi), uniform raspindite in tur de orizont (fig. 3.9), cu cit mai multe vize reciproce si cit mai scurte ; sa poata servi cit mai deplin la determinarea altor puncte. Astfel punctele noi vor fi plasate pe locuri dominante si degajate, pentru a vedea si a fi vazute din cit mai multe puncte.
3.11. DEFINITIVAREA PROIECTTJLUI

Anteproiectul se verifica si se definitiveaza la teren odata cu recunoas,terea generala a teritoriului, cind se cauta si se identifica punctele vechi si se stabileste pozitia definitiva a celor noi.

Fig. 3.9. Plasarea punctelor de intersectie :


a punct bine plasat; b punct plasat la limita; c punct defectuos plasat.

117

Compensarea a Hl-a (acordul laturilor). Intre laturile unni triunghi si sinusul nnghiurilor opuse trebuie sa existe rapoarfce egale. Daca se s-erie relatia sinusurilor in fiecare triungjai avem succesiv : AGJBG = sinpi/sinaj. ; SGfCG = sinp2/sina2 ; CGfDG = sin p3/sina3 DG/EG = sinp4/sina4 ; EGfFG = sin[35/sina5 ; (3.82) FGfAG = sinp6/sina6 Inmultiad aceste relatii intre ele rezulta : AG -BG -CG -DG -EG -FG sin ^ - sin p 2 sin (33 sin (34 sin (35 sin |36 . . - - (o.So) BG CG -DG -EG -FG -AG sin axx sin a22 sin a33 sin 04 sin og sin a6 a sn a sn a sn 04 Asadar, conditia va fi asigurata daca produsele sinusurilor de acelasi mime, notate cu Pa si Pj3, sint egale, respectiv : Pa = P(3 (3.84)
Compensarea unylmmlor in retea de
Deaumirea unghiurilor

In mod firese,niei aceasta conditie nu va fi indeplinita. Pentru a o satisface se va aplica o corectie ao unghiurilor i aceea^i corectie, darcu semn invers tuturor unghiurilor (3. Yaloarea acestei corectii se deduce cu. relatia :
CO =

(3.85)
-f

unde : >S'a=il Aa/sina, iar A a reprezinta cresterea sinusului corespunzatoare unei cresteri de o secunda a unghiului (diferenta tabelara). Cind corectia se inscrie in toleranta (x <T3) se face compensarea;, daca Pp > Pa corectia se scade din uiighiurile (3 si se aduna la a si viceversa. Dupa compensare conditia Pa = P[3 trebuie indeplinita riguros. In tabelul 3.11 este exemplificata compensarea unghiurilor retelei din figura 3.76.
Tabelul 3.11 trinngfeiuri dispose in poligon cu punet centra!
Unghiuri oc
. Unghiuri (3
sin l
cc

Triunghi

Unghiuri masurate
3

Compeusarea I

Unghiuri dupa compensarea I


'

Compensarea II

Unghiuri dupa compensarea II


7

sin a
8

sin lcc
9

sin (3 11

Bin lcc
12

sin a 1 2 4 - 1 1 - 1
O

sin lcc sin (3

Compensarea III
14

Unghiuri definitive
g c
15

sin a. sin 3 . 16

cc

5"

10=9/8

13 = 12/11

<*1 I -

Yi Pi
^~J

83.36.05 83.79.10 32.84.88 200.00.03

83.36.04 83.79.09 32.84.87 200.00.00 50.41.90 85.38.42 64.19.68 200.00.00 58.02.28 64.17.40 77.80.32 200.00.00 65.67.08 71.28.12 63.04.80 200.00.00 95.00.04 48.75.72 55.24.24 200.00.00 34.36.04 46.61.34 119.02.62 200.00.00

+1 2 +1 0 +1 -2 +1 0 +1 ' 1 0

83.36.05 83.79.07 32.84.88 200.00.00 50.41.91 85.38.40 64.19.69 200.00.00 58.02.29 64.17.39
77.80.32 200.00.00 65.67.09 71.28.10 63.04.81 200.00.00 96.00.05 48.75.71 55.24.24 200.00.00 34.36.05 46.61.33 119.02.62 200.00.00

0,966036

0,40

0,414
0, 493394

-5
1,37
2, 777

+ 5'
0

83.36.00 0,966034 83.79.07 32.84.93 0, 493401 200.00.00 50.41.86 0,711741 85.38.40 64.19.74 0,845985 200.00.00 58.02.24 0,790371 64.17.39 77.80.37 0,939832 200.00.00 65.67.04 0,858095 71.28.10 63.04.86 0,836226 200.00.00 96.00.00 0,998027 48.75.71 55.24.29 0,762878 200.00.00 34.36.00 0,513901 46.61.33 119.02.67 0,955670 200.00.00 definitive

II

Ya P3

J50.41.89 85.38.41 '64.19.66 S 199.99.96


<Z2
3

+ 1 + 1 + 2

0,711746

1,11

1, 560
0,845981

-5

0,84

0,993

+ 4 + + + + 3 3 2 8
r-i

+5 0

III

Ys Ps

58.02.25 64.17.37 77.80.30 199.99.92 65.67.15 71.28.19 63.04.88 200.00.22 96.00.01 48.75.70 55.24.22 199.99.93 34.36.02 46.61.33 119.02.61 199.99.96
a=

0, 790375

0,96

1,215
0, 939829

5
0,53
0,564

+5 0

04 IV
,

Y4
P4

S
<*5

1 -8 -22
+ 3 + 2

-2 +1 0
+1 -1 0

+1

0,858099

0,81

0,944 0, 836222

-5

0,86

1,028
.

+5 0
~ O

0,998027

0,10

0,100
0, 762873

Y5 Ps
V

+ 2'
+ 7

1,02

1,337

+5

0
0,513907

VI

a6 Ye P.

+ 2 + 1 + 1
+ 4

+1 1
0

1,35

2,.627
0, 955672

E
Sr 400.00.09 e = + 09CC

-0,46

-0,481

+5

Pa = 0,239175 Sa = 6,860

Pp = 0, 239159 S0 = 6, 218
Controlul

1, 640 741 = 1,487091

106

17

5 CC

3,13

corectia x se scade Deoarece Pn din tmghiurile a si se aduna la p.

unghiurilor

P = 0,239167 ; Pp= 0,239166

170

171

Onentarile laiurilor sededucin functie de orientarea masurata QAB si ungMurile compensate. Din figura 3.77, ce contine aceeasi retea din figura 3.76 si rationing in acelasi mod ca la drumuire .(. 3.33),, rezulta :

Baza scurta (fig. 3.74 6) se transmite unei laturi prin teorema siniisurilor, aplicata in doua etape (fig. 3.74, 5, tabelul 3.10). Laturile retelei se calculeaza cu relatia sinusurilor, plecind de la valoarea cunoscuta AB si unghiurile compensate (fig. 3.76) : (3.88) AG= (AB/sin
Tl)

respectiy
OGS = 0G,4 -f Ti . - 6Gjl = 0G
CalcuM orientarilor si al laturilor

sin ^ =
Fig, 3.78. Calculul coordonatelor retelei de triangnlatie topografica.

Ye-

. . , . fDrept control incMderea pe prientareadeplecarekj&,respectiv


(Li, trebuie Sa S6 faea ey'act

== Ml sin P! ; BG = Ml sin ax

(3.89)

deoarece unghiurile retelei au lost compensate. talculuL laturilor -este precedat de reducerea bazei masurate la orizcmt si eYentoJL:de transmiterea ei la jina. . din latiirile Tetelei. La baza ninta (tig. o.74 a) latura ABa, retelei se1 deduce prin doua relatii :
si AB=

In continuare cunoscind latura BG, se trece in triungniul II, se calculeaza modulul M2 si apoi laturile BC si CG adica : '; de aici BC = M2 sin y 2 si CG =M2 sin cc2 (3.90)'

cos Y ,' (3.87)


J. UOGlili o * J.

. . . . . . . . Ca Icuhil laturiloi unei retele de triangulatic (cazul fig. 3.76)

Triu nghiul
1

Unghiul

Unghiuri definitive

Valoarea naturala a sin


4

Laturi

'

Lungimea laturilor
6= 4x7

Modulul

''

. 5

7 -. 8/4

Yi a i
.

. \ '

32.84.93 83,79.07 83.36.00 64.19.74 85 . 38 . 40 50.41.86 77.86.37 64. 17. '39 58.02.24 63.04.86 71.28.10 65.67.04 55.24.29 48.75.71 96.00.00 119.02.67 46,, 61 .33 34.36.00

0,493401 0,967760 0,966034 0,845985 0,973760 0,711741 0, 939832 0,845788 0,790371 6,836226 0,899961 0, "8580 95 0,762878 0,693168 0,998027 0,955670 0,668507 0,513901

G-A AB G-B G-B B-C ' G-C G-C C-D G-D G-B D-E . G-E' G-E E-F FG F-G FA GA

1603,474 3145,064 3139,455 3139,455 3613,629 2641,275 2641,275 2376.976 2221,234 2221,234 2390,531 2279,323 2279,323 2071,044 2981,900 2981,900 2085,888 1603, 483

3.249,839

Drept control, valoarea ultimei laturi calculate AG trebuie sa fie egala cu cea calculata in triunghiul I, intrucit reteaua este geometrizata (compensata) ; o diferenta de 12 cm poate proveni din rotunjiri. In tabelul 3.12 sint calculate laturile in reteaua din figura 3.76, functie de unghiurile compensate din tabelul 3.11 si latura AB. Calculul coordonatelor presupune, intocmai ca la drumuire, calculul coordonatelor relative Ax si A?/ ( 3.33, fig. 3. 52). Plecind de la coordonatele cuno scute ale unui punct J_, sau luate arbitrar astfel ca intreaga retea sa fie cuprinsa in cadrul I, se calculeaza din aproape in aproape coordonatele absolute ale punctelor retelei (fig. 3.78) :

II

Y2

7.711,006
I
:

XA + DAB cos G
COS

sin 0
(3.91)

III

Ys

2.810,369

e*c ;-yc yB + -DSC sin eBC etc.

IV

Y*;KL

2.656,260

In continuare, se deduc coordonatele punctelor J>, E, F,A, inlantuite intr-o drumuire; inchiderea pe punctul de plecare A trebuie sa se faca perfect, intrucit reteaua este geometrizata. O diferenta de 1 2 unitati la ultima cifra poate proveni din rotunjiri.
3.52. TRIANGULATII TOPOGRAFICE FORESTIERE

Ys

2.987,795

VI
e
. ! ! !!

3,120,219

--

'

In cazul terenurilor acoperite cu paduri problema determinarii unei retele topografice devine de cele mai multe ori dificila. Cele doua condign" principale asigurarea vizibilitatilor si a bazei masurabile direct se

172

173

Plan

Profit

Prof/I
Fig. 3. SO. Triangulatii forestiere in regiuni de ses.

. 5.75. Triangulatii forestiere In regiuni accidentate.

indeplinesc greu in aeelasi timp. Inzonele de munte prima se realizeaza mal usor dar a doua mai anevoios, fapt ce impune masurarea bazei prin unde. La padurile de cimpie situatia se inverseaza, dar ramine tot atit de delieata. Densitatea de 1 punet la 200 400ha, {ceruta de instructiuni, seobtine printr-o triangulatie mai rara indesita prin intersectii. Eetelele preconizate trebuie sa asigure precizia ceruta si sa fie cele mai economice. In toate situatiile, inca de la proiectare, se an in vedere ridicaturile terenului, poienile, taieturile, ce permit ducerea vizelor, alegind nn canevas ce se adapteaza la teren. La nevoie, nu se va ezita sa se taie craci sau sa ge doboare un numar oarecare de arbori; constructia unor piramide mijlocii sau inalte ramin ca ultime solutii, din motive- economice, deoarece costul lor creste en patratul inaltimii. In reginnile accidentate se folosesc de regula lanturi de patrulatere si de triunghiuri sau poligoane en punct central (fig. 3.79), iar in reginnile de ses, cu padure batrina, problema se rezolvaprin constructia unor senmale inalte (fig. 3.80).
3.53. DETERMINAREA UNEI REJELE TOPOGRAFICE CU TEODOLITE ELECTROOPTICE

troopticvdin aceeasi stationare sau separat cu un teodolit de tip T2 si un instrument de masurare a distantelor prin unde. Conditiile specif ice de inchidere pe ungliiuri si coordonate relative sint date la 3.54. In interiorul drumuirii primare, sau la nevoie si in afara ei, se executa drumuiri secundare (spre ex. 1, 9, ... ... 15, 5) sau tertiare care se pot intilni in puncte nodale N Fig-. 3-.SI. Determinarea unei retele de sprijin cu teo(fig. 3.81). Alte puncte se dolite electrooptice. pot determina prin radieri dnble (pet. 24, 25) sau simple (pet. 26) eventual prin rezolvarea unui triimghi sau prin intersectii (pet. 22, 23 3.21). Ansamblul tutnror punctelor trebuie sa constituie o retea omogena si de o densitate corespunzatoare. In cazul unei paduri de cimp (fig. 3.46), sau al unei localitati (fig. 3.47), cind punctele retelei geodezice A, B, (7, D nu ar exista, se executa pe contur drumuirea primara inchisa (pe traseele 1, 2, ... 14,1 respectiv 1, 2 . . . 10,1) iar cele din interior in lungul liniilor somiere si parcelare sau in lungul strazilor. Punctele comune mai multor trasee se calculeaza ca puncte nodale (16, 17, 18, 20 etc. fig. 3.46, respectiv 11,12, 13, 15 etc. (fig. 3.47).
3,54. DETERMINAREA UNEI RETELE DE SPRIJIN PRIN DRUMUIRE

In cazul unor suprafete ce nu depasesc citeva sute dejha,|i'eteaua de sprijin topografica se poate determina prin metoda drumuirii. Determinarea pozitiei in plan a punctelor se ealculeaza conform celor aratate la drumuirea incadrata ( 3.30). Inchiderea drumuirii pe punctul de plecare, pentru control, genereaza unele aspecte particulare (fig. 3.82). Conditiile referitoare la alegerea statiilor, ca si elementele ce se masoara sint eele prezentate la cazul general ( 3.30). Pe teren, in locul vizelor de referinta, se masoara orientarea magnetica a unei laturi cu o busola de buzunar. La calcule se verifica si se compenseaza direct unghiurile orizontale, asupra carora se pune conditia de geometricitate, a unui poligon cun laturi:
ai

Daca se dispune de instrumente moderne ce permit masnrarea cu precizie a distantelor prin nnde, eventual si a unghiurilor, reteaua topografica de sprijin se determine, mai usor i mai economic. Pe suprafata de ridicat se poate executa o drumuire poligonometrica inchisa (primara) pe punctul de pleca,re (1,2,. .. 8, 1) (fig. 3.81). Elementele acesteia, unghiurile interioare si distantele, se masoara cu teodolitul elec174

+ a2 + a3 + . . . + a, - (n - 2) 200s

(3.92)

Daca eroarea de inchidere e se incadreaza in toleranta generala T= le,5 ]fn, se va aplica fiecarui unghi o corectie c = e/n. Drept urmare, la transmiterea orientarilor cu relatiile 3.39 trebuie sa se obtina o inchidere perfecta pe latura de plecare.
175

\s

Fig. 3.84. Retea de .sprijin determinata prin intersectii.

jFz#. -5.52. Drumuire inchisa pe punctul de plecare.

Fig. 3. S3. Retea de sprijin determinata prin drumuire.

In cazul drumuirii inchise, eontrolul coordonatelor relative este specific suma lor algebrica, pe fiecare axa, trebuie sa fie nula, respectiv :
0
si SAy = 0

(3.93)

Pentru punctul A se iau coordonate arbitrare si, in functie de orientarea magnetica si lungimea bazei AB masuratepe teren, se deduc si coordonatele punctului B. In continuare, se determina punctele 1 i 4 prin intersectie inainte, la limita, dupa ce se face controlul (fig. 3.84) : t + Pi + Ti = 200g si a4 +
y4 = 200g

Brorile partiale de inchidere, ex si ey) se vor compensa ca la drumuirea ijinita, daca eroarea totala et =]fel -f- ezz este s e -f- e y este sub toleranta ( 3.33). ' t = Pentr'u calculul coordonatelor absolute se atribuie punctului 1 coordonate arbitrage, suficient de mari ca intreaga drumuire sa fie cuprinsa in cadranull. Drumuirea inchisa este de fapt o driimuire primara (P) ; pe aceasta se dezvolta, dupa nevoi, drumuiri secundare (S) sau drumuiri tertiare (T) sub forma unor traverse inter ioare saupoligoane acolate (fig. 3.83).Suprafata ultiinelor nu poate depasi 50 % din cea a drumuirii de ordin imediat superior.

(3.94)

si se compenseaza erorile in mod egal celor trei unghiuri. Punctele urmatoare vor avea o determinare mai buna : punctul 5, prin intersectie combinata din trei vize, punctele 3 si 6, prin intersectii inainte si inapoi din trei vize etc.

3.56. iNDESIREA RETELELOR DE SPRIJIN TOPOGRAFICE SI RIDICAREA DETALIILOR

3.55. DETERMINAREA UNEI RErfELE DE SPRIJIN PRIN INTERSECTII

In cazul unor suprafete pina la citeva sute de hectare, descoperite dar cu relief accidentat, este recomandabil sa se determine o retea de sprijin prin intersectii. Pe teren se alege si se masoara o baza AB (b) masurabila direct (fig. 3.84) ; vizele duse din capetele J., B trebuie sa asigure unghiuri favorabile intersectiei (intre 40g 160s, 3.141). Punctele retelei 1, 2, . . . 6, uniform raspindite in jurul bazei b, se aleg astfel incit sa fie asigurata : a) vizibilitatea lor din capetele J. i B\b) stationarea in'cit mai multe dintre ele j c)/ vizibilitatea spre cit mai multe puncte vecine noi. Se masoara apoi cu teodolitulj unghiurile a, (3 si y, din punctele A, B, precum si din punctele noi stationabile (1, 4).
176

Bidicarea planimetrica in afara retelei geodezice de stat prezinta unele-. probleme doar in determinarea retelei topografice, independente. Operatiile pe care le implica ridicarea in continuare se executa ca in cazul unei retele preexistente : indesirea retelei si ridicarea detaliilor, descrise in acest capitol (3.3 si 3.4).

3.57. RIDICAREA SUPRAFETELOR FOARTE Mid

In cazul unor suprafete foarte mici de teren, de ordinul a citorva hectare, ridicarea se poate face prin radieri din virfurile unui triunghi, cacea mai simpla retea de sprijin (fig. 3.85), din capetele unei baze masurate direct, sau eventual dintr-o static unica (fig. 3.86). Pentru controlul determinarilor se apeleaza, dupa importanta punctelor, la unul din procedeele cunoscute : masurarea distantelor cu raleta177

4. RIDIClRI ALTIMETRICE (OTVELITICE)

4.0. CUSTOSTINTE GBJSTEBALB

4.00 OBIECTUL ALTIMETRIEI (nivelmeiitului)


$06

'. 3.85. Ridicarea unei suprafete mici sprijinita pe o retea in triunghi.

Fig. 3.S6. Ridicarea unei suprafete mici prin stat-ie unica (radieri)/

si verificarea la stadie, radieri duble, perimetrari, masurarea distantei dintre puncte radiate etc. Intotdeauna se va intocmi o schita cit mai veridica, pe cit posibil la scara. Determinarea unei retele triunghiulare se recomanda intotdeauna, cliiar in cazurile cele mai simple, ca o masura siguranta.

Altimetria sau nivelmentul are ca obiect determinarea inaltimii unor puncte de pe suprafata terestra si reprezentarea reliefului pe suprafete plane (nivelment de suprafata) sau pe anumite directii (profile) folosind aparate si metode corespunzatoare. O reprezentare care reda nu numai planimetria ci si relieful este, o reprezentare completa, o piesa de baza pentru proiectarea si executarea lucrarilor ingineresti sau de cerceta,re, conditioiiate de relief, la baza carora trebuie sa stea un studiu atent al terenului,, ca : proiectarea si esecutarea instalatiilor de transport, a lucrarilor de amenajare a padurilor, a bazinelor hidrografiee etc.
4.01. SUPRAFETE DE MVEL

Fiecarui punct situat in domeniul de actiune al gravitatii ii corespundeo valoare a potentialului acestuia. Locul geometric al punctelor care au aceeasi valoare a potentialului gravitatii se numeste suprafata de nivel. Prin fiecare punct al Pamintului se poate considera dusa o suprafata denivel. Una din suprafetele de nivel, de mare importanta in probleme denivelment, este suprafata marilor deschise si oceanelor presupuse prelungite pe sub scoarta terestra, denumita suprafata de nivel zero sau geoid si -care se considera suprafata de baza, de referinta. Suprafetele de nivel sint, asadar, suprafete de echilibru, eehipotentiale> ale fortei gravitatiei, deci perpendicula,re in fiecare punct la verticala locului data de firul cu plumb. Suprafetele de nivel ni\au toate aceeasi curbura astfel ca nu sint paralele intre ele. JSFeparalelismulJsuprafetelor de nivel sedatoreaza gravitatiei, care este mai mare la poli si mai mica la ecuator si fortei centrifuge, care este nula la poli si creste spre ecuator. Daca se considera doua puncte 1 si 2 situate la latitudini diferite si pe suprafete denivel diferite si dacajfse noteaza cu g1 si g2 acceleratia gravitatiei medii intre cele doua suprafete de nivel in zona punctelor 1 si 2 si cu \ si Ji2. distanta dintre cele doua suprafete de nivel in punctele 1 si 2 (fig. 4.1)rezulta ca lucrul mecanic necesar trecerii de pe prirna suprafata de echilibru la a doua este egal cu :

W g lii = 9-2' ^2

(4-l}!

Intrucit gt difera de ^2, rezulta ca \ difera de h2, adica suprafetele denivel nu sint paralele si anume distanta dintre ele scade de la ecuator spre poli.

.178

179

3.110. IDENTIFIGAREA PUNCTELOR VECHI

3.120. BORNAREA PUNGTELOR x

Punctele vechi, materializate prin borne de beton ( 3.120), se gasesc usor daca sint semnalizate sau daca sint plasate pe locuri dominante. In generalr dupa descrierea topografica ( 3.122} si vizibilitatile de pe harta, care trebuie sa existe si pe teren, urmeaza sa se ajunga la punct. Dupa gasirea bornei se controleaza vizibilitatile seontate la proiectare, spre punctele vechi si mai Fig. 3.10. Cautarea mini punct vechi. ales spre cele noi, se consemneaza in carnet si se stabileste tipul si inaltimea semnalului de construit ( 3.121). Pozitia unei borne neidentificate sau disparate poate fi reconstituita prin calcule si masuratori. In apropierea locului unde se banuieste ca s-ar gasi punctul cautat A se determina, prin intersectie inapoi, pozitia puuctului stationat P ( 3.15). Ounosciiid coordonatele punctului A (cautat), B (din reteaua de sprijin folosit la determinarea lui P) si P (calculat) se deduce din coordoiiate, unghiul a si distanta D4P, cedefinesc pozitia punctului A (fig.'3.10): = QPA QPB ; DPA = V(x* a?P)2 + (yA yP}2 Stationind cu teodolitul in punctul P se vizeaza spre B si se introduce unghiul a ; se obtine astfel diree$ia PA, pe care se mascara cu pangliea distanta DPA unde trebuie sa se gaseasca borna. Daca acesta lipseste, se cauta bbrnarea de subsol, sapindii-se cu grija pina la stratul avertizor si la caramida cu cruce; borna se reinstaleaza la verticala acesteia cu ajutoral a cloua sfori ( 3.120). Daca si bornarea de subsol a disparut punctul se borneaza si se redetermina. Identitatea punctelor vechi se verified prin masurarea cu teodolitul a unghiurilor orizontale formate de vizele spre punctele cunosciite. Valorile obtinute trebuie sa fie foarte apropiate cu cele calculate prin diferenta orientarilor, in limitele tolerantelor date de instructiuni (citeva zeci de secunde). 3.111. AMPLASAREA DEFINITIVA A PUNGTELOR NOI In continuare se pareurg pe teren punctele noi, verificind conditiile avute in vedere la intocmirea anteproieetului ( 3.10). Pentru vizibilitatile ce lipsesc se stabileste in ce masura se poate renunta, se pot suplini cu altele- ce exista in realitate sau, la nevoie, cu ce sacrificii s-ar putea realiza (semnale inalte, defrisari). In final se alege locul definitiv de plantarea punctului, se intocmeste schita vizelor si se stabileste tipul si inaltimea semnalului de construit.
[3.12. MARCAREA PUNCTELOR

Punctele retelei de indesire se marcheaza la sol prin borne din beton armat, avind forma unui trunclii de piramida si dimensiuni variabile preTazute in STAS 3446-52 si 4 294-54 (fig. 3.11). Uneori se folosesc si borne din piatra finisata doar la partea superioara. Pentru a evita pierderea punctului, prin disparitia bornei, se executi si o bornare la subsol prin caramida cu cruce asezata sub un strat averta zor.si de recunoastere din nisip sau zgura. Bulonul bornei, ce reprezintipunctul matematie, trebuie sa se gaseasca la verticala marcii de la subsoa Conclitia se asigura folosind un fir cu plumb si doua sfori intinse intrl. patru tarusi, la intersectia carora se instaleaza succesiv caramida si apoe borna (fig. 3. 12). Punctele de mai mica importanta se marcheaza si cu tarusi din lemn de esenta tare, batuti la rasul pamintului si cu cui in cap (fig. 3.13, a,}.
Cqp vomit

Bulon

ir cu plumb

\ \ ' " \ L I '__/' \ /^jgSjjjjL-Borna.

la

Fig.

3.11. Bornarea ptmctelor topografice.

Fig. 3.12. Bornarea la subsol.

Punct fnctematic

Mar tor

Materializarea la teren a punctelor topografice se numeste marcare. Operatia se impune pentru ca punctele alese sa fie aceleasi la determinarea lor ca si la determinarea altor puncte si pentru a face legatura iutre teren si planuri, absolut necesara la trasari, verificari, completari etc. La sol punctele se marcheaza prin borne sau tarusi, pentru vizare verticala punctului se materializeaza, permanent sau temporar, prin semnale.

Fig. 3.13. Marcarea provizorie a punctelor :


a tarus; b tarus cu martor.

Fig. 3.14. Jaloane.

119

118

Pentru siguranta si pentru a fi gasit usor, se fixeaza in apropiere, la-. 1020 em, un tarns martor (fig. 3.13,5); in padure tarusii se .repereaza. p e arbori. . , - ,h .-;;..
3.121. SEMNALIZAREA PUNCTELOR . "
:

lemnal

;
Pitas tru

Pentru a fi vizibile de la distanta este necesar ca, pe timpul masuratorilor, verticala punctelor sa fie semnalizata. In punctele retelei de sprijin1. si deindesirese instaleaza semnale permanente, rigide, ce Tamin pe teren tot timpul masuratorilor. Bestul punctelor se semnalizeaza temporal' cu: jaloane, Jaloanele sint confectionate din lemn sail din metal usor,' ;de sectiunl variabile, cu diametru de circa 4 cm si llingimi de 2 m, vopsite in intervale de 20 cm in rosu si alb (fig. 3,14;); cele din lemn an la capat'un sabbti metalic. In timpul lucrului jalonul se tine, la verticala purictului topografic, cu mina sail se fixeaza cu ajutoml unui trepiedmetalic (fig. 3.14). In cazul distantelor mari se folosesc semnale topografice de dimensiuni corespunzatoare pentru a fi vizibile de la departare. Acestea sint constructii stabile, din lemn si an ca piesa principala-un pop pe care sefixeazafliituru in alb si negru. La semnalul baliza popul este instalat direct pe pamint, intr-o cutie de scindura (fig. 3.15, a), iar la semnalul pimmida este sustinut de o capra cu patru, eventual trei, .picioare (fig. 3.15, 5). In padure se folosesc in mod cureiit si, semnale in'arbore alcatiiite dintr-un pop usor fixat vertical si rigid, de craci groase, cu cuie i slrma (fig. 3.16). Bornarea se face centric sau excentric. La cimpie, in -eazul distantelor mari, vizibilitatile se asigura prin construirea unor piramide cu poduri, constituite din cloua parti distincte : pilastrul pe care se" instaleaza teodolitul si piramida propriu-zisa ce constituie semnalul la, estre sevizeaza (fig. 3.17).
Flit tun' Ffuturi

Fig. 3.16. Semnale in arbore :


a cu bornare excentrica; b cu bornare centrica,.

Fig." 3-17. Piramida geodezica cu un pod.

In localitati se folosesc in mod frecvent turlele bisericilor (fig. 3.18, a), paratraznetele de pe cosurile fabricilor (fig. 3.18, b) si uneori semnale instalate pe terasele cladirilor inalte (fig. 3.18, c). . : Indiferent de tip, semnalele trebuie sa fie verticale, pe cit;posibil simetrice, bine identificabile, rigide si ieftine. Picio.arele trebuie astfel dispuse.incit sa nu irnpiedice vizibilitatea spre alte puncte si in .general, semnalul sa permita instalarea cornoda a aparatului de masurat. La marcarea punctelor topografice noi se construiescy de regula^intii semnalele si apoi se borneaza la sol, eventual la subsol. In cazul piramidelor si al unor semnale in arbore se executa o bornare centrica, la verticala popului (fig. 3.15, b 3.16, b si fig. 3.19, a), iar labalize o bornare excentricape

Semno! obisnuit Piiastru de De/on anna? -Place de beton . Terasa

Fig. 3.18. Semnale topografice in localitati :


a turla de biserica; 6 paratraznet pe-cos de fabrica; c semnal pe terasa.

Szmnal

Cutie '-Marco

Borna

Borna

Semnal Fig. 3.15. Semnale topografice obisnuite


a baliza; b piramida cu 4 "picioare.

Fig.

3-19. Pozitia Isornelor fata de semnal: ft bornare centrica; b, c bornare excentrica.

120

121

directia snd (fig. 3.15 a, si fig. 3.19, &), In pnnctele veehi, deja bornate,, semnalnl se ridica anevoie exact la Terticala pimctiilni; in mod firesc, el va reznlta excentric, pe o directie oarecare (fig. 3.19, c). Elementele excentricitatii, distant a si orient area borna-semnal, se masoar'a en rnleta si en busola de buznnar conseninindii-se pe schita. Fig. 3.20. Bornarea excentrica a semnalelor in arbore. Constractia nnni semnalpiraniida san in arbore presnpnne proiectarea capului negru la sol. Operatia se realizeaza en teodolitnl din dona direetii aproximativ perpendicnlare ale caror plane verticale se materializeaza la sol prin doi tarnsi. Borna, in caznl puiictelor noi si tarusul en cni in cap,, in caznl celor vechi, se instaleaza la intersectia liniilor materializate prin sfori determinate de cele dona rindnri de tarnsi. In caznl semnalelor in arbore, cind pnnctiil se proiecteaza in perimetrnl tnlpinii, se impiine o bornare excentrica. Pe aliniamentele de proiectare la sol a semnalnlni, materializate de pichetii Px, P[ si P2, P'z se ridica perpendicnlare, in apropierea tnlpinii, la intersectia carora se obtine pnnctnl E care se borneaza (fig. 3.20). Cii ajntornl orientarilor 6j si 62 si a distantelor d si dz se intocmeste nn grafic la scara mare, 1 :5 sau 1: 10,pe care se masoara direct elementele excentricitatii: Inngimea si orien tarea segmentului CE. Determinarea acestora poate fi facuta si numeric.
3.122. DESCRIEREA TOPOGRAFICA A PUNCTELOR

3.13. MASUMAREA UNGIIIURILOH 3.130, IN TO CM IRE A PLANULUI DE OB.SERYATI!

Dnpa marcarea pnnctelor se face o descriere topografiea ce permite regasirea lor cu usurinta. Pozitia boriiei se defineste pe o schita de reperaj orientata iinde se tree distantele fata de niiele detalii stabile si usor de recunoscnt (fig. 3.21). Schita este completata en o descriere a amplasamentnliii bornei, precum si cii unele date generate : comnna, loctil, anul constrnctiei, tipiil bornei, inaltimea semnalnlni etc.

Fig. 3.21. Descrierea topografica a pnnctelor


a in teren agricol; 6 in teren forestier;

La o scara convenabila se raporteaza pnnctele Techi si se amplaseaza aproximativ cele noi, proiectate. Conform notatiilor de la recunoasjterea terennlni se transpnn pe aceasta schita to ate vizele dnse din pnnctele vecM sail noi, respectind o annmita legenda'spre exemplu : vizele reciproce cii linie continna, eele unilaterale jnmatate cu linie plina si jumatate cii linie intrerupta, cele intre punctele vechi en negru si restul cu rosii etc. Ss obtine astfel scliita vizelor pe baza careia se execiita Incrarile ulterioare. In general, vizibilitatile existente in caclrnl unei retele de indesire sint nnmeroase. Din ansambliil lor se aleg, in principiii, cele care asigura o cit mai buna determinare a pnnctelor noi si in primnl rind toate vizele spre pnnctele apropiate, pentrn a asigura o buna determinare a punctelor noi, invecinate. Efectiv, se an in vedere urmatoarele cerinte en caracter general (fig. 3.22): wzele de orientare, ce servesc la orientarea directiilor spre punctele noi, dnse intre puncte vechi, eel putin 23 din fiecare punct, sa fie cit mai lungi (spre ex. vizele A 0, D C); vizele de determinare, din intersectarea carora rezulta punctele noi, dnse de la punctele vechi (sau noi, care vor deveni vechi) la puncte noi, sau invers, eel pntin patru pentru fiecare punct noil sa fie cit mai scurte si uniform raspindite in jurul acestuia (spre ex. vizele 3A, D 4. 23 si vizele din punctul 2); vizele de orientare-determinare, respectiv vizele reciproce intre punctele noi si vechi din cadrul intersectiei combinate, safie cit mai numeroase (spre ex. vizele 1^4., 3 B i cele din pnnctiil 1); numdntl de vize sa fie acoperitor, mai mare decit eel minim, pentru inlocuirea celor ce se dovedesc, in calcnle, a fi nesatisfacatoare ; ordinea de determinare provizorie, stabilita la proiectare, conditioneaza alegerea vizelor dar poate suferi si modificari cu aceasta ocazie. Pe baza acestor recomandarij justificate in continuare si in special la 3.18, se intocmeste un plan de observatii cu vizele ce trebuie. A 8, Punct vechi din reteguo de sprijin iirniarite pe teren in fiecare o 4 j Punct nou din reteaua de indesire punct (fig. 3.22); uneori, A& 2 Viza redproca pentru simplificare, acestea se 5 ~4 Viza unilaterala 123, ?0 Ordinea de determinare Ipropuso]. nimieroteaza, in sens direct, ineepind cu punctele vechi Fig. 3.22. Planul de observatii si succesiunea de detemiinare. si continuind cu cele noi.
123

3.131. SUCCESIUNEA DE DETERMINARE

indesirea retelei de -sprijin se face progresiv, in ideea ca orice punct. odata calculat poate servi la determinarea altora. O anumita ordine se stabileste inca de la proiectarea (amplasarea) punetelor noi si posibilitatile de determinare; ea se clarifica odata eu intocmirea planului de observatii si se definitiveaza abia in deeursul caleulelor. Initial se proiecteaza si se determina neaparat prin interseetie combinata un .,punct de fringere" (punctul 1) situat intre punctele vechi (A, BI (7, J}, E) pentru a reduce distantele relativ mari ale retelei geodezice (fig. 3.22). In continuare se au in vedere punctele determinabile prin intersectii combinate (2, 3, 5, 6) situate intre punctul de fringere si cele geodezice etc. Urmeaza determinarea punetelor prin intersectie inainte si tocnrai in final cele prin intersectie inapoi. Totusi, ordinea de determinare pr'econizata nu poate si nu trebuie respectata riguros ; ea se schimba in functie de precizia rezultatelor i abia la incheierea caleulelor se intocmeste sehita de determinare ce eontine ordinea definitiva. Se constata totodata ca nici recomandarile anterioare (3.130) nu pot. fi respectate integral. Yizele de determinare ale punctului de fringere (1) sint lungi si se reduc abia in cazul punctelor urmatoare de .indesire, uncle puncte (2, 3, 4) sint bine plasate, cu vize din toate cele patru eadrane, altele (8, 9) au o situatie niai putin favorabila (fig. 3.22). In calcule se vor folosi cu prioritate punctele cele mai apropiate. Spre exemplu punctul 8 se ya determina din punctele din jur G, 6, 1, 5, iar punctul 5 functie de C? 1, 2, 4 (fig. 3.22).
3.132. MASURATQRI EFEGTIVE IN TEREN

MX)

Fig. 3.23. Stabilirea ecuatiei unei drepte.

Fig. 3.24. Intersectia a doua drepte.

O clreapta este definita de doua puncte eunoscute sau de un punct cunoscut si o directie. In ultinml caz. pentru dreapta ce pleaca din punctul cunoscut 1 (a?1? y^) avind directia 6 si considerind un punct oarecare de pe ea P(w, y) se poate exprima o linie trigonometrica i in continuare ecuatia dreptei (fig. 3.23) : tg0 = (y (3.1) j xespectiv y tg0 unde tg 6 reprezinta coeficientul unghiular m din geometria analltica, Gonsiderind doua drepte, definite fiecare de cite un punct si cite o directie, ce se intersecteaza. in punctul P, ecuatiile lor vor fi (fig. 3.24) : (3.2) y = (x y Solatia comuna a acestui sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute reprezinta tocmai pozitia punctului de intersectie a dreptelor. Eezolvind sistemul se obtine succesiv :
z

In baza planului de observa-tii se trece la masurarea unghiurilor cu na teodolit cu citire eentralizata de tip T2 ce asigura o precizie de citire de 2CC si o eroare de masurare a unghiurilor de d- 5CC 7 CC . In -conformitate cu instructiunile se vor efectua 23 serii; totodata se maso.ara si elemeiitele iiecesare nivelmentuliii la distante mari: unghhirile zenitale, inaltiiaiea aparatului si a semnalului (4.20). .. . Inaintea ineeperii masuratoriior se face (eventual 'se verifiea) proiectarea semnalului'la sol (. 3.122). De obicei se stationeaza in semnal i nu in borna, eind se asigura identitatea intre viza si statie si a vizelor reciproce (semnal-semnal). Daea instructiunile eer stationarea in borna, Yizele se centreaza pe semnal folosind diagrama Croitoru, ( 2.86), iar cind directiile dintr-o statie sint numeroase, mai mult de 1416, se impart in grupe de observatii ( 2.21).
3.14. INTERSECJIA INAINTE

tg.62p o

(3.3) (3.4)

(tg62p - tg61P ) =

x2 tg82P . <M

(3.5) Goordonata y a punctului P rezulta introducind pe os, astfel calculat, in relatiile 3.2, adica.: .
y = (X ~ <Dj tg01P + 3h si y = (x - a?a) tg0 2P -f y2 (3,6)

tg82P tg

tg6 1P -tg0 2P

Daca in grupul de relatii 3.5 si 3.6, care foloseste tangenta, se face inlocuirea tg0 = l/ctg9 rezulta relatiile corespunzatoare cotangentei:

Metoda permite determinarea unui pnnct nou prin stationarea cu teodolitul in punctele veclii, ale retelei de sprijin si niasnrarea unghiurilor orizontale dintre directii (fig. 3.25).
3.140. ASPEGTE GEOMETRIGE

y=

c t 61P ctg62 P ctg01P -ctg6 2 p

SI

= (y 2/1)ctg61P + a\

(3.7)

3.141. ASPEGTE TOPOGRAFICE

Se stie ca doua drepte neparalele continute intr-un plan se intersecteaza intr-un punct; coordonatele x i y ale acestuia se deduc usor daca pozitiile dreptelor sint cunoscute si exprimate sub forma de ecuatii.
124

In cadrul intersectiei inainte situatia este similara : dreptele respective sint vize orientate ce pleaca din puncte vechi, cunoscute, iar punctul lor de concurenta este un punct nou P. Determinarea coordonatelor x i y
125

ale acestni pnnct necesita Incrari specif ice pentru obtinerea orient arilor 0, calcnle, inelnsiv verificari. Pe teren se stationeaza en teodolitnl in eel pntin 4 pnncte vechi (1,2,3,4) si se due vize orientate spre pnnctnl lion P (fig. 3.25) : se vizeaza in primnl rind la pnncte cnnoscnte, (nnnl sail mai miilte). ca directii de referinta si apoi la pnnctnl non de determinat ( 1.04). Spre exempln, in pnnctnl 1 s-a vizat mai intii la 2 si apoi spre P. Din diferenta citirilor rezulta nnghiul a. In mod Fig. 3.25. intersectia inainte. similar se masoara unghiurile p, Y, 5, s etc. (fig. 3.25). Prin calcule preliminarii se obtiii orientarile vizelor. Daca, spre exempln, in punctele cunoscute se iaii in considerare, din unghiurile masurate pe teren, nnmai eele hasurate (a, p, y, S, e), orientarile vizelor rezulta (fig. 3.26),
0 2P =0 21
6 ^ 634
J

orientarea vizelor se poate si trebuie sa se faea dupa mai mnlte directii si nu nnmai dnpa una singura, atit pentru control cit si pentrn diminuarea erorilor. Vizele de orientare lungi, fiind mai sigure, sint de preferat si ca atare, pot avea pondere mai mare decit cele scnrte ( 3.18).
3.142. ORIENTAREA AUTOMATA A VIZELOR

Pe teren, intr-un punct vechi $, spre exemplu, se ian de obicei dona sau mai multe vize de orientare, respectiv se vizeaza spre mai mnlte pnncte vechi, A, B, C, (fig. 3.26). Orientarea vizei #P, spre pnnctnl non, se poate obtine in functie de fiecare directie cunoscnta : Daca valorile sint apropiate, in limitele tolerantelor, se calculeaza fireste media lor aritmetica sau chiar ponderata ( 3.141). Procedeul, desi corect, este greoi; din acest motiv orientarea vizelor se face, pe aceeasi baza teoretica dar, pe o cale mult mai rapida. Presupiinem ca s-a stationat intr-nn pnnct vechi S de unde s-au vizat trei puncte noi (1, 2, 3) si trei puncte vechi (A, B, C); de obicei, grada^ia zero a limbului s-a dus pe o directie mtiiiiplatoare, de orientare 00 (fig. 3.27). Se constata ca orientarea oricarei directii, noi sau vechi, se obtine daca la valoarea 00 se adanga citirile pe limb spre aceste directii, respectiv unghiurile a^, ax . .. aw (fig. 3.27), adica : = 00 + a2 . .. etc. (3.10) = 0n + Unghiul 00 nu poate fi masurat direct dar poate fi dedus ca diferenta dintre orientarile spre punctele vechi SA, SB, 'SC, calculate din coordonatele si citirile la limb spre directiile respective adica : tn mod firesc cele trei valori sint apropiate 0Q 0f Q$. Daca diferentele sint tolerabile, 00 se calcnleaza ca medie aritmetica, eventual ca nieclie ponderata, cu poiideri acordate proportional cu lungimea vizei. Orientarea directiilor spre punctele noi 651, 0^2, 0^3 se face automat prin simpla insumare a lui 00 en citirile la limb al5 a2, a3 (fig. 3.27) adica : Caleuml este simplii, de mare randament si se desfasoara automat pe formulare tip (tabelul 3.1).

43

(3.8)

Orientarile intre pnnctele vechi (612, 023 etc.) se calcnleaza din coordoiiate en relatiile (1.16) ( 1.15). Galculul propriu-zis al intersectiei, respectiv al coordonatelor so si y, se face pe baza relatiilor 3.5 si 3.6 san 3.7, unde toate elementele sint cunoscnte ; organizarea calculelor este prezentata in 3.143. si tabelnl 3.2. Sub aspect topografic, determinarea pnnctulni P prin intersectarea niimai a doua vize nn poate fi considerata definitiva : lipseste controlnl Imcrarilor care ar evidentia eventnalele erori, determinarea este nnilaterala iar incadrarea punctului in reteana punctelor veciiie este doar partiala. TJtilizarea celei de a dona relatii din grnpnl (3^.6) san (3.7) este doar mi control de calcnl si nu al elementelor masurate. Intr licit spre pnnctele noi converg mai mnlte vize, pentru o determinare corecta se an in vedere urmatoarele : un punct nou se va calcula din patrn directii independente, respectiv din dona combinatii, spre exemplu IP en 2P'si 3P en 4P (fig. 3.25 si tabelnl 3.2). Din cauza erorilor de masnrare a unghiurilor, si a erorilor de determinare a punctelor vecni, ce afecteaza orientarile 6 vor rezulta diferente intre cele doua rinduri de coordonate. Daca acestea sint inferioare tolerantei, considerata la noi de 30 cm, se va face media lor (tabelul 3.2), ce reprezinta oricum o valoare mai buna si o incadrare a pnnctului nou intre cele din jur; din ansamblul directiilor ce converg spre nn pnnct non, se aleg dona perechi de vize independente, ce se intersecteaza snb unghi cit mai apropiat de 100g, preferindu-se vizele scurte ( 3.18). Fata de aceste conditii ideale se admit si unghiuri de intersectie cnprinse intre 40g 160s si numai trei directii cind, in combinatii, poate fi prinsa o viza comnna;
126

H^'

Fig. 3.26. Orientarea vizelor.

Fig.

3.27. Orientarea

automata

a vizelor.

127

Calculnl oricntarilor pentru intersect!!


Directii orientate Statia Vize Vize compensate in statie Unghi de orientare pt. intersectii
1 2 g 3
c j cc

Tabelul 3.1

3.143. CALCULUL INTERSEGTIEI INAINTE

din coordonate
6 cc
CO

Schita

4 = 5-3
g c
CO

5 = 6 + 3
g c

R A 1
S

00 44 89 135 '

00
22 15 22 88 02 83

00 31 73 04
-24

94 . 94 94 94 94 94

13 IS 18 32 18
09

16 09 16 82 96 . 77

58 58

103

91
22 98

44
56 74

148 194 255 309 353

2 B

58
58 58 58

Fig. 3.27.

196 251
294

3 G

80
85

= 58g 94 18CC

Presnpnnem, spre exempln, o sitnatie simpla ca cea din tabelnl 3.27 nnde s-an ales pentrn determinarea pnnctnlni Tabara" patru vize, in dona combinatii independente, marcate pe schita. Coordonatele pnnctelor vechi sint date iar orientarile vizelor, inscrise in ultima coloana, an fost calculate anterior ( 3.142). Calcnlnl coordonatelor x si y ale pnnctnlni non ,,Tabara", se poate face, pe baza relatiilor 3.5 si 3.6 san 3.7, en mijloace diferite. Calcnlatoarele en program de tip mijlocin din centrele de calcul, minicalculatoarele de biron san cele de biizunar , fnrnizeaza coordonatele aproape instantanen, prin introdncerea programnlni corespnnzator si a datelor initiale (coordonate, orientari). Operatia dnreaza practic atit cit dnreaza inserierea datelor pe fisele perforate sail in calculator, reznltatele fiind afisate pe imprimanta. Calcnlatoarele de bnznnar cii fnnctii trigonometrice permit efectiiarea rapida a operatiilor din relatiile amintite prin organizarea datelor intr-iin formnlar (tabelnl 3.2). Initial se inscriii coordonatele pnnctelor vechi, orientarile calculate anterior, valoarea natnrala a tangentelor (sail cotangentelor) en 6 zecimale, furnizate de calculator si se stabilesc pnnctele 1 si 2 din formula astfel incit niimitorul fractiei sa rezulte pozitiy. In acest caz si nnmaratorul va fi pozitiv. Calculele proprin-zise presupun efectuarea succesiva a operatiilor elementare din formnle, care se cumuleaza en ajntorul memoriei, fara a nota reznltatele partiale. Drept control, rezultatele din cele dona intersectii independente trebuie sa se incadreze in toleranta generala de 30 cm, cind se ia media lor.

Intersectie Inainte Formule de calcul (sistem de proiectie stereografic. 70)


g2

Tabelul 3,2

Ul + X l t g QI

'

~ ^g-'tg' 92

3.15. 1JYTERSECTIA INAPOI


Piramida Vadu Car/era

y = (x - a^) tg 0J + y1
y ~ \_ vC

3.150. GENERALITATI

"^S/

& t'5! "~f~ y 5

Xa

Xl + r^

ctg e - y, ctg 82
ctg. 62
Mdgura \Dl.Mare

(y ~ j/i)' tg GI (y 1/2) ctg 02


Pet.
X 9

ctg G! c

Valoarea naturala
3

y
4

Orientare
5

1
(2) Piramida Vadu Tabara (1) Magura (2) Costita Tabara (1) Cariera

6293,05 4810, 42 3398,96 2537,49 4810,49 5258,43

Co or donate definitive x

-0,254586 tg. + 2,149582 -0, 17283"2 tg.. + 4,895858 = 4810,45m, y = 5339,35 m

4961,90 5339,36 2305, 30 5732,21 5339,33 7532,34

384^- 12-97 CC 272^ 27 98ce 189s 10 48CO 87e 17 32

Pozitia uniii punct in plan se poate determina prin intersectie inapoi daca se cunosc nnghiurile formate de directiile spre punctele vechi si coordonatele acestora. Asadar, pe teren se stationeaza doar in pnnctul nou P si se masoara en teodolitnl unghiurile cc, p, y, formate de directiile spre eel putiii patru puncte cunoscnte (fig. 3.28). Metoda este avantajoasa sub raportnl lucrarilor de teren dar calcnlele an constituit in trecnt o problema. Din acest niotiv in rezolvarea intersectiei inapoi cunoscuta in literatura sub nnmele de Pothenot sau retrointersectie s-an cautat mereu solntii si se cnnosc mai mnlte rezolvari.
Fig. 3.28. Intersectia Inapoi.

128
9 c. 541

129